Furt calificat. Instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar. Componente ale căii ferate

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Furtul calificat

Indice alfabetic: Drept penal

- furt calificat

- instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar

- componente ale căii ferate

 

C. pen., art. 209 alin. (3) lit. f)

Legea nr. 289/2005, art. 6 alin. (1)

 

            Sustragerea bobinelor care controlează electric prezența unui tren pe o porțiune de linie de cale ferată se încadrează în prevederile art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., referitor la furtul privind instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, iar nu în prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 privitoare la sustragerea de componente ale căii ferate, întrucât bobinele ce controlează electric prezența unui tren pe o porțiune de linie de cale ferată constituie instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar în sensul art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.

 

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5260 din 14 septembrie 2006

 

            Prin sentința penală nr. 638 din 15 decembrie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul D.B. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen. și a celei de distrugere și semnalizare falsă prevăzută în art. 276 alin. (1) din același cod, ambele cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

            Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul minor D.V., pentru săvârșirea aceleași fapte.

             Instanța a reținut că, în seara zilei de 15 noiembrie 2004, în jurul orelor 20, inculpatul, observând într-o haltă C.F.R. două bobine - care controlează electric prezența unui tren pe o porțiune de linie de cale ferată - a propus nepotului său minor D.V. să sustragă aceste instalații, pentru a le dezmembra și a le vinde ulterior la un centru de colectare a fierului vechi. În aceeași seară, cei doi s-au deplasat la locul de lângă linia ferată unde se aflau acele bobine, au spart cu un baros instalațiile și au pus resturile metalice în doi saci. A doua zi, D.V. și martorul R.A. au fost surprinși de lucrătorii de poliție în timp ce transportau, la un centru de colectare a fierului vechi, deșeurile metalice rezultate din distrugerea bobinelor.   

            Prin decizia penală nr. 3 din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului D.B.

            Împotriva acestei decizii inculpatul D.B. a declarat recurs, prin care a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și la art. 181 C. pen., iar în subsidiar, între altele, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005. 

            Recursul este nefondat.

            Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, fapte pe care le-a recunoscut încă din faza urmăririi penale.

            Aceste fapte prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, atât în raport cu prejudiciul efectiv cauzat căilor ferate - 101.498.907 lei -, cât și în raport cu periclitarea siguranței circulației pe calea ferată, astfel încât prevederile art. 181 C. pen. și ale art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., invocate ca temei al achitării inculpatului, nu sunt aplicabile.

            Cât privește fapta de furt având ca obiect cele două bobine, se constată că a fost corect încadrată în dispozițiile legii penale generale privind furtul calificat de instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar (art. 209 alin. 3 lit. f C. pen.), așa cum rezultă și din adresa R.C.F. București - Divizia instalații, aflată la dosar.

            Așa fiind, prevederile - mai blânde - ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 nu sunt incidente, acest text de lege sancționând, tot ca furt calificat, sustragerea, între altele, de componente ale căii ferate, iar nu de instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, astfel încât și motivul de casare referitor la încadrarea juridică este neîntemeiat.  

            În consecință, recursul inculpatului a fost respins.