Pruncucidere. Stare de tulburare pricinuită de naștere

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea  

Indice alfabetic: Drept penal

- pruncucidere

        

C. pen., art. 177

 

Potrivit art. 177 C. pen., constituie infracțiunea de pruncucidere uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere. Prin „stare de tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C. pen., se înțelege acea formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de către majoritate mamelor, instalându-se spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

Tulburările pricinuite de naștere, avute în vedere de legiuitor atunci când a incriminat în art. 177 C. pen. pruncuciderea, ca formă a omorului care atrage o răspundere penală atenuată, sunt tulburările de natură psiho-patologică, cum ar fi psihoza puerperală clasică, psihoza maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme. Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu nașterea, și nici manifestările emoțional-afective, determinate de stările conflictuale în care se găsește mama care nu-și dorește copilul.

 

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 176 din 22 ianuarie 2009

 

Prin sentința nr. 45 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, Secția penală, în baza art. 177 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata T.T. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere.

Pe durata și în condițiile prevăzute în art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege.

În temeiul art. 861 și art. 862 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei, sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 6 ani și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la instanță la data de 11 septembrie 2007, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimisă în judecată inculpata T.T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatei s-a reținut că aceasta este căsătorită cu numitul T.I., din anul 1998, iar cei doi soți au împreună doi copii.

În cursul anului 2006, T.T. a rămas însărcinată, însă starea de graviditate nu a fost cunoscută de membrii familiei sale.

Faptul că inculpata a ascuns starea de graviditate de soțul ei este motivat de către aceasta prin împrejurarea că, în cursul anului 2006, ar fi avut o relație extraconjugală cu numitul C.

În cursul zilei de 23 aprilie 2007, inculpata T.T. a dat naștere, la domiciliu, unui nou-născut de sex feminin, nașterea având loc într-una din curțile casei, după care a luat nou-născutul și l-a transportat în zona fermei viticole aparținând societății comerciale M., acest loc nemaifiind, în prezent, cultivat cu vie, iar zona nu este foarte circulată, probabilitatea de a întâlni alți consăteni fiind, astfel, redusă. În acest loc, inculpata a așezat corpul nou-născutului, pe care l-a învelit într-un pantalon, din material textil, precum și într-o plapumă, tot din material textil, după care a dat foc suprafeței respective de vegetație, focarul de incendiu fiind localizat la aproximativ 15 metri de locul unde așezase copilul. Din cauza faptului că vegetația era uscată, iar vântul bătea în direcții variabile, flăcările s-au extins, astfel că o suprafață mai mare a respectivei vii a fost incendiată, flăcările fiind observate de către o persoană care a anunțat Inspectoratul pentru Situații de Urgență, în zonă deplasându-se It. col. S.A. - comandantul Secției de Pompieri, care, împreună cu alte persoane, a localizat și stins incendiul.

Din cuprinsul raportului de autopsie medico-legală, rezultă că moartea nou-născutului de sex feminin autopsiat a fost violentă, datorându-se intoxicației acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III și III/IV, localizate pe cap, față, membrele superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafața corpului. Așadar, în momentul derulării incendiului, nou-născutul era viu, fapt dovedit de cauza medicală a morții (intoxicația acută cu monoxid de carbon, asociată cu leziunile de arsură).

Pentru a se stabili dacă inculpata a acționat cu discernământ în momentul comiterii faptei, aceasta a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică, rezultă că T.T. prezintă diagnosticul de „tulburare histrionică de personalitate. Stare depresivă reactivă. Intelect la limită”, astfel că discernământul acesteia a putut fi diminuat în momentul comiterii faptei pentru care este cercetată.

Din probele administrate în faza urmăririi penale, precum și din probele administrate în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 23 aprilie 2007, fără a beneficia de asistentă medicală și fără ca vreunul din membrii familiei să fie acasă, la domiciliul ei, inculpata a născut la termen un copil viu, de sex feminin, pe care l-a abandonat într-o fermă viticolă. Corpul fără viață al noului-născut a fost găsit în aceeași zi, cu vizibile leziuni produse prin ardere datorită faptului că vegetația din zonă fusese aprinsă, cauza principală a morții fiind intoxicația acută cu monoxid de carbon.

În opinia instanței de fond, inculpata nu a acționat cu premeditare în momentul comiterii faptei, imediat după naștere, discernământul acesteia fiind diminuat pe fondul unei stări psiho-fizice anormale pricinuită de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, explicabilă prin aceea că prezintă tulburare histrionică de personalitate care, combinată cu un potențial intelectual slab - debilitate mintală la limita inferioară, toleranță scăzută la frustrare și indici de depresie, a condus-o la comiterea faptei cu scopul de a-și menține, în fața familiei și a membrilor comunității din care face parte, o imagine acceptabilă prin raportare numai la propria scară de valori sociale și morale.

În final, prima instanță a concluzionat că fapta inculpatei de a suprima viața noului-născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic, pe fondul stării psiho-fizice produsă de împrejurări adiacente procesului fiziologic al nașterii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere, prevăzută și pedepsită de art. 177 C. pen.

Împotriva hotărârii Tribunalului Arad a declarat apel procurorul, solicitând desființarea acesteia și condamnarea inculpatei pentru infracțiunea reținută în rechizitoriu, considerând greșită schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanța de fond.

Prin decizia nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, apelul procurorului a fost respins.

Împotriva deciziei, procurorul a declarat prezentul recurs, prin care a susținut că decizia penală nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad sunt nelegale și netemeinice, ambele statuând o încadrare juridică a faptei comise de către inculpată în discordanță cu dispozițiile normei de incriminare incidentă și cu actele și lucrările dosarului cauzei.

Având în vedere incidența cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad și a deciziei penale nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara și, în urma rejudecării, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, cu încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, cu luarea în considerare la individualizarea pedepsei a circumstanțelor favorabile inculpatei.

Recursul procurorului este fondat.

Potrivit art. 177 C. pen., constituie infracțiunea de pruncucidere, fapta constând în uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

Este unanim acceptat în doctrină și jurisprudență că prin „stare de tulburare pricinuită de naștere”, în sensul art. 177 C. pen., se înțelege acea formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

Oricât de mare, de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care și-a ucis copilul, dacă această stare nu este prilejuită de naștere fapta va constitui omor, iar nu pruncucidere.

Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naștere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice nașterii, care încetează odată cu nașterea, și nici manifestările emoțional-afective determinate de stările conflictuale ori potențial conflictuale, în care se găsește mama care nu-și dorește copilul. Tulburările pricinuite de naștere pe care Ie-a avut în vedere legiuitorul, când a incriminat fapta în art. 177 C. pen. ca o formă a omorului ce atrage o răspundere penal㠄atenuată”, sunt tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive, provocate de diverși factori nocivi (psihoza puerperală clasică, psihoza maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme etc.).

Modul concret de săvârșire a faptei ori circumstanțele anterioare, concomitente sau ulterioare nașterii (ascunderea ori negarea sarcinii față de membrii familiei și, în general, față de persoanele apropiate, neprezentarea la medic pentru luarea în evidență și supravegherea evoluției sarcinii, crearea condițiilor pentru nașterea în condiții de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalți membri ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale, retragerea în locuri izolate pentru a naște, deplasarea în locuri izolate cu nou-născutul, locuri care oferă condiții adecvate suprimării vieții copilului, procurarea sau pregătirea unor obiecte necesare acțiunii etc.) sunt elemente de fapt care pot releva intenția de omor a nou-născutului de către mamă, eventual premeditarea, și pot infirma existența intenției spontane de omor, intenție specifică infracțiunii de pruncucidere, deoarece aceasta se formează sub imperiul stării de tulburare, acțiunea de ucidere executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare.

Într-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, care își menține actualitatea, se arată că nu orice tulburare este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de pruncucidere, ci numai tulburarea ivită în procesul nașterii sau consecutivă acesteia. Manifestările emoțional-afective determinate de situații neconvenabile mamei, cum ar fi părăsirea de către bărbatul cu care a întreținut relații intime, teama de părinți, concepții retrograde privind concepția nașterii, nu pot fi luate în considerare (decizia de îndrumare nr. 2 din 1976).

Din raportul de expertiză medico-legală și completarea la acest raport nu rezultă că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, în sensul art. 177 C. pen., adică aceea stare care, în accepțiunea doctrinei și jurisprudenței, reprezintă o formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiții de excepție intervenite în procesul nașterii.

În concluziile celor două acte medico-legale, existente la dosar, se arată că exist㠄posibilitatea, pe tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate), actul nașterii să fi determinat o stare de tulburare psihică (în sensul unei tulburări pricinuite de naștere) cu îngustarea câmpului conștiinței, astfel încât sus-numita să fi acționat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei.”

Uciderea copilului nou-născut cu discernământ diminuat nu echivalează cu uciderea copilului nou-născut, imediat după naștere, de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere.

De altfel, în completarea raportului de expertiză medico-legală se menționează: „cu ocazia internării și examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 2 mai 2007 - 7 mai 2007 nu s-au evidențiat semnele unei tulburări psihice pricinuite de naștere, ci s-a evidențiat tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) și o tulburare psihică acută (stare depresivă reactivă), cel mai probabil declanșată de contextul conflictual ulterior nașterii (anchetă, mediatizarea cazului, reacția familială, conștientizarea faptei), tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării.”

Înalta Curte de Casație și Justiție mai reține că, la data de 23 mai 2007, inculpata - fără a avea dificultăți în rememorarea împrejurărilor săvârșirii faptelor - a condus echipa de cercetare penală pe tot parcursul urmat de la locul nașterii până la locul abandonării copilului și, în prezența celor doi martori asistenți, a menționat organelor judiciare că a incendiat miriștea din preajmă.

De asemenea, din primul proces-verbal de cercetare la fața locului rezultă c㠄potrivit constatărilor făcute de către pompieri, incendiul a avut ca sursă probabilă de aprindere o flacără, produsă de un chibrit sau o brichetă, conducând la arderea vegetației uscate pe o parcelă de aproximativ 300 de metri pătrați, împrejurarea determinantă a incendiului fiind acțiunea intenționată a unei persoane”, planșele foto anexate oferind informații inclusiv despre focarul de incendiu.

Celelalte aspecte - rezultate din probele administrate - nu relevă existența stării specifice prevăzută în art. 177 C. pen.:

- uciderea copilului nu a fost „săvârșită imediat după naștere”, din concluziile raportului de autopsie medico-legală rezultând că acesta (născut viabil, viu, la termen) a trăit extrauterin aproximativ 24 de ore;

- intenția de ucidere nu a fost spontană, ci premeditată, rezultând din aceea că inculpata a dus copilul la o distanță apreciabilă de casă (circa 800 metri), într-o zonă izolată; a înfășurat copilul în obiecte de îmbrăcăminte și apoi într-o plapumă, obiecte ușor inflamabile (combustibile); a ascuns față de soțul său și ceilalți membri ai familiei, existența sarcinii, știind că aceasta poate fi rezultatul unor relații intime din afara căsătoriei;

- ulterior, inculpata a susținut că i-a spus soțului că este însărcinată și că ar vrea să dea copilul spre adopție surorii sale care nu avea copii, aceste susțineri fiind însă infirmate de soțul său în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Susținerea inculpatei potrivit căreia „copilul s-a născut mort” este infirmată de raportul de autopsie medico-legal și buletinul anatomopatologic, iar eroarea în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situație vine în contradicție cu experiența anterioară, aceasta nefiind la prima naștere.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că probatoriul administrat infirmă existența stării de tulburare în sensul art. 177 C. pen., ceea ce justifică critica procurorului cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpată.

Dată fiind fragilitatea copilului nou-născut și dependența lui aproape totală de persoana care l-a născut, mijloacele de violență ce se pot folosi împotriva lui pentru a realiza uciderea sunt, de regulă, de minimă intensitate.

Pe de altă parte, doctrinar și jurisprudențial, se admite că copilul nou-născut este, prin natura situației lui, în neputință de a se apăra, iar cel care-i suprimă viața profită, implicit, de această stare.

Aceste aspecte juridice, coroborate cu fapta și împrejurările săvârșirii acesteia de către inculpată, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, relevă elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, în modalitatea normativă menționată în rechizitoriu (art. 174 raportat la art. 175 alin. 1 lit. a, c și d combinat cu art. 176 alin. 1 lit. a C. pen.), elementul subiectiv fiind intenția directă în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

Astfel, fapta inculpatei T.T., constând în aceea că la data de 23 aprilie 2007, după ce a născut la termen un copil viu și viabil, de sex feminin, l-a înfășurat în obiecte de îmbrăcăminte și cu o plapumă și, deplasându-se într-un loc izolat aparținând unei ferme viticole, l-a abandonat într-o zonă cu vegetație uscată și apoi a incendiat vegetația respectivă, moartea copilului nou-născut fiind violentă și datorându-se intoxicației acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III și III/IV, localizate pe cap, față, membre superioare și inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafața corporală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror  împotriva deciziei nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală, a casat decizia penală recurată și sentința nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad, Secția penală și, rejudecând, a condamnat pe inculpata T.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) și d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.