Asociaţia Europeană a Magistraţilor

Grup Regional al Uniunii

Internaţionale a Magistraţilor

Siofok, 27 septembrie – 2 octombrie 2006

Asociaţia Europeană a Magistraţilor

a adoptat următoarea

REZOLUŢIE

AEM exprimă preocupările sale serioase privind evoluţia legislaţiei în România care tinde să introducă un control administrativ asupra deciziilor judecătoreşti care au făcut deja obiectul procedurilor de apel şi face astfel posibil ca judecătorii să fie pasibili de sancţiuni disciplinare şi pecuniare pentru deciziile lor.

AEM subliniază că :

1) Independenţa puterii  judecătoreşti caracterizează în mod preeminent şi necesar, regula de drept fiind o garanţie fundamentală pentru un proces echitabil. În acelaşi timp este un pilon fundamental al statului democratic şi trebuie să fie respectată şi întărită de către toate instituţiile statului inclusiv de puterea legislativă.

2) Articolul 2  al Principiilor Fundamentale privind independenţa magistraturii adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în noiembrie 1985 prevede că „Magistraţii judecă cauzele cu care sunt sesizaţi în mod imparţial, după fapte şi în conformitate cu legea, fără restricţii şi fără a face obiectul unor influenţe, incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii induse, directe sau indirecte, indiferent din partea cui sau indiferent din ce motive”.

3) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reamintit de mai multe ori că este responsabilitatea exclusivă a puterii judecătoreşti să dea o decizie obligatorie care să nu poată fi pusă în discuţie de către o autoritate care nu este judiciară.

4) Standardul universal recunoscut al independenţei puterii judecătoreşti interzice orice interferenţă improprie sau care nu oferă garanţii printr-un proces judiciar şi impune ca deciziile judecătorilor să nu poată fi puse în discuţie altfel decât prin procedura de apel prevăzute de lege[1]. Guvernul sau puterea administrativă a statului nu poate lua nici o decizie care să invalideze retroactiv deciziile judecătoreşti cu excepţia unor cazuri excepţionale de amnistie, de graţiere sau altele similare[2].

5) Fiind paznicii independenţei şi cei care interpretează legea, judecătorii nu pot face obiectul unor acţiuni disciplinare în baza simplei exercitări a funcţiilor lor judecătoreşti, cu excepţia cazului în care comportamentul nedemn al unui judecător este dovedit. Mult mai important este faptul că judecătorii nu pot fi constrânşi să lucreze sub ameninţarea unei sancţiuni financiare, a cărei existenţă poate influenţa, chiar inconştient, hotărârile lor[3]. Erorile judiciare trebuie să fie soluţionate pe calea apelului, în spiritul respectării jurisdicţiei şi a procedurii,  interpretând, aplicând legea sau evaluând probele ; celelalte erori judiciare care nu pot fi îndreptate prin acest mod trebuie să conducă, mai mult, la o acţiune a părţii nemulţumite împotriva statului . Judecătorii trebuie să beneficieze de libertate absolută pentru a se apăra în cadrul acţiunilor corelate cu exercitarea, cu bună credinţă a funcţiilor lor, acţiuni îndreptate direct împotriva lor[4].

AEM consideră că orice propunere legislativă care încalcă standardul universal  mai sus menţionat constituie o interferenţă nejustificată în independenţa puterii judecătoreşti şi este, în consecinţă, incompatibilă cu esenţa adevărată a unui stat de drept democratic.

AEM speră, cu tărie, ca autorităţile române competente să ia toate măsurile necesare în scopul evitării oricărei încălcări a standardului universal privind independenţa puterii judecătoreşti.

---

[1] A se vedea Principiile Fundamentale privind independenţa magistraturii, articolul 4, Recomandarea Comitetului de Miniştri de pe lângă Consiliul Europei N. R(94)12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, principiu 1(2)(a)(i),2.

[2] Recomandarea Comitetului de Miniştri de pe lângă Consiliul Europei N.R(94)12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, principiu 1 (2)(a)(iv).

[3]  A se vedea Avizul 3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind principiile şi reglementările care domină imperativele profesionale care se aplică judecătorilor şi în mod sepcial deontologia, comportamentele incompatibile şi imparţialitatea, paragraful 5.5, 5.3.

[4] Principiile fundamentale privind independenţa magistraturii, articolul 16 ; Carta Europeană privins Statutul judecătorilor, paragraful 5.2, Avizul N.3 al CCJE, paragraful 5.5.