Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 701 din 11 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4166/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpații:

- S.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 02 martie 2010 și a arestării preventive de la 03 martie 2010 la 08 septembrie 2010.

- P.G.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- S.D.G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81- art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

- P.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81- art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.A. a sumei de 50000 Euro ce a făcut obiectul luării de mită.

A fost menținută măsura sechestrului penal instituit prin ordonanța nr. 172/P/2009 din data de 04 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție asupra sumei de 50.000 euro ridicată din domiciliul inculpatului S.A.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii dispusă prin ordonanța nr. 172/P/2009 din 04 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție instituită asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpaților S.A. și P.G.C.

În baza art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv autorizația de construire din 16 martie 2006 și procesul-verbal de recepție parțială datat 27 martie 2006 întocmit de inculpatul P.G.C.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, nr. 172/P/2009 din 17 martie 2010 au fost trimiși în judecată inculpații S.A. în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals intelectual săvârșit în legătură cu o infracțiune de corupție, prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 din C. pen. cu referire la infracțiunea de luare de mită, P.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen, S.D.G. pentru săvârșire infracțiunii de dare de mită, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare si inculpatul P.G.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu o infracțiune de corupție prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen.

Se retine în actul de inculpare că la data de 20 octombrie 2009, ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești s-au sesizat din oficiu în temeiul disp. art. 221 alin. (1) C. proc. pen. de faptul că numitul S.A., primar al municipiului Craiova, județul Dolj ar fi primit cu titlu de mită suma de 10.000 euro la data de 09 noiembrie 2006, de la numitul P.G.C., acționar al SC P. SA Pitești pentru ca, în calitatea deținută, să prelungească traseul autobuzelor aflate în proprietatea Regiei Autonome de Transport Craiova (regie aflată în subordinea Consiliului Local) până în parcarea H.P., unitate de alimentație publică care a fost deschisă în acea perioadă în municipiul Craiova județul Dolj, pentru a deservi clienții care veneau în zona respectivă.

La data de 04 noiembrie 2009, ora 08:00, prin rezoluția nr. 172/P/2009 a fost începută urmărirea penală in rem, în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către funcționari din cadrul Primăriei municipiului Craiova, județul Dolj.

La data de 01 martie 2010, ora 12:00, prin rezoluția nr. 172/P/2009 a fost începută urmărirea penală față de:

- A.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, învinuitul S.A., în calitate de primar al municipiului Craiova, județul Dolj, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de 50.000 euro de la învinuitul P.G.C., pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de exercitarea funcției de primar al municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a municipiului Craiova, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizației de construire din 16 martie 2006 pentru construirea hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 18/1991, autorizație ce cuprinde elemente nereale și în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu.

- P.G.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, învinuitul P.G.C., în calitate de acționar majoritar al Grupului de firme PIC S.A. Pitești, a remis cu titlu de mită în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de 50.000 euro învinuitului S.A., pentru ca acesta să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de exercitarea funcției de primar al municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a municipiului Craiova, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizației de construire cu din 16 martie 2006 pentru construirea H.P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 18/1991 și în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu și de asemenea, urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcționează fără a deține autorizație de mediu, i-a solicitat învinuitului S.D.G., director magazin, să se deplaseze la sediul instituției menționate anterior unde să-i ofere comisarului șef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Pitești să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție, prin care SC P. SA Pitești a fost sancționată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. 195/2005 și Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizației de mediu.

- S.D.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că, urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj, la sediul H.P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcționează fără a deține autorizație de mediu, învinuitul S.D.G., director magazin, la solicitarea învinuitului P.G.C. s-a deplasat la sediul instituției menționate anterior unde i-a oferit comisarului șef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Pitești să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție, prin care SC P. SA Pitești a fost sancționată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. 195/2005 și Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizației de mediu.

La data de 02 martie 2010, ora 18:55, prin ordonanța nr. 172/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul S.A., pentru săvârșirea acelorași infracțiuni sub aspectul cărora a fost începută urmărirea penală prin rezoluția nr. 172/P/2009 din 01 martie 2010, ora 12:00.

La aceeași dată inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore.

La data de 05 martie 2010, ora 13.00, prin ordonanța nr. 172/P/2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitul P.G.C., pentru săvârșirea acelorași infracțiuni sub aspectul cărora a fost începută urmărirea penală prin rezoluția nr. 172/P/2009 din 01 martie 2010, ora 12:00.

Prin referatul nr. 172/P/2009 din 02 martie 2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, s-a propus Tribunalului Argeș, luarea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 29 de zile, față de inculpatul S.A.,pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea nr. 21/ CC din Dosarul nr. 1031/109/2010, din 03 martie 2010, Tribunalul Argeș, secția penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 03 martie 2010 și până la data de 31 martie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1031/109/2010, din 03 martie 2010 .

Prin Încheierea de ședință din data de 08 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 1031/109/2010, s-a respins,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S.

Prin ordonanța nr. 172/P/2009 din 11 martie 2010, ora 12:00 s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale în cauză față de P.G.C. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură cu o infracțiune de corupție prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen., constând în aceea că învinuitul P.G.C. a întocmit sub semnătură proprie și a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj un proces verbal de recepție parțială, datat 27 martie 2006, în care se precizează că la acea dată au fost recepționate fizic lucrările la H.P. din municipiul Craiova, respectiv mențiunea,,terminarea fundației și a stâlpilor de susținere conform documentației și Autorizației de construire din 16 iunie 2006”.

Mențiunea este nereală, deoarece aceste lucrări au fost executate fără autorizație de construire, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională, sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate, prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005, întocmit de către Primăria municipiului Craiova.

Prin această manoperă frauduloasă, reprezentanții SC P. SA au încercat să dea o aparență de legalitate lucrărilor executate fără autorizație.

Prin ordonanța nr. 172/P/2009 din 15 martie 2010, ora 15:00, s-a dispus luarea măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi țara față de inculpatul P.G.C., pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 15 martie 2010 ora 15:00 până la data de 13 aprilie 2010, ora 15:00, cu respectarea de către inculpat a următoarelor obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, în speță Inspectoratul de Poliție al județului Argeș - Poliția municipiului Pitești, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie de persoana împreună cu care a comis faptele, martori ori de învinuiții sau inculpații din dosarul de urmărire penală și să nu comunice cu toate aceste categorii de persoane direct sau indirect;

f) să nu se deplaseze la Primăria municipiului Craiova, la Consiliul Local Craiova și la orice altă instituție aflată în subordinea acestora;

g) să nu conducă nici un vehicul;

În urma efectuării actelor de urmărire penală a rezultat că inculpatul S.A. a deținut în perioada 2004-2008 funcția de primar al municipiului Craiova, județul Dolj, calitate pe care o deține și pentru perioada 2008-2012.

În perioada 2001 - 2004, inculpatul S.A. a deținut funcția de viceprimar al municipiului Craiova, județul Dolj, iar perioada 2000 - 2001, calitatea de consilier în cadrul Consiliului Local al municipiului Craiova.

Printre atribuțiile conferite de lege primarului este și aceea de emitere a autorizației de construire în temeiul Legii nr. 50/1991.

În cursul anului 2005, SC R.F.C. SRL, cu sediul în municipiul Craiova, administrată de martorul M.A., a vândut către SC P. SA Pitești, al cărei acționar principal era inculpatul P.G.C., un teren situat în extravilanul municipiului Craiova, unde ulterior a fost construit H.P. Craiova.

La data de 05 iulie 2005, SC P. SA, prin Ș.I., a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 49176, emiterea unui certificat de urbanism pentru terenul situat în extravilanul localității Craiova, achiziționat de la societatea anterior menționată, cu mențiunea că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 19 iulie 2005.

În temeiul cererii formulate, s-a emis Certificatul de Urbanism din 08 iulie 2005, în care s-au menționat, printre altele, că terenul este în extravilan, că este teren arabil, iar suprafața terenului este de 62.821 mp.

Prin certificatul de urbanism s-au menționat că solicitarea de emitere a autorizației de construire va fi însoțită de următoarele documente:

- Proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construcții;

- PAC;

- Fișele tehnice necesare emiterii Acordului U - Avize și acorduri privind utilitățile urbane și infrastructura;

- alimentare cu apă - R.A.A.C.;

- alimentare cu energie electrică - SC E. SA;

- gaze naturale - SC D.S. SA;

- salubritate - Serviciul Salubritate;

- telefonizare - R.;

  Avize și acorduri privind:

- prevenirea și stingerea incendiilor

- protecția mediului;

- apărarea civilă;

- sănătatea populației;

- Avizul de scoatere din circuitul agricol de la O.S.P.A. Dolj.

- Avizele/ acordurile specifice ale administrației publice centrale și/ sau ale serviciilor descentralizate ale acestora;

- Alte avize/ acorduri;

- Titlul de proprietate;

- Certificat de nomenclatură stradală;

- Referatele de verificare a proiectului la exigențele stabilite de proiectant;

- Studii de specialitate;

- Studiu geo-tehnic.

La data de 16 martie 2006, prin cererea înregistrată la nr. 21463, SC P. SA a solicitat autorizația de construcție pentru Hypermarket P. pe terenul situat în municipiul Craiova, tarlaua 23, parcela 1, str. Calea Severinului.

În aceeași zi, în care a fost depusă cererea s-a emis Autorizația de construire cu din 16 martie 2006, semnată de inculpatul A.S., de secretarul primăriei N.M. și de arhitectul șef.

Din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că la data de 14 noiembrie 2005, SC P. SA a depus o primă cerere pentru emiterea autorizației de construire, cerere înregistrată sub nr. 223061.

Solicitarea depusă de reprezentanții SC P. SA sub numărul anterior menționat a fost respinsă de funcționari din cadrul Primăriei municipiului Craiova, adresa fiind semnată de viceprimarul G.N., arhitect șef D.M. și referent E.L., cu următoarea motivare: „Documentația dvs. depusă într-un exemplar la Primăria municipiului Craiova, pentru obținerea Autorizației de construire, nu a obținut viza juridică favorabilă. Serviciul Juridic menționează că pentru amplasamentul propus există solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate conform prevederilor Legii nr. 247/2005.”

O altă cerere a fost depusă sub nr. 224138 din 18 noiembrie 2005 și a fost soluționată la data de 24 noiembrie 2005, fiind respinsă cu următoarea motivare:

„Documentația dvs. depusă pentru obținerea autorizației de construire, nu a obținut viza juridică favorabilă, întrucât există litigiu pe rol conform Certificat nr. 2252/C/2005 eliberat de Judecătoria Craiova pentru Dosar nr. 17661/C/2005 și înregistrat la Primăria municipiului Craiova sub nr. 225731 din 24 noiembrie 2005.”

La momentul depunerii cererii din 16 martie 2006, înregistrată sub nr. 21463 privind autorizarea executării construirii H.P. a fost anexată aceeași documentație depusă și la cererile anterioare, iar situația de fapt privind existența litigiului era neschimbată.

S-a reținut în actul de inculpare că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 56 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005, ce reglementează intrarea în legalitate și care precizează:

„(1) Organul de control care a sancționat contravențional pentru fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul verbal.

(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/ desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea, respectiv desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

(3) În situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate,în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate „rezistență mecanică și stabilitate” privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate „securitatea la incendiu”.

Inculpatul S.A., în calitate de primar al municipiului Craiova avea cunoștință de faptul că SC P. SA a construit fără autorizație de construire, întrucât a aplicat amenda de 100.000.000 lei, însă ulterior nu a mai dispus intrarea în legalitate, omițând această situație în cazul Autorizației de construire.

Din verificările efectuate, s-a stabilit că pe rolul instanțelor din județul Dolj existau mai multe litigii legate de terenul dobândit de SC P. SA, de asemenea, existau cereri de restituire a acelui teren depuse inițial la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craiova și trimise ulterior spre competentă soluționare la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Ișalnița.

La subpunctul A al Autorizației de construire s-a menționat că Documentația tehnică PAC/ PAD vizată spre neschimbare împreună cu avizele și acordurile obținute fac parte integrantă din autorizație.

În aceeași zi autorizația a fost înmânată reprezentanților SC P. SA

Se reține că Planul Urbanistic Zonal privind trecerea din extravilan în intravilan a terenului situat în tarlaua 23 cu schimbarea din zonă agricolă în zonă cu destinația de servicii și comerț pentru supermarket P. a fost aprobat prin Hotărârea nr. 416 din 31 octombrie 2006 a Consiliului Local al municipiului Craiova întrunit la aceeași dată.

Din verificările efectuate, s-a stabilit că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj nu a emis, până la această dată, decizia privind scoaterea din circuitul agricol pentru terenul situat în municipiul Craiova, tarlaua 23, parcela 1, dobândit de SC P. SA, existând însă o decizie din 14 noiembrie 2006, dar la solicitarea SC K.M. SRL (Decizia nr. 3 din 14 noiembrie 2006).

Mai mult decât atât, deși prin Certificatul de Urbanism i s-a impus beneficiarului SC P. SA ca pentru obținerea autorizației de construire să depună Certificatul de Nomenclatură Stradală, acest lucru nu a fost realizat.

Societatea a depus o cerere de eliberare a unui asemenea certificat, cerere soluționată la 11 aprilie 2006, sub nr. 28470 prin care i s-a comunicat SC P. SA următoarele:

- Certificatul de Nomenclatură Stradală se eliberează la cererea și în numele proprietarului, pe baza actelor de proprietate, numai în cazul imobilelor aflate în intravilanul municipiului Craiova;

- Imobilul pentru care solicitați Certificat de Nomenclatură Stradală - T23P1 - aflându-se în extravilanul municipiului Craiova, cererea dumneavoastră nu poate fi soluționată favorabil.

În Autorizația de construire au fost efectuate mențiuni nereale și anume că aceasta ar cuprinde avizele și acordurile obținute, întrucât din verificările efectuate am stabilit că nu a fost obținut Avizul de scoatere din circuitul agricol, de la Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Dolj, al terenului, nu a fost obținut Certificatul de Nomenclatură Stradală, nu a fost întocmit Referatul de expertiză tehnică pentru lucrările de construcție începute anterior emiterii autorizației.

Mai mult decât atât, lucrările executate fără autorizație de construire au fost cuprinse la data de 27martie 2006 într-un proces-verbal de recepție parțială întocmit în fals, proces-verbal semnat de administratorul SC P. SA - învinuitul P.G.C., directorul S.C. și inspector șantier D.N., prin care s-a procedat la recepția stadiului fizic de lucrări la obiectivul hypermarket P. și anume, terminarea fundației și a stâlpilor de susținere conform documentației și Autorizației de construire din 16 martie 2006, deși practic, aceste lucrări au fost executate fără autorizație, reprezentanții Primăriei municipiului Craiova întocmind proces-verbal de sancționare contravențională a SC P. SA (proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 22 noiembrie 2005).

Autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 și următoarele din Legea nr. 18/1991 republicată.

Inițial, primarul municipiului Craiova - inculpatul A.S. a afirmat pentru o publicație în Craiova, în cursul anului 2005, următoarele: „Cel care a cumpărat terenul de la SC R.F.C. SRL este vorba de SC P. SA, pot să garantez că nu va primi sub nici o formă autorizația de construcție necesară. Nu neg calitatea de cumpărător de bună credință a celor de la P., dar nu ne putem permite să încălcăm legea și, pe acel teren, Primăria nu poate acorda vreun aviz de construcție. Am fost înștiințați de către locuitorii localității Ișalnița să nu se emită nici un fel de autorizație de construcție, deoarece pentru aceleași suprafețe au fost făcute cereri de reconstituire a dreptului de proprietate”.

Anterior emiterii autorizației de construcție, respectiv în cursul lunilor februarie - martie 2006, inculpatul P.G.C. a remis cu titlu de mită suma de 40.000 euro inculpatului S.A. în vederea emiterii autorizației de construcție, motiv pentru care la data de 16 martie 2006, primarul a semnat autorizația de construire anterior menționată, pierzându-și din vehemența afișată cu câteva luni, anterior de remitere a mitei.

Sumele plătite cu titlu de mită au fost evidențiate de către inculpatul P.G.C. în evidența contabilă paralelă, respectiv pe înregistrările din Registrul de casă descoperite cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 și Autorizației de percheziție emisă la 12 mai 2009, în Dosarul nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeș.

În acea evidență au fost găsite menționate următoarele:

- la data de 15 februarie 2006, - comisioane primărie Craiova 40,000.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 16 februarie 2006 - comisioane Primărie C. – 31,200.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 17 martie 2006 - comisioane primărie 20000E *35400 - 50,000.00 (fila 57 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 20 martie 2006 - comisioane primărie Crv 20000 E*3.54 - 20,800.00 (fila 58 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

Se arată că mențiunile efectuate sunt reale, întrucât inculpatul P.G.C. ținea o evidență strictă a tuturor sumelor plătite. Astfel, dacă inculpatul achiziționa din supermarketul P. S.A. orice produs, contravaloarea produselor era menționată în Registrul de casă,

Din actele de urmărire penală efectuate în Dosarul cu nr. 97/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, rezultă că P.G.C., prin intermediul administratorului SC P. SA, P.G.C., ținea acea evidență paralelă strictă în care erau menționate, printre altele, sumele remise cu titlu de mită.

În acel dosar, la data de 14 noiembrie 2008, orele 12:54, un angajat al SC P. SA l-a apelat pe inculpatul P.G.C. și i-a relatat că F.L.I. i-a cerut 4.000 euro, întrebându-l ce să menționeze în evidență. Inculpatul P.G.C. i-a spus „Protecția consumatorului” la care acea persoană i-a spus că va efectua și mențiunea „Protocol”. Suma remisă inculpatului L.D.C., fost director al Oficiului pentru Protecția Consumatorului Argeș, a fost menționată în evidența contabilă paralelă ținută de către P.G.C. sub mențiunea „protocol OPC - 4000 eu”, echivalent în lei „15.248,40”.

O altă situație, în același dosar, se regăsește și în cazul mitei plătite fostul președinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, C.G., la data de 13 decembrie 2008, în contabilitatea paralelă se regăsește suma de 270.000 RON, menționată cu titlul „protocol cca”.

În Dosarul nr. 115/P/2009, sumele remise cu titlu de mită inculpatului S.A. erau menționate sub denumirea „consultanță financiară” sau „protocol S.”.

Din traficul convorbirilor telefonice înregistrate în Dosarul nr. 97/P/2008 al acestui serviciu, precum și din traficul convorbirilor telefonice înregistrate în temeiul mandatelor de interceptare nr. 003146 din 31 octombrie 2006 și nr. 0098 din 12 ianuarie 2007, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrări efectuate la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că mențiunile efectuate în sistemele informatice sunt reale și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, la data de 09 noiembrie 2006, ora 09:50 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și învinuitul P.G.C. care i-a cerut să-i facă rost de 10.000 euro pentru a fi remiși primarului municipiului Craiova .

La aceeași dată, așa cum am menționat anterior, contravaloarea în lei a celor 10.000 euro a fost menționată în Registrul de casă în cuantum de 35.050 RON (fila 229 Anexa D Raport de constatare tehnico-științifică).

Se apreciază că din probele dosarului rezultă faptul că primarul municipiului Craiova, inculpatul A.S. a primit suma de 40.000 euro de la inculpatul P.G.C. pentru a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiunile de serviciu, respectiv emiterea autorizației menționate anterior.

De altfel, fiind audiat, la data de 01 februarie 2010, la sediul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Pitești, martorul M.A., a precizat:

„În urmă cu circa trei ani de zile, am făcut o afirmație pe un post local de televiziune din Craiova cum că, pentru eliberarea autorizației de construcție a H.P. Craiova s-ar fi plătit suma de 20 de mii de dolari sau euro, informație pe care am aflat-o din anturajul persoanelor de la SC P. SA Pitești.”

La data de 09 noiembrie 2006, în intervalul orar 13:41 - 13:49, în temeiul mandatului nr. 003146 din 31 octombrie 2006, emis de către Înalta Curte de Casație și Justiție declasificat la data de 19 mai 2009, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și martorul M.A., apreciată ca fiind relevantă în stabilirea vinovăției inculpatului S.A.

SC P. SA a început lucrările de construire a H.P. fără a poseda autorizație de construcție, motiv pentru care prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 22 noiembrie 2005, încheiat de inginer S.C. s-a dispus sancționarea contravențională a SC P. SA, prin reprezentant legal P.G.C., cu amendă în cuantum de 100 milioane lei și de asemenea, s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor de construire și intrarea în legalitate. Amenda a fost aplicată practic de primarul municipiului Craiova - A.S., care însă la emiterea autorizației de construire, la data de 16 martie 2006, nu a mai dispus întocmirea unui raport de expertiză privind lucrările de construire deja executate fără autorizație, încălcând în acest mod normele legale în materie.

Că s-a remis mita, este evident și din faptul că inițial cererea de emitere a autorizației de construire a fost respinsă, iar ulterior după remiterea mitei, fără să se întâmple nimic care să schimbe situația de fapt, cererea de emitere a autorizației de construire a fost soluționată favorabil de primarul municipiului Craiova - A.S.

În acest sens se arata ca depoziția martorului M.D., fost arhitect șef al Primăriei municipiului Craiova, este relevantă el declarând că documentația depusă în data de 18 noiembrie 2005 a fost identică cu cea depusă în data de 16 martie 2006, singura diferență care există între cele două cereri fiind aceea că ultima a primit viză juridică, însă nu cunoaște din ce motive, el neștiind dacă există sau nu un litigiu cu privire la terenul în cauză.

Mai arată martorul că potrivit Legii nr. 50/1991 termenul de emitere a autorizației de construire este de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însă în cazul de față nu știe de ce autorizația de construire din 16 martie 2006 a fost eliberată în aceeași zi cu data depunerii cererii de către SC P. SA Pitești.

Din declarația martorului M.D. din data de 26 februarie 2010, rezultă că inculpatul S.A. l-a contactat imediat după ce a fost audiat la Serviciul Teritorial Pitești al Direcției Naționale Anticorupție și l-a întrebat „care sunt problemele de care au fost interesați anchetatorii”.

Același martor a precizat că, practic, cererea privind autorizarea construcției depusă la 16 martie 2006 împreună cu documentația aferentă ar fi trebuit să ajungă la serviciul de specialitate din cadrul primăriei la terminarea programului din data de 16 martie 2006 și nu imediat, așa cum s-a întâmplat în cazul acestei cereri. Această declarație este completată de precizările efectuate de martora L.E., care a declarat că, practic, documentația aferentă cererii de autorizare depusă de SC P. SA nu a fost ridicată niciodată de la sediul primăriei municipiului Craiova.

Întrucât au existat îndoieli legate de sinceritatea declarațiilor date de martorul M.D. cu privire la solicitarea primarului A.S. de a se emite autorizația de construire pentru SC P. SA, în baza declarației de consimțământ a martorului s-a procedat la efectuarea unei constatări cu tehnica poligraf aflată în dotarea I.P.J. Argeș.

În urma interpretării diagramelor poligraf, a rezultat că răspunsurile martorului M.D. la întrebările 7 și 9, relevante cauzei, au produs note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice. Specialistul a precizat că prezența modificărilor de trasee, în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale cauzei sunt interpretate ca reprezentând neconcordanță sub aspectul veridicității între efectele întrebărilor resimțite în plan psio-fiziologic și conținutul informațional, material faptic pe care aceste răspunsuri îl susțin .

Întrebările la care martorul a prezentat comportament simulat sunt:

„7. Este adevărat că dvs. ați primit vreo dispoziție din partea primarului S.A., v-a constrâns în vreun fel acesta, pentru a semna autorizația de construire a H.P. din Craiova ? Răspuns NU.

9. Este adevărat că dvs. cunoașteți faptul că primarul S.A. a primit o anumită sumă de bani de la P.G.C. pentru a elibera autorizația de construire a H.P. din Craiova în 16 martie 2006 ? Răspuns NU.”

Este evident că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea normelor legale și numai după ce în prealabil a fost primită mita de către primarul municipiului Craiova, inculpatul A.S., acesta participând și la ședința Comisiei de Acord Unic din 16 martie 2006.

Persoana din cadrul Direcției de Urbanism desemnată pentru a verifica documentația aferentă autorizației de construire a fost numita L.E., iar cu ocazia audierii din data de 26 februarie 2010, aceasta a precizat ca ea a redactat Autorizația de construire din data de 16 martie 2006 iar in momentul în care anchetatorul i-a adus la cunoștință că documentația depusă de SC P. SA nu era completă, martora a afirmat că în aceste condiții autorizația de construcție nu trebuia emisă.

Arată de asemene martora că asupra ei s-au exercitat presiuni pentru redactarea autorizației de construire, iar acestea puteau fi exercitate fie de arhitectul șef, fie de la secretarul primăriei, fie primarul municipiului Craiova.

La sfârșitul lunii octombrie 2006, a fost deschis H.P., situat pe strada Prelungirea Severinului, în municipiul Craiova, cartier Craiovița Nouă.

În aceste condiții, inculpatul P.G.C. era interesat ca mijloacele de transport ce aparțineau Regiei Autonome de Transport Craiova să-i transporte clienții la Hypermarket-ul aparținând firmei SC P. SA

Persoane din conducerea hypermarket-ului, respectiv U.B. și învinuitul S.D.G. au luat inițial legătura cu reprezentanți ai regiei care le-au comunicat că nu o să introducă autobuze, ci numai tramvaiul deoarece nu au autobuze disponibile.

Practic discuțiile au fost purtate inițial cu primarul municipiului Craiova, inculpatul A.S., care trebuia să intervină la funcționari din cadrul Regiei autonome, în vederea rezolvării acelei probleme.

Regia Autonomă de Transport se află în subordinea Consiliului local al municipiului Craiova.

Prelungirea traseului pentru mijloacele de transport în comun aparținând regiei se aproba inițial la nivelul Comisiei pentru Sistematizarea Circulației Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova, comisie al cărei președinte era inculpatul A.S..

La 08 noiembrie 2006, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și U.B. în care se discută despre problema transportului, iar la finalul discuției, inculpatul P.G.C. s-a hotărât să se deplaseze personal la primarul municipiului Craiova pentru a rezolva problema cu transportul, motiv pentru care îi spune susnumitului: „Mă duc eu pe la el, n-am încotro. Hai pa !”.

Imediat, în cursul aceleiași zile, inculpatul P.G.C. l-a apelat pe inculpatul S.A., convorbire înregistrată la ora 14:05 stabilind o întâlnire pentru a doua zi.

În continuare, a fost înregistrată o altă convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și U.B. ocazie cu care Penescu îi comunică celuilalt că va merge el la primar și va rezolva problema.

La data de 09 noiembrie 2006 a fost interceptată o altă convorbire telefonică între aceleași persoane, din care rezultă că inculpatul P.G.C. se va deplasa la Craiova să-i remită o sumă de bani inculpatului S.A., pentru a rezolva problema transportului.

În cursul aceleiași zile, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și inculpatul P.G.C., pe parcursul căreia inculpatul P.G.C. îi cere acestuia suma de 10.000 de euro pentru a-i da celor de la Craiova pentru a rezolva problema transportului. La ora 13:15, inculpatul P.G.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul S.A., spunându-i că în jurul orei 13:40 va ajunge la primărie, întâlnire care a avut loc întrucât, ulterior acesteia, inculpatul P.G.C. l-a apelat pe numitul U.B., spunându-i că s-a întâlnit cu primarul municipiului Craiova, că a rezolvat problema, iar acesta să meargă a doua zi la primar pentru a discuta în concret despre transport,

 In aceeași zi, inculpatul P.G.C. l-a apelat pe celălalt acționar al firmei, P.I., spunându-i că s-a întâlnit cu inculpatul A.S. și că i-a dat suma de bani.

Suma de bani remisă cu titlu de mită a fost menționată în evidența paralelă, respectiv în Registrul de casă al SC P. SA, cu mențiunea: „comisioane primar Craiova - 35,050.00”, la data de 09 noiembrie 2006 (fila 229 Raport de constatare tehnico-științifică), ce reprezintă echivalent în lei a 10.000 RON.

La data de 10 noiembrie 2006, inculpatul P.G.C. a fost apelat de U.B. care i-a relatat că s-a întâlnit cu inculpatul A.S. și că s-a rezolvat problema transportului.

La data de 26 noiembrie 2006, învinuitul S.D.G. i-a relatat inculpatului P.G.C. că au fost introduse autobuzele și că acesta circulă din jumătate în jumătate de oră.

Deși H.P. a fost deschis încă de la sfârșitul lunii octombrie 2006, procesul-verbal de recepție a lucrării (nr. 225 din 17 ianuarie 2007) a fost încheiat la data de 17 ianuarie 2007, așa cum rezultă din procesul - verbal comunicat de primăria municipiului Craiova cât și din convorbirea interceptată la data de 17 ianuarie 2007 dintre inculpatul P.G.C. si fratele acestuia P.I., acesta din urma comunicându-i că „nu s-a încheiat definitiv recepția, a mai rămas pompierul, restul a semnat toată lumea. Și primăria și toți”.

Suma remisă cu titlu de mită în cuantum de 10.000 euro se regăsește menționată în Registrul de casă ținut de învinuitul P.G.C., administrator al SC P. SA, cu mențiunea: Comisioane primar Craiova - 35,050.00 (Raport de constatare tehnico-științifică Anexa D, fila 229). Suma reprezintă echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro, deoarece la acea dată prețul unui euro era de 3,5072.

Inculpatul P.G.C. ținea o evidență strictă a tuturor sumelor plătite, inclusiv a celor cu titlu de mită care, însă ca și justificare se regăseau cu mențiunea „comision”, „protocol”.

Mențiunea făcută se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice, cu audierile martorilor și înscrisurile ridicate.

În ce privește reprezentanții SC P. SA, potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Aceștia țineau o evidență contabilă paralelă în care erau menționate toate sumele remise cu titlu de mită și justificările reale privind sumele retrase de către acționari cu orice titlu.

Potrivit disp. art. 11 din aceeași lege, deținerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.

Se retine în actul de sesizare a instanței că inculpatul S.A. și-a încălcat grav atribuțiile de serviciu, semnând o autorizație de construcție cu mențiuni nereale și încasând corelativ o mită foarte mare.

În ceea ce privește infracțiunea de dare de mită săvârșită de către învinuitul S.D.G. la solicitarea inculpatului P.G.C., din probele administrate în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt:

Ca urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcționează fără a deține autorizație de mediu, inculpatul P.G.C. i-a solicitat învinuitului S.D.G., director magazin, să se deplaseze la sediul instituției menționate anterior unde să-i ofere comisarului șef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Pitești să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu.

Din probele administrate în cauză rezultă că învinuitul S.D.G. i-a oferit bani comisarului șef C.M., martor în cauză, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție, prin care SC P. SA Pitești a fost sancționată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. nr. 195/2005 și Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizației de mediu.

În acest sens, la data de 08 noiembrie 2006 au fost interceptate un număr de 4 convorbiri telefonice purtate la ore diferite, între inculpatul P.G.C. și învinuitul S.D.G. în timpul cărora cei doi pun la cale o strategie în sensul de a-i determina pe funcționarii din cadrul Gărzii de Mediu, prin oferirea unor sume de bani cu titlu de mită, de a nu le aplica amenda contravențională pentru lipsa avizului de mediu.

Sub acest aspect se reține ca relevantă sub aspectul intenției de mituire a comisarului șef C.M., declarația dată de acesta, în calitate de martor, din conținutul acesteia rezultând că inculpatul Stancu Dragoș a venit la el la birou și a încercat să-i ofere bani ca să renunțe la a mai aplica sancțiunea contravențională.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșită de către învinuitul P.G.C., în legătură directă cu o infracțiune de corupție, se retine că inculpatul P.G.C., în calitate de administrator al SC P. SA Pitești, SC M.A. SRL, SC P.D. SRL (fostă SC O. SRL), grup de firme controlat de către inculpatul P.G.C., a întocmit sub semnătură proprie și a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj un proces verbal de recepție parțială, datat 27 martie 2006, în care se precizează că la acea dată au fost recepționate fizic lucrările la H.P. din municipiul Craiova, respectiv mențiunea,,terminarea fundației și a stâlpilor de susținere conform documentației și Autorizației de Construire din 16 iunie 2006”.

Mențiunea este nereală, deoarece aceste lucrări au fost executate fără autorizație de construire, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională, sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate, prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005, întocmit de către Primăria municipiului Craiova.

Prin această manoperă frauduloasă, reprezentanții SC P. SA au încercat să dea o aparență de legalitate lucrărilor executate fără autorizație.

Fiind audiat, inculpatul P.G.C., deși a recunoscut că semnătura de la rubrica „Administrator P.G.C. - SC P. SA Pitești” din procesul verbal de recepție parțială din data de 27 martie 2006, îi aparține, acesta a declarat că nu poate preciza împrejurările în care a fost întocmit respectivul proces-verbal și scopul pentru care a fost redactat.

Se retine în actul de sesizare a instanței că inculpatul S.A. are calitatea cerută de dispozițiile art. 147 C. pen. ce reglementează noțiunea de funcționar public și funcționar.

Faptele inculpatului S.A., care în calitate de primar al municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma totală de 50.000 euro, în mai multe tranșe de la inculpatul P.G.C., pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de exercitarea funcțiilor mai sus menționate, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizației de construire din 16 martie 2006 pentru construirea hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 18/1991, autorizația de construire conținând elemente nereale și în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție - luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen privind concursul real de infracțiuni.

Faptele inculpatului P.G.C., care în calitate de acționar majoritar al Grupului de firme PIC S.A. Pitești, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a remis cu titlu de mită în baza unei rezoluții infracționale unice, suma totală de 50.000 euro în mai multe tranșe, inculpatului S.A., pentru ca acesta să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu sau să-și îndeplinească în mod necorespunzător aceste atribuții legate de exercitarea funcției de primar al municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a municipiului Craiova, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizației de construire din 16 martie 2006 pentru construirea hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 18/1991 și în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu, constituie acte materiale ale infracțiunii de dare de mită săvârșită în formă continuată.

De asemenea, faptele săvârșite de către același inculpat, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, ca urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcționează fără a deține autorizație de mediu, ocazie cu care i-a solicitat învinuitului S.D.G., director magazin, să se deplaseze la sediul instituției menționate anterior unde să-i ofere comisarului șef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Pitești să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție, prin care SC P. SA Pitești a fost sancționată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. nr. 195/2005 și Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizației de mediu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

Faptele învinuitului S.D.G., care în calitate de director de magazin la H.P. Craiova, ca urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcționează fără a deține autorizație de mediu, la solicitarea inculpatului P.G.C., s-a deplasat la sediul instituției menționate anterior unde i-a oferit comisarului șef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Pitești să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție, prin care SC P. SA Pitești a fost sancționată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. nr. 195/2005 și Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizației de mediu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, faptă prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Faptele învinuitului P.G.C., care în calitate de administrator al SC P. SA Pitești, SC M.A. SRL, SC P.D. SRL (fostă SC O. SRL), grup de firme controlat de către inculpatul P.G.C., a întocmit sub semnătură proprie și a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj un proces verbal de recepție parțială, datat 27 martie 2006, în care se precizează că la acea dată au fost recepționate fizic lucrările la H.P. din municipiul Craiova, respectiv mențiunea „terminarea fundației și a stâlpilor de susținere conform documentației și Autorizației de Construire din 16 iunie 2006”, mențiune nereală, deoarece aceste lucrări au fost executate fără autorizație de construire, motiv pentru care s-a dispus sancționarea contravențională, sistarea lucrărilor și intrarea în legalitate, prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005, întocmit de către Primăria municipiului Craiova, prin această manoperă frauduloasă încercând să se dea o aparență de legalitate lucrărilor executate fără autorizație de către reprezentanții SC P. SA Pitești, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârșită în legătură directă cu o infracțiune de corupție, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen.

În vederea confiscării sumei de 50.000 euro ce a constituit obiectul infracțiunii de luare de mita, prin Ordonanța nr. 172/P/2009 din 04 martie 2010 (vol.7, fila 200-201), s-a dispus instituirea sechestrului penal, pe bunurile mobile/imobile aparținând celor doi inculpați, până la concurența sumei de 50.000 euro reprezentând valoarea sumei care în cauză formează obiectul infracțiunii de corupție, respectiv suma dată cu titlu de mită inculpatului S.A. de către inculpatul P.G.C.

La data de 04 martie 2010, conform procesului - verbal (vol. 7, fila 202-204) s-a instituit sechestrul penal asupra sumei de 50.000 euro, din suma de 200.000 euro identificată și ridicată de către organul de urmărire penală la data de 02 martie 2010, cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului S.A. din municipiul Craiova, str. Calea București, județul Dolj.

Suma de 50.000 euro a fost consemnată la C.E.C.B. - Sucursala Pitești pe numele inculpatului S.A. la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, prilej cu care a fost eliberată recipisa de consemnare din 08 martie 2010, pentru suma de 50.000 euro (vol.7, filele 209-211).

Fiind audiați, inculpații nu au recunoscut faptele pentru care sunt urmăriți penal în prezentul dosar de urmărire penală.

Fiind audiat la data de 02 martie 2010, inculpatul S.A. (vol.1, filele 92-98) a precizat că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar referitor la infracțiunea de luare de mită nu a recunoscut că ar fi pretins sau primit, în calitatea de primar al municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova, vreo sumă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, direct sau prin interpuși, de la P.G.C. sau alte persoane pentru a-i facilita eliberarea autorizației de construire pentru hypermarket P. Craiova sau de a interveni pe lângă membrii Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova sau la funcționari din cadrul Regiei Autonome de Transport Craiova în scopul prelungirii traseului de autobuze până la hypermarket P. Craiova.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție, în speță luare de mită, inculpatul S.A. de asemenea, nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte, în apărarea sa invocând faptul că atribuții pe linia verificării legalității documentațiilor întocmite în vederea emiterii autorizațiilor de construire, aveau alți funcționari din cadrul Primăriei, din subordinea sa, iar el, invocând volumul mare de muncă din cadrul Primăriei și, fiind ultimul care semna autorizația, ar fi avut încredere în cei de verificaseră documentațiile și semnaseră spre avizare, încercând în acest mod să sugereze faptul că „semnase ca primarul”. De altfel, inculpatul a recunoscut că nu verifica niciodată în mod direct documentațiile, aceasta fiind o practică a sa.

Inculpatul P.G.C. a avut o atitudine nesinceră pe timpul efectuării urmăririi penale, nerecunoscând faptele săvârșite și este important de menționat faptul că acest inculpat a mai fost trimis în judecată de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, respectiv dare de mită unor funcționari publici cu funcții publice de conducere și control, în Dosarele penale nr. 97/P/2008, nr. 100/P/2009, nr. 115/P/2009 și nr. 135/P/2009.

Cu privire la inculpatul P.G.C., se retine că deși acesta neagă că ar fi făcut mențiunile incriminatoare în evidența electronică, apărarea sa nu este plauzibilă în contextul în care, din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu P.G.C. reiese că el este autorul mențiunilor respective, că unitatea centrală și memory stick - ul îi aparțineau fiind ridicate dintr-un spațiu destinat strict uzului său personal, iar o asemenea evidență a fost găsită și pe unitatea centrală ridicată cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în Dosarul nr. 115/P/2009 la domiciliul său, la data de 22 septembrie 2009.

În legătură cu acest ultim aspect, deși i s-a cerut de către organul de urmărire penală să precizeze ce reprezintă evidența contabilă găsită pe computerul ridicat din domiciliul său, de această dată învinuitul P.G.C. s-a prevalat de disp. art. 70 alin. (2) C. pen.

Aceeași atitudine nesinceră a avut-o învinuitul P.G.C. și în ceea ce privește împrejurările în care a fost întocmit și depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, procesul-verbal de recepție parțială datat 27 martie 2006, din care rezultă că s-a „procedat la recepția stadiului fizic de lucrări la obiectivul Hypermarket P., situat în municipiul Craiova, str. N. Titulescu (prelungirea Severinului cu Craiova) în județul Dolj și anume terminarea fundației și a stâlpilor de susținere, conform documentației și Autorizației de construire nr. 303/16 martie 2006”.

Deși a recunoscut că semnătura de la rubrica „Administrator P.G.C. - SC P. SA Pitești” din procesul verbal de recepție parțială din data de 27 martie 2006, îi aparține, acesta a declarat că nu poate preciza împrejurările în care a fost întocmit respectivul proces-verbal și scopul pentru care a fost redactat.

Se reține faptul că învinuitul P.G.C., în calitate de administrator al Grupului de firme SC P. SA Pitești, grup de firme al cărui acționar majoritar este inculpatul P.G.C., a mai fost trimis în judecată de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești în Dosarele penale nr. 97/P/2008, nr. 100/P/2009 și nr. 115/P/2009, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, respectiv dare de mită și complicitate la infracțiuni de dare de mită săvârșite de către P.G.C.

În ceea ce-l privește pe învinuitul S.D.G., pus în fața probelor indubitabile administrate în cauză, acesta deși a recunoscut faptul că inculpatul P.G.C. i-a solicitat telefonic să îi ofere cu titlu de mită comisarului C.M. de la Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Dolj o sumă de bani, în scopul ca SC P. SA Pitești să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu la H.P. din Craiova cu ocazia controlului efectuat în cursul lunii noiembrie 2006, acesta a negat că ar fi dat curs solicitării inculpatului P.G.C. în acest sens și că în realitate nu i-ar fi oferit comisarilor din cadrul Gărzii de Mediu vreo sumă de bani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 1275/109/2010.

Prin încheierea de ședință nr. 1173 din data de 6 iulie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de petentul P.G.C. pentru strămutarea judecării cauzei și a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Galați unde a fost înregistrată sub nr. 6618/121/2010.

Având în vedere că inculpatul S.A. în urma alegerilor parlamentare din anul 2012 a dobândit calitatea de senator fiind ales în circumscripția electorală 17 Dolj colegiul uninominal nr. 1, Tribunalul Galați, în raport de dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. prin sentința penală nr. 15 din data de 16 ianuarie 2013 a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 11 februarie 2013 fiind repartizată în mod aleatoriu Completului nr. 5 cu termen de soluționare la data de 10 mai 2013.

Prin rezoluția din data de 12 februarie 2013 completul de judecată, din oficiu, potrivit disp. art. 291 alin. (3)¹ C. proc. pen. a preschimbat termenul de judecată, fixând termen la data de 29 martie 2013, cu respectarea principiului continuității, în vederea soluționării cu celeritate a cauzei.

Procedând la soluționarea cauzei în urma investirii prin sentința penală nr. 15 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați de declinare a competenței față de calitatea de senator a inculpatului S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție a continuat cercetarea judecătorească și a audiat martorii propuși în apărare de inculpații S.A. și anume: B.V., M.M., S.C., M.P., M.V.E.A., N.D.V., A.B.M., C.N. și F.M.

La termenul din 2 iulie 2013, inculpatul S.A. și-a exprimat voința de a fi audiat, fapt pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a purces la audierea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Ceilalți inculpați din prezenta cauză și anume P.G.C., S.D.G. și P.G.C. nu și-au exprimat voința de a fi audiați în fața Înaltei Curți.

Față de împrejurarea că martorul M.A.M. nu a fost audiat deși au fost luate toate diligențele necesare în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în baza dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. să se dea citire declarației martorului dată în faza de urmărire penală urmând a se ține seama de ea la judecarea cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită în actul de sesizare, urmând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei, probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească confirmând existența faptelor cât și modalitatea de comitere a acestora, astfel cum au fost reținute în sarcina fiecărui inculpat.

Cu privire la inculpatul S.A., din conținutul probelor administrate în cauză rezultă că acesta în calitate de primar al Municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a Municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de 50.000 euro în mai multe tranșe de la inculpatul P.G.C. pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de exercitarea funcțiilor menționate, în scopul facilitării emiterii Autorizației de Construire din 16 martie 2006 pentru construirea hipermarketului P. Craiova, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 18/1001, autorizația de construcție conținând elemente nereale și în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până în zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție, faptă prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

Astfel, din probele dosarului rezultă că în cursul anului 2005 SC Renașterea Fotbalului Craiovean SRL administrată de martorul M.A. a vândut către SC P. SA Pitești al cărei acționar principal era inculpatul P.G.C. un teren situat în extravilanul Municipiului Craiova unde urma să construiască H.P. Craiova.

La data de 5 iulie 2005, SC P. SA a solicitat emiterea unui certificat de urbanism pentru acest teren, certificat ce a fost emis la data de 8 iulie 2005 unde au fost menționate actele necesare pentru emiterea autorizației de construire.

La data de 14 noiembrie 2005 SC P. SA a depus o primă cerere pentru emiterea autorizației de construire, cerere ce a fost respinsă cu motivația că documentația depusă nu a obținut viza juridică favorabilă întrucât exista solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate.

A doua solicitare în sensul emiterii autorizației de construire a fost respinsă la data de 24 noiembrie 2005 cu motivarea că documentația nu a primit viza juridică întrucât există litigiu pe rol conform certificatului eliberat de Judecătoria Craiova pentru Dosarul nr. 17661/C/2005.

A treia încercare de obținere a autorizației de construire a constat într-o nouă solicitare la data de 16 martie 2006, cerere înregistrată sub nr. 21463, dosarul conținând aceeași documentație ca și la solicitările anterioare, însă de această dată cererea a fost admisă, iar autorizația de construire a fost emisă în aceeași zi și înmânată reprezentanților SC P. SA.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că autorizația de construire din 16 martie 2006 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie și de asemenea cuprinde date necorespunzătoare adevărului, probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice îndoială rezonabilă că schimbarea atitudinii inculpatului S.A. a fost determinată de primirea cu titlu de mită a sumei de 40.000 euro de la inculpatul P.G.C. pentru a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de exercitarea funcției de primar al Municipiului Craiova.

Astfel, deși în certificatul de urbanism s-a menționat că pentru emiterea autorizației de construire este necesar a se depune printre altele, avizul de scoatere din circuitul agricol de la O.S.P.A. Dolj a terenului pe care urmează să fie edificată construcția, acest document nu a fost depus la momentul emiterii autorizației din 16 martie 2006, astfel încât s-a ajuns la situația în care SC H.P. Craiova a început să funcționeze de la data de 26 octombrie 2006 în condițiile în care terenul pe care se afla amplasat nu fusese scos din extravilanul Municipiului Craiova.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că Planul Urbanistic zonal privind trecerea din extravilan în intravilan a terenului situat în tarlaua 23 cu schimbarea din zona agricolă în zona cu destinația de servicii și comerț pentru supermarket PIC a fost aprobată prin Hotărârea nr. 416 din 31 octombrie 2006 a Consiliului Local al municipiului Craiova întrunit la aceeași dată, depășind astfel cu mult termenul la care trebuia obținută această hotărâre și depusă la dosarul de obținere a autorizației de construire.

Deși prin certificatul de Urbanism i s-a impus beneficiarului SC P. SA să depună atașat documentațiile necesare pentru emiterea autorizației de construire și certificatul de nomenclatură stradală, această cerință nu a fost respectată.

Astfel, în acest sens SC P. SA a depus o cerere de eliberare a certificatului de nomenclatură stradală iar prin adresa nr. 28470 din 11 aprilie 2006 s-a comunicat SC P. SA că acesta se eliberează doar în cazul imobilelor aflate în intravilanul Municipiului Craiova.

Se menționează în adresă că față de împrejurarea că imobilul pentru care se solicită certificat de Nomenclatură Stradală se află în extravilanul municipiului Craiova, cererea nu poate fi soluționată favorabil.

Construcția acestui centru comercial a început să fie realizată de către SC P. SA fără a avea autorizație de construcție, împrejurare ce a determinat autoritățile locale să aplice amendă în cuantum de 100.000.000 lei, aspect cunoscut de către inculpatul S.A., el fiind cel care a aplicat sancțiunea contravențională.

În pofida acestui fapt, inculpatul S.A. a emis autorizația de construire din 16 martie 2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 56 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005 care prevăd că în cazul executării lucrărilor de construcție fără autorizație, organul de control are obligația, pe baza opririi executării lucrărilor, de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație.

Dispozițiile legale menționate prevăd de asemenea că în situația în care construcția întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică.

Deși inculpatul S.A. cunoștea faptul că SC P. SA a fost sancționată contravențional pentru lipsă autorizație de construire, întrucât el a aplicat amenda de 100.000.000 lei, ulterior nu a mai dispus intrarea în legalitate, omițând această situație în cazul Autorizației de construire din 16 martie 2006.

În autorizația de construire din 16 martie 2006 au fost făcute mențiuni necorespunzătoare adevărului în sensul că aceasta conține avizele și acordurile necesare pentru emiterea ei, însă în realitate, din documentația necesară emiterii autorizației de construire lipseau avizul de scoatere din circuitul agricol al terenului pe care urma să se edifice construcția, certificatul de nomenclatură stradală cât și referatul de expertiză tehnică pentru lucrările de construcție începute anterior emiterii autorizației.

Autorizația de construire din 16 martie 2006 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 și următoarele din Legea nr. 18/1991 care stabilesc că amplasarea noilor construcții de orice fel se face în intravilanul localităților.

În pofida acestor nelegalități comise cu prilejul emiterii autorizației de construire din 16 martie 2006 în baza Legii nr. 50/1991, ca atribut conferit de lege primarului, inculpatul S.A. nu a recunoscut faptele ce i se rețin în sarcină, singura explicație dată fiind aceea că „a semnat ca primarul”, că el nu avea obligația să verifice documentația atașată cererii de eliberare a autorizației de construire, atribuit ce revine exclusiv Direcției juridice și Direcției de Arhitectură din cadrul Primăriei.

Este adevărat că aceste direcții de specialitate din cadrul primăriei au obligația să verifice îndeplinirea condițiilor legale precum și studierea documentelor depuse pentru emiterea autorizației de construire, însă în același timp nu putem să omitem faptul că inculpatul S.A. nu era străin de situația SC P. SA cât timp în cursul anului 2005 a afirmat în cadrul unei publicații din Craiova că sub nici o formă SC P. SA nu va primit autorizație de construire întrucât pentru aceleași suprafețe de teren au fost făcute cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

Ca atare susținerea inculpatului S.A. potrivit căreia a semnat autorizația de construire „ca primarul” este lipsită de logică, adoptarea acestei atitudini favorabile față de SC P. SA fiind determinată de împrejurarea că a primit cu titlu de mită suma de 40.000 euro de la inculpatul P.G.C. pentru a-și îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu.

Inculpatul P.G.C. a menționat sumele de bani date cu titlu de mită într-o evidență contabilă paralelă, respectiv în înregistrările din Registrul de casă descoperite cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 și Autorizației de percheziție emisă la 12 mai 2009, în Dosarul nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeș.

În acea evidență (vol.5, filele 162-185; 356; 851) au fost menționate următoarele:

- la data de 15 februarie 2006, comisioane primărie Craiova 40,000.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 16 februarie 2006 - comisioane Primărie Crv - 31,200.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 17 martie 2006 - comisioane primărie 20000 E*35400 - 50,000.00 (fila 57 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 20 martie 2006 - comisioane primăria Crv 20000E*3.54 - 20,800.00 (fila 58 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA).

Explicația dată de inculpatul P.G.C. noțiunii de „comision” respectiv că acesta era mijlocul prin care putea să ia banii din firmă și să-i cheltuiască în alte scopuri decât cele familiale datorită faptului că soția sa era geloasă, nu are nicio logică cât timp acesta menționează expres în situația contabilă paralelă că sumele respective reprezintă comisioane primăria Craiova.

Explicația dată acestei consemnări de către inculpatul P.G.C. nu este credibilă mai ales că firma avea sediul la Pitești, iar menționarea Primăriei Craiova ca beneficiară a comisioanelor doar pentru a se ascunde de soție nu este de natură a conferi acestora credibilitate.

Din conținutul convorbirilor telefonice înregistrate în Dosarul nr. 97/P/2008, precum și a celor înregistrate în baza mandatelor de interceptare din 31 octombrie 2006 și din 12 ianuarie 2007, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că mențiunile efectuate în sistemele informatice sunt reale și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, la data de 9 noiembrie 2006, ora 9:50 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și inculpatul P.G.C. căruia i-a cerut să-i facă rost de 10.000 euro „că trebuie să dau la ăștia de la Craiova să-mi bage autobuze și alea”.

În aceeași zi, în registrul de casă a fost menționată contravaloarea în lei a sumei de 10.000 euro, respectiv suma de 35.050 lei.

Relevantă pentru dovedirea vinovăției inculpatului S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită este și declarația martorului M.D. fost arhitect șef al Primăriei municipiului Craiova care a declarat că a fost contactat de către inculpatul S.A. după ce a fost audiat la Serviciul Teritorial Pitești al D.N.A. care l-a întrebat probleme de care au fost interesați anchetatorii iar el i-a spus că numai aspectele privitoare la autorizația emisă pentru SC P. SA Pitești.

Arată martorul în cuprinsul declarației că documentația depusă în data de 18 noiembrie 2005 a fost identică cu cea depusă în data de 16 martie 2006 singura diferență fiind că ultima a primit viza juridică însă nu cunoaște din ce motive.

Arată martorul de asemenea că lui personal nu i s-au oferit bani sau bunuri pentru a semna autorizația de construire din 16 martie 2006 și nu cunoaște dacă alt funcționat din cadrul Primăriei Craiova a primit bani sau bunuri pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiilor de serviciu legate de emiterea acestei autorizații.

Întrucât au existat îndoieli cu privire la veridicitatea declarațiilor date de martorul M.D. referitor la solicitarea inculpatului A.S. de a se emite autorizația de construire pentru SC P. SA, și întrucât s-a constatat că între probele administrate și declarațiile martorului există neconcordanțe majore, s-a dispus prin rezoluția procurorului efectuarea unei constatări tehnico-științifice de detectare a comportamentului simulat în baza dispozițiilor art. 112 și următoarele C. proc. pen.

Din conținutul raportului de constatare tehnico științific pentru detectarea comportamentului simulat din 16 martie 2010 rezultă că la întrebările relevante cauzei, respectiv dacă a primit dispoziție din partea primarului S.A. sau dacă l-a constrâns în vreun fel pentru a semna autorizația de construire și dacă cunoștea că inculpatul S.A. ar fi primit o anumită sumă de bani de la P.G.C. pentru a elibera autorizația de construire pentru SC P. SA, deși răspunsurile au fost negative, s-au evidențiat reacții specifice comportamentului simulat.

Și declarația martorei L.E. este relevantă în cauză, aceasta desfășurându-și activitatea în cadrul Direcției de Urbanism din Primăria Municipiului Craiova, ea fiind desemnată să verifice documentația aferentă autorizației de construire, iar cu ocazia audierii sale a arătat modul defectuos în care a fost emisă autorizația de construire din 16 martie 2006.

Susține martora că inițial după verificarea documentației a depus dosarul la registratură pentru restituirea acestuia însă este posibil să se fi prezentat reprezentanți ai societății la primărie, motiv pentru care consilierul juridic N.C. a șters viza inițială și a pus viza de acord.

Mai arată martora că asupra sa s-au exercitat presiuni pentru redactarea autorizației de construire, iar acestea puteau fi executate de arhitectul șef, fie de la secretarul primăriei, fie de la primatul municipiului Craiova.

Martora M.N., secretarul Primăriei municipiului Craiova a arătat în declarația sa că la momentul semnării autorizației de construire, la data de 16 martie 2006 a verificat documentația și a constatat că era completă și întrunea toate condițiile legale pentru emiterea autorizației de construire, nu a exercitat nici un fel de presiuni asupra martorei L.E. pentru a introduce documentație pe ședința Comisiei de Acord Unic sau să redacteze autorizația în cursul zilei de 16 martie 2006, nu a primit nici o sumă de bani de la P.G.C. pentru emiterea autorizației, exprimându-și în același timp consimțământul de a fi testată pentru detectarea comportamentului simulat legat de acest aspect.

Arată de asemenea martora că după ce a dat prima declarație în fața organelor de urmărire penală s-a întâlnit la sediul Primăriei în ziua respectivă cu inculpatul S.A. căruia i-a comunicat că a dat declarație referitoare la emiterea autorizației de construire, însă acesta nu a comentat în nici un fel și nici nu a determinat-o să declare în vreun fel iar discuția a avut loc la inițiativa ei.

Întrucât între declarațiile martorei M.N. și probele administrate în cauză existau neconcordanțe majore și suspiciuni cu privire la sinceritatea și buna credință a acesteia, s-a dispus prin rezoluția procurorului din data de 9 martie 2010 efectuarea unei constatări tehnico-științifice de detectare a comportamentului simulat, constatare ce nu a putut fi efectuată, martora arătând că suferă de hipertensiune arterială, fiind declarată inaptă pentru a fi examinată cu tehnica poligraf.

Un alt act material al infracțiunii de luare de mită în formă continuată îl constituie primirea de către inculpatul S.A. de la inculpatul P.G.C. a sumei de 10.000 euro în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până la zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu.

Întrucât hypermarket P. Craiova a fost deschis la sfârșitul lunii octombrie 2006, reprezentanții acestuia erau interesați ca mijloacele de transport în comun să circule până în zona respectivă pentru a asigura fluența unor clienți într-un număr cât mai mare, fapt pentru care s-a efectuat o solicitare de prelungire a traseului mijloacelor de transport în comun la nivelul Comisiei pentru Sistematizarea Circulației Rutiere din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, comisie al cărei președinte era inculpatul S.A..

Discuțiile pe această temă au fost purtate inițial cu inculpatul S.A. și întrucât solicitarea SC P. SA nu a fost rezolvată conform așteptărilor, inculpatul P.G.C. a luat hotărârea de a se întâlni cu primarul Municipiului Craiova, situația ce rezultă din convorbirea telefonică dintre P.G.C. și U.B. din data de 8 noiembrie 2006 ce a avut următorul conținut :

U.: Alo!

P.G.C.:- Ce zice ăsta, primaru cu autobuzul și cu asta?

U.:- Mi-a zis că rezolvă. M-a trimis, a vorbit cu directorul, cu B... și a zis ..

P.G.C.- A zis că rezolvă, nu?

U.- Și a vorbit el cu B. (n.n. directorul R.A.T.C Craiova).

P.G.C.- Aha!

U.:- .. și a zis că bagă, nu bagă autobuz că n-are autobuze. Și a zis că bagă tramvaiul la fiecare sfert de oră.

P.G.C.- Autobuze nu bagă?

U.:- Momentan nu, a zis că peste o lună, o lună jumate cumpără patruzeci de autobuze.

P.G.C.- Bine ..

U.:- Ș-atuncea e posibil să ne bage. Numai ..

P.G.C.:- Mă duc eu pe la el. n-am încotro. Hai pa.

U.- Bine.

P.G.C.: - Pa. Pa.

În cursul aceleiași zile inculpatul P.G.C. l-a apelat pe inculpatul S.A. și au stabilit să se întâlnească a doua zi, după care inculpatul Penescu este apelat de către U.B. care îi comunică faptul că a luat legătura cu B. și i-a spus că se mai gândește, moment în care inculpatul P.G.C. îi spune interlocutorului „lasă că mă duc eu mâine la el, la primar și o rezolv eu”.

Tot în aceeași zi a fost interceptată o altă convorbire telefonică între aceleași persoane în timpul căreia inculpatul S.A. spune lui U.B. „eu mă duc acolo că trebuie să-i dau ceva ăluia, că altfel nu face”.

În cursul aceleiași zile inculpatul P.G.C. îl apelează pe inculpatul P.G.C. având cu acesta următoarea convorbire:

P.G.C.: Fă-mi rost de 10.000 euro că trebuie să dau la ăștia de la Craiova să-mi bage autobuze și alea.

P.I..: Deci euro, euro.

P.G.C.: Da, dar repede, în …. la ora unșpe fără un sfert îi dai lui Ț. să vină la mine acasă, da?

P.I.: Unșpe patrușcinci.

P.G.C.: Hai pa. Nu, zece-patrușcinci.

P.I.: - Zece-patrușcinci.

Ulterior inculpatul P.G.C. l-a apelat pe inculpatul S.A. și au stabilit să se întâlnească la primărie în aceeași zi.

După ce inculpatul P.G.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A., l-a apelat pe U.B. căruia i-a spus că s-a întâlnit cu S.A., că a rezolvat problema și să meargă a doua zi la primar pentru a discuta în concret despre transport.

Din conținutul convorbirii telefonice rezultă cu certitudine că inculpatul P.G.C. i-a dat inculpatului S.A. suma de 10.000 euro pentru a rezolva problema transportului în zona centrului comercial, siguranța cu care acesta îi cererea lui U.B. să meargă a doua zi la primărie și să ceară orice „pentru că am fost acum la el, e totul OK”, conducând la concluzia că a fost creat un ascendent moral asupra primarului care primise suma de 10.000 euro și în acest mod putea fi rezolvată orice problemă a SC P. SA.

Faptul că inculpatul P.G.C. i-a dat primarului S.A. suma de 10.000 euro rezultă și din convorbirea dintre inculpatul P.G.C. și fratele acestuia P.I. din aceeași zi, în cuprinsul căreia inculpatul îi spune fratelui său „vorbii cu S., fusei, îi dădui ăia și îi spusei că mâine îi trimit p-ăștia să-i spună exact ce vrea”.

Suma de 10.000 euro remisă cu titlu de mită a fost menționată în registrul de casă al SC P. SA cu mențiunea comisioane primat Craiova - 35.050 la data de 9 noiembrie 2006 și reprezintă echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro.

În data de 10 noiembrie 2006 U.B. l-a apelat pe inculpatul P.G.C. căruia i-a comunicat că a fost la primărie, că a rezolvat problema transportului fiind mulțumit de atitudinea de colaborare cu primarul.

În aceeași convorbire inculpatul P.G.C. îi spune lui U.B. pentru a se asigura că problema transportului se va rezolva, să le dea câte 20 milioane lei lui B. și directorului tehnic din cadrul Regiei Autonome de Transport Craiova.

Tot în timpul acestei convorbiri, U.B. i-a spus lui P.G.C. că primarul S.A. l-a criticat pe B. spunând „al dracu de comunist, cu mama lui, l-au pus în funcție și acum mă tot freacă pe mine cu astea”, însă ulterior l-a sunat și a spus că vine directorul tehnic pentru a hotărî cum se va proceda cu autobuzul.

Din aceste convorbiri telefonice rezultă cu certitudine atât „bunăvoința” inculpatului S.A. de a rezolva problema transportului în comun în zona hypermarket-ului P., bunăvoință determinată de primirea sumei de 10.000 euro, cât și influența pe care acesta o avea asupra reprezentanților Regiei Autonome de Transport Craiova pe care i-a numit în funcțiile respective.

Cu privire la infracțiunea de dare de mită reținută în sarcina inculpatului S.D.G. rezultă din probele dosarului că în urma unui control efectuat la data de 7 noiembrie 2006 de către comisari din cadrul Gărzii de Mediu - Comisariatul județean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, s-a constatat că funcționează fără autorizație de mediu, astfel încât P.G.C. i-a cerut inculpatului S.D.G. să se deplaseze la sediul instituției respective și să-i ofere comisarului șef C.M. cu titlu de mită suma de 1000 lei pentru ca SC P. SA să nu fie sancționată contravențional pentru lipsa autorizației de mediu.

Inculpatul S.D.G. s-a deplasat la Comisariatul județean Dolj și i-a oferit comisarului șef C.M. suma de 1.000 lei cu titlu de mită, însă acesta a refuzat și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție prin care SC P. SA a fost sancționată contravențional cu suma de 15.000 lei conform O.U.G. nr. 195/2005 și Legea nr. 265/2006 privind lipsa autorizației de mediu.

Fiind audiat în cursul procesului penal, martorul C.F. - comisar șef în cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul județean Dolj, a declarat că inculpatul S.D.G. a mers la el în birou și a încercat să-i ofere bani pentru a nu mai aplica amenda contravențională.

Declarația martorului se coroborează și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul P.G.C. și S.D.G. în cuprinsul căreia primul îi spune celuilalt să-i ofere comisarului șef o sumă de bani pentru a nu mai aplica sancțiunea contravențională.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului P.G.C., în legătură directă cu o infracțiune de corupție rezultă din probele dosarului că inculpatul P.G.C., în calitate de administrator a SC P. SA Pitești a întocmit un înscris sub semnătură privată pe care l-a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, constând într-un proces-verbal de recepție parțială datat 27 martie 2006 în care se menționează că la data respectivă au fost recepționate fizic lucrările la hypermarket P. Craiova și anume „terminarea fundației și a stâlpilor de susținere conform documentației și Autorizației de Construire din 16 martie 2006.

Din probele dosarului rezultă că această mențiune nu este reală deoarece lucrările au fost efectuate fără autorizație de construire acesta fiind motivul pentru care s-a dispus sancționarea contravențională a societății de către Primăria Municipiului Craiova la data de 22 noiembrie 2005.

Fiind audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul P.G.C. nu a putut să dea o explicație logică cu privire la întocmirea acestui înscris sub semnătură privată și nici cu privire la scopul cu care a fost întocmit.

Față de argumentele expuse, reține Înalta Curte de Casație și Justiție că vinovăția inculpaților S.A., P.G.C., S.D.G. și P.G.C. sub aspectul comiterii infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, existența faptelor fiind confirmată de un probatoriu complet și complex, fiind îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii penale a inculpaților.

Apărările formulate de inculpatul S.A., în sensul achitării sale în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de luare de mită nu sunt fondate, probele evidente de vinovăție expuse anterior conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefiind evidențiate dubii sub aspectul existenței infracțiunii.

Înalta Curte reține că probele administrate în cauză se coroborează între ele și fac dovada existenței infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Inculpatul S.A. a solicitat să fie audiat în fața Înaltei Curți, el fiind audiat la termenul din 2 iulie 2013, însă declarația acestuia nu are un caracter de noutate de natură să răstoarne situația de fapt stabilită în actul de sesizare al instanței.

Printre alte aspecte menționate, inculpatul S.A. arată că nu îl cunoștea pe inculpatul P.G.C. și că a discutat cu acesta după emiterea autorizației de construire, afirmație contrazisă însă de probatoriul administrat în cauză, cu referire strictă la convorbirile telefonice din care rezultă cu certitudine, având în vedere termenii familiari folosiți în timpul convorbirilor, că aceștia se cunoșteau și vorbeau frecvent la telefon.

Existența unei situații contabile paralele ținută de inculpatul P.G.C., unde sunt menționate sumele date cu titlu de „comision” la Primăria Craiova, convorbirile telefonice dintre inculpatul P.G.C. și U.V., S.D.G. și P.I., declarații martori M.N. sunt probe evidente de vinovăție, astfel că apreciază Înalta Curte că apărările formulate de inculpatul S.A., în sensul achitării pentru inexistența faptei sunt lipsite de fundament.

Nu poate fi omisă din ansamblul probator, declarația martorului M.D., precum și concluziile raportului de constatare științifică din care rezultă evidențierea notei specifice a comportamentului simulat la întrebările relevante cauzei, una dintre aceste întrebări referindu-se la împrejurarea dacă cunoașteți că inculpatul S.A. a primit o anumită sumă de bani de la P.G.C. pentru a elibera autorizația de construire.

Mai mult decât atât, deși i s-a cerut inculpatului S.A. să accepte o testare cu aparatul poligraf, acesta refuzat.

Este adevărat că această tehnică nu reprezintă o probă propriu-zisă însă ea constituie un indiciu și reflectă atitudinea celui testat în raport de o anumită stare de lucruri.

Or, în această situație orice persoană care se consideră nevinovată și neimplicată într-o activitate infracțională trebuie să uzeze de toate mijloacele și oportunitățile legale pentru a-și dovedi nevinovăția.

Deși apărarea inculpatului S.A. în concluziile scrise cât și în pledoaria orală face referire la declarația martorului M.A., ca și la convorbirea telefonică dintre P.G.C. și M.A., ca fiind nerelevante cauzei, Înalta Curte reține că într-adevăr discuția telefonică dintre cei doi se referă la o altă persoană la care a apelat inculpatul P.G.C. pentru a scoate un teren din circuitul agricol, dar în același timp se fac referiri și la modul de lucru al autorităților locale din Craiova în sensul că trebuie să oferi diverse sume de bani pentru a rezolva anumite probleme ce depind de sarcinile de serviciu ale acestora.

Referitor la afirmația făcută ce martorul M.A. în declarația dată pe parcursul procesului penal, conform căreia ar fi auzit că s-a dat suma de 20.000 de dolari SUA sau euro pentru obținerea autorizației de construire, din anturajul persoanelor de la SC P. SA Pitești, aceasta se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, cuantumul sumei ce a constituit obiectul infracțiunii de luare de mită, diferit de cel reținut în rechizitoriu, neavând relevanța sub aspectul existenței infracțiunii ci doar sub aspectul stabilirii sancțiunii penale.

Și cu privire la acuzația de luare de mită în legătură cu prelungirea traseului nr. 13 de autobuz, apărarea a solicitat a se reține că fapta nu există, apărare ce nu poate fi primită, argumentele expuse de Înalta Curte sub aspectul existenței acestei infracțiuni fiind bazate pe probe certe de vinovăție.

Este adevărat că membrii Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a municipiului Craiova, audiați pe parcursul procesului penal au arătat că nu au fost influențați de vreo persoană în adoptarea hotărârii de a prelungi traseul mijloacelor de transport în comun până la H.P. Craiova, însă discuțiile telefonice purtate între inculpații S.A. și P.G.C., dintre P.G.C. cu U.V.B., S.D.G. și P.I., consemnarea sumei de 10.000 euro în evidența paralelă a SC P. SA, chiar în ziua în care inculpatul P.G.C. s-a întâlnit cu S.A. în cadrul Primăriei municipiului Craiova, evidențiază vinovăția inculpatului S.A. și cu privire la acest act material al infracțiunii continuate de luare de mită.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., apărarea solicită achitarea inculpatului S.A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., solicitând a se reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici sub aspectul laturii obiective și nici cu privire la latura subiectivă.

Înalta Curte reține că această apărare nu este fondată, aspectele invocate în susținerea acestei teze, nefiind în măsură să conducă la achitarea inculpatului de orice penalitate.

În susținerea acestei apărări, inculpatul S.A. a invocat dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că prin sentința civilă nr. 1472 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Dolj pronunțată în Dosarul nr. 4016/63/2006 s-a constatat legalitatea autorizației, sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1864 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova.

Dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale”, nu sunt incidente în cauză cât timp reținerea acestei infracțiuni a fost determinată de faptul că în cuprinsul autorizației au fost menționate elemente nereale, respectiv că au fost atașate toate documentele necesare printre care certificatul de nomenclatură stradală, decizia de scoatere a terenului din circuitul agricol, când în realitate aceste acte nu se aflau în documentația înaintată primăriei.

În sentința civilă menționată se face referire la decizia nr. 3 din 14 noiembrie 2006 de scoatere din circuitul agricol a terenului situat în Craiova tarlaua 23 parcela 1 dobândit de SC P. SA însă la solicitarea SC K.M. SRL și nu la cererea SC P. SA.

Sub aspectul laturii subiective, apărarea formulată de inculpatul S.A. în sensul că „a semnat ca primarul” nu poate determina constatarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, din ansamblul probator, rezultând fără putință de tăgadă, că inculpatul S.A. era tot timpul la curent cu ceea ce se întâmpla în legătură cu viitorul centru comercial.

Față de toate aceste argumente prezentate, Înalta Curte reține vinovăția inculpatului S.A. sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual în legătură cu o faptă de corupție și corelativ reține și vinovăția inculpatului P.G.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

Apărarea inculpatului P.G.C. invocă nelegalitatea probelor obținute în faza de urmărire penală, făcând referire „la înregistrarea audio a unor convorbiri telefonice purtate în principal între cei trei inculpați”.

Sub acest aspect se invocă faptul că probele au fost obținute în faza actelor premergătoare, iar în această fază nu se pot efectua înregistrări audio.

Înalta Curte nu împărtășește această teză a apărării, întrucât legiuitorul nu condiționează emiterea autorizației de interceptare de începerea urmăririi penale, așa cum a înțeles să o facă în cazul emiterii autorizației de percheziție unde a prevăzut expres în art. 100 C. proc. pen. că aceasta nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.

În cazul autorizării percheziției, legiuitorul a prevăzut expres că percheziția domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale, condiție pe care nu o regăsim în cazul interceptărilor audio, astfel încât apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de inculpatul P.G.C. cu privire la nelegalitatea înregistrărilor audio nu sunt fondate.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul P.G.C. a solicitat la termenul din 27 februarie 2012 la Tribunalul Galați, efectuarea unei expertize tehnico-criminalistice a înregistrărilor audio, iar prin încheierea din 1 octombrie 2012 Tribunalul Galați a prorogat pronunțarea asupra acestei cereri, până la depunerea punctului de vedere oficial al Institutului Național de Expertize Criminalistice, privind oportunitatea expertizării mijlocului de probă ce conține interceptarea convorbirilor telefonice din perspectiva stabilirii autenticității, a stabilirii existenței urmelor de alterare și a expertizării echipamentului tehnic cu care s-a realizat lucrarea.

Cu adresa nr. 397 din 15 octombrie 2012 Institutul Național de Expertiză Criminalistică, a răspuns solicitării formulate de Tribunalul Galați și a menționat că singura examinare care poate fi efectuată se referă la eventuala stabilire a unor urme de alterare, sens în care a solicitat a se pune la dispoziție înregistrările contestate în original sau duplicat admise de instanță, datele tehnice disponibile cu privire la activitățile de realizare și de gestionare a fiecărei înregistrări până la momentul înaintării spre expertizare și echipamentul tehnic utilizat la realizarea înregistrării.

În raport de aceste precizări ale Institutului Național de Expertiză Criminalistică, prin încheierea din 8 noiembrie 2012 Tribunalul Galați a prorogat pronunțarea asupra efectuării expertizei criminalistice pentru a se da posibilitatea inculpatului de a indica eventuale alterări ale înregistrării după copierea suportului optic.

Inculpatul P.G.C. nu s-a conformat dispozițiilor instanței fapt pentru care Înalta Curte, referitor la proba privind efectuarea unei expertize asupra suporților optici originali ce conțin interceptările convorbirilor telefonice pentru a se stabili dacă înregistrările sunt autentice, dacă au fost realizate simultan cu evenimentele conținute pe suporții expertizați, dacă conțin ștersături, dacă au fost realizate cu echipament tehnic aflat în dotarea Direcției Naționale Anticorupție, a respins această probă, întrucât inculpatul P.G.C. nu a indicat eventualele alterări ci s-a limitat doar la niște suspiciuni ce nu au fost dovedite în niciun mod.

Nici criticile privind nelegalitatea probelor, formulate de către apărarea inculpatului P.G.C. cu referire strictă la folosirea raportului de constatare tehnico - științifică efectuat într-un alt dosar, nu sunt întemeiate.

În acest context apărarea invocă faptul că în rechizitoriu se face referire la un raport de constatare tehnico - științifică efectuat în Dosarul nr. 97/P/2008 în care P.G.C. are calitatea de inculpat pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, asupra unui memory-stick despre care se susține că ar aparține inculpatului P.G.C., însă nicio dispoziție legală nu permite folosirea unui raport de constatare într-o altă cauză.

 Este adevărat că legea nu prevede această posibilitate așa cum de altfel legiuitorul a prevăzut în cazul interceptărilor, stabilind prin art. 91² alin. (5) C. proc. pen. că, convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹ alin. (1) și (2) C. proc. pen., însă în același timp nu putem să omitem că urmărirea penală în prezenta cauză a început in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșită de funcționari din cadrul Primăriei municipiului Craiova. În considerentele rezoluției nr. 172/P/2008 din 4 noiembrie 2009 se reține că la data de 20 octombrie 2009 ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești s-au sesizat din oficiu de faptul că P.G.C. a oferit și dat efectiv în data de 9 noiembrie 2006 numitului S.A., primar al municipiului Craiova, suma de 10.000 euro cu scopul ca, prin prisma funcției deținute să-și exercite influența asupra conducerii Regiei Autonome de Transport Craiova pentru a modifica traseul autobuzelor ce circulă în apropierea hipermarket-ului P. din Craiova și amplasarea unei stații în parcarea acestei unități.

Întrucât în urma efectuării actelor de urmărire penală s-a stabilit că există legătură între fapta susmenționată și înregistrările din registrul de casă descoperite cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate în Dosarul penale nr. 97/P/2008, în mod corect s-a dat eficiență constatării științifice asupra memory-stick-ului mai ales că datele menționate în registrul de casă se coroborează cu probele administrate în cauză și au legătură directă cu cauza dedusă judecății.

Înalta Curte consideră că probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului P.G.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii continuate de dare de mită fiind dovedită existența celor 3 acte materiale, respectiv că acesta a dat inculpatului S.A. sumele de 40.000 euro pentru emiterea autorizației de construire, 10.000 euro pentru a fi prelungit traseul mijloacelor de transport în comun până la hipermarket-ul P., precum și suma de 1.000 lei, în varianta oferirii către C.M. - comisar șef în cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj.

Apărarea inculpatului P.G.C. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actele materiale de dare de mită față de inculpatul S.A., apărare ce nu poate fi primită, probele administrate în cauză dovedind în mod indubitabil existența acestor fapte ca și comiterea lor cu forma de vinovăție cerută de lege.

Înalta Curte a descris modalitatea de comitere a faptelor cu ocazia analizării faptelor corelative de luare de mită comise de inculpatul S.A., fapt pentru care nu va mai relua descrierea situației de fapt și în cazul inculpatului P.G.C.

Cu privire la actul material de dare de mită cu privire la comisarul șef C.M., apărarea inculpatului P.G.C. a solicitat a se reține disp. art. 29 C. pen., referitoare la instigarea neurmată de executare.

Înalta Curte consideră că această cerere nu poate fi primită și nici nu poate avea consistența unei cereri de schimbare a încadrării juridice care să oblige instanța să se pronunțe asupra acesteia.

Astfel, instigarea neurmată de executare presupune ca instigatul după ce a acceptat săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, se răzgândește și nu mai trece la săvârșirea faptei sau comite o tentativă nepedepsibilă ori începe săvârșirea faptei dar se desesizează sau împiedică producerea rezultatului.

În această situație instigatul nu va fi pedepsit dacă a renunțat la comiterea faptei, dar instigatorul va răspunde penal după regulile prevăzute în art. 29 alin. (1) C. pen., pentru instigare neurmată de executare.

În cauza dedusă judecății, rezultă că inculpatul P.G.C. i-a solicitat telefonic inculpatului S.D.G. să îi ofere o sumă de bani comisarului C.M. pentru a nu aplica amenda contravențională față de SC P. SA, activitate dusă de acesta până la capăt însă a fost refuzat de către martor care nu a acceptat oferta inculpatului S.D.G. și a sancționat contravențional SC P. SA.

Fapta comisă de cei doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în varianta oferirii unei sume de bani, faptă comisă cu intenție, faptă consumată la momentul oferirii astfel încât solicitarea apărării în sensul de a se reține incidența disp. art. 29 C. pen., privind instigarea neurmată de executare este lipsită de sens.

Deși inculpatul P.G.C. neagă comiterea faptelor, Înalta Curte reține că materialul probator consistent administrat în cauză, respectiv conținutul convorbirilor telefonice, evidența contabilă paralelă declarațiile martorilor, înscrisuri, conturează conținutul constitutiv al infracțiunii ce i se reține în sarcină.

Cu privire la inculpatul S.D.G., reține Înalta Curte că fapta de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina sa, a fost dovedită atât cu privire la existența sa cât și sub aspectul comiterii ei cu forma de vinovăție cerută de lege.

Deși apărarea a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., solicitând a se reține că fapta nu a fost comisă de el, Înalta Curte reține că nu se face dovada în nici un mod că nu inculpatul este autorul acestei fapte.

Probele administrate în cauză și facem referire cu deosebire la convorbirile telefonice cu inculpatul P.G.C. și declarația martorului C.M., confirmă comiterea faptei de către inculpat, cu intenție el oferind comisarului șef suma de 1000 lei, cu titlu de mită pentru a nu sancționa contravențional SC P. SA pentru lipsa avizului de mediu în cazul construirii hipermarket-ului P. Craiova.

Și fapta reținută în sarcina inculpatului P.G.C. de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o faptă de corupție prev. de art. 290 din C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost dovedită, din conținutul probelor rezultând că acesta a întocmit un proces verbal datat 27 martie 2006 de recepție finală, în care menționează că la acea dată au fost recepționate fizic lucrările la H.P. și anume terminarea fundației și a stâlpilor de susținere, aspecte nereale, deoarece aceste lucrări au fost efectuate fără autorizație de construire, încercând în acest mod să ofere o aparență de legalitate acestor lucrări efectuate în afara unui cadrul legal.

Solicitarea apărării de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând inexistența faptei pe motiv că procesul - verbal a fost semnat ulterior întocmirii autorizației de construire nu este fondată, neavând nici un suport probator.

Deși inculpatul a recunoscut că semnătura de la rubrica administrator P.G.C. - SC P. SA din procesul verbal de recepție finală îi aparține, în declarația dată pe parcursul procesului penale acesta a arătat că nu poate preciza nici împrejurările în care a întocmit procesul-verbal și nici scopul pentru care a fost întocmit.

Poziția adoptată de inculpat de nerecunoaștere a faptei este contrazisă de probele dosarului din conținutul cărora rezultă că lucrările au fost efectuate în afara cadrului legal, acesta a fost motivul pentru care societatea a fost sancționată contravențional prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005 întocmit de Primăria municipiului Craiova.

În raport de toate argumentele prezentate Înalta Curte apreciază că vinovăția inculpaților S.A., P.G.C., S.D.G. și P.G.C. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă sub aspectul comiterii faptelor ce li se rețin în sarcină astfel încât va dispune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului S.A. Înalta Curte va da eficiență criteriilor prev. de art. 72 C. pen., urmând să realizeze o proporție între gradul de pericol social al faptei și pedeapsa aplicată.

Înalta Curte va avea în vedere în procesul de individualizare a pedepsei natura infracțiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor, calitatea în care acesta a comis faptele, respectiv aceea de ales local, calitate în care trebuia să apere interesele cetățenilor și nu să folosească o instituție a statului pentru interesele proprii.

Cu privire la cuantumul pedepsei, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei sancțiuni penale egale cu minimul special al pedepsei este aptă să asigure dublul scop al pedepsei, astfel nu este definit de disp. art. 52 C. pen., având în vedere timpul scurs de la comiterea faptelor și lipsa antecedentelor penale.

Ca modalitate de executare, Înalta Curte apreciază că se impune executarea pedepsei în regim de detenție, natura faptelor comise ca modalitate de executare impunând un regim privativ de libertate.

Referitor la inculpatul P.G.C., Înalta Curte va da eficiență tuturor criteriilor generale reglementate de disp. art. 72 C. pen. și va aplica inculpatului o pedeapsă orientată către mediul prevăzut de lege, având în vedere natura infracțiunilor comise ca și perseverența infracțională de care a dat dovadă săvârșind mai multe acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Înalta Curte consideră că în cazul acestui inculpat se impune un regim sancționator mai sever, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv acesta, pentru a-și rezolva problemele personale, a înțeles să dea mită funcționarilor din diferite instituții ale statului, concepția sa fiind aceea că numai în acest mod își putea rezolva problemele personale și, de asemenea îi determina și pe alți angajați ai săi de a proceda de aceeași manieră, comportament de natură să afecteze încrederea opiniei publice în instituțiile statului.

Mai mult decât atât, reține Înalta Curte că inculpatul P.G.C. este inculpat în alte trei dosare penale tot pentru fapte de aceeași natură, toate aceste argumente pledând pentru executarea pedepsei în regim de detenție, numai în acest mod putând fi realizată reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

În cazul inculpaților S.D.G. și P.G.C., Înalta Curte va stabili un regim sancționator mai blând atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, având în vedere gradul redus de participare a acestora la comiterea faptelor.

Poziția manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal, contribuția inculpaților la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale sunt împrejurări cărora Înalta Curte le va da eficiența necesară și va stabili ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executări pedepselor aplicate celor doi inculpați, considerând că în acest mod poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Solicitarea inculpatului P.G.C. de a se reține incidența disp. art. 18¹ C. pen., respectiv că fapta ce i se reține în sarcină nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu este întemeiată.

Natura faptei comise ca și modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări de natură să aducă o atingere majoră valorilor apărate de lege, fapt ce implică o sancțiune de natură penală și nu una administrativă.

Lipsa antecedentelor penale, gradul de instruire ca și faptul că inculpatul are în întreținere un copil minor, sunt împrejurări ce vor fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, fără a avea consistența necesară de a determina pericolul social al faptei.

În cazul inculpatului S.A., Înalta Curte va aplica și o pedeapsă complementară alături de infracțiunea de luare de mită, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă determinată conform disp. art. 65 C. pen.

În privința tuturor inculpaților, Înalta Curte va stabili o pedeapsă accesorie, constând în interzicerea unor drepturi din cele prev. de art. 64 C. pen., pe perioada executării pedepsei principale, pedepse individualizate în raport de jurisprudența CEDO, cauza Sabău și Pârcălab, fiind relevantă în acest sens.

În privința inculpaților S.D.G. și P.G.C., având în vedere modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte va dispune, potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, au declarat, în termen legal, recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și recurenții intimați inculpați S.A., P.G.C., S.D.G. și P.G.C.

Reprezentantul Ministerului Public - D.N.A., prin recursul declarat, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților S.A., P.G.C., S.D.G. și P.G.C., invocând greșita individualizare a pedepselor aplicate, având în vedere infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații, care prezintă un grad ridicat de pericol social, beneficiind de o reglementare specială în Legea nr. 78/2000 și un regim sancționator sever.

Recurentul intimat inculpat S.A. a criticat sentința atacată, ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța de fond a respins excepția neregularității actului de sesizare a instanței;

- în mod greșit instanța de fond nu a analizat probele în apărare, încălcând dispozițiile exprese ale art. 356 lit. c) C. proc. pen.

- instanța de fond la termenul din 2 iulie 2013 a procedat în mod nelegal la aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la un martor esențial în cauză, și anume martorul M.A.

- instanța de fond, în mod nelegal, și-a întemeiat soluția de condamnare pe „probe” care nu sunt prevăzute de lege și anume pe rezultatul testării poligraf a martorului M.D., precum și pe refuzul subsemnatului de a accepta o astfel de testare.

- în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., deși nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nici sub raportul laturii obiective și nici sub raportul laturii subiective.

- în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În realitate faptele la care face referire instanța de fond nu există, întrucât nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la coinculpatul P.G.C., nici pentru eliberarea autorizației de construire din 16 martie 2006 și nici pentru prelungirea traseului de autobuz nr. 13.

Față de cele arătate, recurentul intimat inculpat S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar, în subsidiar, având în vedere că nu s-a pronunțat conform art. 356 lit. a) C. proc. pen., casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A solicitat și casarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat P.G.C. a solicitat următoarele:

- casarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) Cp. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există nici cu privire la autorizația de construire și nici cu privire la prelungirea traseului de autobuz, respectiv, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actul material referitor la autorizația de mediu.

- în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, care pot fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și ar justifica o executare a pedepsei fără executare efectivă, fie prin suspendarea condiționată, fie prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Recurentul intimat inculpat P.G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, care depășește cu mult minimul prevăzut de lege, cu menținerea modalității de executare stabilită de instanța de fond.

Recurent intimat inculpat S.D.G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu corecta evocare a fondului și respectarea prezumției de nevinovăție, iar, în subsidiar, casarea sentinței și, rejudecând, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), în subsidiar, art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum și în raport cu dispozițiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație, completul de 5 judecători, constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce privește recursul declarat de Ministerul Public, D.N.A.:

Referitor la prima critică de netemeinicie, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților S.A., P.G.C., S.D.G. și P.G.C., parchetul a susținut că se impune majorarea cuantumului acestora, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, caracterul continuat al activității infracționale, folosirea calității de primar a inculpatului S.A. și a instituției pe care o reprezenta în interes propriu, valoarea sumei ce constituie obiect al infracțiunii de corupție, faptul că inculpatul P.G.C. este inculpat în alte opt dosare penale tot pentru comiterea unor infracțiuni de corupție, precum și incidența prevederilor din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Examinând critica parchetului, instanța de control judiciar constată că nu este întemeiată.

Analizând actele dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social în concret al faptelor de corupție comise, circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

În contextul concret al cauzei, prima instanță, prin cuantumul pedepselor aplicate, orientat către minimul special prevăzut de lege, a ținut cont de modul în care inculpații au conceput și realizat faptele reținute în sarcina acestora, de data săvârșirii acestora și durata procedurilor judiciare.

Totodată, a fost avut în vedere profilul moral și de personalitate pozitiv al inculpatului S.A., și anume lipsa antecedentelor penale, conduita sa în societate, cariera de om politic și vârsta acestuia.

Cât privește datele ce caracterizează persoana inculpatului P.G.C., care are calitatea de inculpat în alte opt dosare pentru infracțiuni de corupție, prima instanță a avut în vedere aspectele pozitive reflectate de activitatea acestuia în comunitate (prin crearea a 5000 de locuri de muncă), dar a dat eficiență în mod corect perseverenței infracționale și gradului de pericol social relevat de comportamentul inculpatului în relația cu autoritățile și instituțiile statului.

În ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpaților S.D.G. și P.G.C., prima instanță a avut în vedere în mod corect atât gradul redus de participare a acestora la comiterea faptelor, cât și datele ce caracterizează persoana inculpaților, conduita pe parcursul procesului penal, faptul că nu au antecedente penale, elemente care justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus și suspendarea condiționată a executării acestora.

Instanța de recurs consideră că pedepsele aplicate inculpaților pentru fiecare din faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, urmând ca pedepsele de câte 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru inculpații S.A. și P.G.C. și, respectiv, pedepsele a căror executare a fost suspendată condiționat, de 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul S.D.G. și de 1 an închisoare pentru inculpatul P.G.C., să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia, dând posibilitatea îndreptării și reinserției sociale pozitive viitoare a inculpaților.

De asemenea, prin pedepsele aplicate se realizează și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpaților.

II. În ce privește recursul declarat de recurentul intimat inculpat S.A.:

Apărarea inculpatului S.A. a formulat mai multe critici cu privire la neregularitățile actului de sesizare a instanței:

În ce privește prima critică a apărării inculpatului, prin care a susținut că rechizitoriul nu cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 317 C. proc. pen., prin aceea că acesta nu descrie fapta reținută în sarcina inculpatului, aspect prin prisma căruia este foarte dificil de a face o apărare eficientă în cauză și, în consecință, instanța ar fi trebuit să restituie cauza procurorului, instanța de control judiciar o apreciază ca neîntemeiată.

Din interpretarea prevederilor art. 332 C. proc. pen., rezultă că legiuitorul a limitat posibilitatea primei instanțe de a se desesiza și a restitui cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale doar la patru situații: când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent; în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

În cauză, nu este incidentă niciuna dintre situațiile enunțate, întrucât, din lecturarea rechizitoriului, rezultă că acesta corespunde din punct de vedere formal și legal cerințelor impuse de textul de lege pentru acest act procedural, respectiv cuprinde mențiunile enumerate de art. 263 C. proc. pen.

Cât privește efectuarea actelor de urmărire penală in rem, în lipsa inculpatului și imposibilitatea asigurării apărării acestuia, instanța constată că nu au fost indicate acele acte care au cauzat inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, iar, pe de altă parte, apărarea putea uza în cursul urmăririi penale de drepturile conferite de art. 172 C. proc. pen.

Împrejurarea că organul de urmărire penală a apreciat, la momentul sesizării sale, că fapta ar corespunde incriminării legale a infracțiunii de trafic de influență, iar, ulterior, din datele strânse în cauză nu și-a format deplina convingere că autori ai presupuselor fapte de corupție ar fi inculpații S.A. și P.G.C., pentru a dispune începerea urmăririi penale in personam, reprezintă doar aprecierea subiectivă a organului judiciar la momentul efectuării actelor procesuale respective, acestea putând fi supuse cenzurii procurorului care supraveghea faza de urmărire penală. Din perspectiva legalității actelor de urmărire penală efectuate în cauză, se constată că, în raport cu cerințele impuse de legiuitor pentru garantarea principiului legalității în această fază de debut a procesului penal, nu poate fi incidentă nicio sancțiune procesual penală.

Încălcarea dispozițiilor legale referitoare la prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător atrage sancțiunea nulității absolute atunci când sunt obligatorii, potrivit legii. Or, în cauză, nu era incidentă o astfel de situație.

Cât privește criticile apărării referitoare la procesul-verbal de sesizare din oficiu, instanța de control judiciar constată că nu sunt întemeiate.

Apărarea a susținut că acest proces-verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat de polițiști din cadrul D.N.A., iar nu de către organul de urmărire penală, precum și faptul că în cuprinsul lui descrie fapta de trafic de influență, doar cu privire la actul material al remiterii sumei de 10.000 euro, iar nu pe cea de dare de mită.

Instanța de control judiciar reține că dispozițiile referitoare la competența materială a organelor de urmărire penală au incidență doar cu privire la începerea și efectuarea urmăririi penale, iar nu și în ce privește modul prin care acestora li se aduce la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea de sesizare pentru orice persoană.

De asemenea, faptul că în descrierea faptei din cuprinsul procesului-verbal, se reține de către ofițerii de poliție judiciară că numitul P.G.C. a oferit și dat efectiv numitului S.A. suma de 10.000 euro cu scopul ca, prin prisma funcției deținute, să își exercite influența asupra conducerii Regiei Autonome de Transport Craiova, nu are relevanță asupra valabilității acestui act de sesizare, întrucât în partea finală a acestuia se menționează că cercetările se efectuează față de numiții S.A. și P.G.C. pentru infracțiunile de dare și luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) și art. 255 alin. (1) C. pen., ambele raportate la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000. De altfel, organul de urmărire penală nu este ținut de încadrarea juridică și descrierea faptei din actul de sesizare, câtă vreme prin rezoluția de începere a urmăririi penale a reținut că din actele premergătoare și actele de urmărire penală efectuate in rem, au rezultat date și indicii cu privire la toate celelalte infracțiuni de corupție pentru care s-a desfășurat urmărirea penală și s-a dispus trimiterea în judecată.

Referitor la criticile apărării pe fondul cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pentru ca o faptă să fie infracțiune este necesar să se constate cele trei trăsături esențiale prevăzute de art. 17 C. pen.: să prezinte pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

Existența acestor trei caracteristici esențiale se constată prin verificarea, prioritar, a corespondenței dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.

Existența faptei de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals intelectual săvârșit în legătură cu o infracțiune de corupție, prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 din C. pen. cu referire la infracțiunea de luare de mită sub forma primirii de foloase, în modalitatea reținută de prima instanță rezultă din coroborarea probelor strânse în faza de urmărire penală și administrate în cursul cercetării judecătorești.

Astfel cum a reținut prima instanță, inculpatul S.A., în calitate de primar al Municipiului Craiova și de președinte al Comisiei de Sistematizare a Circulației Rutiere și Pietonale a Municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de 50.000 euro în mai multe tranșe de la inculpatul P.G.C. pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu sau să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu legate de exercitarea funcțiilor menționate, în scopul facilitării emiterii Autorizației de Construire din 16 martie 2006 pentru construirea hipermarketului P. Craiova, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și Legii nr. 18/1001, autorizația de construcție conținând elemente nereale. Totodată, a primit mită pentru a facilita emiterea acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până în zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu.

Sub aspectul conținutului juridic și constitutiv al infracțiunii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că acestea sunt realizate în concret, prin primirea foloaselor de către inculpatul S.A., în schimbul îndeplinirii unor acte ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. Conform art. 4 lit. b) din același act normativ, emitenți ai acestei autorizații pot fi primarii municipiilor sau orașelor, pentru construcțiile și lucrările de orice fel din intravilanul și extravilanul acestora.

Potrivit art. 7 alin. (1) din aceeași lege, autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse, care trebuie să cuprindă:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor;

c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții;

d) avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;

e) dovada privind achitarea taxelor legale.

Din cronologia actelor întocmite de primăria municipiului Craiova, după emiterea certificatului de urbanism la data de 8 iulie 2005 pentru SC P. SA, rezultă că au fost obținute avize și acorduri legale necesare dintre cele stabilite prin certificatul de urbanism, precum: avizul din 26 august 2005 al Ministerului Administrației și Internelor - Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și avizul din 26 august 2005 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin care s-a aprobat scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenului situat în tarlaua 23, Hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova din 30 iunie 2005 de aprobare a planului urbanistic de detaliu (PUD) privind schimbarea destinației terenului din zonă agricolă în zonă cu caracter comercial.

Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că autorizația de construire din 16 martie 2006 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 și următoarele din Legea nr. 18/1991 care stabilesc că amplasarea noilor construcții de orice fel se face în intravilanul localităților, precum și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991.

Potrivit înscrisurilor aflate în dosar, autorizația de construire din 16 martie 2006 a fost emisă de primarul municipiului Craiova în favoarea SC P. SA, deși la acel moment terenul situat în tarlaua 23 pe care urma să fie construit un hipermarket P., nu fusese trecut din extravilan în intravilan construibil și nu exista o decizie de scoatere din circuitul agricol a acestui teren. Astfel, abia la data de 31 octombrie 2006, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 416, s-a aprobat Planul Urbanistic zonal privind trecerea din extravilan în intravilan a terenului situat în tarlaua 23 cu schimbarea din zona agricolă în zona cu destinația de servicii și comerț pentru supermarket.

De asemenea, autorizația de construire a fost emisă fără ca documentația impusă de primărie prin certificatul de urbanism să fie completă, respectiv lipseau avizul de scoatere din circuitul agricol al Oficiului de studii pedologice și agrochimice Dolj, certificatul de nomenclatură stradală, referatul de expertiză tehnică pentru lucrările de construcție începute anterior emiterii autorizației, precum și autorizația de mediu.

Apărarea inculpatului S.A. sub acest aspect a susținut că aceste documente nu erau necesare, întrucât Legea nr. 50/1991 și Ordinul nr. 1430/2005 nu le prevăd obligatoriu pentru emiterea autorizației de construcție.

Interpretarea proprie a dispozițiilor legale, de către apărare, nu poate conferi un caracter de legalitate omiterii obținerii unor acte pe care autoritățile locale le-au apreciat ca fiind necesare într-o situație concretă. Lipsa caracterului obligatoriu al unui act prevăzut în lege nu exclude posibilitatea aprecierii sale ca fiind necesar pentru edificarea unei construcții, această facultate fiind lăsată de legiuitor la aprecierea autorității emitente.

În ce privește susținerea apărării că, potrivit art. 7 alin. (9) din Legea nr. 50/1991, modificată la 19 mai 2005, autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul teren și/ sau construcții, responsabilitatea aparținând solicitantului, instanța reține următoarele:

Instanța de recurs constată că textul de lege nu a exclus în integralitate răspunderea autorității emitente, ci doar a statuat o cauză de înlăturare a răspunderii acesteia pentru prejudicii existente la momentul emiterii, dar pe care nu le cunoaște la momentul respectiv. Există așadar obligația emitentului autorizației cu privire la stabilirea regimului juridic al terenului pentru care se emite autorizația. În practica autorităților administrației locale, practică generată și de aplicarea Legilor restituirii proprietăților (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), pe terenuri aflate în litigiu nu se emit autorizații de construcții până la clarificarea regimului acestor terenuri. Mai mult decât atât, cel interesat în primul rând de a nu genera alte litigii este primarul, în calitatea lui și de președinte al Comisiei locale de fond funciar.

Pe de altă parte, potrivit art. 20 alin. (1) din Normele Metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, aprobate prin ordinul 839/2009, documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții trebuie să conțină, în mod obligatoriu, printre altele, documentația tehnică - D.T. și avizele, acordurile si punctul de vedere/actul administrativ al autorității pentru protecția mediului competente, solicitate prin certificatul de urbanism.

Construcția hipermarketului a început să fie realizată de către SC P. SA fără a avea autorizație de construcție, împrejurare ce a determinat autoritățile locale să aplice o amendă în cuantum de 100.000.000 lei, conform procesului-verbal de contravenție aflat la fila 159, vol. I, dos. urm. penală.

Deși documentația solicitată inițial pentru eliberarea autorizației de construire nu era completă, inculpatul S.A. a emis autorizația de construire din 16 martie 2006 cu încălcarea dispozițiilor art. 56 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005, care prevăd că în cazul executării lucrărilor de construcție fără autorizație, organul de control are obligația, pe baza opririi executării lucrărilor, de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație.

Dispozițiile legale sus-menționate prevăd de asemenea că în situația în care construcția întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică. Necesitatea existenței acestui referat de expertiză tehnică a fost confirmată și de martorul M.D., care a arătat că, dacă ar fi știut că aceasta lipsește, nu ar fi semnat acordul unic și autorizația de construire, în calitate de arhitect șef (fila 126-131, vol. 1 dosar urm. penală).

Instanța de control judiciar reține că era de notorietate împrejurarea că inculpatul S.A. era la curent cu încercările SC P. SA de a primi autorizația pentru suprafața de teren în cauză, întrucât existau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acel teren. Acest aspect a rezultat din mediatizarea eforturilor SC P. SA de a dobândi autorizație de construire a hipermarketului, relevate atât de declarațiile primarului S.A., cât și de martorul M.A.

Raportat la considerentele arătate, și în ce privește infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune de corupție - luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., reținută în sarcina inculpatului S.A., instanța de control judiciar constată că fapta există și a fost dovedită, sub aspectul conținutului constitutiv, prin probele dosarului.

Este adevărat că anterior semnării de către primar, autorizația de construire trebuia semnată în prealabil de către secretarul șef și arhitectul șef, însă răspunderea pentru întocmirea actului conținând mențiuni nereale revine primarului, în calitate de emitent legal al autorizației de construire, potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991.

Susținerea apărării inculpatului, că primarul S.A. nu poate răspunde pentru eroarea celor două persoane, nefiind întrunită latura subiectivă a infracțiunii de fals intelectual, nu este întemeiată. Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune poate fi săvârșită cu intenție directă sau indirectă. Or, în concret, primarul S.A. a semnat și emis autorizația, în condițiile în care avea cunoștință de încercările nereușite ale SC P. SA de a de a primi autorizația pentru suprafața de teren în cauză, astfel că a acționat cel puțin cu intenție indirectă.

Primirea sumei de 40.000 euro de către primarul S.A. rezultă din corespondența fidelă între perioada eliberării autorizației de construire, prin încălcarea atribuțiilor sale și efectuarea mențiunilor în registrul de casă al inculpatului P.G.C., care se coroborează cu conținutul discuțiilor telefonice cu martorul M.A., care se suprapun aceluiași interval de timp și care relevă demersurile susținute ale inculpatului Penescu pentru obținerea autorizației.

Astfel, așa cum rezultă din declarația martorei L.E., care era desemnată în cadrul Direcției de Urbanism pentru a verifica documentația aferentă autorizației de construire, în ziua emiterii acesteia, l-a văzut pe numitul P.G.C. în sediul primăriei, a intrat chiar în biroul său și în aceeași zi, a fost apelată telefonic în birou de o persoană ierarhic superioară, care i-a cerut să redacteze autorizația de construire, căci altfel nu ar fi întocmit-o în aceeași zi. (filele 186-191, vol. I, dos. urm. penală).

Sumele plătite cu titlu de mită de către inculpatul P.G.C. au fost menționate în evidența contabilă paralelă, respectiv pe înregistrările din Registrul de casă descoperite cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 și autorizației de percheziție emisă la 12 mai 2009, în Dosarul nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeș.

Acuratețea înscrierilor din evidența contabilă este confirmată de modalitatea strictă în care inculpatul Penescu înțelegea să menționeze în registrul de casă toate sumele plătite pentru produsele achiziționate din supermarket.

În acea evidență au fost găsite menționate următoarele:

- la data de 15 februarie 2006 - comisioane primărie Craiova 40,000.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 16 februarie 2006 - comisioane Primărie Crv - 31,200.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 17 martie 2006 - comisioane primărie 20000E *35400 - 50,000.00 (fila 57 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 20 martie 2006 - comisioane primărie Crv 20000 E*3.54 - 20,800.00 (fila 58 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA).

Realitatea înregistrărilor din evidența contabilă reiese și din coroborarea cu discuțiile telefonice înregistrate în Dosarul nr. 97/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, în temeiul mandatelor de interceptare nr. 003146 din 31 octombrie 2006 și nr. 0098 din 12 ianuarie 2007, emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrări efectuate la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit convorbirilor telefonice înregistrate în acel dosar, mențiuni similare au fost efectuate și în cazul altor sume plătite de inculpatul P.G.C. cu titlu de mită.

Astfel, la data de 14 noiembrie 2008, orele 12:54, un angajat al SC P. SA l-a apelat pe inculpatul P.G.C. și i-a relatat că F.L.I. i-a cerut 4.000 euro, întrebându-l ce să menționeze în evidență. Inculpatul P.G.C. i-a spus „Protecția consumatorului” la care acea persoană i-a spus că va efectua și mențiunea „Protocol”. Suma remisă inculpatului L.D.C., fost director al Oficiului pentru Protecția Consumatorului Argeș, a fost menționată în evidența contabilă paralelă ținută de către P.G.C. sub mențiunea „protocol OPC-4000 eu”, echivalent în lei „15.248,40”.

În același dosar, la data de 13 decembrie 2008, în contabilitatea paralelă se menționa suma de 270.000 RON, menționată cu titlul „protocol cca”, în cazul mitei plătite fostul președinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, C.G. În Dosarul nr. 115/P/2009, sumele remise cu titlu de mită inculpatului S.A. erau menționate sub denumirea „consultanță financiară” sau „protocol S.”.

De asemenea, la data de 9 noiembrie 2006, ora 09:50 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. și învinuitul P.G.C., care i-a cerut să-i facă rost de 10.000 euro pentru a fi remiși primarului municipiului Craiova. Contravaloarea în lei a celor 10.000 euro a fost menționată în Registrul de casă în cuantum de 35.050 RON (fila 229 Anexa D Raport de constatare tehnico-științifică).

Cât privește susținerea apărării, în sensul că legalitatea autorizației de construire a fost stabilită de Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1472 din 23 iunie 2008, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data de 21 aprilie 2009, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că nu poate fi primită.

Din analiza hotărârii invocate de apărare, rezultă că obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința sus-menționată, consta în stabilirea nulității absolute a autorizației de construire, în temeiul art. 9¹ din Legea nr. 453/2001, dar numai din perspectiva faptului că terenul a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate la Legea nr. 18/1991 sau pentru că ar fi aparținut domeniului public în inventarul ADS.

Drept urmare, împrejurarea că o instanță civilă a stabilit, pe cale incidentală, legalitatea autorizației de construire din 16 martie 2006, din perspectiva criticilor cu care a fost investită și care se limitau doar la aspectele mai sus enunțate, nu echivalează cu recunoașterea caracterului acesteia de legalitate în integralitate.

În ce privește al doilea act material al infracțiunii de luare de mită în formă continuată reținut în sarcina inculpatului S.A., constând în primirea de la inculpatul P.G.C. a sumei de 10.000 euro în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până la zona unde era amplasat H.P. Craiova și înființarea unei perechi de stații pe acest traseu, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată, examinând materialul probator al cauzei, că acesta face dovada conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită, rezultând cu certitudine fapta și vinovăția inculpatului.

Întrucât hypermarket P. Craiova a început să funcționeze la data de 26 octombrie 2006, inculpatul P.G.C. a inițiat demersuri pentru a asigura în zona respectivă un flux cât mai mare de clienți. În acest scop, inițial, reprezentanții supermarketului, U.B. și S.D.G. au luat legătura cu reprezentanții Regiei Autonome de transport Craiova, solicitând prelungirea traseului mijloacelor de transport în comun la nivelul Comisiei pentru Sistematizarea Circulației Rutiere din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, comisie al cărei președinte era inculpatul S.A.

Urmare răspunsului negativ, primit de la reprezentanții regiei, care au comunicat că nu au autobuze disponibile, singurul mijloc de transport fiind tramvaiul, inculpatul P.G.C. a luat hotărârea de a rezolva această problemă, stabilind în acest scop o întâlnire cu primarul municipiului Craiova. Acest aspect rezultă din convorbirea telefonică dintre inculpatul P. și U.B., în care primul îi comunică celui de-al doilea: „lasă că mă duc eu mâine la el, la primar și o rezolv eu”. (fila 22, vol. 1, dos. urm. pen.).

Din conținutul convorbirilor telefonice purtate la datele de 8 și 9 noiembrie 2006 (fila 20-22, vol.1, dos. urm. pen.), între inculpatul P.G.C. cu U.B., rezultă decizia luată de inculpatul Penescu de a remite o sumă de bani primarului S.A., sens în care a comunicat lui U.B. că „eu mă duc acolo că trebuie să-i dau ceva ăluia, că altfel nu face”.

Imediat după această afirmație, inculpatul P.G.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.G.C., căruia i-a solicitat să-i facă rost de suma de 10 000 euro până la ora 10,45, întrucât stabilise întâlnirea cu primarul S.A. între orele 13-14 (conform convorbirii telefonice purtată la data de 8 noiembrie 2006 între inculpații P. și S. - fila 21, vol.1, dos. urm. pen.):

„P.G.C.: Fă-mi rost de 10.000 euro că trebuie să dau la ăștia de la Craiova să-mi bage autobuze și alea.

P.I..: Deci euro, euro.

P.G.C.: Da, dar repede, în … la ora unșpe fără un sfert îi dai lui Ț. să vină la mine acasă, da?”

După ce inculpatul P.G.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A., l-a apelat pe U.B. căruia i-a spus că s-a întâlnit cu S.A., că a rezolvat problema și să meargă a doua zi la primar pentru a discuta în concret despre transport. Remiterea sumei de 10.000 euro pentru soluționarea problemei mijloacelor de transport rezultă din conținutul convorbirii telefonice purtate imediat după întâlnirea cu primarul, în care inculpatul P.G.C. i-a comunicat lui U.B. să meargă a doua zi la primărie și să ceară orice: „mâine te duci la S. și îi ceri ce vrei tu, a zis mâine să te duci să-i spui ce vrei, că am fost acuma la el, e totul OK”; „să-i spui tu cum ai vrea, din sfert în sfert de oră…să vină autobuz”; „deci acu trebuie să-i ceri și cât mai multe…să-ntoarcă capul de linie acolo”.

Siguranța inculpatului P.G.C., în sensul soluționării acestei probleme este confirmată și de discuția cu fratele său, P.I., din aceeași zi, în cuprinsul căreia inculpatul îi spune: „vorbii cu S., fusei, îi dădui ăia și îi spusei că mâine îi trimit p-ăștia să-i spună exact ce vrea”.

La fel ca și celelalte sume de bani, trecute cu mențiunea „protocol” sau „comision”, și această sumă, de 10.000 euro, remisă cu titlu de mită, a fost menționată în registrul de casă al S.C. SC P. SA cu mențiunea „comisioane primar Craiova - 35.050” la data de 9 noiembrie 2006, care reprezintă echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro.

La data de 10 noiembrie 2006, U.B. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.G.C. căruia i-a comunicat că a fost la primărie și că a rezolvat problema transportului, fiind mulțumit de atitudinea de colaborare cu primarul, care a dezavuat comportamentul lui B., afirmând despre acesta: „al dracu de comunist, cu mama lui, l-au pus în funcție și acum mă tot freacă pe mine cu astea” și că va veni directorul tehnic pentru a hotărî cum se va proceda cu autobuzul.

În aceeași convorbire, inculpatul P.G.C. i-a solicitat lui U.B., să le dea câte 20 milioane lei lui B. și directorului tehnic din cadrul Regiei Autonome de Transport Craiova, pentru a se asigura că se va rezolva problema transportului, în sensul dorit, respectiv să fie cât mai multe autobuze, cu plăcuțe pe care să scrie P.

Din aceste convorbiri telefonice a rezultat atitudinea favorabilă a inculpatului S.A. față de problema transportului în comun în zona H.P., concretizată în facilitarea transportului într-un interval de timp foarte scurt. Rezolvarea favorabilă a problemei transportului este confirmată de discuțiile telefonice dintre inculpații P.G.C. și S.D.G., prin care acesta din urmă a comunicat celui dintâi, la data de 26 noiembrie 2006, că autobuzele circulă „ din jumătate în jumătate de oră… și tramvaiul din jumătate în jumătate de oră”, că a pus pancartă cu P. și că directorul de exploatare, M., „vrea să-i facem niște plăcuțe d-astea pentru celelalte autobuze…”.

În consecință, și cu privire la cel de-al doilea act material pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.A., instanța de recurs constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat și just apreciat, care a confirmat întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunilor corelative de dare și luare de mită.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că probele administrate în cauză fac dovada vinovăției inculpatului P.G.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii continuate de dare de mită, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, constând în trei acte materiale, respectiv că acesta a dat inculpatului S.A. sumele de 40.000 euro pentru emiterea autorizației de construire și 10.000 euro pentru prelungirea traseului mijloacelor de transport în comun până la hipermarket-ul P., precum și suma de 1.000 lei, în varianta oferirii către C.M. - comisar șef în cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj.

Cât privește susținerea apărării referitor la acest act material, respectiv că nu primarul este cel care realizează prelungirea traseului mijloacelor de transport și că nu a semnat hotărârea nr. 12 a Consiliului Local Craiova, nu este fondată.

Este adevărat că prelungirea traseului mijloacelor de transport în comun se aproba în cadrul Comisiei pentru Sistematizarea Circulației Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova, însă președinte al acestei comisii era primarul S.A.

Îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, în mod nemijlocit, de către funcționarul care primește bani nu este de esența infracțiunii de luare de mită. În cauză, îndeplinirea acestui act a fost realizată prin modul în care inculpatul S.A. își exercita îndatoririle de serviciu, care a putut determina efectuarea actului respectiv, dată fiind ascendența sa asupra membrilor Comisiei.

Cât privește susținerea apărării, în sensul că prelungirea traseului era în favoarea Regiei Autonome de Transport Craiova, aceasta nu are relevanță sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, întrucât textul incriminator nu condiționează existența acesteia de un demers pozitiv.

În consecință, pentru argumentele expuse, solicitarea inculpatului P.G.C. de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actele materiale de dare de mită față de inculpatul S.A., nu poate fi primită, probele administrate în cauză dovedind existența și conținutul constitutiv al acestora, în modalitatea faptică reținută cu privire la actele corelative de luare de mită săvârșite de inculpatul S.A.

În ce privește infracțiunea de dare de mită reținută în sarcina inculpatului S.D.G., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că fapta și vinovăția acestuia a fost cert dovedită, rezultând din coroborarea probelor administrate în cauză.

Astfel, din convorbirile telefonice interceptate la data de 8 noiembrie 2006 între inculpatul P.G.C. și inculpatul S.D.G., directorul magazinului (filele 14-19, 25-28, vol.1, dos. urm. pen.), coroborate cu declarația martorului C.M., comisar șef al Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dolj (dată în cursul urmăririi penale și menținută în fața primei instanțe), rezultă că, urmare controlului efectuat la sediul hypermarket P. Craiova, la data de 7 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii de Mediu - Comisariatul județean Dolj, s-a constatat că funcționează fără autorizație de mediu. În aceste condiții, pentru a evita sancționarea contravențională pentru lipsa autorizației de mediu, la solicitarea inculpatului P.G.C., inculpatul S.D.G. s-a deplasat la sediul Gărzii de Mediu și i-a oferit comisarului șef C.M. suma de 1.000 lei, cu titlu de mită.

Așa cum rezultă și din conținutul convorbirilor telefonice, comisarul șef C.M. a refuzat suma oferită și a dispus întocmirea procesului verbal de contravenție prin care SC P. SA a fost sancționată contravențional cu suma de 15.000 lei conform O.U.G. nr. 195/2005 și Legea nr. 265/2006 privind lipsa autorizației de mediu.

Drept urmare, prima instanță a reținut corect ca fiind dovedit prin probe conținutul constitutiv al infracțiunii de dare de mită, în modalitatea oferirii de bani, în scopul neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de către funcționarul Gărzii de Mediu.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului P.G.C., săvârșită în legătură directă cu o infracțiune de corupție:

Din examinarea materialului probator, rezultă că inculpatul P.G.C., în calitate de administrator a SC P. SA Pitești a întocmit un înscris sub semnătură privată pe care l-a depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, constând într-un proces-verbal de recepție parțială datat 27 martie 2006 în care a menționat că la data respectivă au fost recepționate fizic lucrările la hypermarket P. Craiova și anume: „terminarea fundației și a stâlpilor de susținere conform documentației și Autorizației de Construire din 16 martie 2006.”

Or, dat fiind că lucrările au început anterior emiterii autorizației de construire, fapt confirmat de sancționarea contravențională a societății de către Primăria Municipiului Craiova la data de 22 noiembrie 2005 și că emiterea autorizației a avut loc la aproape 4 luni de la această dată, mențiunea că în 11 zile de la data emiterii autorizației a fost finalizată fundația și stâlpii de susținere conform autorizației este nereală.

Apărarea inculpatului a susținut sub acest aspect că recepția parțială a fost efectuată de către inculpatul P.G.C. la solicitarea B.C.R. - Agenția Pitești, aceasta fiind banca ce finanța ridicarea hipermarketului P. , iar recepția parțială era o etapă în edificarea construcției.

Instanța de control judiciar apreciază că rațiunea întocmirii  procesului-verbal, chiar în situația solicitării acestuia de către o instituție bancară, nu acoperă caracterul nereal al mențiunilor pe care acest act le conține.

În legătură cu ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile cazului de casare al art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privitor la care inculpatul P.G.C. a solicitat aplicarea unei pedepse minime, cu reținerea circumstanțelor atenuante sau executarea pedepsei în condițiile art. 86¹ sau art. 81 C. pen., avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana sa:

Înalta Curte urmează a respinge, ca neîntemeiată și critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, pentru considerentele expuse în analiza aceluiași motiv invocat în recursul Parchetului, apreciind că, în raport cu gravitatea faptei de corupție și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate corespunde exigențelor art. 52 C. pen.

Cu privire la critica formulată de apărarea inculpaților P.G.C. și S.D.G., constând în nelegalitatea mijloacelor de probă avute în vedere la pronunțarea soluției de condamnare, respectiv: înregistrarea convorbirilor telefonice dintre P.G.C. și alții, în faza de urmărire penală, cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și ale art. 2 C. proc. pen., în sensul nerespectării principiului legalității în cadrul procesului penal, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispunerea acestora în baza Legii nr. 554/2000, dosarul informativ fiind realizat într-o altă cauză penală; raportul de constatare tehnico - științifică din altă cauză penală, căruia i s-a dat eficiență și în prezenta cauză, deși era efectuat într-un alt cadru procesual.

Apărarea a susținut că interceptările telefonice nu au fost realizate cu autorizarea judecătorului, la solicitarea procurorului care a efectuat/ supravegheat urmărirea penală. Tot referitor la aceste interceptări, raportat la faptul că urmărirea penală a fost începută în anul 2010, în opinia apărării, este evident faptul că toate interceptările au fost efectuate în afara procesului penal, ca acte premergătoare, astfel că acestea nu pot fi valorificate ca mijloc de probă, la dosarul cauzei nefiind depus un proces-verbal de valorificare a acestora de către organul de urmărire penală. De altfel, apărarea a învederat faptul că nu a avut posibilitatea să studieze legalitatea și modalitatea în care au fost obținute convorbirile telefonice, la dosarul cauzei nefiind atașată încheierea judecătorului anume desemnat prin care acesta a încuviințat aceste interceptări telefonice.

Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat înlăturarea interceptărilor telefonice care au fost realizate într-un dosar informativ, fără respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală în materie, precum și a raportului de constatare tehnico-științifică realizat în Dosarul penal nr. 97/P/2008, întrucât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea folosirii într-o altă cauză penală, ci doar în cauza în care se fac cercetări, astfel că proba este nelegală.

Instanța de recurs constată critica ca nefiind fondată.

În ce privește legalitatea acestui mijloc de probă administrat în cauză, Înalta Curte reține că interceptările și înregistrările audio sau video efectuate potrivit dispozițiilor art. 91¹ C. proc. pen. prevăd suficiente garanții în raport cu prevederile art. 2 C. proc. pen., prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării.

Instanța de control judiciar își însușește argumentele primei instanțe sub acest aspect, considerând că din interpretarea textului de lege rezultă că emiterea autorizației prevăzută de dispozițiile art. 91¹ C. proc. pen. nu este condiționată de începerea urmăririi penale din moment ce textul de lege vorbește despre faza de „pregătire a unei infracțiuni”, care este anterioară momentului de începere a urmăririi penale și, drept urmare, din rațiuni ce țin de tactica de descoperire a unor infracțiuni grave, autorizația poate fi emisă înainte de săvârșirea acestora.

În cauza de față, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental s-au efectuat cu autorizarea motivată a judecătorului de la instanța competentă (mandatul din 31 octombrie 2006, emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, declasificat la data de 19 mai 2009 și mandatul din 12 ianuarie 2007, aflate la filele 57, 58, volumul 1 dosar urmărire penală). De asemenea, conform art. 91³ C. proc. pen., s-a procedat la redarea integrală a convorbirilor interceptate și înregistrate, în procese-verbale certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză.

Cât privește utilizarea acestor înregistrări efectuate într-o altă cauză penală, în conformitate cu dispozițiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹ alin. (1) și (2).

Or, în cauză, această premisă impusă de textul de lege a fost îndeplinită, întrucât din conținutul convorbirilor interceptate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 au rezultat date cu privire la săvârșirea unei fapte de corupție.

În ce privește critica apărării, referitoare la utilizarea raportului de constatare tehnico-științifică din alt dosar în prezenta cauză, instanța de control judiciar constată că nu este întemeiată, întrucât datele avute în vedere de prima instanță au rezultat din conținutul convorbirilor telefonice, iar faptul că acestea au fost cuprinse într-un act procedural, constând în raportul de constatare tehnico-științifică, nu este de natură a le exclude.

În consecință, instanța de control judiciar reține că nu este incidentă sancțiunea înlăturării și invalidării mijloacelor de probă din materialul probator potrivit dispozițiilor procesual penale, care poate interveni doar în situația în care se constată că acestea au fost obținute în mod ilegal, potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de față, mijloacele de probă care au constituit suportul probator al soluției primei instanțe au fost obținute în mod legal, au fost administrate în cursul cercetării judecătorești în condițiile specifice de asigurare a garanțiilor procesuale ale părților și au fost evaluate de instanță prin coroborarea lor cu restul ansamblului probator.

Cât privește critica formulată de apărătorii inculpaților S.A., P.G.C. și P.G.C., referitoare la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 356 lit. c) C. proc. pen., care prevăd că instanța trebuie să facă „analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate (…)”, în sensul că în cauză au fost înlăturate probe propuse de către inculpați în apărare (declarații de martori în favoarea inculpatului, Hotărârea Consiliului Local Craiova nr. 291/2005) și, respectiv, că sentința recurată a avut în vedere doar declarațiile a patru martori, deși în faza de urmărire penală a fost audiat un număr de 16 martori, instanța de control judiciar reține următoarele:

Analizând critica apărării, se constată că, în realitate, aceasta se referă la lipsa de motivare a hotărârii, prin neanalizarea probelor pe care instanța nu le-a reținut ca fundament probator al soluției de condamnare.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători apreciază că, deși instanța nu a motivat în mod expres înlăturarea probelor pe care urmare cercetării judecătorești, nu le-a considerat concludente, aceasta decurge din celelalte constatări și aprecieri argumentate în scris, care conduc la concluzia că cele reținute în considerente ca fiind suport probator al soluției sunt cele care exprimă adevărul, uzând și de raționamentul per a contrario.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., apărarea a precizat că renunță la această critică, dat fiind faptul că instanța de recurs a încuviințat audierea martorului M.A.M., acesta fiind audiat, în condiții de contradictorialitate, la ultimul termen de judecată.

Pentru considerentele arătate și constatând că nu există alte temeiuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de către recurenții intimați inculpați S.A., P.G.C., P.G.C. și S.D.G. împotriva sentinței penale nr. 701 din 11 iulie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6618/121/2010.

Vor fi obligați recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de către recurenții intimați inculpați S.A., P.G.C., P.G.C. și S.D.G. împotriva sentinței penale nr. 701 din 11 iulie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 6618/121/2010.

Obligă recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2013.