Asupra contestației în anulare de față;
Prin hotărârea nr. 11/ J din 12 octombrie 2011, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători împotriva judecătorului L. (fostă Ș., respectiv F.) A.C., de la Judecătoria Cornetu și, în temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004 republicată, i-a aplicat acestuia sancțiunea „excluderii din magistratură” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g), lit. h) teza a doua, lit. i) și lit. j) din același act normativ.
Recursul declarat de magistratul L.A.C. împotriva hotărârii sus menționate a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 65 din 6 februarie 2012.
Instanța de control judiciar a reținut, în esență, că hotărârea instanței de disciplină este legală și temeinică, toate susținerile invocate de recurentă prin această cale atac fiind analizate și respinse punctual, ca neîntemeiate.
Astfel, referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, republicată, s-a constatat că, din probele administrate a rezultat că, la data de 28 aprilie 2011, când s-a finalizat cercetarea disciplinară prealabilă, recurenta avea întârzieri în redactarea hotărârilor, termenul de redactare prevăzut de lege fiind depășit excesiv, cu perioade cuprinse între 12 luni (365 zile) și o lună (30 de zile), această situație fiind incidentă într-un număr foarte mare de hotărâri (489 hotărâri, din care 444 civile și 45 penale), multe dintre acestea fiind pronunțate în materii pentru care legea prevede termene scurte de redactare.
Sub acest aspect, s-a reținut că întârzierea în redactarea hotărârilor reprezintă o constantă în activitatea magistratului și o caracteristică a modului în care acesta a înțeles să-și exercite responsabilitățile specifice funcției de judecător.
Relativ la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în vigoare la acea dată, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a apreciat, în esență, că faptele judecătorului L.A.C. de a întocmi 13 minute la o dată ulterioară (20 ianuarie 2011) datei pronunțării hotărârii (22 decembrie 2010), de a nu motiva în termen sentința pronunțată în Dosarul penal nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu (în care figurau 3 inculpați arestați preventiv), urmată de redactarea acestei hotărâri de către un alt judecător, ca și omisiunea aceluiași magistrat de a trece soluțiile în condica de ședință reprezintă încălcări ale dispozițiilor procedurale și regulamentare, care întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare menționate, în modalitatea exercitării funcției și încălcării normelor procedurale, cu gravă neglijență.
Instanța de recurs a apreciat că modalitatea de lucru astfel adoptată de magistrat a avut drept consecințe: perturbarea activității instanței, cu riscul denaturării datelor din situația statistică a dosarelor; neefectuarea lucrărilor de către grefieri în termenele prevăzute de Regulament; percepția negativă a justițiabililor cu privire la activitatea instanței și temporizarea procedurilor judiciare, prelungindu-se nejustificat durata acestora, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, republicată, Completul de 5 Judecători a apreciat că instanța de disciplină a reținut corect refuzul explicit al recurentei judecător de a se prezenta la instanță pentru a motiva sentința penală nr. 321 din 22 decembrie 2010 (în condițiile în care expira măsura arestării preventive a inculpaților și era necesară înaintarea dosarului în calea de atac), vinovăția sa îmbrăcând forma intenției și rezultând din comportamentul pe care aceasta a înțeles să-l adopte, contrar dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. pen., ale art. 5 lit. f) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și ale art. 12 și 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.
Cât privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, republicată, s-a constatat că Secția pentru judecători a avut în vedere în mod corect prevederile art. 24 din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 325/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și pe cele ale art. 2 alin. (3) din același regulament, întrucât este necontestat faptul neprezentării recurentei la serviciu în zilele de 14, 15 și 17 februarie 2011, împrejurarea că aceasta a formulat cerere de concediu nefiind relevantă, în raport cu aceste dispoziții și cu faptul că cererea respectivă a fost avizată negativ de conducerea instanței, pe motiv că înregistra un număr de 473 de hotărâri neredactate.
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a reținut că responsabilitatea în exercitarea îndatoririlor profesionale impunea recurentei să formuleze cererea de concediu anterior perioadei vizate și să efectueze zilele de concediu de odihnă numai după aprobarea președintelui instanței, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat în speță, recurenta absentând de la serviciu în virtutea presupunerii sale că cererea i-ar fi fost aprobată.
Cum toate criticile formulate de recurentă, critici ce vizau atât fondul cauzei, cât și aspecte de procedură, s-au constatat a fi nefondate, recursul a fost respins, cu consecința menținerii hotărârii instanței disciplinare.
Prin decizia civilă nr. 277 din 11 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de L.A.C. împotriva hotărârii instanței de recurs, cu motivarea că, neîndeplinind condiția impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ. ca instanța să fi evocat fondul, decizia atacată nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, de retractare.
La data de 14 iunie 2012 (conform plicului aflat la fila 8 din prezentul dosar), L.A.C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 65 din 6 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, invocând o serie de critici vizând fondul cauzei și modul în care instanța menționată a analizat și soluționat motivele sale de recurs și solicitând „schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul casării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 11/ J din 12 octombrie 2011”, iar, în subsidiar, „schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul înlocuirii acestei sancțiuni drastice de excludere din magistratură cu orice altă sancțiune prevăzută de art. 100 din Legea nr. 303/2004”.
Cu prilejul dezbaterilor, contestatoarea, prin avocat, a precizat verbal că temeiul de drept al prezentei căi de atac îl constituie dispozițiile art. 317 și ale art. 318 teza a doua C. proc. civ.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat, în primul rând, respingerea ca tardivă a contestației în anulare, cu motivarea că nu s-au respectat dispozițiile art. 319 C. proc. civ. și, în al doilea rând, constatarea inadmisibilității căii de atac promovate, pe motiv că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 și, respectiv, de art. 318 C. proc. civ.
Având în vedere dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (r 2), coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care consacră ordinea soluționării excepțiilor, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității căii de atac deduse judecății.
Contestația în anulare, astfel cum este reglementată în art. 317 și următoarele C. proc. civ. trebuie exercitată în termenul prevăzut imperativ de lege în acest scop, după distincțiile de la art. 319 C. proc. civ.
În speță, este atacată cu contestație în anulare o hotărâre de respingere a recursului, adică o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de executare silită, caz în care, potrivit art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre.
Textul de lege nu prevede expres dacă termenul de 15 zile are în vedere data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre în întregul ei sau doar de dispozitivul acesteia.
Dat fiind, însă, că omisiunea analizării unui motiv de recurs nu ar putea fi contestată decât după motivarea hotărârii, termenul trebuie calculat de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre în integralitatea ei.
Fiind vorba despre o hotărâre pronunțată în recurs, decizia a cărei anulare se solicită nu s-a comunicat din oficiu părților, dar din actele dosarului, respectiv din încheierea de ședință din 7 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul de revizuire nr. 1314/1/2012 (fila 22) rezultă că, prin avocat, contestatoarea a luat cunoștință de motivarea deciziei la acea dată, 7 mai 2012.
În raport cu data menționată, este evident că formularea contestației în anulare la data de 14 iunie 2012 (conform plicului de la fila 8 dosar) s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ.
Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.
În raport cu cele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că prezenta cale de atac nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege și urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate și să decidă în sensul respingerii, ca tardivă, a contestației în anulare.
În raport cu dezlegarea dată contestației, nu se mai impune examinarea celorlalte aspecte invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de L.A.C., judecător la Judecătoria Cornetu, județul Ilfov, împotriva deciziei civile nr. 65 din 6 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 9898/1/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2012.