Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele;
Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. 5/J/2012, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat ca să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtei C.M.L. - judecător din cadrul Curții de Apel București, cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările ulterioare, în forma anterioară modificărilor din Legea nr. 24/2012, constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții privind judecătorii și procurorii și, respectiv, în manifestarea unei atitudini nedemne în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi.
Într-o a doua acțiune disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. 15/J/2012, Inspecția Judiciară a solicitat Secției ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtei C.M.L. - judecător în cadrul Curții de Apel București cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), f) și t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările din Legea nr. 24/2012.
La termenul de judecată din 6 februarie 2013, instanța de disciplină a admis excepția conexității celor două cauze, invocată de Inspecția Judiciară în Dosarul nr. 15/J/2012 și, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., a conexat Dosarul nr. 15/J/2012 la Dosarul nr. 5/J/2012.
Prin Hotărârea nr. 5/ J din 11 aprilie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, a admis în parte acțiunile conexe și, în baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a aplicat judecătorului C.M.L., de la Curtea de Apel București, sancțiunea disciplinară constând în „mutarea disciplinară pentru o perioadă de trei luni la Curtea de Apel Ploiești” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și art. 99 lit. c) (fost art. 99 lit. k)) în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 24/2012) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 24/2012.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea disciplinară formulată împotriva aceluiași judecător pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de disciplină, a declarat recurs judecătorul pârât C.M.L., criticând-o în esență, pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9, precum și pe cele ale art. 3041 din C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 432 din 4 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca nefundat, recursul magistratului.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a înlăturat punctual și motivat criticile formulate de recurentă și a constatat, în esență, că Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță disciplinară, a stabilit în mod just situația de fapt, rămasă neschimbată în recurs și care a reliefat existența faptelor, a conduitei reprobabile, a vinovăției și a consecințelor acestora și a dat o corectă încadrare în drept abaterilor în discuție.
La data de 3 decembrie 2013, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs, a formulat contestație în anulare C.M.L., cale extraordinară de atac pe care contestatoarea nu a motivat-o, susținând verbal că nu a identificat niciunul dintre motivele de anulare strict și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă și că a exercitat această cale de atac în scopul de a dovedi că a epuizat toate căile din dreptul intern, pentru a se adresa justiției internaționale.
Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac deduse judecății, întrucât aceasta nu a fost motivată.
În considerarea dispozițiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare în speță.
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional este reglementată prin normă constituțională.
Potrivit art. 129 din Constituția României, părțile pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil, în fond și căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfășurare care, prin reglementarea conținutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanție a egalității părților, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecății și a pronunțării de hotărâri corespunzătoare legii și adevărului.
Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerințelor noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.
Așadar, revine părții interesate obligația de a sesiza instanța de judecată cu căi de atac, în condițiile art. 129 alin. (1) și art. 723 alin. (1) C. proc. civ.
Admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.
Astfel, din economia dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ. rezultă patru cazuri de anulare.
Așa cum s-a expus anterior, contestatoarea nu a indicat niciunul dintre aceste motive prevăzute expres și limitativ de textele legale, ce reglementează și condiționează admisibilitatea căii de atac în discuție și a susținut că nici a putut identifica vreun astfel de motiv.
Or, recunoașterea unor căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală constituie o veritabilă încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, pentru considerentele ce preced, urmează a se dispune respingerea contestației în anulare de față, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de C.M.L. împotriva deciziei civile nr. 432 din 4 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2014.