Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28 decembrie 2012 sub nr. 39369/245/2012, petenta SC P. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. Iași, a solicitat anularea procesului verbal încheiat la data de 10 decembrie 2012 la I.T.M. Iași și, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzilor la minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat că prin procesul-verbal din 10 decembrie 2012, I.T.M. Iași a sancționat contravențional societatea pentru săvârșirea a trei fapte contravenționale, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu amendă în cuantum de 10 000 lei, încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu avertisment și încălcarea dispozițiilor art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu amendă în cuantum de 8 000 lei, aplicând maximul prevăzut de lege.
Cu privire la prima faptă reținută, petenta a arătat că societatea avea întocmit Planul de prevenire și protecție încă din luna februarie 2012, iar fostul angajat avea instructajul făcut la zi. De altfel, chiar I.T.M. Iași a arătat că societatea avea întocmit acest plan în luna februarie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului rutier din 5 noiembrie 2012 cap. M pct. 7.
Totodată, s-a arătat că achiziționarea autoutilitarei nu constituie o schimbare a condițiilor de muncă specifice unității (așa cum prevede legiuitorul în mod corect la art. 13 lit. b) din Legea nr. 319/2006 și nu condițiilor de muncă specifice așa cum este consemnat de către agentul constatator în procesul verbal contestat).
Cu privire la cea de-a doua faptă reținută în procesul verbal contestat, petenta a susținut că angajatul avea făcut instructajul în luna iulie 2012 și că textul de lege nu prevede un anumit termen pe care trebuie să îl respecte angajatorul.
Cu privire la cea de-a treia faptă reținută în procesul verbal contestat, petenta a arătat că documentele referitoare la modul cum s-a asigurat echipamentul individual de protecție pentru victima accidentului au fost predate de către reprezentanții societății Practicom la data de 19 septembrie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire documente semnat de către părți. Având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 319/2006, societatea petentă a considerat necesar și suficient ca echipamentul individual de protecție să coincidă cu echipamentul obligatoriu aflat în dotarea autoutilitarei condusă de către angajatul C.M., respectiv trusa auto pentru acordarea primului ajutor, stingătoare de incendiu, triunghiuri și veste reflectorizante.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
2.1. Prin sentința civilă nr. 5754 din 10 aprilie 2013, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe pentru contravențiile de la pct. 1 și 2 din procesul verbal de contravenție contestat și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale cu privire la aceste fapte, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Iași a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Totodată, instanța a constatat caracterul de ordine publică al acestei norme referitoare la competența teritorială în materia plângerilor contravenționale.
În speță, pentru contravențiile de la pct. 1 și 2 din procesul-verbal de contravenție competența aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul petenta, respectiv Judecătoria Sector 5 București. Nu este posibilă judecarea tuturor capetelor de cerere de către Judecătoria Iași nici în aplicarea art. 164 C. proc. civ. referitor la conexitate, pentru că potrivit art. 164 alin. (4) C. proc. civ. conexitatea nu operează cu încălcarea normelor de competență de ordine publică.
2.2. Prin sentința nr. 8083 din data de 02 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC P. SRL și intimatul I.T.M. Iași, în favoarea Judecătoriei Iași.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că, față de caracterul strâns legat al faptelor cuprinse într-un proces-verbal de contravenție (art. 10 alin (2), art. 17 și art. 34 alin (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt grăitoare în acest sens), disjungerea procesului-verbal de contravenție nu este permisă de lege, contravenind interesului soluționării cauzei în mod unitar.
A reținut, de asemenea, că pentru a fi posibilă disjungerea actului administrativ, legiuitorul ar fi trebuit să stipuleze special în acest sens, în cuprinsul O.G. nr. 2/2001 neexistând o atare prevedere.
Totodată, a constatat că prin alegerea de către petentă a Judecătoriei Iași, această instanță a devenit în mod exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
1. Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
În cauză este necontestat că instanța mai întâi investită, Judecătoria Iași, a fost sesizată prin cererea introductivă cu un singur capăt de cerere care vizează anularea procesului - verbal de contravenție, celălalt capăt de cerere care vizează diminuarea cuantumului amenzilor la minimul special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite fiind subsidiar.
Procesul - verbal de contravenție din 10 decembrie 2012, a cărui anulare a fost solicitată, a fost încheiat de I.T.M. Iași ca urmare a evenimentului în urma căruia a decedat numitul C.M. - angajat al societății petente, eveniment definit accident de muncă mortal, de circulație, fiind reținute în sarcina petentei săvârșirea a trei contravenții:
2. Omisiunea de revizuire și aplicare a Planului de prevenire și protecție la condițiile de muncă specifice ( art. 146 din H.G. nr. 1425/2006), contravenție săvârșită la sediul societății petente;
3. Omisiunea de instruire a victimei accidentului de muncă în domeniul securității, fiind depășit termenul de instruire (art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 319/2006), contravenție săvârșită la sediul societății petente;
4. Omisiunea de prezentare a documentelor solicitate de I.T.M.Iași ( art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006), contravenție săvârșită la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Iași.
Se constată că inspectorul de muncă a indicat în procesul - verbal, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Iași, care este locul săvârșirii de către contravenientă a fiecărei fapte.
Astfel, s-a menționat că locul săvârșirii primelor două contravenții este la sediul SC P. SRL, respectiv, sector 5, București, iar pentru contravenția prevăzută de art. 13 lit. m) din Legea nr. 319/2006, constând în omisiunea de prezentare a documentelor solicitate de I.T.M. Iași, s-a menționat că locul săvârșirii acesteia este la sediul I.T.M. Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În raport de aceste dispoziții legale, observând că faptele au fost săvârșite în raze teritoriale diferite de competență, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 12 C. proc. civ., care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Or, având în vedere că, în speță, cererea privind anularea procesului - verbal de contravenție formulată de petenta SC P. SRL a fost înregistrată la Judecătoria Iași, instanța sediului intimatului, aceasta a devenit competentă să judece litigiul cu care a fost învestită.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC P. SRL și I.T.M. Iași în favoarea Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2014.