Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1014/2012

Ședința publică de la 24 februarie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 20 octombrie 2009, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul B.I., născut la data de 30 august 1960, în Sânmihaiul de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud, fiul lui I. și N.

Pârâtul B.I. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând obligarea reclamantului să elibereze o adeverință din care să rezulte că nu a avut calitatea de colaborator al securității.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin Sentința nr. 1.858 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.I.

De asemenea, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că nu a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/I/1188 din 15 aprilie 2009 și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul a înțeles să probeze calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului cu informațiile furnizate de acesta despre elevii care manifestă interes pentru a lua legătura cu străinii, care audiază posturi de radio străine și difuzează știrile în rândul altor persoane, despre elevii care lansează bancuri cu caracter politic.

Instanța a reținut că relatările consemnate în rapoartele informative ale ofițerilor nu pot beneficia de o prezumție legală absolută de veridicitate, iar acestea sunt analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei.

Astfel, instanța a reținut că pârâtul a fost recrutat la vârsta de 16 ani și 8 luni, în anul al II-lea de liceu, pentru a asigura supravegherea informativă a elevilor din clasă, precum și de la internatul liceului.

Din documentația depusă la dosar de către reclamant se evidențiază că nu au fost identificate materiale olografe ale pârâtului, activitatea acestuia fiind reconstituită numai din evaluările ofițerilor de securitate, care au considerat că pârâtul a furnizat materiale bune.

Curtea a apreciat că informațiile furnizate de reclamant, astfel cum rezultă din consemnările lucrătorilor de Securitate, nu sunt de natură să îndeplinească celelalte cerințe ale legii, referitoare la scopul comunicării acestor date, respectiv denunțarea activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, în nota informativă din data de 12 iulie 1977, întocmită de lt. maj. B.I. din cadrul IJS Bistrița Năsăud, s-au consemnat următoarele: "Vă informez că în seara zilei de 11 iulie 1977 elevul G.O. din anul II liceu din Poiana Stampei și-a permis față de colegii de dormitor M.G. anul II A, H.L. anul I A, T.V. II.B, B.I. II B, R.I. an I B, să spună bancuri pornografice la adresa conducerii de partid și de stat. Vă informez că până acum nu l-am auzit să lanseze bancuri cu conținut politic".

Împrejurarea că ulterior s-a procedat la atenționarea elevului în prezența unor cadre didactice și a directorului școlii, nu este de natură să conducă la concluzia că prin informația furnizată, pârâtul ar fi urmărit în mod conștient să-i îngrădească persoanei respective drepturi și libertăți fundamentale, cum este dreptul la libera exprimare și propriile opinii.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că din materialele întocmite de ofițerii de securitate rezultă că și celelalte informații furnizate de pârât nu se referă la atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist, ci la preocupările cotidiene ale unor elevi de liceu, colegi cu el.

În acest sens, în raportul privind felul cum a decurs recrutarea în calitate de colaborator a pârâtului, întocmit de ofițerul de securitate la data de 28 martie 1977, se menționează: "Fiind întrebat ce probleme îi preocupă pe elevi în afară de învățătură, acesta a afirmat că sportul și muzica, de regulă. La întrebarea noastră dacă cunoaște elevi care au preocupări de a selecta muzica transmisă de diferite posturi de radio cum este Europa Liberă, acesta a afirmat că nu cunoaște astfel de elevi, dar se poate interesa pentru viitor".

Instanța de fond a reținut că la absolvirea liceului s-a propus scoaterea pârâtului din rețeaua informativă, după cum reiese din raportul întocmit la data de 25 februarie 1980, în care s-a consemnat: "întrucât a terminat liceul și în prezent lucrează la CICM secția construcții metalice, unde ofițerul ce răspunde de obiectiv are surse suficiente și nu îi este util, propunem a se aproba abandonarea colaboratorului și clasarea dosarelor."

În raport de aceste elemente de fapt, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ce definesc noțiunea de colaborator al Securității, simpla semnare de către pârât a unui angajament la o vârstă foarte tânără, urmată de furnizarea unor informații ce nu vizează activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, nefiind de natură a duce la stabilirea calității de colaborator.

În ceea ce privește solicitarea pârâtului privind eliberarea de către reclamant a unei adeverințe, în sensul că nu a colaborat cu Securitatea, Curtea reține că potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz: b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia."

Prin urmare, eliberarea adeverinței prevăzute de dispozițiile legale menționate se dispune de către Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în cadrul procedurii prealabile de verificare a notei de constatare finalizată cu infirmarea acesteia, situație care nu se regăsește în speță.

3. Recursul declarat de CNSAS

Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Arată că informația referitoare la colegul care "și-a permis de față cu colegii de dormitor (...) să spună bancuri pornografice la adresa conducerii de partid și de stat" era aptă, prin ea însăși, să justifice stabilirea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, mai ales că împotriva persoanei denunțate Securitatea a luat măsuri concrete.

4. Apărările intimatului B.I.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul a invocat tardivitatea recursului, excepție la care ulterior, după verificarea dosarului, a renunțat. A mai solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele Curții de apel și insistând asupra ideii că nu a conștientizat efectele informației furnizate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs, a apărărilor intimatului, cât și potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de constatare a calității de colaborator al Securității a intimatului-pârât B.I., în temeiul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Intimatul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, fiind verificat din oficiu în virtutea calității sale de consilier local în cadrul Consiliului Local Sânmihaiul de Câmpie, județul Bistrița Năsăud, în baza art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din actul normativ menționat.

După cum rezultă din prezentarea considerentelor sentinței de la pct. I.2, prima instanță a reținut că situația de fapt ce se degajă din documentația prezentată de CNSAS nu justifică îndeplinirea condițiilor legale pentru constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului B.I.

Aceasta este și concluzia la care a ajuns Înalta Curte, după reevaluarea întregului context probator, prin prisma criticilor recurentului. Astfel, din definiția legală cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.".

În cazul intimatului, se reține o singură informație care ar avea aptitudinea să atragă incidența prevederii legale anterior citate dar instanța de recurs consideră că aceasta nu se referă la o "atitudine potrivnică regimului totalitar" ci, mai degrabă, relevă carențe educaționale și de comportament, blamabile și în ziua de azi.

Susținerea recurentului că elevului vizat de nota informativă din 12 iulie 1977 s-ar fi încălcat dreptul la libera exprimare și ar fi suferit consecințe ca urmare a unui "schimb liber de idei între mai mulți tineri" este în mod vădit exagerată.

Din nota ofițerului de securitate B.I. rezultă că urmările au constat în "atenționarea în prezența unor cadre didactice și a directorului școlii, totodată vor fi chemați și părinții ...".

Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere vârsta intimatului de la acel moment, sub 17 ani, dar și atitudinea subiectivă față de organele securității, relevată în nota de caracterizare nr. 002906 din 22 decembrie 1978: "s-a constatat că fiind lăsat în pace nu rezolvă sarcinile și nici nu se prezintă cu material informativ".

Conchizând, Înalta Curte reține că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii Curții de Apel.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1858 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM