Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prima instanță
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată și completată, pe rolul Curții de apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții L.D.G. și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea Ordinelor nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 și nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 emise de aceasta din urmă, precum și cu suspendarea acestor acte, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.
De asemenea, a solicitat ca în cazul în care se va constata legalitatea emiterii Ordinului nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 să se dispună obligarea pârâtei la menținerea drepturilor salariale corespunzătoare funcției pe care a deținut-o și pe care a obținut-o prin concurs.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în urma concursului organizat la data de 12 ianuarie 2011, a fost numit în funcția publică de director executiv în cadrul Direcției Sanitară Veterinară și pentru Siguranțe Alimentelor Argeș, prin Ordinul nr. 1.033 din 31 ianuarie 2011, emis de pârâtă și că prin Ordinul nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 a fost eliberat din funcția publică în mod nelegal. A apreciat că ordinul este nul, întrucât nu are avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Totodată a arătat că i-a fost încălcat dreptul la un preaviz de 30 de zile.
A mai arătat petiționarul că Ordinul nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 este nelegal, deoarece a fost reintegrat în aceeași funcție pârâtul L.D., iar numirea acestuia s-a făcut pe un post ocupat printr-un concurs și nu pe unul vacant.
2. Apărările pârâților
Pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția de litispendență, cu motivarea că pe rolul instanței se mai află și dosarul nr. 580/46/2011, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.
Referitor la cererea de suspendare, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și pagubă iminentă, aceste condiții nefiind probate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, a invocat excepția inadmisibilității cererii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pârâtul L.D.G., prin întâmpinarea formulată a invocat inadmisibilitatea cererii cu privire la suspendarea executării Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat de asemenea respingerea cererii, pentru neîndeplinirea condițiilor de pagubă iminentă și caz bine justificat, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
3. Soluția instanței de fond cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză
Curtea de Apel București, prin Încheierea din data de 15 iunie 2011, a respins cererea de suspendare a Ordinelor nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 și nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, reținând, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
4. Sentința instanței de fond
Prin Sentința nr. 3454/F-C pronunțată în data de 29 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul F.I. împotriva pârâților Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și L.G.D., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, următoarele:
În ceea ce privește excepția de litispendență, instanța a constatat întemeiată cererea, sens în care a dispus întrunirea pricinilor, fiind atașat dosarul nr. 580/46/2011 la dosarul prezent.
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâți, instanța a constat că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul formulării plângerii prealabile și împotriva Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011, a constat că acțiunea este și inadmisibilă în raport de acest act.
Privitor la Ordinul nr. 1.137 din 01 aprilie 2011, instanța a reținut că s-a dispus eliberarea petentului din funcția publică, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, acordându-i-se preaviz de 30 de zile, cu menținerea drepturilor salariale, cu posibilitatea de a opta pentru numirea pentru una din funcțiile vacante la data de 28 martie 2011.
A mai constat că prin Ordinul nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 emis de pârâtă s-a dispus reintegrarea pârâtului L.D.G. în funcția de director executiv, începând cu data de 01 mai 2011, ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. l57/F-Cont din 30 iunie 2010 de către Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia nr. 1.372 din 08 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că nu a fost încălcat dreptul la preaviz, așa cum a susținut reclamantul, ordinele fiind emise la interval de 30 de zile, fiind menținute și drepturile salariale ale petiționarului.
Instanța a concluzionat că cele două ordine nu sunt nule, nici pentru faptul că au fost emise fără a exista avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, întrucât, dispozițiile legale nu impun această cerință în cazul încetării raportului de muncă, ca urmare a punerii în executare a unei sentințe judecătorești irevocabile, conform art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, ci doar în cazul organizării concursurilor pentru ocuparea unei funcții publice (art. 21 din H.G. nr. 611/2010).
II. Instanța de recurs
1. Criticile reclamantului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F.I., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aplicarea greșită a legii, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susținut că prima instanță a reținut greșit cu ce acțiune a fost învestită, deoarece el a solicitat anularea Ordinului nr. 1.137 din 1 aprilie 2011 prin care a fost eliberat din funcția publică de director executiv adjunct al Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș și numai suspendarea Ordinului nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 emis de aceeași instituție, prin care a fost reintegrat în aceeași funcție intimatul L.D., în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, așa încât instanța a respins în mod greșit acțiunea în anulare față de acest ultim ordin, ca inadmisibilă.
S-a învederat că instanța nu s-a preocupat de analiza Ordinului contestat și nici de situația de fapt, numirea intimatului L.D. având o motivare politică, acesta fiind membru PDL, în timp ce recurentul a ocupat postul în urma concursului din 12 ianuarie 2011, prin Ordinul nr. 1.033 din 31 ianuarie 2011 fiind confirmat definitiv pe această funcție, instanța considerând în mod eronat că o nedreptate se poate îndrepta printr-o altă nedreptate.
Ultima critică vizează drepturile bănești solicitate prin cererea completatoare, corespunzătoare funcției obținute prin concurs, pe care instanța nu i le-a acordat, deși a reținut în considerente că a fost prejudiciat material și moral.
2. Apărările intimaților
Intimații prin întâmpinare și prin reprezentant legal în instanță au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul, deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu a prezentat niciun fel de motive de nelegalitate a hotărârii, criticile sale conținând propria viziune cu privire la modificările survenite în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș.
Susținerile recurentului cum că instanța nu ar fi analizat întocmai cererile cu care a fost învestită este nefondată, întrucât instanța s-a pronunțat întocmai asupra a ceea ce s-a cerut.
Cele două Ordine cu nr. 1.137 din 01 aprilie 2011 prin care recurentul a fost eliberat din funcția publică de director executiv la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș și nr. 1.337 din 29 aprilie 2011 prin care intimatul L.D. a fost reintegrat în această funcție, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile sunt strâns legate între ele, iar motivarea instanței de fond a vizat ambele acte administrative, emise într-o succesiune generată de aceeași situație de fapt: câștigarea de către intimatul L.D. a litigiului cu instituția care l-a eliberat din funcția publică de conducere în baza O.U.G. nr. 37/2009.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, contrar celor afirmate de recurent, în sensul că acesta a ocupat funcția publică de director executiv la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în urma concursului din 12 ianuarie 2011, fiind numit în această funcție prin Ordinul nr. 1.033 din 31 ianuarie 2011 emis de intimată și eliberat din funcție prin Ordinul nr. 1.137 din 01 aprilie 2011.
Afirmația recurentului că înlocuirea sa cu intimatul L.D. s-a făcut pe criterii politice este nefondată, întrucât acesta a fost reintegrat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată de instanțe potrivit practicii constante, ca urmare a declarării ca neconstituționale a legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.257 din 07 octombrie 2009.
De altfel, la data când recurentul a fost numit în funcția publică, intimatul se afla în litigiu cu instituția, pentru redobândirea postului, astfel că și-a asumat riscul de a fi eliberat din funcție, dacă intimatul câștiga procesul, ceea ce s-a și întâmplat.
În mod corect prima instanță nu i-a acordat drepturile bănești corespunzătoare funcției publice de conducere ocupate și după ce nu a mai deținut-o, întrucât recurentul nu mai putea fi remunerat pentru atribuții pe care nu le-a mai exercitat.
4. Soluția instanței de recurs
Constatând că sentința atacată s-a dat cu interpretarea și aplicarea corectă a legii și că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat și în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentul-reclamant F.I. să plătească intimatului-pârât L.D. 700 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul F.I. împotriva Sentinței nr. 344/F-C din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant F.I. să plătească intimatului-pârât L.D. 700 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.
Procesat de GGC - AM