Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 43/59/2012, reclamanții H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ș., K.Ș., K.E.E., I.A., M.E., I.Ș., T.Ș., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. și C.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea H.G. nr. 488 din 11 octombrie 2011, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 367 din 26 mai 2011, cu Rectificarea publică în M. Of. al României nr. 442 din data de 24 iunie 2011, precum și anexa aferentă acesteia.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 527 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii și respingerea acțiunii formulate de reclamanții H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ș., K.Ș., K.E.E., I.A., M.E., I.Ș., T.Ș., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. și C.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin H.G. nr. 416/2010, emisă în temeiul art. 4 din Legea nr. 198/2004, au fost declanșate procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.
Ulterior, prin H.G. nr. 488/2001, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, a fost modificată și completată H.G. nr. 416/2010.
Completarea relevantă pentru prezenta cauză constă în enumerarea proprietarilor de terenuri situate pe raza localității P., județul Arad, și a despăgubirilor aferente, prin Anexa nr. 2 la hotărâre (ceea ce H.G. nr. 416/2010 nu făcea).
Reclamanții justifică interes în promovarea acțiunii, deoarece anularea H.G. nr. 488/2011 nu i-ar lipsi de orice despăgubire (exproprierea presupune, ex lege, existența unei despăgubiri), ci doar de cea stabilită actualmente de Guvern. Altfel spus, interesul reclamanților constă într-o nouă estimare a despăgubirii, anularea H.G. nr. 488/2011 fiind un pas în acest sens.
H.G. nr. 488/2011 a fost emisă, printre altele, în vederea executării în concret a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.
Potrivit acestor dispoziții legale, Guvernul are obligația să stabilească sumele individuale cuvenite expropriaților în baza expertizelor actualizate de camerele notarilor publici. Prin urmare, nu va fi reținută apărarea reclamanților privind nelegalitatea H.G. nr. 488/2011, pe motiv că evaluarea însușită de Guvern nu a fost făcută de un expert evaluator - membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România (A.N.E.V.A.R.).
Aspectele legate de cuantumul despăgubirilor de care sunt nemulțumiți reclamanții nu țin de legalitatea hotărârii, ci de temeinicia acesteia.
Verificarea justeței despăgubirilor presupune evaluări de fapt care pot fi efectuate numai în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 18-23 din lege deoarece, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Or, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, regimul juridic al proprietății se stabilește prin lege organică, iar Legea nr. 258/2010 este de acest tip.
Instanța competentă la care se referă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 nu este instanța de contencios administrativ, ci instanța civilă, prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. f) din C. proc. civ.
Așadar, în măsura în care contestă cuantumul despăgubirilor (că n-ar fi just sau ar fi discriminatoriu), reclamanții nu au la dispoziție decât calea instanței civile, în procedura menționată.
În consecință, acțiunea promovată de reclamanți a fost respinsă, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, susținând că este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, având în vedere următoarele motive:
H.G. nr. 488 din 11 mai 2011, a cărei anulare s-a solicitat în cauză, a stabilit exproprierea reclamanților fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, încălcându-se astfel dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010.
Pe lângă normele de drept intern menționate, emiterea H.G. nr. 488 din 11 mai 2011 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței C.E.D.O., precum și a celor statuate cu valoare de principiu de Comisia Europeană, prin Hotărârea din 15 ianuarie 1998.
Astfel, prin H.G. contestată s-a stabilit nominal pentru reclamanți despăgubirea aferentă suprafețelor supuse intenției de expropriere, la o valoare derizorie pe metru pătrat de teren, în medie de 0,17 euro/mp.
De asemenea, modul în care prin hotărârea contestată au fost stabilite despăgubirile aferente terenului expropriat este ilegal și contrar realității.
Față de dispozițiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea atacată este nelegală și nu evidențiază valoarea unei juste despăgubiri, așa cum impune chiar Constituția României.
La comisia locală constituită la nivelul orașului P., în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, există listate toate proprietățile și persoanele în calitate de titulari ai acestora, pe care urmează să treacă tronsonul de autostradă. La fiecare dintre respectivele proprietăți, inclusiv la cele ale reclamanților, s-au stabilit de către expertul evaluator A.N.E.V.A.R. U.I.R., valori de despăgubiri pe mp de teren între 4 euro și 15,54 euro. Aceste liste au fost comunicate Guvernului și acceptate prin H.G. nr. 416/2010, iar diferențele foarte mari între valorile terenurilor stabilite prin H.G. nr. 416/2010 și cele evidențiate în anexa la H.G. nr. 488/2011 nu se poate explica decât ca o nedreptate majoră și o vătămare gravă adusă interesului individual al fiecăruia dintre reclamanți.
Prevederile H.G. nr. 488/2011 sunt și discriminatorii, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În acest sens, se impune a se observa că Guvernul României ignoră aceste prevederi legale și stabilește, la un interval de câteva luni, pentru reclamanți despăgubiri cu 70% mai mici decât cele stabilite pentru ceilalți proprietari de pe același amplasament al lucrării de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenții-reclamanți au solicitat, în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimatul-pârât Guvernul României deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de reclamanți.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Reclamanții au supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, H.G. nr. 488 din 11 mai 2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.
Prin dispozițiile art. 31, introdus prin H.G. nr. 488/2011, s-a prevăzut lista imobilelor situate pe raza localității P. supuse exproprierii (Anexa nr. 2 la hotărâre), valoarea totală a despăgubirilor aferente imobilelor din Anexa nr. 2 la hotărâre, precum și sumele individuale stabilite ca despăgubire pentru fiecare imobil în parte.
Contrar susținerilor recurenților, sumele de bani reprezentând despăgubiri, contestate de aceștia, rezultă din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - A.N.E.V.A.R., având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.
Au fost respectate astfel prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 225/2010 coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare.
În privința cuantumului despăgubirilor stabilite prin actul administrativ contestat, calea procedurală prevăzută de lege pentru contestarea acestuia este cea specială instituită de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, la instanța civilă, astfel cum se menționează expres și în conținutul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru fiecare dintre reclamanți emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local P., județul Arad.
De altfel, reclamanții au și inițiat acest demers judiciar prin acțiunile de stabilire a despăgubirilor conform procedurii prevăzute de Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994, înregistrate pe rolul Tribunalului Arad, astfel cum se precizează în concluziile scrise depuse la instanță la data de 25 septembrie 2012.
Prin urmare, în mod corect, prima instanță a reținut, în limitele competenței conferite de lege instanței de contencios administrativ, legalitatea H.G. nr. 488/2011 și a dispus respingerea cererii de anulare a acesteia promovată de reclamanți.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ș., K.Ș., K.E.E., I.A., M.E., I.Ș., T.Ș., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. și C.E. împotriva sentinței civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2014.