Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul Jurisdicțional al Municipiului București, prin sentința nr. 81 din 30 mai 2001, a admis în parte actul de sesizare nr. II/63/18 octombrie 2000 al Completului constituit conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 și în consecință:
A obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local al sectorului 4 București, a sumei de 39.505.000 lei reprezentând contravaloare chirii.
A respins capătul de cerere privind plata sumei de 166.520.000 lei, reprezentând majorări de întârziere, ca nefondat.
A obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a sumei de 93.364.706 lei, reprezentând contribuție pentru asigurările sociale de stat plus 202.584.034 lei, majorări de întârziere.
A constatat că suma de 93.364.706 lei a fost virată la buget.
A obligat pe pârâții G.D., G.R. la plata în solidar către Consiliul Local sector 4 a sumei de 202.584.034 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data pronunțării (44,99%), aplicată asupra sumei respective de la data plății acesteia de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării de către pârâți.
A obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a sumei de 1.662.908 lei, reprezentând contribuție pentru asigurările sociale de sănătate, plus 2.449.953 lei majorări de întârziere.
A constatat că a fost virată suma de 1.662.908 lei.
A obligat pe pârâții G.D., G.R. și P.G. la plata în solidar a sumei de 2.449.953 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data pronunțării (44,99%), aplicată asupra sumei respective de la data achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării prejudiciului de către pârâți.
A obligat Consiliul Local sector 4 la plata către bugetul de stat a sumei de 621.451 lei, reprezentând diferență impozit pe salarii plus 452.902 lei majorări de întârziere.
A constatat că a fost virată suma de 621.451 lei.
A obligat pe pârâta B.D. la plata către Consiliul Local sector 4, a sumei de 621.451 lei și de 452.902 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda practicată de B.N.R. la data pronunțării (44,99%) aplicată asupra sumei de 452.902 lei de la data achitării majorărilor de întârziere de către Consiliul Local sector 4 până la data achitării prejudiciului de către pârâți.
A constatat achitată suma de 621.451 lei.
A obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local sector 4 a sumei de 24.633.737 lei, reprezentând daune calculate pentru neîncasarea cheltuielilor de întreținere de la chiriașii piețelor.
A respins capătul de cerere din actul de sesizare privind pe pârâta C.F.
A obligat pe pârâta G.D. la plata către Consiliul Local sector 4 a sumei de 58.565.263 lei, reprezentând daune pentru neîncasarea c/valorii utilităților.
A respins capătul de cerere din actul de sesizare privind pe pârâtul C.B.
A obligat pe pârâții G.D. și G.R. la plata în solidar către Consiliul Local sector 4 a sumei de 3.705.860 lei, reprezentând plăți nelegale, plus 2.120.000 lei daune.
A obligat pe pârâții Consiliul Local sector 4, G.D., G.R., B.D. și P.G., la plata a câte 150.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.
A instituit măsuri asiguratorii în sarcina pârâților G.D., G.R., B.D. și P.G., până la concurența sumelor la care au fost obligați.
Prin recursurile jurisdicționale formulate în cauză, G.D. a criticat sentința pentru următoarele motive:
1. Obligarea sa la plata sumei de 39.505.000 lei este nejustificată, deoarece vina pentru acest prejudiciu o poartă administratorul general din acea vreme, G.I. și consilierul juridic.
A fost numită în funcție, fără a i se preda situația de către vechiul administrator.
2. Răspunderea administratorului general este angajată în solidar cu Consiliul de administrație.
3. Nu i s-a acordat accesul la arhivele din perioada cercetată. O mare parte din înscrisuri au dispărut, datele din registrele de intrare-ieșire a documentelor nu corespund realității.
P.G. a considerat sentința nelegală și netemeincă, pentru următoarele motive:
1. Sentința nu cuprinde susținerile pârâților, cu arătarea dovezilor și nici motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și motivele neprimirii apărărilor, încălcându.-se dispozițiile art.261, alin.1, pct.3 și 5 Cod procedură civilă.
2. Sentința este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 662 din 29 noiembrie 2001, a respins recursurile jurisdicționale, declarate de primarul sectorului 4 Municipiul București, G.D. și P.G.
Cu privire la recursul jurisdicțional declarat de G.D. s-a reținut că, obligarea acesteia la plata sumei de 39.505.000 lei este legală, deoarece nepreluarea situației de la vechiul administrator general nu o exonerează de răspundere pentru împlinirea termenelor de prescripție în perioada în care a funcționat ca administrator general; că membrii consiliului de administrație au angajată răspunderea solidară pentru actele și faptele lor; or, în cauză, este vorba de abateri financiare săvârșite de recurentă, singură sau împreună cu alte persoane care au fost deduse judecății.
Referitor la îngrădirea accesului la arhivă, dispariția unor acte sau necorespunderea altora cu realitatea, s-a reținut că nu sunt relevante, atâta timp cât nu s-a solicitat instanței să ceară Consiliului Local sector 4 un anume act care îi era folositor în apărare.
De asemenea, s-a reținut că este nefondat și recursul declarat de P.G., deoarece critica sentinței este de ordin general și nu se arată la ce susțineri, dovezi și temeiuri de fapt și de drept se referă; că în explicațiile scrise date organelor de control, recurenta a arătat că, deși nu intrau în sarcinile sale de serviciu, recapitulațiile salariilor erau întocmite și semnate de ea și că întocmirea ordinelor de plată intrau în atribuțiile de serviciu; că nu era de datoria ei să facă calculele la aceste rețineri, fiind făcute pentru a-și ajuta colegii.
Or, pentru contribuția în acest mod, împreună cu celelalte persoane care au produs prejudiciul, este justificată obligarea în solidar la acoperirea prejudiciului.
Împotriva deciziei au declarat recurs G.D. și P.G., pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta G.D., în primul rând a reiterat motivul de casare invocat prin recursul jurisdicțional, în sensul că pentru prejudiciul cauzat (39.505.000 lei) răspunderea aparține fostului administrator general G.I.și consilierului juridic; în al doilea rând, susține că în mod greșit a fost obligată la plata C.A.S. și a majorărilor de întârziere aferente, întrucât nu are vreo culpă în această privință; în al treilea rând că, în mod greșit a fost obligată la plata daunelor pentru neîncasarea cheltuielilor de întreținere (24.633.737 lei) de la chiriașii piețelor Progresul, Berceni Sud și Reșița, având în vedere că aceștia trebuiau acționați în judecată, de alte compartimente din cadrul Primăriei Sectorului 4 București; în al patrulea rând că, obligarea în solidar la plata convorbirilor telefonice efectuate în interes personal s-a făcut fără a se ține seama de adresele din dosar; că, oricum, instanțele Curții de Conturi nu au manifestat rol activ în vederea aflării adevărului.
La rândul său, P.G. a reiterat motivul de casare invocat prin recursul jurisdicțional, în sensul că nu are vreo culpă în cauzarea prejudiciului, întrucât calcularea, evidențierea și virarea cotelor către bugetul statului nu intrau în atribuțiile sale; că, aceste operațiuni le-a făcut numai după cifrele puse la dispoziția sa de către alte persoane; totodată, susține că, în cauză, nu au fost administrate toate probele necesare, pentru aflarea adevărului.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la motivele de recurs jurisdicțional invocate de G.D. și P.G. se constată că, Secția jurisdicțională a răspuns, argumentând soluția de respingere a acestora, în raport de criticile formulate.
În ordinea motivelor de casare, invocate de G.D., se constată că, pentru suma de 39.505.000 lei s-a reținut corect culpa acesteia, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului recurenta, în calitate de Administrator al Piețelor Sectorului 4 București, nu a luat măsurile necesare pentru recuperarea contravalorii chiriilor, de la S.C.”M” SRL București, iar recuperarea sumei în discuție nu mai poate fi făcută, întrucât a operat prescripția.
Sub acest aspect, Secția jurisdicțională a reținut corect că, nepreluarea situației de la vechiul administrator general, nu o exonerează de răspundere pe G.D., întrucât termenele de prescripție au operat în perioada în care funcționa ca administrator general.
Apoi, răspunderea pentru necalcularea și virarea în cuantumul și termenul legal a contribuției pentru asigurările sociale de stat, se constată, pe de o parte, că nu a fost contestată prin motivele de recurs jurisdicțional, decât prin notele scrise, depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor pe fond a cauzei, iar pe de altă parte, că revine, printre alții și recurentei, care prin natura funcției avea obligația să urmărească acest aspect de legalitate.
Totodată, se constată că, nici în privința obligării reclamantei în solidar la plata convorbirilor telefonice în interes personal, nu s-au formulat motive de recurs jurisdicțional, ci numai în notele scrise, depuse la dosar, după închiderea dezbaterilor pe fond a cauzei se face referire la această obligare.
Așadar, aceste două aspecte nu au fost discutate în contradictoriu cu părțile, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, întrucât nu au constituit motive de recurs jurisdicțional, formulate în termenul legal, prevăzut de art. 303 C. proc. civ.
Răspunderea pentru suma de 24.633.737 lei, reprezentând daune calculate pentru neîncasarea cheltuielilor de întreținere (39.588.429 lei), în termen util, de la chiriașii Piețelor Progresul, Berceni Sud și Reșița, s-a reținut, de asemenea, corect că revine recurentei G.D., care în calitate de administrator general nu a dispus măsuri de recuperare a acestor cheltuieli.
Invocarea răspunderii altui compartiment, pentru această sumă, nu este de natură a o exonera pe reclamantă de plata pagubei produse, întrucât ea avea în administrare generală toate compartimentele.
Tot cu privire la recursul declarat de G.D., se constată că, probele administrate au fost corect apreciate de Secția jurisdicțională, iar completarea acestora nu se impune.
În consecință, decizia atacată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
Referitor la recursul declarat de P.G., se constată că, răspunderea pentru necalcularea și nevirarea în cuantumul și termenul legal al contribuției pentru asigurările sociale de stat revine și acesteia, așa cum corect s-a reținut, întrucât prin implicarea sa, în calitate de referent cu probleme de personal-resurse umane - în întocmirea și semnarea statelor de salariu, avea obligația să verifice aspectul legalității acestora.
Or, omițând să-și îndeplinească obligațiile asumate, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 49/1992 modificată, a contribuit la cauzarea pagubei la plata căreia a fost în mod corect obligată.
În fine, se constată că, probatoriul administrat, în cauză, este complet și în privința recurentei P.G.
Față de cele menționate, recursul declarat de P.G. este nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de G.D. și de P.G. prin mandatarul M.A. împotriva deciziei nr. 662 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 martie 2004.