Regimul juridic al operei colective. Acțiune în constatarea încălcării dreptului de autor asupra contribuției personale. Calitate procesuală activă.
Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul proprietății intelectuale. Drept de autor.
Index alfabetic : drepturi patrimoniale de autor
- drepturi morale de autor
- operă colectivă
Legea nr. 8/1996, art. 4, art. 6, art. 7, art. 10, art. 13
În cazul operei colective, prerogativele patrimoniale ale dreptului de autor asupra operei ca întreg nu pot fi exercitate de către coautori (cu excepţia unei convenţii contrare), ci doar de către persoana ”din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată”, potrivit alin. (2) al art. 6 din Legea nr. 8/1996, persoană care este titularul dreptului de autor asupra operei colective.
Astfel, în situația în care prin acțiune se tinde la valorificarea prerogativelor dreptului de autor doar asupra contribuţiei personale dintr-o operă colectivă, soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active presupune a se stabili dacă un asemenea coautor rămâne titular al dreptului de autor în privinţa contribuţiei personale, distinct de cel asupra întregului, care nu îi aparţine.
În evaluarea existenţei unui asemenea drept individual, pot fi relevante mai multe elemente, ce ar trebui stabilite cu certitudine, respectiv dacă părţile de contribuţii personale ale coautorilor pot fi delimitate în cadrul ansamblului operei şi dacă eventuala delimitare doar a contribuţiei coautorului este suficientă pentru ca acesta să conserve, în mod individual, dreptul de autor asupra contribuţiei proprii ; dacă este posibilă exploatarea separată a uneia dintre contribuţii fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg și, dacă - din moment ce s-ar pune problema unei exploatări separate, deci a exercitării prerogativelor patrimoniale de autor - contribuţia trebuie asimilată unei opere de sine-stătătoare. Tot în acest context este relevant a se stabili în concret dacă terţul – pe seama căruia coautorul pretinde încălcarea dreptului de autor asupra părţii sale de contribuţie din opera colectivă - a utilizat doar acea contribuţie sau chiar întregul ca atare.
Astfel, raportat la regimul juridic al operei colective, există cel puţin o situaţie în care nu poate fi recunoscut unui coautor exerciţiul dreptului de autor, respectiv aceea în care se tinde la valorificarea prerogativelor patrimoniale asupra contribuţiei personale, atunci când terţul a utilizat chiar opera colectivă, context în care subzistă o contradicţie între constatarea de către instanță a naturii de operă colectivă şi cea privind calitatea coautorului de titular al acestor prerogative, în evaluarea legitimării procesuale active a celui din urmă, ceea ce impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Secția I civilă, decizia nr. 530 din 14 februarie 2014
Prin sentinţa nr. 393 din 08.03.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul C.B., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.R.L. (Casa de Discuri R.), ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, admiţându-se, în prealabil, excepţia cu acest obiect.
În motivarea sentinţei, s-a reţinut că reclamantul a susţinut că, în urmă cu şapte ani, în calitate de artist desenator, a realizat la solicitarea Z.R., împreună cu I.S., un proiect pentru aducerea la îndeplinire a unui program publicitar P.L. România de promovare a formației I., I.S. realizând partea de proiect pe on line, iar reclamantul - conceptul grafic şi ilustraţiile în vederea scoaterii pe piaţă a unei cutii pentru seturi de patru CD-uri.
În acelaşi timp, reclamantul a susţinut că Z.R. a avut consimţământul său de a folosi imaginile creaţiei proprii doar în ceea ce priveşte acest ambalaj şi numai pentru forma proprie a creaţiei sale, scoasă pe piaţa românească la vânzare la nivelul anilor 2003, şi că nu a existat un contract de cesiune, prin care să-i fi cedat companiei Z.R. dreptul de a utiliza creaţia sa pentru alte materiale decât cele care au apărut în anul 2003 şi dreptul de a modifica creaţia fără acordul său prealabil.
Reclamantul a mai afirmat că opera a fost adusă la cunoştinţă publică pentru prima dată sub numele I.S., nu este decât expresia dreptului său ca autor de a decide sub ce nume se va publica opera.
Imaginile cu privire la care reclamantul susţine că sunt creaţia sa, constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei, sunt redate pe coperţile albumului ”I.R.I.S. 4 Motion”, produs în anul 2003, iar caseta tehnică a acestui album cuprinde menţiunile „concept grafic şi ilustraţie: I.S.; grafică: I.S. şi D.G. (Z.R.)” precum şi „Toate drepturile asupra înregistrării sonore şi materialului grafic sunt rezervate”.
În aceste circumstanţe, dată fiind prezumţia instituită de art. 4 din Legea nr. 8/1996, I.S. şi D.G. (Z. R.)
au calitatea de autori ai operei de creaţie intelectuală în cauză.
În vederea răsturnării acestei prezumţii şi pentru a dovedi cele susţinute în combaterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reclamantul a invocat, pe de o parte, posesia „codului sursă” al operei, iar pe de altă parte, corespondenţa purtată cu Z.R., referitoare la transmiterea dreptului de folosinţă a operei şi la condiţiile utilizării acesteia.
Înscrisurile care constituie menţionata corespondenţă, ca probă invocată în combaterea excepţiei în discuţie, nu au fost însă depuse la dosar, situaţie în care tribunalul a apreciat că, faptul că în posesia reclamantului se află computerul folosit în scopul creării imaginilor în cauză nu este de natură a dovedi, în lipsa oricăror alte probe, că reclamantul este autorul operei realizate pe acel computer, cu atât mai mult cu cât însuşi reclamantul recunoaşte colaborarea la realizarea proiectului cu I.S., respectiv persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică. De asemenea, înscrisurile invocate de reclamant ca reprezentând codul sursă al operei sau înscrisurile care reprezintă print-screen-uri ale caracteristicilor tehnice ale documentelor, prin ele însele, nu au aptitudinea de a proba că reclamantul este autorul operele în cauză.
Prin decizia nr. 132 din 25.09.2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei menţionate, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre continuarea judecării cauzei la aceeaşi instanţă.
Instanţa de apel a constatat că probatoriul administrat în această fază procesuală este în măsură a dovedi calitatea procesuală activă.
Reclamantul, în calitate de artist plastic/desenator, este autor al conceptului grafic şi ilustraţiilor constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei, redate pe coperţile albumului „Colecţia de Aur I.R.I.S. 4 Motion” (produs în anul 2003) şi în colecţia „Integrala Iris” (produs în anul 2009 de către intimata-pârâtă).
În lipsa unor dovezi ale susţinerilor reclamantului, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul conservării în speţă, a prezumţiei relative instituite de art. 4 din Legea nr. 8/1996, referitoare la atribuirea calităţii de autor al conceptului grafic şi ilustraţiilor, persoanei sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în 2003, respectiv I.S.
Curtea a apreciat însă, că în apel a fost făcută proba contrară acestei prezumţii relative, fiind relevante în acest sens depoziţiile martorilor S.R.M. şi I.R.I.
Din declaraţia martorului I.R.I., manager al companiei I.S., propus de către apelantul-reclamant, rezultă că la realizarea proiectului din 2003 al campaniei publicitare de promovare a formaţiei (proiect coordonat şi finanţat de casa de producţie Z.R.), finalizat cu albumul „Colecţia de Aur I.R.I.S. 4 Motion”, compoziţia grafică apărută sub numele companiei I.S. a atras colaborarea în forma subcontractării şi remunerării reclamantului B.C., care a furnizat martorului, ilustraţiile pentru album, desenate doar de către reclamant.
S-a reţinut că martorul s-a ocupat în continuare de predarea în formă electronică a unui pachet de ilustraţii către casa de producţie Z.R., iar în opinia acestuia, ilustraţiile s-au regăsit pe coperta albumului din 2003, fără a suferi modificări.
Aceste susţineri sunt credibile, fiind concordante cu declaraţia martorului intimatei-pârâte, S.R.M., coordonator al proiectului grafic din partea Z.R., care afirmă despre primirea materialelor de la martorul I.R.I. (pe care îl credea autor al ilustraţiilor), ce necesitau redimensionarea pentru format CD, asigurată de graficianul G.O. de la Z.R. (D.G.). În acest fel, explică colaborarea mai multor persoane, la realizarea grafică a întregului proiect.
Coroborând aceste depoziţii cu înscrisurile administrate în cauză sub denumirea „codul sursă al operei” (print screen-uri din computerul reclamantului în diferite etape ale creaţiei), respectiv sub forma expertizei extrajudiciare IT efectuată de ORDA, care identifică executarea în septembrie 2003, a fişierelor conţinând imaginile în discuţie, stocate în computerul reclamantului, Curtea a reţinut calitatea reclamantului de autor al conceptului grafic şi ilustraţiilor, constând în prelucrări ale unor fotografii ale membrilor trupei, redate pe coperţile albumului „Colecţia de Aur I.R.I.S. 4 Motion” (2003) şi consemnate pe coperta acestuia ca aparţinând companiei I.S.
Ulterior, imaginile în discuţie au fost preluate şi modificate în prezentarea albumului „Integrala Iris” (2009), realizată de către intimata-pârâtă SC R. SRL.
Concluzionând, în raport de soluţia criticată şi cu observarea limitelor de analiză ale apelului, Curtea a constatat dovedită în cauză, prin probatoriile mai sus analizate şi cu respectarea art. 1169 C.civ. anterior, calitatea reclamantului de autor al conceptului grafic şi ilustraţiilor, incluse în ambele cazuri în opere grafice colective, de creaţie intelectuală, calitate din care derivă drepturi de natura celor invocate prin acţiune şi a căror temeinicie urmează a fi analizată în fond.
Observând soluţionarea procesului fără a intra în cercetarea fondului cauzei, Curtea a constatat că se impune aplicarea art. 297 alin. (1) C.proc.civ., sens în care a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă de fond.
Împotriva deciziei menţionate mai sus, a declarat recurs pârâta SC R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C.proc.civ., arătând că ambele motive de recurs vor fi tratate printr-o argumentaţie comună, variantă impusă de legătura strânsă care există între aspectele circumscrise subiectului dedus verificărilor în calea de atac formulată.
În acest sens, s-a arătat că este semnificativă, în aprecierea legalităţii hotărârii pronunţate, contradictorialitatea dintre concluziile la care ajunge instanţa în urma analizei probatoriului administrat şi soluţia pronunţată, iar această soluţie este greşită.
Astfel, instanţa de apel a constatat cu putere de lucru judecat natura colectivă a operei, fără a aplica, însă, reglementarea specifică în ceea ce priveşte titularul dreptului de autor în cazul operei colective prevăzute de Legea nr. 8/1996.
Dacă instanţa, ca urmare a concluziei corecte potrivit căreia a calificat opera ce face obiectul disputei ca fiind operă colectivă, ar fi aplicat corect şi dispoziţiile legale incidente, soluţia ar fi fost respingerea apelului.
Opera utilizată în campania publicitară „I.R.I.S. 4 Motion”, a cărei paternitate se pretinde în cauză, constă într-un proiect artistic amplu ce conţine elemente multiple de concepţie, de dimensionare şi aranjare, de asociere între imagini, de asociere între imagini şi text, de valorificare a logo-ului formaţiei şi de comunicare simbolică, în cadrul căruia nu poate fi detaşată o contribuţie bine delimitată a unui anumit autor.
Concepţia şi ideea creativă a valorificării portretelor membrilor trupei I., a imaginii acestei trupe, asocierea fiecărui membru al formaţiei cu un autoturism produs de sponsor, asocierea numelui fiecărui membru cu o trăsătură de caracter definitorie pentru acesta, inserarea unui mesaj din partea fiecărui membru al trupei, reprezintă de fapt creaţia care s-a materializat prin folosirea mai multor contribuţii execuţionale, inclusiv grafice, printre care, probabil, şi cea a reclamantului, în calitate de „subcolaborator” al I.S.
Astfel, coperta a fost concepută ca o întrepătrundere de elemente grafice, culoare, mesaje ale membrilor formaţiei, într-o formulă artistică al cărei mesaj nu putea fi transmis decât prin armonizarea deplină a acestor elemente, a căror consistenţă distinctă se pierde în ansamblul creaţiei, devenind simboluri.
Ideea acestui proiect şi desăvârşirea sa conceptuală, precum şi iniţiativa organizatorică şi financiară, au aparţinut în exclusivitate Z.R., aspect confirmat de întregul material probator şi de însuşi martorul I.R., propus de reclamantul apelant. Mai mult, toate persoanele fizice implicate în proiect au fost angajate de Z.R., fie în baza unui contract de muncă, fie în baza unuia de colaborare. Aşadar, se poate conchide că opera a fost creată sub responsabilitatea Z.R., care a stabilit cadrul concret şi conceptual al elaborării proiectului şi care a suportat integral costurile acestuia.
Concepţia proiectului artistic, incluzând şi pe cel grafic, a aparţinut angajaţilor Z.R., printre care coordonatorul de proiect M.S. şi graficianul G.O. care s-au consultat în orice iniţiativă cu managerul formaţiei.
Astfel, chiar în situaţia în care se va trece peste aspectul procedural al lipsei de învestire cu o cerere de constatare a paternităţii creaţiei respective şi se va constata că autorul ilustraţiilor este C.B., nu va putea înlătura excepţia lipsei calităţii procesuale active, deoarece subiectul şi titularul dreptului de autor este Z.R., prin comandarea, conceperea şi finanţarea exclusivă a proiectului grafic la care au participat mai mulţi autori, printre care se susţine că s-ar regăsi şi reclamantul.
Recurenta a mai arătat că aşa-numita „subcolaborare” a reclamantului cu I.S. este destul de controversată şi trebuie analizată din perspectiva scopului patrimonial al prezentului demers judiciar, urmărindu-se primirea sumei de 40.000 euro de la S.C. R. S.R.L., potenţial debitor solvabil şi sigur privind capacitatea de plată.
Sunt multe incertitudini şi sincope în această subcolaborare, iar întreaga argumentaţie şi relatare a martorului I.R. trebuie apreciată în legătura directă cu pasivitatea pretinsului autor la momentul lansării albumului, respectiv la momentul aducerii la cunoştinţa publicului a autoratului concepţiei grafice şi a graficii în sine sub numele I. S. şi D.G. Martorul I.R. a precizat că ştia cine este persoana care a folosit acest pseudonim, deci ar fi putut să interzică atât el, cât şi autorul, comunicarea către public a acestui autorat. Nu au făcut-o, iar motivul cert al acestei conduite a fost acela că a cunoscut şi acceptat colaborarea acestui grafician, angajat Z.R., la elaborarea graficii pentru acest album.
Prezenţa graficianului Z.R., implicarea acestuia în proiect de către finanţatorul exclusiv, reprezenta, de fapt, o garanţie a respectării concepţiei şi exigenţelor exprimate de Z.R.
În ceea ce priveşte ilustrarea grafică, recurenta a susţinut că s-au folosit fotografii de pe website-ului trupei, realizat cu 2 ani înainte de lansarea albumului „I.R.I.S. 4 Motion”.
Prelucrarea unui material fotografic preexistent este evidentă, a fost susţinută probator, testimonial, scriptic şi imagistic. Singura probă, izolată şi îndoielnică sub aspectul veridicităţii, este depoziţia martorului I.R., care a arătat că, deşi a stat în majoritatea timpului lângă reclamant când a executat ilustraţiile, nu ştie dacă au fost executate după fotografii, afirmând că aceste desene au fost făcute „de mână”. Lipsa de sinceritate este transparentă, deoarece acest martor este tocmai persoana care a folosit aceste fotografii cu 2 ani înainte in vederea realizării unui website pentru trupă, abilităţile şi competenţele conferindu-i suportul cognitiv al aprecierii şi constatării fidelităţii ilustraţiilor în raport cu sursa reprodusă.
Aceste ilustraţii au fost realizate printr-un program pe calculator, care se bazează pe un material de concepţie pregătitor, ca prim pas fundamental în realizarea unui astfel de produs şi care reprezintă materializarea, în limbaj natural, a ideii şi a activităţii de analiză, conţinând specificaţii şi cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească, să asigure programul conceput, precum şi scheme logice de ansamblu (sub formă grafică, textuală, simbolică sau mixtă).
În speţă, acest material a fost asigurat şi creat exclusiv de Z.R. prin angajaţii şi colaboratorii săi şi prin consultarea permanentă cu managerul formaţiei.
Execuţia tehnică a ilustraţiilor după fotografiile preexistente ale formaţiei şi membrilor acesteia şi după concepţia persoanelor indicate mai sus nu a presupus niciun aport creativ original, conceptual, reprezentând o operaţiune pur tehnică. De altfel, însăşi execuţia ilustraţiilor a presupus folosirea unui software utilizat pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, program ce este produs şi distribuit de A.S.
Recurenta a conchis în sensul lipsei contribuţiei creative a reclamantului, ca o condiţie esenţială a originalităţii operei, în condiţiile în care a fost vorba exclusiv despre o prestaţie tehnică de prelucrare a unor fotografii preexistente, printr-un program folosit pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, pe baza ideilor, concepţiei şi cerinţelor Z.R. şi trupei. Mai mult, contribuţia nu este exclusivă şi singulară, ci în colaborare cu graficianul angajat al lui Z.R., care apare ca autor al graficii albumului sub pseudonimul D.G. Aceasta contribuţie nu a fost contestată nici de B.C., nici de I.R., în calitatea de reprezentant al I.S., atât la momentul apariţiei albumului, cât şi ulterior.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 13.05.2010, reclamantul C.B. a solicitat constatarea încălcării de către pârâtă a drepturilor sale morale şi patrimoniale asupra unor imagini, prin folosirea lor, fără drept şi fără consimţământul prealabil al reclamantului, pe ambalajul şi pe coperţile interioare ale CD-urilor „Colecţia de Aur – I.R.I.S. 4 Motion” şi „Integrala IRIS” din anul 2009; totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 euro reprezentând prejudiciul astfel cauzat (prejudiciu material - 10.000 euro, iar moral - 30.000 euro).
Instanţa de apel a considerat că reclamantul are calitatea de autor al conceptului grafic şi al ilustraţiilor respectivelor albume, deoarece a reuşit, prin probatoriul administrat în apel, să răstoarne prezumţia relativă instituită de art. 4 din Legea nr. 8/1996 în favoarea persoanei sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în 2003, respectiv I.S.
A conchis instanța de apel că reclamantul este titularul drepturilor de natura celor invocate prin acţiune [drepturile morale prevăzute de art. 10 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 8/1996, respectiv drepturile patrimoniale prevăzute de art. 13 lit. a) şi b) din lege], fiind dovedită calitatea procesuală activă, contrar aprecierilor primei instanţe.
Trebuie subliniat că instanţa de apel a stabilit în mod corect faptul că legitimarea procesuală activă în cererea în pretenţii decurgând din încălcarea dreptului de autor este dată de statutul de titular al prerogativelor patrimoniale şi morale ale unui asemenea drept, şi nu în mod necesar de calitatea de autor, chiar dacă a apreciat că, în speţă, cele două calităţi se suprapun, fiind întrunite în persoana reclamantului.
Faţă de o asemenea concluzie, nu s-ar putea considera că instanţa de apel a analizat doar un aspect al calităţii procesuale active, respectiv calitatea de autor, ce fusese infirmată de către prima instanţă, fiind exclus a se reţine din decizie că, în cadrul rejudecării cererii de chemare în judecată, ar fi urmat a se cerceta aspectele legate de exerciţiul atributelor dreptului de autor, inclusiv cele desprinse din art. 6 din lege (nefiind exclusă o nouă respingere a cererii în considerarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active).
Din decizia recurată, rezultă în mod neechivoc faptul că analiza acestei excepţii procesuale a fost epuizată, iar prima instanţă ar fi urmat să analizeze temeinicia drepturilor deduse judecăţii, ceea ce înseamnă că evaluarea legalităţii deciziei trebuie să vizeze întrunirea, în persoana reclamantului din cauză, chiar a
calităţii de titular al dreptului de autor, în contextul motivelor de recurs.
Este de observat că pârâta, prin motivele de recurs, nu a negat existenţa unei contribuţii a reclamantului, în calitate de colaborator (atras în proiect prin „subcontractarea” cu I.S., în termenii deciziei de apel) şi, de altfel, situaţia de fapt pe acest aspect, reţinută de către instanţa de apel, nici nu ar fi putut fi cenzurată în prezentul recurs, în care controlul judiciar ierarhic este limitat la verificarea legalităţii, nu şi a temeiniciei deciziei recurate.
Cu toate acestea, recurenta – pârâtă a contestat calitatea reclamantului de titular al dreptului de autor, mai mult, a pretins că reclamantul nu este autorul unei opere originale.
În ceea ce priveşte primul aspect relevat prin motivele de recurs, sunt corecte susţinerile recurentei în
sensul că nu întotdeauna calitatea de autor al unei opere se suprapune celei de titular (subiect) al drepturilor decurgând din statutul de autor, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 stipulând că „În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice, altele decât autorul.”
Această situaţie de excepţie este întrunită, în mod cert, în privinţa operelor colective, în cazul cărora legiuitorul a prevăzut expres, în art. 6 alin. (2) din lege, persoana ce deţine dreptul de autor, context în care se pune problema dacă autorul însuşi poate exercita prerogativele patrimoniale şi morale ce decurg din calitatea de autor.
Din această perspectivă, se reţine că, în finalul considerentelor deciziei recurate, s-a arătat că atât conceptul grafic, cât şi ilustraţiile (creaţii ale reclamantului), sunt incluse în ambele cazuri în opere grafice colective, calitate din care derivă drepturi de natura celor invocate prin acţiune şi a căror temeinicie urma a fi reanalizată de către tribunal.
Instanţa de apel s-a referit la ambele albume, „Colecţia de Aur - I.R.I.S. 4 Motion” şi „Integrala IRIS” (se va reveni, în prezenta decizie, la problema numărului şi a anului apariţiei albumelor), ca fiind opere grafice colective, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie aplicabile în cauză prevederile art. 6 din Legea nr. 8/1996, ce reglementează regimul juridic al operei colective, astfel cum se susţine, în mod corect, prin motivele de recurs.
Cu toate acestea, o asemenea concluzie nu se poate formula cu certitudine pe baza considerentelor deciziei recurate, astfel cum pretinde recurenta.
Astfel, pe de o parte, constatarea privind natura de „opere grafice colective” nu a fost explicit justificată în fapt, lipsind din motivarea deciziei recurate elemente de fapt esenţiale din perspectiva cerinţelor de aplicare a prevederilor art. 6 din Legea nr. 8/1996, după cum se va arăta în continuare. Insuficienta clarificare a situaţiei de fapt împiedică această instanţă de recurs să evalueze modul de aplicare a legii de către instanţa de apel, impunându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea art. 314 C.proc.civ.
Pe de altă parte, există cel puţin o situaţie (ce va fi expusă în prezentele considerente) în care constatarea instanţei contrazice aprecierea esenţială a instanţei privind calitatea reclamantului de titular al drepturilor invocate prin cererea de chemare în judecată (reţinută în considerente şi, implicit, în dispozitiv, din moment ce a fost argumentul determinant în adoptarea soluţiei), ca autor al conceptului grafic şi al ilustraţiilor, contradicţie sesizată chiar prin motivele de recurs. Chiar în această situaţie, însă, lipsa unor elemente de fapt esenţiale din motivarea deciziei recurate nu permite adoptarea unei soluţii de modificare a deciziei, atrăgând incidenţa aceluiaşi art. 314 C.proc.civ.
În ceea ce priveşte neconcordanţa între considerentele deciziei, aceasta derivă din regimul juridic al operei colective, reglementat de art. 6 din Legea nr. 8/1996.
Potrivit acestei norme, „(1) Este operă colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. (2) În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată.”
În cazul operei colective, prerogativele patrimoniale ale dreptului de autor asupra operei ca întreg nu pot fi exercitate de către coautori (cu excepţia unei convenţii contrare), ci doar de către persoana menţionată în alin. (2) din art. 6 citat mai sus, care este titularul dreptului de autor asupra operei colective.
În speţă, pornindu-se de la constatarea instanţei de apel că ilustraţiile şi conceptul grafic sunt creaţii ale reclamantului incluse în opere grafice colective, ar rezulta că aceste creaţii reprezintă doar contribuţii personale dintr-un întreg. În acest caz, ţinându-se cont de faptul că, prin pretenţiile formulate în cauză, reclamantul tinde la valorificarea prerogativelor dreptului de autor doar asupra contribuţiei personale, nu asupra întregii opere colective, soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active presupune a se stabili dacă un asemenea coautor rămâne titular al dreptului de autor în privinţa contribuţiei personale, distinct de cel asupra întregului, care nu le aparţine.
În evaluarea existenţei unui asemenea drept individual, pot fi relevante mai multe elemente, ce ar trebui stabilite cu certitudine, respectiv dacă părţile de contribuţii personale ale coautorilor pot fi delimitate în cadrul ansamblului operei şi dacă eventuala delimitare doar a contribuţiei coautorului reclamant este suficientă pentru ca acel coautor să conserve, în mod individual, dreptul de autor asupra contribuţiei proprii.
De asemenea, ar trebui să se analizeze dacă, în situaţia în discuţie, contribuţia trebuie asimilată unei opere de sine - stătătoare, din moment ce s-ar pune problema unei exploatări separate, deci a exercitării prerogativelor patrimoniale de autor, fiind necesară, aşadar, îndeplinirea criteriilor de existenţă a unei opere în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996.
În acelaşi timp, ar trebui să se discute dacă este posibilă exploatarea separată a uneia dintre contribuţii fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg, context în care ar trebui să se explice şi să se demonstreze dacă mai există sau nu vreo distincţie între opera colectivă în care contribuţiile coautorilor pot fi delimitate (dar pentru care este, în continuare, aplicabil regimul juridic prevăzut de art. 6 din lege) şi opera comună divizibilă [reglementată de art. 5 alin. (4) din lege].
Nu în ultimul rând, este relevant a se stabili în concret dacă terţul – pe seama căruia coautorul pretinde încălcarea dreptului de autor asupra părţii sale de contribuţie din opera colectivă - a utilizat doar acea contribuţie sau chiar întregul ca atare. În acest ultim caz, se pune problema încălcării dreptului de autor asupra întregii opere. Or, acest drept are un alt titular decât coautorii, cel puţin în privinţa prerogativelor patrimoniale, respectiv persoana menţionată în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, astfel încât aceste prerogative nu pot fi exercitate în mod individual.
Rezultă, din cele expuse în legătură cu regimul juridic al operei colective, că există cel puţin o situaţie în care nu poate fi recunoscut unui coautor exerciţiul dreptului de autor, respectiv aceea în care se tinde la valorificarea prerogativelor patrimoniale asupra contribuţiei personale, atunci când terţul a utilizat chiar opera colectivă, context în care subzistă o contradicţie între constatarea naturii de operă colectivă şi cea privind calitatea coautorului de titular al acestor prerogative, în evaluarea legitimării procesuale active.
După cum s-a arătat deja, controlul de legalitate a deciziei prin care se stabileşte calitatea procesuală activă în persoana reclamantului din cauză nu poate fi exercitat de către această instanţă de recurs, în condiţiile în care situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, în privinţa aspectelor menţionate anterior, respectiv raportul dintre părţile de contribuţie şi opera colectivă, ca întreg, obiectul utilizării de către terţ (indicat în speţă de către reclamant în persoana pârâtei S.C. R. S.R.L.) şi, eventual, dacă partea de contribuţie a reclamantului putea fi exploatată separat fără să se prejudicieze utilizarea operei ca întreg.
Este de precizat că cele expuse anterior vizează exclusiv atributele patrimoniale ale dreptului de autor, însă, ţinând cont că instanţa de apel nu a făcut, în analiza sa, nicio delimitare între acestea şi atributele morale recunoscute oricărui autor persoană fizică, urmează ca distincţiile cuvenite pe acest aspect să fie efectuate cu ocazia rejudecării apelului.
În acelaşi timp, după cum s-a arătat deja, natura de „opere grafice colective” nu a fost explicit justificată în fapt de către instanţa de apel.
În cuprinsul deciziei recurate, s-a reţinut că reclamantul a colaborat, împreună cu mai multe persoane, la realizarea grafică a proiectului din 2003 al campaniei publicitare de promovare a trupei IRIS, proiect coordonat şi finanţat de casa de producţie Z.R. (autoarea pârâtei din cauză) şi finalizat cu albumul „Colecţia de Aur - I.R.I.S. 4 Motion”, regăsit, cu modificări grafice, şi în albumul „Integrala IRIS” din 2009, realizat chiar de către pârâta din cauză.
Existenţa unei pluralităţi de autori, specifică unei opere colective, pare a se desprinde şi din formulări precum „proiect grafic”, „compoziţie grafică”.
Cu toate acestea, nu rezultă explicit din motivare în ce a constat contribuţia altor persoane la realizarea unei asemenea opere colective, în condiţiile în care este descrisă doar activitatea desfăşurată de către reclamant în cadrul acestui proiect, respectiv de prelucrare pe propriul calculator a fotografiilor membrilor trupei. De altfel, nu reiese nici argumentul pentru care instanţa a reţinut calitatea de autor a reclamantului nu numai pentru ilustraţii, ci şi pentru „concept grafic”, sintagmă al cărei conţinut nu a fost relevat prin decizia recurată.
Pe de altă parte, se observă că instanţa de apel a recunoscut calitatea de autor a reclamantului (precum şi calitatea de titular al dreptului de autor) asupra unor creaţii (concept grafic şi ilustraţii) pentru care instanţa a reţinut că operează prezumţia relativă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 în favoarea I.S. („Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică”).
I.S. nu este parte în cauză şi nu rezultă din decizia de apel argumentele pentru care ar fi posibilă combaterea prezumţiei legale într-un cadru procesual care nu îl include pe cel în favoarea căruia operează prezumţia şi nici nu s-a formulat un capăt de cerere cu acest obiect (aspect corect relevat prin motivele de recurs).
Pe lângă acest aspect, instanţa de apel, analizând calitatea de titular al dreptului de autor, nu a cercetat raporturile juridice eventual stabilite între I.S. şi Z.R., autoarea pârâtei, la momentul 2003 (producătoare de efecte juridice şi în anul 2009), în sensul dacă a existat un acord posibil a fi încadrat în dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 8/1996, pentru clarificarea naturii operei create.
S-a arătat deja prin prezentele considerente că, prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că reclamantul, chiar dacă ar fi autorul ilustraţiilor de pe cele două albume, nu este autorul unei opere originale, în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996, deoarece execuţia ilustraţiilor a implicat o operaţiune pur tehnică, folosindu-se fotografii preexistente ale membrilor formaţiei, cu ajutorul unui software utilizat pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, program ce este produs şi distribuit de A.S. şi urmându-se întrutotul indicaţiile grafice date de angajaţii Z.R.
Întrucât analiza acestui aspect este subsecventă celei privind stabilirea calităţii de titular al dreptului de autor în contextul operei colective, urmează ca instanţa de apel să cerceteze, cu ocazia rejudecării, în aceeaşi ordine, susţinerile recurentei din perspectiva art. 7 din lege, evaluând, în măsura în care apreciază că este necesar, dacă cerinţa unei opere originale interesează şi aplicarea art. 6 din lege, în sensul dacă posibilitatea exploatării separate a unei contribuţii din cadrul operei colective este condiţionată de asimilarea contribuţiei personale cu o operă originală.
De asemenea, reţinându-se că, prin motivele de recurs, pârâta revendică pentru sine calitatea de titular al dreptului de autor (considerând că instanţa de apel a tranşat aspectul privind natura de opere grafice colective a celor două albume), urmează ca, în cadrul rejudecării, instanţa de apel să aprecieze dacă acest aspect este relevant în contextul analizei calităţii reclamantului de titular al aceluiaşi drept şi să procedeze în consecinţă, ţinând cont de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, respectiv de faptul că, prin această cerere, reclamantul nu a intenţionat desocotirea între coautor şi persoana care se pretinde titularul dreptului de autor, ci repararea prejudiciului cauzat de către un terţ prin folosirea fără drept a operei sale.
Faţă de considerentele expuse, în aplicarea art. 314 C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul, a dispus casarea deciziei recurate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru clarificarea situaţiei de fapt, ţinându-se cont de dezlegările şi îndrumările din prezenta decizie.