Decizia nr. 1039/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond;
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL Bistriţa Năsăud a chemat în judecată B. Bistriţa Năsăud, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 85.080 lei (contrar facturii din 3 iunie 2012) aferente contractului de execuţii lucrări din 5 aprilie 2012, în calitate de executant al „Lucrărilor interdependente şi obligatorii investiţiei de bază la obiectivul Reabilitarea şi modernizarea D. Nuşeni, judeţul Bistriţa Năsăud, calitatea de achizitor revenind pârâtei.
2. Soluţia instanţei de fond;
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 24 ianuarie 2014, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei.
3. Soluţia instanţei de apel;
Prin sentinţa nr. 333 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 111/2014, pe care a menţinut-o în întregime.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de apel a reţinut că între Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, în calitate de autoritate contractantă şi asocierea dintre recurenta-reclamantă SC A. SRL (lider de asociere) şi SC C. SRL, în calitate de executant, s-a încheiat contractul de achiziţie publică din 19 august 2011, având ca obiect modernizarea, extinderea şi echiparea clădirii D. din cadrul Complexului de Servicii Sociale Comunitare pentru Adulţi-Nuşeni, preţul contractului fiind de 817.693 lei, fără T.V.A.
În urma constatării unor deficienţe şi omisiuni ale proiectului iniţial, în vederea remedierii lor, între părţi s-a mai încheiat un contract, respectiv cel din 05 aprilie 2012, preţul fiind de 516.300 lei, fără T.V.A.
Ca urmare a executării acestui din urmă contract, recurenta-reclamantă a emis facturile fiscale din 10 mai 2012, din 05 iunie 2012 şi din 26 iunie 2012, în valoare totală de 640.212 lei, cu T.V.A., facturi achitate de către intimata-pârâtă, lucrările fiind recepţionate prin procesul verbal de recepţie din 02 iulie 2012.
Ulterior, s-a emis factura fiscală din 03 iunie 2012 (de care se prevalează în prezentul litigiu), pentru suma de 85.080 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrări suplimentare, necesitatea executării acestor lucrări fiind justificată prin nota de fundamentare din 31 mai 2012.
Instanţa a reţinut că raporturile contractuale dintre părţi s-au derulat în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.
În aplicarea dispoziţiilor art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/ 2006, este evident că autoritatea contractantă trebuie să încheie un nou contract cu executantul, încheierea acestuia fiind reglementată de dispoziţiile comune.
Chiar dacă dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. i) nu fac trimitere expresă la dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a), este evident că acestea sunt aplicabile, în condiţiile în care se prevede obligaţia autorităţii contractante de a transmite spre publicare un anunţ de atribuire după ce a finalizat procedura de atribuire, inclusiv cea prin negociere cu/ fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, prin atribuirea contractului de achiziţie publică sau încheierea acordului-cadru.
Procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, reglementată de dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 are ca finalitatea încheierea contractului de achiziţie publică, prin care sunt contractate lucrări/ servicii suplimentare, cu deosebirea faţă de celelalte contracte de achiziţie publică în sensul că atribuirea se face contractantului iniţial.
Prin urmare, este evident că o notă de fundamentare nu poate să ţină loc de contract de achiziţie publică încheiat în acord cu dispoziţiile legale enunţate anterior, lucrările executate în afara acestui cadru neavând temei contractual şi, prin urmare, neputând fi decontate de către autoritatea contractantă.
4. Calea de atac exercitată;
Împotriva Deciziei nr. 333 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs se reiterează cele expuse în cererea de chemare în judecată.
Se consideră că interpretarea dată de instanţa de apel privind necesitatea încheierii unui nou contract în condiţiile aplicării unui contract în derulare a dispoziţiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 este eronată, această interpretare aducând o adăugire dispoziției legale, aspect ce depăşeşte sfera de atribuţii aparţinând instanţei.
5. Soluţia instanţei de recurs;
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, recurenta nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum Decizia nr. 333 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) şi C. proc. civ., recursul va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bistriţa împotriva Deciziei civile nr. 333 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2015.