Decizia nr. 1045/2015
Asupra recursuluide faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 340 din 03 octombrie 2014 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire a sentinţei nr. 151 din 05 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, în Dosarul nr. x/54/2011, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. Civ. şi este motivată de împrejurarea potrivit căreia după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, a fost descoperit un înscris nou, apreciat de revizuent ca fiind doveditor, respectiv adresa din 30 iulie 2014 emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.
Revizuentul a solicitat a se analiza situaţia sa în raport de dispoziţiile art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, care reglementează dreptul la un proces echitabil, drept încălcat în mod flagrant, în condiţiile în care cererea sa pentru preschimbarea certificatului s-a depus în anul 2004 la C. şi i s-a dat răspuns de respingere după şapte ani, conform Adresei din 20 octombrie 2011, iar în rezolvarea în instanţă a întâmpinat greutăţi din partea organelor abilitate să îi elibereze o adeverinţă din care să rezulte în clar pentru ce a fost reţinut, cât timp şi unde a fost reţinut, aspecte care nu îi pot fi imputabile.
Curtea de Apel a mai reţinut că reclamantul nu a respectat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatului eliberat în baza Legii nr. 42/1990, întrucât dosarul de preschimbare nu a fost completat la data analizării, necuprinzând toate documentele prevăzute de art. 123 din H.G. nr. 1707/2006.
Împotriva sentinţei civile nr. 340 din 3 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul arată în motivarea cererii sale că analiza făcută de instanţă ignoră faptul că, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi reveneau pentru preschimbarea certificatului de luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 a depus la dosar Adresa din 04 iunie 2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia Parchetelor Militare nr. 97/P 1990, care relevă faptul că a fost reţinut şi cercetat.
Prin hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o s-a reţinut că adeverinţa nu arată perioada şi locul reţinerii, astfel cum impune textul din actul normativ incident, împrejurare pe care nu a putut-o dovedi datorită conținutului incomplet al actului emis de către autorități. Astfel, a solicitat către Parchetul Militar o completare cu o nouă adresă care să precizeze locul, perioada și motivul reţinerii.
Revizuentul consideră că acest nou înscris,respectiv adresa din 30 iulie 2014, nu poate fi ignorat de instanţă deoarece îndeplineşte şi cerinţa impusă în interpretarea dispoziţiilor art. 322. alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, prin conţinutul său, este determinant în admiterea acestei căi de atac şi caracterizat ca fiind " un înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii".
Mai consideră că, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii şi chiar străine de natura pricinii, pe de o parte, iar pe de altă parte a fost dată cu încălcarea legii.
Examinând cauza și sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul - revizuent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe a cărei revizuire se cere”.
Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; - înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; - înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată; - înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea şi nu poate pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.
În sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un înscris înfăţişat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii”.
Aşadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecăţii, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părţii adverse care l-a reţinut sau împrejurării mai presus de voinţa părţii care, de asemenea, a împiedicat administrarea.
În sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin „înscrisuri noi” se înţeleg acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele au putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de Apel în mod corect a reţinut că înscrisul invocat nu este înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat instanţei dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, pentru că la data pronunţării sentinţei actul nu exista.
Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Adresa din 30 iulie 2014 emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, nu este un act care să fi fost reţinut de partea potrivnică, nu este un înscris emis de intimat, nu s-a aflat în posesia intimatului, fiind un răspuns adresat cabinetului de avocat la cererea acestuia din 11 iulie 2014 adresată Parchetului Militar şi înregistrată în 2014.
Revizuentul nu a probat faptul împiedicării sale din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa de a-l prezenta în faţa instanţei.
Cele atestate prin înscris se aflau în arhivele unei instituţii publice fără interese potrivnice revizuentului şi puteau fi procurate oricând de acesta. Revizuentul era în situaţia de a putea procura, în condiţiile legii, şi înfăţişa în cadrul procedurii judiciare desfăşurate înscrisul invocat, în măsura în care îl considera relevant pentru obţinerea de consecinţe juridice, în condiţiile în care soluţia dată în Dosarul penal nr. x/P/1992 este din 13 octombrie 1992.
Instanţa de control judiciar apreciază că, în mod corect Curtea de Apel a reţinut că actul nou, în baza căruia a fost promovată cererea de revizuire, nu a fost depus la dosar la data soluţionării cauzei, în fond, nu datorită unor împrejurări mai presus de voinţa reclamantului, ci din cauza neglijenţei acestuia, care, deşi avea posibilitatea de a procura actul, în condiţiile legii, a omis a-şi formula o apărare în sensul celor invocate prin cererea de revizuire.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 340 din 03 octombrie 2014a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2015.