Decizia nr. 859/2016
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recursul
Împotriva sentinţei civile recurate, au formulat recurs pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, chematul în garanţie Ministerul Fondurilor europene - Direcţia Generală Autoritatea pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" prin Ministerul Finanţelor Publice, reclamantele Fundaţia Centrul pentru Resurse şi Educaţie şi Formare Profesională şi Federaţia Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă, pentru următoarele motive:
Recursul pârâtei Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia şi recursul chematei în garanţie Direcţia Generală Autoritatea pentru Programul Operaţional Sectorial"Dezvoltarea Resurselor Umane" prin Ministerul Finanţelor Publice
- Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei A., instanţa de fond a respins această excepţie apreciind că partenerul A. are calitate procesuală activă, în baza acordului de parteneriat, încheiat de acesta cu beneficiarul, Federaţia ONPHR, în vederea implementării proiectului finanţat prin contractul de finanţare POSDRU/84/6.1/S/56705.
Se consideră criticabilă soluţia instanţei cu privire la acest motiv, întrucât:
Partenerii reclamantei, Federaţia ONPHR - Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România, nu sunt părţi ale contractului de finanţare.
Partenerii solicită rambursarea cheltuielilor cu implementarea proiectului Liderul de parteneriat, în temeiul raporturilor juridice, izvorâte din Acordul de parteneriat şi în conformitate cu prevederile art. 9 din acest acord.
Liderul de parteneriat are obligaţia de a verifica dacă aceste cheltuieli sunt eligibile, deoarece acestea sunt solicitate, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, în nume propriu, în calitate de parte contractantă a contractului de finanţare nerambursabilă.
Contestarea neeligibilităţii cheltuielilor, solicitate la rambursare, de către Autoritatea Contractantă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către partea contractantă, Federaţia ONPHR, dă naştere la un litigiu între părţile contractului de finanţare.
Având în vedere că prezentul litigiu este unul ce are ca obiect contractul de finanţare POSDRU/84/6.1/S/56705, întrucât se contestă neeligibilitatea unor cheltuieli, ce nu fac obiectul contractului de finanţare, iar reclamanta A., nu este parte a acestui contract, se apreciază că, în mod neîntemeiat, instanţa de fond a respins această excepţie.
- Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, instanţa de fond a respins în mod greşit această excepţie.
Actul, denumit Scrisoarea de informare a fost emis în temeiul contractului de finanţare şi nu în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, deoarece eligibilitatea cheltuielilor, efectuate de beneficiar în executarea contractului, se stabileşte în baza prevederilor contractului de finanţare, a cererii de finanţare, a ghidului solicitantului, contractul menţionând pe larg modul de verificare a acestora. Excluderea de la plată a cheltuielilor, care nu respectă condiţiile de legalitate, conformitate, regularitate stabilite de legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, nu se aplică în afara unui contract de finanţare, încheiat de Autoritatea contractantă cu beneficiarii.
Dreptul reclamantei de a solicita la rambursare cheltuielile generate de implementarea proiectului şi corelativa obligaţie, din partea DG AMPOSDRU, de a rambursa cheltuielile eligibile, respectiv dreptul Autorităţii Contractante de a exclude de la plată cheltuielile care nu fac obiectul contractului de finanţare, respectiv obligaţia beneficiarului de a solicita numai cheltuielile eligibile izvorăsc din contractul de finanţare, încheiat de reclamantă cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - D.G. Autoritatea de management POS DRU.
Clauzele contractului administrativ de finanţare nu s-au negociat, ele au fost stabilite prin Ordin al ministrului M.M.F.P.S., pe baza şi în executarea prevederilor actelor normative (inclusiv O.U.G. nr. 66/2011), prevăzute în preambulul acestui contract de finanţare.
Acest act, denumit Scrisoare de finanţare, este un act premergător, de informare, dat în executarea contractului de finanţare, încheiat între părţi.
Adresele de informare, denumite Scrisori de informare a beneficiarului, nu sunt emise în regim de putere publică, nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice între OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia şi reclamante, ci comunică faptul că vor fi rambursate, de către AMPOSDRU, în temeiul raporturilor juridice izvorâte din contractul de finanţare doar acele cheltuieli care respectă cumulativ condiţiile prevăzute la art. 4 din contractul de finanţare.
Această modificare nu este o manifestare de voinţă a emitentului de natură a produce efecte juridice. În acest sens este evident că actul în cauză nu stabileşte nicio obligaţie în sarcina reclamantei, ci se informează beneficiarul cu privire la executarea contractului de finanţare.
Ceea ce caracterizează actul contestat este scopul său, respectiv acela de a comunica destinatarului că anumite cheltuieli nu fac obiectul contractului de finanţare. Prin ea însăşi comunicarea respectivă nu este o manifestare proprie de voinţă a emitentului de natură a produce efecte juridice.
Aceste Scrisori nu modifică raporturile juridice izvorâte din contractul de finanţare, deoarece AMPOSDRU/OIR POSDRU delegate va acorda finanţarea nerambursabilă maximă, estimată la art. 3 alin. (2), pentru implementarea proiectului, doar în condiţiile respectării de către Beneficiarul, a prevederilor contractului de finanţare, a Instrucţiunilor AMPOSDRU, şi a legislaţiei comunitare şi naţionale şi nu dau naştere la raporturi juridice între OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia şi Federaţia ONPHR.
Actele administrative, care pot fi emise în procedura de verificare şi de recuperare a fondurilor comunitare afectate de nereguli, precum şi efectele produse de acestea, sunt prevăzute expres de O.U.G. nr. 64/2009 şi O.U.G. nr. 66/2011, iar Scrisoarea de informare a beneficiarului nu este prevăzută de niciunul dintre aceste acte.
- Cu privire la cheltuielile efectuate de ONPHR, reprezentând cota parte din salariul dlui. B., pe luna ianuarie, în cuantum de 26.478 lei.
Beneficiarul nu a prezentat nicio justificare relevantă, susţinută de documente suport, care să demonstreze că aceeaşi activitate a putut fi remunerată cu 13.795 lei în luna februarie şi nu a putut fi remunerată la fel şi în luna ianuarie şi care să justifice îndeplinirea condiţiei de eligibilitate, potrivit căreia cheltuiala trebuie să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate.
Se constată că în luna ianuarie, cheltuielile cu salariul dlui. B. nu reprezintă cheltuieli utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, adică în conformitate cu principiile economiei, eficienţei şi al eficacităţii.
Din Scrisoarea de informare nr. 1319 din 01 aprilie 2013 se observă că motivul declarării neeligibile a cheltuielilor cu salariul dlui. C., pe luna ianuarie şi februarie 2011, îl reprezintă faptul că au fost solicitate cheltuieli cu salariile acestuia anterior introducerii în echipa de implementare, ca şi consilier juridic, prin Notificarea nr. 7 din 11 februarie 2011.
Pe calea contestaţiei, reclamanta a susţinut, dar fără niciun document justificativ, faptul că salariile dlui. C., solicitate pe luna ianuarie şi februarie 2011, anterior introducerii sale în echipa de implementare, sunt aferente funcţiei de expert monitorizare-expert pe termen scurt, fiind numit în această funcţie prin decizia 19b din 24 octombrie 2010.
Contestaţia, sub acest aspect, a fost respinsă de OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia pe motiv că nu au fost depuse documente justificative care să probeze că domnul C. a avut atribuţii de expert monitorizare-expert pe termen scurt.
Documentele justificative, pentru aceste cheltuieli cu salariile aferente funcţiei de expert monitorizare-expert pe termen scurt, au fost Contractul individual de muncă nr. 11288 din 26 iunie 2010 al domnului C. pentru funcţia de consilier juridic asistent, acte adiţionale la acest contract, care, însă, nu modifică elementul E - Felul Muncii.
Având în vedere că aceste cheltuieli nu îndeplinesc condiţia de eligibilitate"cheltuiala trebuie dovedită cu documente justificative", susţinerile reclamantelor sunt neîntemeiate şi în mod corect au fost considerate neeligibile.
Decizia nr. 19b din 24 decembrie 2010, invocată prin cererea de chemare în judecată, nu este un document justificativ, care să probeze că domnul C. a încheiat cu reclamanta, Federaţia ONPHR, raporturi juridice de muncă sau civile pentru activităţile de monitorizare tehnică, conform art. 17 alin. (10) din contractul de finanţare, modificat în baza Deciziei AMPOSDRU nr. 53/2010.
- Cu privire la cheltuielile efectuate de ONPHR, reprezentând cheltuieli şi onorarii, în sumă de 1000 lei.
Argumentele instanţei de fond sunt total eronate, deoarece din înscrisurile de la dosar nu reiese că onorariile, ce au fost declarate neeligibile, sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate, aşa cum sunt definite în O.U.G. nr. 44/2008.
Conform documentelor, anexate la cererea de rambursare nr. 2, au fost decontate cheltuielile cu transportul domnului D. la un E. Grup, la Târgovişte, unde a fost delegat să participe.
Potrivit prevederilor Codului Muncii coroborate cu art. 7 alin. (1) pct. 2 - 2.1 din C. fisc. rezultă că contractele de prestări servicii se pot încheia cu o persoană fizică ori de câte ori se efectuează o prestaţie pentru beneficiar, persoană fizică sau juridică, în mod accidental, fără repetitivitate a prestaţiei şi fără caracterul unei activităţi dependente, permanente, aşa cum reiese din art. 7 alin. (1) pct. 2 - 2.1 din C. fisc., când se impune încheierea unui contract individual de muncă, deoarece există relaţia de subordonare, care caracterizează raporturile de muncă.
În cazul contractelor de prestări servicii, cheltuielile cu executarea serviciului, inclusiv cele de transport, cazare, sunt incluse în onorariu, în schimb în cazul contractelor individuale de muncă, acestea sunt suportate de către angajator.
Potrivit adresei Inspecţiei Muncii din 19 iunie 2013, ce a fost depusă la dosarul cauzei, şi care reprezintă răspuns la solicitarea instituţiei noastre de a ne comunica dacă aceste contracte de prestări servicii îndeplinesc condiţiile legale "în situaţiile în care, din convenţiile civile de prestări servicii rezultă că este îndeplinit cel puţin unul dintre criteriile prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2 din C. fisc., astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 58/2010, activitatea acestora poate fi reconsiderată ca activitate dependentă, deci acea persoană îşi va desfăşura activitatea în baza unui contract individual de muncă."
Raportat la cele de mai sus se constată că în mod eronat instanţa a apreciat că onorariile neeligibile sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate şi că îndeplinirea condiţiilor, prevăzute de art. 7 alin. (1), pct. 2, subpunctul 2.1 din C. fisc., nu este suficientă pentru a conduce la reconsiderarea activităţii ca fiind dependentă în sensul că ar fi trebuit să se desfăşoare pe baza unui contract individual de muncă.
- Cu privire la cheltuielile efectuate de A., reprezentând salariul domnului F., pe luna ianuarie şi februarie 2011, în sumă de 23.818 lei şi al doamnei G., pe luna ianuarie şi februarie 2011, în sumă de 4.100 lei.
Din Scrisoarea de informare nr. 1319 din 01 aprilie 2013 se observă că motivul declarării neeligibile a cheltuielilor cu salariul dlui. F. şi al doamnei G., pe luna ianuarie şi februarie 2011, îl reprezintă faptul că au fost solicitate cheltuieli cu salariile acestora, anterior introducerii lor în echipa de implementare, ca experţi economie socială, prin Notificarea nr. 8 din 18 februarie 2011.
Pe calea contestaţiei, reclamanta a susţinut, dar fără niciun document justificativ, faptul că salariile dlui. F. şi ale doamnei G., solicitate pe luna ianuarie şi februarie 2011, anterior introducerii lor în echipa de implementare, sunt aferente funcţiei de expert economie socială, dar ca expert pe termen scurt.
În mod neîntemeiat instanţa de fond a apreciat că se pot declara eligibile cheltuielile cu salariile celor doi experţi în baza unei liste a experţilor implicaţi în derularea proiectului care nu reprezintă document justificativ conform contractului de finanţare, care a fost înregistrat la beneficiar şi nu la OIR POSDRU, care poartă o dată ulterioară cererii de rambursare.
- Cu privire la cheltuielile efectuate de A., reprezentând onorariile, în cuantum de 37.431 lei, şi cheltuielile cu transport, cazare, diurnă, în cuantum de 1.349,64 lei.
Instanţa de fond, interpretând în mod eronat înscrisurile de la dosar şi prevederile contractului de finanţare, a dispus obligarea pârâtelor la declararea ca eligibile a acestor cheltuieli motivat de faptul că onorariile au fost plătite pentru interpreţii de mimico-gestuali, care sunt persoane fizice autorizate, fiind executate în mod legal pe baza unor contracte de prestări servicii.
Aceste reţineri ale instanţei de fond sunt total eronate, deoarece din înscrisurile de la dosar nu reiese că onorariile, ce au fost declarate neeligibile, sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate, aşa cum sunt definite în O.U.G. nr. 44/2008.
Din documentele justificative anexate la cererea de rambursare s-a constatat că aceste contracte de prestări servicii îndeplinesc condiţia, prevăzută de art. 7 alin. (1) pct. 2, subpunctul 2.1 lit. c) din C. fisc., modificat şi completat, care se referă la suportarea de către plătitorul de venit a cheltuielilor de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură.
Se constată că în mod eronat instanţa a apreciat că onorariile neeligibile sunt aferente unor contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice autorizate şi că îndeplinirea condiţiilor, prevăzute de art. 7 alin. (1), pct. 2, subpunctul 2.1 din C. fisc., nu este suficientă pentru a conduce la reconsiderarea activităţii ca fiind dependentă în sensul că ar fi trebuit să se desfăşoare pe baza unui contract individual de muncă.
Recursul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
În raport de dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, Ministerul Fondurilor europene a preluat structura AMPOSDRU din componenţa Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
Se arată "începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor europene preia activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de Management pentru Programul Sectorial Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice şi pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane de la Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, rol definit la art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de Dezvoltare Regională, Fondul Social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999."
Începând cu 1 martie 2014, prin efectul legii, Ministerul Fondurilor europene se subrogă în locul M.M.F.P.S.P.V., în toate litigiile care decurg din activitatea AMPOSDRU.
Art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014 prevede că:"Începând cu data de 1 martie 2014, Ministerul Fondurilor europene se substituie în drepturile şi obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele în care Ministerul Economiei, prin Autoritate de Management pentru Programul Sectorial Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice, şi, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, sunt părţi, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestora.
Având în vedere că instanţa a stabilit că eligibilitatea cheltuielilor s-a stabilit conform instrucţiunilor Autorităţii de Management, precum şi faptul ca ordonatorul de credite cu rol de autoritate de management este în structura Ministerului Fondurilor europene începând cu data de 1 martie 2014, se solicită se a se face aplicarea noii subordonări a structurii AMPOSDRU conform O.U.G. nr. 9/2014.
În consecinţă, se arată că Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu mai are legitimare procesuală.
Chemarea în garanţie a AMPOSDRU pentru OIR POSDRU Sud-Vest a devenit lipsită de suport legal în baza modificărilor instituţionale introduse de O.U.G. nr. 9/2014, în condiţiile în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu are obligaţia legală de a garanta - a suporta contravaloarea sumelor cu care OIR POSDRU Sud-Vest ar cădea în pretenţii faţă de cei doi reclamanţi intimaţi.
Se solicită să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale a Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, raportat la obiectul dedus judecăţii.
Pentru identitate de raţiune se solicită să se introducă în cauză Ministerul Fondurilor europene, urmare a substituirii în drepturile şi obligaţiile M.M.F.P.S.P.V., cu privire la activitatea AMPOSDRU.
- În ceea ce priveşte sumele care au fost declarate eligibile, suma de 26.478,00 lei, reprezentând cota parte din salariul decontat în cadrul proiectului în luna ianuarie 2011 pentru d-nul B. nu este eligibilă.
Această persoană deţine funcţia de manager de proiect, expert pe termen lung în cadrul proiectului la solicitant, drepturile salariale din luna ianuarie 2011 fiindu-i calculate la un salariu de bază lunar brut de 34.600,00 lei conform contractului de muncă din 22 noiembrie 2010. Începând cu 01 februarie 2011 drepturile salariale pentru această persoană sunt calculate la un salariu de bază lunar brut de 13.795,00 lei conform actului adiţional nr. 1. Consecutiv solicitării de clarificări, beneficiarul nu a prezentat o justificare relevantă susţinută de documente suport pentru diferenţa remuneraţiei acordate managerului de proiect raportat la complexitatea activităţilor realizate asumate în conformitate cu rapoartele de activitate şi numărul de ore alocate conform time-sheturilor prezentate.
- Suma de 3.023,00 lei, reprezentând salariile decontate în cadrul proiectului în luna ianuarie şi februarie 2011 pentru d-nul C., plătite înainte de aprobarea notificării, nu este eligibilă.
Această persoană deţine funcţia de consilier juridic asistent, expert pe termen lung în cadrul proiectului la solicitant fiind notificat, aşa cum prevede art. 9 alin. (14) lit. d) din contractul de finanţare prin notificarea nr. 7 din 11 februarie 2011 aprobată tacit. Menţionăm că în notificare se precizează că d-nul C. urmează să-şi înceapă activitatea în termen de "15 zile de la depunerea prezentei". Se menţionează că această persoană a fost inclusă în echipa de proiect conform Deciziei nr. 28/2011.
- Suma de 1.000,00 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu onorarii plătite pe bază de contracte civile şi solicitate la decontare în perioada raportată pentru următoarele persoane:
D. - contract prestări servicii nr. 14 din 30 noiembrie 2010;
H. - contract prestări servicii nr. 15 din 17 decembrie 2011.
Este neeligibilă pentru că beneficiarii trebuiau să încheie contracte de muncă - art. 10 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, art. 1166 din Legea nr. 287/2009 Codul civil, art. 7 alin. (1) pct. 2, subpunctul 2.1 din C. fisc..
În ceea ce priveşte cheltuielile A., suma de 23829,00 lei, reprezentând contravaloarea salariilor decontate în cadrul proiectului pentru d-nul F., din care 11.909,00 lei - reprezentând salariul decontat în cadrul proiectului în luna ianuarie 2011 şi 11.920,00 lei - reprezentând salariul decontat în cadrul proiectului în luna februarie 2011 şi nu este eligibilă deoarece pentru lunile ianuarie - februarie 2011 această persoană deţine funcţia de expert economie socială, expert pe termen lung în cadrul proiectului la A. fiind notificat, aşa cum prevede art. 9 alin. (14) lit. d) din contractul de finanţare prin notificarea nr. 2 din 18 februarie 2011 aprobată tacit (în notificare se precizează că d-nul F. urmează să-şi înceapă activitatea în termen de 15 zile de la depunerea prezentei).
Suma de 4100 lei, reprezentând contravaloarea salariilor din perioada ianuarie - februarie 2011, decontate în cadrul proiectului pentru d-na G. este neeligibilă deoarece aceasta a fost introdusă în proiect prin notificarea nr. 8 din 18 februarie 2011 (în notificare se precizează că d-na G. urmează să-şi înceapă activitatea în termen de 15 zile de la depunerea prezentei).
- Contravaloarea cheltuielilor cu onorariile plătite experţilor pe termen scurt, declarate eligibile de instanţa de fond, au la bază contractele civile următoare:
I. - contract prestări servicii nr. 106 din 16 ianuarie 2011;
J. - contract prestări servicii nr. 101 din 16 ianuarie 2011;
K. - contract prestări servicii nr. 102 din 16 ianuarie 2011;
L. - contract prestări servicii nr. 107 din 16 ianuarie 2011;
M. - contract prestări servicii nr. 105 din 16 ianuarie 2011;
N. - contract prestări servicii nr. 103 din 16 ianuarie 2011;
O. - contract prestări servicii nr. 122 din 05 februarie 2011.
În contractele civile sus-menţionate se specifică că beneficiarul se obligă să ramburseze - deconteze cheltuielile de deplasare-transport şi cazare, aferente activităţilor prevăzute în acest contract, iar prestatorul se obligă să furnizeze documentele justificative legale în vederea rambursării cheltuielilor de transport şi cazare (facturi, chitanţe, ordin deplasare). În înţelesul art. 10 C. muncii, munca subordonată este munca prestată de o persoană fizică pentru sau sub subordonarea unui angajator. De fiecare dată când o persoană fizică efectuează o prestaţie către un beneficiar, în mod cu totul întâmplător, fără repetitivitate, sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil.
Pentru activităţile care nu au caracter accidental, întâmplător şi sunt repetitive, prezentând un caracter de dependentă se va încheia un contract individual de muncă, cu normă întreagă sau cu timp parţial, pe durata nedeterminată sau determinată, după caz. Prin această prismă, cheltuielile de mai sus sunt neeligibile.
Suma de 1.349,64 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu transportul şi cazarea plătite experţilor pe termen scurt care îşi desfăşoară activitatea pe bază de contracte civile şi solicitate la decontare după cum urmează:
- suma de 36,69 lei - "Transport tren" - Galaţi - Bucureşti, N.;
- suma de 4,68 lei - "Transport taxi" - cursa locală Galaţi, N. (locaţie cazare - gară) - nu este cheltuială eligibilă conform Ordinului nr. 1117/2010;
- suma de 60,56 lei - "Transport tren" - Bucureşti - Galaţi, J. - expert cu raport de lucru convenţie civilă;
- suma de 1.247,71 lei - "Cheltuieli cu cazarea" - L., P., K., Q. experţi cu raport de lucru convenţie civilă.
Recursul reclamantei Federaţia Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România şi Fundaţia Centrul pentru Resurse şi Educaţie şi Formare Profesională
Instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material la situaţia de fapt, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că recurenta ar fi fost datoare să aplice, pentru efectuarea achiziţiilor de produse procedura de cercetare a pieţei (studiul pieţei), având obligaţia să aleagă cea mai bună ofertă care corespunde cerinţelor minime ale subscrisei. Mai mult, reţine instanţa de fond, că reclamantele nu au dovedit că au utilizat procedura menţionată pentru achiziţiile de produse, impusă prin Instrucţiune, chiar şi în situaţia în care nu este obligatorie încheierea unui contract de achiziţie. Instanţa a considerat că achizitorul are dreptul să utilizeze ofertele operatorilor economici existente pe marginile web sau cataloagele/ofertele volante de preţuri, însă în aplicarea procedurii de cercetare a pieţei, şi anume ca urmare a solicitării de oferte transmise unor operatori economici sau ca oferte primite ca urmare a anunţului publicitar.
Atât prin Contestaţie, cât şi prin acţiunea în anulare, recurenta a arătat că în conformitate cu Instrucţiunea nr. 26, Anexa 1:
- pe de o parte, pentru atribuirea contractului prin procedura de cercetare a pieţei - studiu al pieţei, achizitorul are dreptul să utilizeze ofertelor operatorilor economici existente pe paginile web sau cataloagele/pliantele/ofertele volante de preţuri şi
- pe de altă parte "în cazul achiziţiei de produse în care livrarea acestora se face într-o singură tranşă, achizitorul nu are obligaţia încheierii unui contract de achiziţie, fiind acceptate ca documente justificative factura şi documente de recepţie ale produselor respective".
Astfel, singurele documente justificative care trebuie prezentate în cadrul unor astfel de achiziţii sunt factura şi documente de recepţie ale produselor respective, instanţa de fond a extins nepermis cerinţele din cadrul Instrucţiunii, considerând că recurenta ar fi trebuit să prezinte, pentru eligibilitatea acestor cheltuieli şi dovezile aferente transmiterii unor solicitări de oferte către o serie de operatori economici sau ofertele primite ca urmare a unui anunţ publicitar.
O, după cum se poate observa, sumele alocate acestor cheltuieli sunt foarte mici şi organizarea unei eventuale proceduri în acest sens ar fi presupus costuri mai mari decât cele generate de achiziţionarea produselor respective. În acest sens, instanţa de fond a manifestat un formalism excesiv şi nejustificat. Astfel, în această ipoteză, în conformitate cu prevederile Instrucţiunii nr. 26, dosarul achiziţiilor este format din factura şi, unde este cazul, documentele de recepţie a produselor achiziţionate.
În mod greşit s-a apreciat că, pentru achiziţiile de mai sus ar fi fost necesară prezentarea de dosare de achiziţii pentru a face dovada respectării Instrucţiunii nr. 26, întrucât, în mod firesc, astfel cum reiese şi din documentele justificative, achiziţiile făcute (hrană, produse de cofetărie etc) au un caracter spontan, unic, livrarea lor făcându-se într-o singură tranşă, ce determină inaplicabilitatea prevederilor Anexei 1 la Instrucţiunea nr. 26 în cauză.
Astfel, având în vedere că prevederile Instrucţiunii nr. 26 se completează cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi implicit şi cu modul de interpretare a acestor prevederi, este fără putinţă de tăgada că recurenta şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile.
De altfel, pentru achiziţia directă nu este necesară organizarea unei proceduri de atribuire, aceasta nefiind inclusă în categoria procedurilor de atribuire strict şi limitativ enumerate la art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, potrivit textului de lege referit, procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică sunt: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte şi concursul de soluţii (procedura specială).
- Cu privire la Capitolul III Alte tipuri de costuri - închiriere imobil - 8.697,96 lei, pentru închirierea de imobile nu se organizează proceduri de achiziţie publică.
În Scrisoarea de informare, OIR a considerat neeligibile cheltuielile în cuantum de 8.697,96 lei pentru chiria spaţiului conform Contractului nr. 6915C din 28 septembrie 2010 (denumit în continuare "Contractul de închiriere"), încheiat între recurenta şi dl. R., motivând în sensul că beneficiarul, respectiv recurenta, nu a respectat cerinţele privind asigurarea unui nivel adecvat de publicitate şi transparenţa şi, în consecinţă, a aplicat o corecţie financiară de 25%, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.
Această măsură a fost în mod nelegal validată de către instanţa de fond, care a aplicat în mod eronat normele de drept material. Astfel instanţa s-a raportat exclusiv la prevederile Instrucţiunii nr. 26, fără a avea în vedere completarea acestora cu normele O.U.G. nr. 34/2006, aspect ce a atras pronunţarea unei hotărâri parţial eronate.
În practică, pentru închirierea de imobile, nu este uzuală organizarea unei proceduri de achiziţie. În plus, fiecare bun închiriat prezintă specificul său şi este ales în funcţie de nevoile locatarului, nefiind vorba despre operatori care furnizează servicii similare (prin raportare la acelaşi bun).
De asemenea, potrivit art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, ordonanţa nu se aplică pentru atribuirea contractului de servicii care are ca obiect cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente, alte bunuri imobile ari a drepturilor asupra acestora. În considerarea acestui text de lege, ţinând cont şi de cele mai sus arătate, recurenta a apreciat ca nefiind necesară parcurgerea procedurii competitive prevăzute în Instrucţiunea nr. 26 pentru încheierea Contractului de închiriere.
Mai mult, operatorii economici care deţin imobile pentru închiriere nu participă la proceduri de achiziţie, motiv pentru care s-a abordat o prospectare a pieţei prin căutarea de oferte online şi atribuirea contractului ofertantului cu preţul cel mai mic conform ofertelor prospectate de către achizitor, în conformitate cu Instrucţiunea nr. 26.
În urma prospectării a 4 oferte, recurenta a ajuns la concluzia că cea mai potrivită dintre aceasta este cea privind spaţiul din oferta nr. 4, situat în Bucureşti. A fost încheiat astfel Contractul de închiriere, pentru o durată de 24 de luni, cu începere de la data de 01 octombrie 2010 până la data de 30 septembrie 2012, cu posibilitate de prelungire.
Pe cale de consecinţă, demersul recurentelor de a proceda la o achiziţie directă a fost unul corect şi conform legislaţiei în vigoare.
Decizia instanţei de fond de a valida măsura OIR de aplicare a corecţiei financiare este nelegală şi neîntemeiată dat fiind că închirierea imobilului respecta întru totul principiile tratamentului egal, transparenţei şi nediscriminării, principii ce se regăsesc şi în Instrucţiunea nr. 26 din 31 august 2010.
Totodată, ab initio, OIR se afla în imposibilitatea de a încadra presupusa abatere într-unul din cazurile de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile. Acest aspect nu face decât să dovedească inexistenţa unei obligaţii concrete pe care recurenta să nu o fi respectat cu privire la închirierea spaţiului.
- Faţă de inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 şi a prevederilor privind organizarea procedurilor prevăzute de Instrucţiunea nr. 26 şi lipsa obligaţiei recurentei de lansare a unei alte proceduri competitive, în speţă nu îşi găseşte aplicarea reducerea procentuală aplicată de OIR.
Principiile din materia achiziţiilor publice, principii ce se regăsesc şi în Instrucţiunea nr. 26, au fost pe deplin respectate:
- prealabil închirierii spaţiului, recurenta a prospectat prin internet ofertele de închiriere ale unor spaţii de birouri care se potriveau cerinţelor şi necesităţilor acesteia;
- operatorii economici care deţin imobile pentru închiriere nu participă la proceduri de achiziţii, prin urmare, prospectarea pieţei prin căutarea de oferte online şi atribuirea contractului ofertantului cu preţul cel mai mic conform ofertelor prospectate reprezintă o abordare corectă;
- abia în urma prospectării a 4 (patru) oferte, recurenta a ajuns la concluzia că cea mai potrivită dintre acestea este cea privind spaţiul închiriat.
- În acest mod, au fost respectate întru totul principiile legislaţiei achiziţiilor publice şi cele ale Instrucţiunii nr. 26 în ceea ce priveşte tratamentul egal, transparenţa şi nediscriminarea.
În activitatea de evaluare şi stabilire a sancţiunilor aplicabile, nu doar că nu au fost îndeplinite atribuţiile privind prevenirea unei nereguli, dar, mai mult, a fost încălcat şi principiul proporţionalităţii.
- Referitor la activitatea de prevenire a neregulilor
Potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au, a priori, atribuţii privind prevenirea unei nereguli şi abia a posteriori atribuţii privind constatarea unei nereguli, stabilirea şi urmărirea încasării creanţelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia organizării şi exercitării activităţii de control preventiv şi de identificare şi gestionare a riscurilor.
Activitatea de prevenire a neregulilor presupune identificarea şi gestionarea riscurilor, elaborarea şi urmărirea aplicării procedurilor de management şi a celorlalte instrumente de control intern, care să asigure corectitudinea acordării şi utilizării fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora (art. 2 lit. s) din O.U.G. nr. 66/2011.
În consecinţă, ţinând cont şi de obligaţiile stipulate de art. 5 lit. b) din aceeaşi Ordonanţă în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, în situaţia ipotetică în care sumele plătite în temeiul contractului de închiriere nu ar fi fost considerate eligibile, OIR avea obligaţia luării tuturor măsurilor necesare prevenirii acestei nereguli, inclusiv prin activităţi ce constau în informarea corectă şi la timp a recurentei asupra riscului procedurii unei nereguli. Astfel, OIR nu ar fi trebuit să aştepte acumularea periodică a acestor sume, ci ar fi putut informa recurentele asupra modului în care sunt privite aceste cheltuieli din timp, oferindu-ne posibilitatea unei eventuale îndreptări a acestei situaţii.
Referitor la principiul proporţionalităţii
Principiul proporţionalităţii în constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli este expres prevăzut la art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia."
Acelaşi act normativ defineşte principiul proporţionalităţii prin art. 2 lit. n), care prevede că "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respective."
Or, OIR nu face aplicarea unui maxim al ratei de corecţie, ignorând elementele de o extremă importanţă cum sunt natura şi frecvenţa neregulii constatate, impactul financiar al acesteia ori dacă măsura adoptată este adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit. În speţă, OIR aplică prevederile legale extrinsec situaţiei de fapt, aspect de neconceput pentru individualizarea şi aplicarea sancţiunilor.
În concluzie, instanţa de fond a aplicat în mod greşit atât prevederile Instrucţiunii nr. 26, ale O.U.G. nr. 34/2006, precum şi ale O.U.G. nr. 34/2006.
- Instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Se arată că atât Scrisoarea de informare, cât şi pe cale de consecinţă, acţiunea în anulare au avut în vedere cheltuielile cu onorariile şi cheltuielile cu transportul şi cazarea aferente experţilor mai sus menţionaţi în perioada ianuarie-martie, după cum urmează:
- S. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 106 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 - 29 ianuarie;
- Ş. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 101 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 ianuarie - 31 martie;
- K. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 102 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 - 29 ianuarie;
- N. - exclusiv cheltuielile aferente Contractului nr. 103 din 16 ianuarie 2011, perioada 17 - 29 ianuarie.
Într-adevăr, OIR a depus la dosarul cauzei şi o serie de alte contracte încheiate de A. cu experţii menţionaţi mai sus care privesc perioada mai-august 2011, însă cheltuielile aferente acestor contracte au fost obiectul unei alte cereri de rambursare, respectiv unei alte scrisori de informare şi, în niciun caz, nu au constituit obiectul acţiunii în anulare.
Pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, instanţa a încălcat atât principiul disponibilităţii cât şi următoarele reguli de procedură:
- prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. - "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor";
- prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. - "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel";
- prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. -"instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel".
Sentinţa este lovită de nulitate parţială în ceea ce priveşte dispoziţiile instanţei de fond cu privire la cheltuielile cu onorariile precum şi cele cu transportul şi cazarea corespunzătoare, aferente perioadei mai - iulie 2011.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
La termenul din 26 ianuarie 2016 reclamanta Fundaţia A. - a invocat excepţia lipsei de obiect şi excepţia lipsei de interes privind fondul cauzei, iar la termenul din 8 martie 2016, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ. a unit cu fondul recursurilor cele două excepţii.
Recursurile invocate de pârâtă şi chematul în garanţie
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice se reţine că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - a motivat excepţia invocată, pe de o parte prin faptul că nu este emitentul actului care face obiectul acţiunii în anulare, respectiv "Scrisoarea Standard de informare a beneficiarului nr. 3191 din 1 aprilie 2013" adoptată de OIR POSDRU Sud-Vest Oltenia şi că acestui din urmă organism i-au fost delegate de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin DG - AMPOSDRU - îndeplinirea unor funcţii şi responsabilităţi privind gestionarea POSDRU.
Pe de altă parte, în cererea de recurs se arată că începând cu data de 1 martie 2014 - Ministerul Fondurilor europene preia (în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 - pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale) activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, aceasta subrogându-se în locul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin efectul legii în toate litigiile care decurg din activitatea AMPOSDRU.
Înalta Curte reţine că în mod corect a fost respinsă această excepţie a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, deoarece aceasta în calitate de autoritate de management gestionează derularea operaţiunilor de finanţare în baza contractului de finanţare nr. POSDRUM 84/6.1/S/56705 - încheiat cu ONPHR.
De asemenea, în baza acordului de delegare de atribuţii OIR POSDRU în calitate de mandatar al MMFPSPV - DG AMPOSDRU - a emis Scrisoarea Standard de Informare a beneficiarului nr. 3191/1 aprilie 2013, fiind deci întemeiată şi cererea de chemare în garanţie a MMFPSPV - DG AMPOSDRU. Delegarea respectivă nu aduce atingere responsabilităţii financiare a autorităţii de gestiune şi a statelor membre conform art. 42 alin. (1) din Regulamentul CE 1083/2011.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece în opinia pârâţilor, Scrisoarea de informare nu reprezintă un act administrativ în sensul prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În mod corect a apreciat instanţa fondului că actul atacat are caracterul unui act administrativ în accepţiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin Scrisoarea Standard de Informare asupra nerambursării cheltuielilor efectuate de beneficiari şi care nu respectă condiţiile de legalitate - se modifică raporturile juridice stabilite prin contractul de finanţare şi este emisă de autoritatea competentă în regim de putere publică (art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011), raportat la art. 2 alin. (1) lit. o) din aceeaşi ordonanţă şi este vătămat dreptul legitim al reclamantelor la rambursarea acestora.
În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
"(1) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă
(2) Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii".
În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 - aplicarea de corecţii financiară este definită ca o măsură administrativă, o activitate concretă care reprezintă o manifestare de voinţă în vederea executării legii, conform prerogativelor şi competenţelor legale.
- În ceea ce priveşte cererile de rambursare care au constituit obiectul cererii de chemare în judecată
- Cheltuielile efectuate de ONPHR - reprezentând salariul dlui. C. pe luna ianuarie şi februarie 2011
Recurenta MFP - Direcţia Generală de Management (AMPOSDRU) - a arătat iniţial că nu există documente justificative privind atribuţiile de expert monitorizare pe termen scurt, iar când au fost depuse contractul de muncă individual pe funcţia de consilier juridic asistent şi actele adiţionale la acest contract, în mod eronat a considerat că nu este valabilă decizia 19b din 24 octombrie 2010 - prin aceasta dovedindu-se că C. a lucrat în luna ianuarie - februarie 2011 în echipa de implementare.
- Cheltuielile efectuate de ONPHR reprezentând cheltuieli cu onorariile în sumă de 1000 lei
Înalta Curte constată că este corectă interpretarea instanţei de fond în sensul că a fost vorba despre prestaţii unice în cadrul proiectului realizat de interpreţi specializaţi mimico-gestuali, iar această activitate se desfăşoară în mod normal în cadrul unor asemenea proiecte prin contracte de prestări servicii.
Şi interpretarea art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din C. fisc. este coerentă raţionamentului instanţa de fond având în vedere durata serviciilor prestate de cei doi experţi, nefiind îndeplinite criteriile prevăzute de lege pentru reconsiderarea activităţii.
- Cheltuielile efectuate de A. reprezentând salariul dlui. F. pe luna ianuarie şi februarie 2011
Se constată că nu este fondat acest motiv de recurs având în vedere că declararea ca neeligibilă a acestor cheltuieli s-a datorat lipsei documentelor justificative care să probeze că dl. F. a avut atribuţii de expert monitorizare-expert pe termen scurt, ori această calitate a fost probată cu notificarea nr. 8 din 18 februarie 2011 şi lista experţilor implicaţi în derularea proiectului nr. 1198 din 11 februarie 2013 din care se observă participarea în proiect în funcţia de expert pe termen scurt.
Aceeaşi situaţie este şi în privinţa cheltuielilor A. cu salariul d-nei G. pe lunile ianuarie şi februarie 2011.
Recurenta invocă faptul că nu au fost depuse alte documente justificative dar aceasta nu a cerut lămuriri suplimentare reclamantelor până la recurs.
- Cheltuielile efectuate de A. - reprezentând onorariile în cuantum de 37.431 lei şi cheltuielile de transport şi cazare, diurnă în cuantum de 1.349,64 lei
De reţinut că în acest context, recurentul recunoaşte că se pot încheia contracte de prestări servicii cu o persoană fizică ori de câte ori se efectuează o prestaţie pentru beneficiar, persoană fizică sau juridică, în mod accidental, fără repetitivitate a prestaţiei şi fără caracterul unei activităţi dependente permanente în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) pct. 2 - 2.1 C. fisc. şi că există raport de activitate, fişe de punctaj etc.
Nu este corectă reconsiderarea activităţii ca fiind dependentă şi recalificarea contractelor civile de prestări servicii în contractele individuale de muncă, deoarece nu au existat raporturi de subordonare pentru acest gen de cheltuieli de deplasare care au fost desfăşurate de persoane independente în scopul implementării proiectului şi în limitele stabilite de contractele de prestări servicii încheiate.
- Cheltuielile efectuate de ONPHR - reprezentând cota-parte din salariul dlui. B. pe luna ianuarie 2011 în cuantum de 26.478 lei
Înalta Curte constată că nu este fondată susţinerea recurentului în sensul că nu este fundamentată reducerea salariului în luna februarie pentru că în luna ianuarie 2011 salariul a fost mai mare şi de ce nu a fost şi atunci mai mică în conformitate cu principiul economiei, eficienţei şi eficacităţii.
Or, tocmai reducerea salariului expertului în situaţia în care s-a considerat că este oportună această reducere, demonstrează respectarea principiilor economiei, eficienţei şi al eficacităţii şi un raport optim cost - rezultate utilizarea optimă a costurilor.
Înalta Curte reţine că proiectul reclamantei realizat în baza contractului de finanţare POSDRU/84/6.1/S/56705 a fost transferat din gestiunea OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia (emitenta Scrisorii de informare pentru verificarea documentelor justificative de către beneficiarul Federaţia ONPHR privind cererea de rambursare din 1 aprilie 2013) în gestiunea POSDRU Regiunea Bucureşti - Ilfov conform celor menţionate mai sus.
În cadrul Minutei întâlnirii de conciliere din data de 10 martie 2014 dintre POSDRU - Sud-Vest Oltenia - POSDRU Bucureşti - Ilfov şi reclamanta Federaţia ONPHR - şi în baza Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 6154 din 14 iulie 2014 - s-a susţinut că au fost validate cheltuielile ce fac obiectul recursului declarat de pârâţii din prezenta cauză.
Această susţinere este deopotrivă făcută de M.F.P. şi de reclamanţi-recurenţi invocându-se în acest context excepţia lipsei de obiect şi de interes.
Înalta Curte observă, pe de o parte, că deşi invocă această excepţie a lipsei de obiect/interes, reclamantele-recurente nu au renunţat la cererea de chemare în judecată şi nici recurentele-pârâte la cererea de recurs. Pe de altă parte, recurentele-pârâte au arătat că motivele de neeligibilitate a cheltuielilor cu onorariile aferente contractelor de prestări servicii încheiate între ONPHR şi A. cu experţii pe termen scurt, reţinute în Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului din 1 aprilie 2013 aferentă proiectului OIR POSDRU/84/6.1/S/56705 sunt aceleaşi cu cele care au stat la baza emiterii de către OIR POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia a procesului-verbal de constatare a neregulilor din 9 august 2013, a cărui anulare în parte a fost solicitată de recurenta-reclamantă în Dosarul nr. x/3/2014 soluţionat de Tribunalul Bucureşti prin respingerea cererii de chemare în garanţie.
Totodată în Dosarul nr. x/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat Sentinţa nr. 3472 din 11 noiembrie 2013 şi a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect Scrisoarea de Informare a Beneficiarului din 1 aprilie 2013 - prin care reclamantei-recurentei i s-au respins la rambursare sume pentru realizarea unui proiect similar - având în vedere şi motivarea identică a cheltuielilor.
Având în vedere toată derularea acestor proceduri, faptul că, cheltuielile declarate neeligibile conform cererii de rambursare nr. 2 - au fost ulterior verificate în cadrul cererii de rambursare nr. 5 şi acceptate ca eligibile, conduce la concluzia că există obiect al cererii de chemare în judecată şi deopotrivă interes în promovarea recursurilor formulate, până la lămurirea tuturor capitolelor de cheltuieli eligibile din cadrul proiectului reclamantei.
Recursul reclamantelor Federaţia ONPHR şi Fundaţia A.
- Cu privire la obligaţia de a organiza o procedură de achiziţie pentru achiziţiile într-o singură tranşă
Cheltuielile cu produse de patiserie, papetărie şi cheltuieli cu hrana în cuantum de 1.141,40 lei
Instanţa de fond a reţinut corect că deşi reclamanta a solicitat rambursarea acestor cheltuieli cu hrana, produsele de patiserie, papetărie, aceasta nu a făcut dovadă că au fost trecute în Planul achiziţiilor prevăzute în cadrul proiectului.
Potrivit art. 9 alin. (13) din Contractul de finanţare, reclamanta avea obligaţia respectării prevederilor Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 26 care în Anexa nr. 1 prevede procedurile deschise ce trebuie aplicate de către beneficiarii privaţi pentru achiziţionarea de bunuri, servicii, lucrări necesare implementării proiectului şi prevederile Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 59/2012 conform cărora se va verifica în vederea rambursării achiziţiile trecute în Planul achiziţiilor prevăzute în cadrul proiectului.
Nu pot fi reţinute prevederile Instrucţiunii nr. 26 deoarece acestea se referă la o excepţie în cadrul achiziţiei de produse într-o procedură deschisă de cercetare a pieţei, ceea ce nu se aplică reclamantei care nu a dovedit parcurgerea acestor etape. Este vorba despre o excepţie de la semnarea contractului pentru achiziţiile de produse în care livrarea acestora se face într-o singură tranşă şi nu de la respectarea regulilor şi etapelor reglementate de Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 26.
- Cu privire la cheltuielile de închiriere imobil în cuantum de 8.697,96 lei.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta era ţinută să respecte Instrucţiunea nr. 26 - privind achiziţiile publice.
Astfel, reclamanta a solicitat la rambursare cheltuieli cu contractul de închiriere nr. 148 din 27 septembrie 2010 în valoare de 55.200 euro fără a urma o procedură transparentă în vederea atribuirii contractului şi cu încălcarea obligaţiei privind utilizarea eficientă a fondului în procesul de atribuire şi a promovării concurenţei între operatorii economici.
Astfel, beneficiarul reclamant a procedat greşit când a ales o procedură directă de achiziţie şi nu o procedură publică competitivă, iar în Planul achiziţiilor prevăzute în cadrul proiectului la poziţia nr. 3 există menţiunea servicii închiriere prin atribuire directă, valoarea estimată fiind de 2500 euro iar cererea de rambursare cheltuieli cu chirii a fost de 55.000 euro - fără a exista documente justificative.
Nu este corectă susţinerea în sensul că pentru închirierea de imobile nu este uzuală organizarea unei proceduri de achiziţie, în condiţiile în care Instrucţiunea nr. 26 - impune obligaţia respectării de către beneficiar a asigurării eficiente a fondurilor în procesul de atribuire şi cu respectarea principiului transparenţei care impune ca achizitorul să publice un anunţ publicitar prin care este deschisă competiţia pentru atribuirea contractului.
Faptul că reclamanta arată că a prospectat pe Internet ofertele de închiriere ale unor birouri care se potriveau cerinţelor solicitate, nu echivalează cu respectarea publicităţii şi a transparenţei (art. 5.1 Instrucţiunea nr. 26 Anexa 1).
Referatul de necesitate şi nota de aprobare invocate de reclamantă nu respectă regulile de bază pentru atribuirea contractului de achiziţie finanţate prin POSDRU - publicitatea, descrierea nediscriminatorie a contractului, estimarea valorii contractului de achiziţie, accesul egal al operatorilor din toate statele membre, stabilirea unui termen limită a primirii ofertelor, abordarea transparentă şi obiectivă.
În conformitate cu prevederile art. 1 din contractul de finanţare, AMPOSDRU/OIR POSDRU delegat va acorda finanţarea nerambursabilă maximă, estimată la art. 3 alin. (2), doar în condiţiile respectării de către Beneficiarul Federaţia ONPHR - a prevederilor contractului de finanţare, a Instrucţiunilor AMPOSDRU şi a legislaţiei comunitare şi naţionale.
Raţionamentul reclamantei este eronat atunci când susţine că nu i se aplică O.U.G. nr. 34/2006 şi deci nici prevederile Instrucţiunii nr. 26 referitoare la obligaţia de a lansa o procedură publică, competitivă întrucât respectarea principiilor din Instrucţiunea nr. 26 sunt similare cu cele ale O.U.G. nr. 34/2006 şi strict transpuse din legislaţia comunitară.
În ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii aplicării corecţiei financiare, se observă că reclamanta pretinde ca ORI să ia măsurile necesare prevenirii acestei nereguli - ori potrivit prevederilor contractului de finanţare, reclamanta avea obligaţia respectării prevederilor Instrucţiunii nr. 26 Anexa 1, a conformităţii cheltuielilor cu prevederile naţionale şi comunitare - aşa cum se precizează în Ghidul solicitantului - Condiţii Generale - Cap. Eligibilitatea cheltuielilor.
În ceea ce priveşte aplicarea greşită a normelor de drept procesual, pronunţarea instanţei de fond asupra unor aspecte ce nu au făcut obiectul acţiunii în anulare
Este nefondat acest motiv de recurs, având în vedere că atât din considerente cât şi din (minuta) practicaua sentinţei de fond se observă clar că instanţa de fond a făcut o delimitare clară în ceea ce priveşte onorariile şi cheltuielile de transport şi cazare.
Astfel, instanţa de fond a precizat că, deoarece durata contractelor, aşa cum rezultă din contractele de prestări servicii şi durata pe care pretinde reclamanta că s-a desfăşurat activitatea cu caracter ocazional, nu corespunde şi respectiv va obliga pârâţii să considere eligibile aceste cheltuieli conform contractului de prestări şi cu excluderea perioadei mai - iulie 2011 pentru experţii S., Ş., K., N.
Acest lucru se coroborează cu documentele depuse de reclamantă în dovedirea acestor cheltuieli şi care cuprind şi perioada mai - iulie 2011 în tabelele-listă experţilor pe termen scurt care fac parte din echipa de implementare a proiectului, la rubrica "Perioade lucrate în proiect" pentru persoanele nominalizate de instanţa de fond şi care sunt diferite faţă de cele rezultate din contractul de prestări servicii.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, a delimitat ceea ce a avut de dezlegat în raport cu înscrisurile depuse de reclamantă, nu a analizat cererile pentru lunile mai - iulie 2011.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Vest Oltenia, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, de chematul în garanţie Ministerul Fondurilor europene - Autoritatea de management POSDRU - Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi de reclamantele Federaţia Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România şi Fundaţia Centrul pentru Resurse Educaţie şi Formare Profesională împotriva Sentinţei nr. 209/F din 24 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2016.
Procesat de GGC - NN