Decizia nr. 965/2016
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
I. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 2067 pronunţată în data de 19 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Serviciul Impozite şi Taxe Locale Năvodari şi Oraşul Năvodari, prin primar împotriva Sentinţei nr. 351/CA din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată şi a menţinut celelalte dispoziţii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Înalta Curte a apreciat ca fiind nefondate criticile formulate de recurent ci privire la modul de soluţionare al excepţiilor invocate, respectiv excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de obiect, soluţia de respingere a acestora pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică în raport de prevederile art. 210 şi art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
Având în vedere ca prin Dispoziţia nr. 1222 din 08 octombrie 2012 emisă în temeiul art. 210 C. proc. fisc. a fost soluţionată contestaţia intimatei-reclamante împotriva deciziei de impunere emisă la data de 14 august 2012, revocarea acesteia prin Dispoziţia nr. 749 din 11 iulie 2013 în temeiul unor dispoziţii din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, nu produce efecte juridice în condiţiile în care decizia de impunere emisă la data de 14 august 2012 a fost menţinută.
A apreciat ca fiind nefondate şi criticile recurentului-pârât formulate pe fondul cauzei, întrucât în cauză era incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză în raport de probatoriul administrat, reţinând în mod eronat nelegalitatea actelor contestate.
Astfel, examinând decizia de impunere din 14 august 2012 în raport de dispoziţiile art. 87 şi art. 43 din O.G. nr. 92/2003 instanţa de fond a reţinut că actul contestat nu ar îndeplini condiţiile legale, ceea ce ar atrage nulitatea acestuia în condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar vătămarea produsă contribuabilului ar fi fost determinată de faptul că nu a cunoscut în ce constă starea de fapt fiscală şi temeiul de drept al stabilirii taxei precum şi perioada de timp exactă pentru care a fost calculată.
În recurs s-a constata că, decizia contestată a fost emisă în conformate cu dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. proc. fisc., în această situaţie devenind incidente dispoziţiile art. 43 alin. (3) - (5), concluzia instanţei de fond fiind eronată.
Contrar celor reţinute prin sentinţa atacată, instanţa de control judiciar a constatat că decizia de impunere cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. proc. fisc., inclusiv temeiul de drept reprezentat de hotărârile consiliului local prin care a fost stabilită taxa pentru utilizarea temporară a locurilor public cât şi posibilitatea contestării deciziei în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003, prin adresa din 14 august 2012 respectiv adresa de înaintare către intimata-reclamantă menţionându-se că termenul de plată al obligaţiei fiscale este de 30 de zile de la data comunicării, iar în cuprinsul deciziei se menţionează că sumele au fost calculate până la data de 14 august 2012, respectiv data emiterii deciziei.
În ceea ce priveşte motivul de fapt al emiterii deciziei de impunere acesta a fost menţionat atât în cuprinsul acesteia, reprezentând taxa pentru utilizarea temporară a locurilor publice, dar şi în cuprinsul corespondenţei fiscale purtate cu intimata-reclamantă, anterior emiterii deciziei, aducându-i-se la cunoştinţă situaţia privitoare la ocuparea unor terenuri aparţinând domeniului public şi privat al Oraşului Năvodari, cât şi faptul că va fi obligată la plata unei taxe în valoare de 3 lei/zi.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte fondul raportului de drept fiscal, Înalta Curte a observat că instanţa de fond, deşi a reţinut existenţa amenajărilor pe terenurile aparţinând domeniului public şi privat al recurentului-pârât, confirmate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, ceea ce confirma utilizarea temporară a locurilor publice, a apreciat în mod nejustificat că acestea sunt de natură a servi exploatarea corespunzătoare a Complexului B. fără a reţine caracterul sezonier al acestei activităţi, cât şi faptul ca aceste amenajări au caracter provizoriu.
În ceea ce priveşte faptul că, atât pe terenul în suprafaţă de 926 mp aflate pe domeniul public, cât şi terenul în suprafaţă de 3723 mp proprietate privată a Oraşului Năvodari, astfel cum rezultă din concluziile raportului întocmit în cauză de expertul C. - cât şi din fotografiile anexate a rezultat că au fost depozitate atât materiale, cât şi obiecte şi lucrări provizorii - respectiv gard provizoriu din panouri de reclamă, ţeava PVC suport beton pentru stâlp gard provizoriu, cărămidă recuperată, gresie recuperată, nisip 76 mc şi piatră spartă concasată 1861,5 mc, ceea ce confirmă încadrarea fiscală a faptei intimatei-reclamante, cât şi legalitatea taxei aplicate pentru utilizarea temporală a locurilor publice şi a deciziei de impunere emise la data de 14 august 2012.
Având în vedere toate aceste considerente Înalta Curte a constatat incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a admis recursul formulat în cauză şi a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.
1. Contestaţia în anulare
La data de 2 septembrie 2015, împotriva Deciziei nr. 2067 pronunţată în data de 19 mai 2015 a formulat contestaţie în anulare SC A. SRL, care invocând prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi în consecinţă să se dispună anularea hotărârii atacate, cu consecinţa rejudecării pricinii în recurs.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a făcut o amplă prezentare a situaţiei de fapt, s-a prezentat o sinteză a considerentelor Deciziei nr. 2067 din 19 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinându-se că este nelegală, întrucât este rezultatul unei erori materiale privind calitatea expertului judiciar şi al confuziei privind concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Arată contestatoarea că instanţa a confundat calitatea de expert-parte desemnat de către pârâte, cu calitatea de expert judiciar desemnat de instanţă. În consecinţă, a reţinut eronat concluziile raportului său de expertiză ca reprezentând opinia expertului judiciar independent.
Or, această eroare este rezultatul "omiterii sau confundării" unor elemente şi date materiale importante ale cauzei.
Confuzia este demonstrată, întrucât hotărârea nu conţine nicio referire la raportul de expertiză întocmit de dna D., respectiv de către expertul tehnic imobiliar judiciar desemnat de instanţa de fond prin tragere la sorţi şi nicio motivare privind înlăturarea concluziilor.
Mai arată contestatoarea că verificarea erorii invocate nu presupune o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
2. Apărările formulate de intimatul Oraşul Năvodari
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Oraşul Năvodari a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, arătând că în realitate în cuprinsul contestaţiei formulate sunt expuse greşeli de judecată ale instanţei de recurs, constând în modalitatea eronată în care aceasta ar fi apreciat materialul probator administrat în cauză.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Examinând decizia instanţei de recurs, prin prisma motivului invocat de contestatoare, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2067 din 19 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul împotriva Sentinţei nr. 351 din 7 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, modificată în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii formulate de SC A. SRL ca nefondată.
În ceea ce priveşte fondul raportului de drept fiscal, prin decizia contestată s-a reţinut că instanţa de fond, deşi a reţinut existenţa amenajărilor/ obiectelor pe terenurile aparţinând domeniului public şi privat al oraşului Năvodari, confirmate prin raportul de expertiză efectuat în cauză (ceea ce confirmă utilizarea temporară a locurilor publice) a apreciat în mod nejustificat, că acestea sunt de natură a servi la exploatarea complexului B., fără a reţine caracterul sezonier al acestei activităţi, cât şi faptul că aceste amenajări au caracter provizoriu.
Cu referire la terenul în suprafaţă de 926 mp aflat în domeniul public şi terenul în suprafaţă de 3.723 mp proprietate privată, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. şi din fotografiile anexate, rezultă că au fost depozitate atât materiale cât şi obiecte şi lucrări provizorii, respectiv gard provizoriu din panouri de reclamă, ţeavă PVC, suport beton pentru stâlp gard provizoriu, cărămidă recuperată, gresie recuperată, nisip 76 mc şi piatră spartă concasată 1861,5 mc.
Concluzionează instanţa de control judiciar că aceste împrejurări confirmă încadrarea fiscală a faptei contestatoarei SC A. SRL, precum şi legalitatea taxei aplicate pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi a deciziei de impunere emisă la data de 14 august 2012.
Înalta Curte reţine că potrivit disp. art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Pentru început se impune a se preciza că, deşi contestatoarea critică decizia atacată din perspectiva dezlegării date de instanţa de recurs care, susţine contestatoarea, este rezultatul unei erori materiale privind calitatea expertului judiciar şi conţinutul raportului de expertiză, în realitate ceea ce se urmăreşte prin exercitarea căii de atac de retractare este tocmai repunerea în discuţie a motivelor de recurs şi reevaluarea ansamblului probator.
Prevederile art. 318 C. proc. civ. se referă la acele erori materiale care nu au legătură însă cu aprecierea probelor administrate în cauză şi cu situaţia de fapt a litigiului.
Din analiza considerentelor deciziei contestate în prezenta cauză, rezultă că instanţa de control judiciar a analizat şi considerat pertinente concluziile expertului consilier, C., indicând şi filele la care se află depusă lucrarea întocmită de acesta.
Estre evident astfel că nu suntem în prezenţa unei erori materiale care să vizeze aspectele formale ale judecării recursului, ci a unei încercări de reevaluare a probelor administrate în cauză, ceea ce constituie un recurs la recurs.
Potrivit jurisprudenţei Curţii europene a Drepturilor Omului doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (cauza Mitrea c. România 2008).
Respectarea principiului res judicata (principiul caracterului definitiv al deciziilor) presupune că nicio parte nu are dreptul să solicite revizuirea unei decizii definitive şi obligatorii, doar în scopul de a obţine o rejudecare şi o nouă decizie în speţă.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că instanţa de recurs a analizat criticile şi argumentele invocate de părţi, pronunţând o decizie legală şi temeinică, nemulţumirea contestatoarei vizând în realitate soluţia pronunţată în cauză.
Văzând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 2067 din 19 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2016.
Procesat de GGC - NN