Decizia nr. 1058/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M. - D.G.I.S.T.A.M.O.P., a solicitat anularea actelor de control întocmite de pârâta la datele de 25 mai 2012, respectiv 22 octombrie 2012, suspendarea executării măsurilor dispuse de pârâtă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, precum şi obligarea A.N.R.M. de a încheia un nou Act adiţional la Licenţa de exploatare deţinută de societatea reclamantă pentru perimetrul exploatat, în care să se stipuleze corect unităţile de măsură pentru care urmează a se calcula şi plăti redevenţa minieră.
În motivare, reclamanta a arătat că, în anul 2000, societatea a obţinut de la A.N.R.M. Licenţa de exploatare pentru perimetrul Valea Bradului Doiceşti, jud. Dâmboviţa, licenţă care ulterior a fost prelungită prin Actul adiţional nr. 1/2009.
Prin acest act adiţional se modificau art. I - art. 10.1.2, art. 10.1.3, art. II - art. 11.1.1, art. IV - art. 11.2.3, precum şi art. V, articole în care se stipula ca unitate de măsură pentru plata redevenţei pentru nisipul extras metrul cub.
Reclamanta a susţinut că la semnarea actului adiţional, termenii şi unităţile de măsură menţionate în cuprinsul acestuia au fost impuse de reprezentanţii A.N.R.M. şi nu negociate, drept pentru care consideră că nu are nicio culpă faţă de situaţia creată.
Având în vedere toate aceste clauze şi prevederi stabilite de către autoritate în sarcina societăţii reclamante, aceasta şi-a asumat toate obligaţiile stabilite prin Licenţa de exploatare şi actul adiţional la aceasta şi, în conformitate cu obligaţiile asumate prin aceste acte, a calculat, declarat şi plătit redevenţa pentru toată suprafaţa exploatată, aşa cum era stabilit şi în concordanţă cu prevederile legale arătate mai sus.
Mai mult, a arătat că acest lucru este dovedit şi de faptul că în perioada 22 noiembrie 2011 - 9 decembrie 2011, A. SA a fost supusă inspecţiei parţiale economico-financiare efectuată de inspectorii din cadrul A.N.A.F. - D.G.C.F. vizând modul de calcul, declarare şi plată a taxelor anuale de exploatare a resurselor minerale şi redevenţelor miniere pe perioada 1 septembrie 2007 - 30 septembrie 2011. Rezultatele controlului au fost consemnate în Raportul de inspecţie înregistrat la societate în data de 14 decembrie 2011, anexat cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, la data de 29 februarie 2012, prin Notificare, A.N.R.M. notifica reclamantei faptul că unitatea de producţie minieră pentru care se plăteşte redevenţa a fost greşit redactată şi îi pune în vedere faptul că trebuie să întocmească un alt act adiţional la Licenţa de exploatare, precum şi recalcularea şi plata diferenţei la redevenţa începând cu data întocmirii Actului Adiţional şi data prezentei notificări.
Prin Adresa din 2 martie 2012, A. SA înştiinţează A.N.R.M. că este de acord cu întocmirea unui nou act adiţional la Licenţa de Exploatare, cu condiţia ca prevederile acestui nou act adiţional să fie aplicate de la data semnării lui.
Cu toate acestea, la data de 25 mai 2012, societatea este controlată de către reprezentanţii A.N.R.M. şi, prin actul de control întocmit la aceeaşi dată, i se pune în vedere plata contravalorii redevenţei miniere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 262/2009, precum şi prezentarea la A.N.R.M. pentru corectarea Actului adiţional nr. 1 la Licenţa de Exploatare.
Pe lângă măsurile dispuse prin Actul de control din 25 mai 2012, societatea a fost amendată contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea minelor nr. 85/2003 cu suma de 6.000 RON.
În sarcina sa, s-a reţinut faptul că nu a respectat prevederile Legii nr. 85 din 18 martie 2003, precum şi prevederile licenţei de exploatare, lucru total neadevărat, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, societatea a respectat întru totul prevederile menţionate în cuprinsul Licenţei de Exploatare şi a Actului Adiţional încheiat la aceasta.
Reclamanta a mai arătat că a contestat la A.N.R.M. deciziile şi sancţiunile impuse, dar nu a primit nici un răspuns.
Pârâta A.N.R.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, iar prin Sentinţa civilă nr. 2.017 din 12 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis această excepţie şi a declinat cauza spre competenta soluţionare a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în considerarea rangului autorităţii pârâte.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13 iunie 2013.
Prin cererea formulată la data de 16 septembrie 2013, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la judecata capetelor 3 şi 4 ale acţiunii, respectiv cererea privind suspendarea executării măsurilor dispuse prin actele de control a căror anulare se solicită, precum şi obligarea pârâtei la încheierea unui nou act adiţional la licenţa de exploatare, iar în Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2013, Curtea, în temeiul art. 246 C. proc. civ, a luat act de această renunţare.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 3.833 din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M. - D.G.I.S.T.A.M.O.P., ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că problema dedusă judecăţii constă în a lămuri dacă redevenţa datorată de către reclamantă se calculează în raport de prevederile Actului adiţional nr. 1/2009, care se referă la unitatea de producţie minieră metru cub nisip sau prin raportare la menţiunile Încheierii de omologare nr. 3/2000, potrivit cărora unitatea de producţie este tona.
Astfel, cum rezultă din Notificarea din 29 februarie 2012, pârâta A.N.R.M. a apreciat că, dintr-o eroare materială strecurată în Actul adiţional nr. 1/2009 la Licenţa de exploatare, unitatea de producţie minieră pentru care se plăteşte redevenţa a fost greşit redactată, unitatea de măsură fiind tona şi nu metrul cub, în conformitate cu Încheierea de omologare nr. 3/2000.
Reclamanta însăşi a precizat, în Şedinţa publică din data de 1 martie 2013, că nu a înţeles să se adreseze cu plângere prealabilă şi nici nu a fost atacată la instanţa de contencios administrativ competentă această notificare.
Curtea a reţinut că Actul de control emis la data de 25 mai 2012, a cărui anulare se solicita în prezenta cauză, a fost justificat de necesitatea analizării modului de reevaluare şi raportare a redevenţelor miniere aferente perioadei 2009 - 2011, ca urmare a dispoziţiilor A.N.R.M. menţionate în Notificarea din 29 februarie 2012, reiterând practic aceleaşi obligaţii în sarcina reclamantei reţinute în notificarea în discuţie.
Prin urmare, în condiţiile în care reclamanta nu a înţeles să atace vreun moment actul administrativ pe baza căruia pârâta a emis actul de control atacat în cauză, efectele acestuia nu pot fi cenzurate în cauza dedusă judecăţii, în raport de cadrul procesual astfel cum a fost configurat de către reclamantă.
Tot astfel, Curtea a reţinut că cel de-al doilea act de control, din 22 octombrie 2012, a vizat analiza modului de evaluare, raportare şi plată către bugetul de stat a redevenţelor miniere aferente trimestrului III 2012, avându-se în vedere practic aceleaşi concluzii ale A.N.R.M. din Notificarea din 29 februarie 2012, anume necesitatea recalculării redevenţei în raport de unitatea de produs minier şi unităţile de măsură consemnate în licenţa de exploatare şi Încheierea 3-2000, iar nu metru cub, astfel cum a fost calculată de titularul licenţei.
A apreciat prima instanţă că se impune sublinierea că reclamanta, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar şi din adresa sa către A.N.R.M. din data de 2 martie 2012, s-a declarat de acord cu încheierea unui act adiţional care să prevadă îndreptarea erorii materiale cu privire la unitatea de măsură aplicată la producţia minieră, menţionând, totodată, că prevederile acestuia să fie aplicate de la data semnării acestui act adiţional.
Cu toate acestea, nu a înţeles să se prezinte la pârâtă pentru încheierea actului în discuţie, astfel cum s-a dispus prin Notificarea din data de 29 februarie 2012, deşi un prim termen pentru îndeplinirea acestei obligaţii fusese stabilit de către A.N.R.M. la data de 7 martie 2012.
Prin urmare, stabilirea de către pârâtă, pe lângă obligaţia de refacere a calculului redevenţei miniere de nisip aferentă trimestrului III 2012 şi de plată a redevenţei restante, cu luarea în calcul a penalităţilor de întârziere, conform legislaţiei în vigoare, apare ca o consecinţă firească a atitudinii culpabile a reclamantei care nu s-a conformat măsurilor dispuse în sarcina sa prin notificarea amintită.
Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă reclamanta SC A. SA a arătat următoarele:
- Se arată că în anul 2000 a obţinut de la A.N.R.M. Licenţa de exploatare pentru perimetrul Valea Bradului Doiceşti, jud. Dâmboviţa, licenţă care ulterior a fost prelungită prin Actul Adiţional nr. 1/2009. Prin acest act adiţional se modificau art. I - art. 10.1.2, art. 10.1.3, art. II - art. 11.1.1, art. IV - art. 11.2.3, precum şi art. V articole în care se stipula ca unitate de măsură pentru plata redevenţei pentru nisipul extras metru cub.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că unităţile de măsură stabilite în cuprinsul actului adiţional la Licenţa de Exploatare a fost stabilit şi impus de către pârâtă.
În conformitate cu Ordinul nr. 198 din 28 septembrie 2009 al A.N.R.M. care prevăd următoarele:
Secţiunea C, art. 6, lit. b) "pentru licenţele active la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 101/2007 pentru modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003 şi a Legii petrolului nr. 238/2004, încadrarea în grupa de substanţe şi unitatea de măsură a producţiei miniere vor fi stabilite prin actul adiţional încheiat între titular şi autoritatea competentă în concordanţă cu actul de înregistrare a rezervelor, în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 262/2009".
Având în vedere toate aceste clauze şi prevederi stabilite de către autoritate recurenta a arătat că şi-a asumat toate obligaţiile stabilite prin Licenţa de exploatare şi Actul Adiţional la aceasta, şi în conformitate cu obligaţiile asumate prin aceste acte a calculat, a declarat şi plătit redevenţa pentru toată suprafaţa exploatată aşa cum era stabilit şi în concordanţă cu prevederile legale arătate mai sus.
A mai arătat de asemenea recurenta că, la data de 29 februarie 2012 prin Notificare, A.N.R.M. a notificat faptul că unitatea de producţie minieră pentru care se plăteşte redevenţa a fost greşit trecută în cuprinsul Actului Adiţional nr. 1 şi pune în vedere faptul că trebuie să întocmească un alt act adiţional la Licenţa de Exploatare, precum şi recalcularea şi plata diferenţei la redevenţă începând cu data întocmirii Actului Adiţional şi data prezentei notificării.
Prin Adresa din 2 martie 2012 societatea recurentă A. SA a înştiinţat A.N.R.M. că este de acord cu întocmirea unui nou Act Adiţional la Licenţa de Exploatare cu condiţia că prevederile acestui nou act adiţional să fie aplicate de la data semnării lui.
Instanţa de fond a fost în eroare atunci când a motivat dreptul societăţii recurente de a ataca în instanţă cele două acte de control, condiţionat de faptul că nu s-a contestat Notificarea din 29 februarie 2012 emisă de pârâtă.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. constată că este nefondată pentru considerentele următoare:
În fapt, se reţine că prin actul de control din 25 mai 2012, pârâta A.N.R.M. a constatat că reclamanta nu s-a conformat măsurilor dispuse prin Notificarea din 29 februarie 2012, context în care a şi dispus sancţionarea contravenţională a reclamantei cu amendă în cuantum de 6.000 RON, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în domeniul executării activităţii miniere din 25 mai 2012, aflat la dosarul Tribunalului.
În acelaşi timp s-a stabilit un nou termen de realizare a măsurilor dispuse prin Notificarea din 29 februarie 2012.
Prin Actul de control emis de pârâtă la 22 octombrie 2012, s-a constatat că, la calculul redevenţei miniere pe trimestrul III 2012, reclamanta SC A. SA nu a luat în calcul greutatea specifică de transformare în tone a volumelor rezultate din înregistrările zilnice şi măsurătorile topografice evaluate în mc, conform prevederilor art. III alin. (3.1.1) din Licenţa de exploatare şi a Încheierii 3-2000 din data de 10 februarie 2000 privind verificarea şi înregistrarea resurselor minerale/rezervelor de argilă şi nisip din zăcământul Doiceşti - Valea Bradului, jud. Dâmboviţa, pentru data de 1 ianuarie 2000. Această prevedere se regăseşte consemnată şi în Avizul din 27 martie 2012 la programul anual de exploatare eliberat de A.N.R.M. - C.I.T. Târgovişte pentru anul 2012. În acest fel, au rezultat erori de calcul la evaluarea producţiei miniere realizate în tone şi în consecinţă, la stabilirea redevenţei miniere corespunzătoare perioadei de raportare.
Faţă de observaţiile anterior expuse, pârâta a dispus următoarele măsuri:
1. SC A. SA va proceda la refacerea calculului privind redevenţa minieră pentru nisip aferentă trimestrului III 2012, luându-se în calcul la evaluarea cantităţilor exploatate de rezervă, greutatea specifică pe unitatea de produs minier şi unităţile de măsură consemnate în anexa C la Licenţa de exploatare.
Situaţia centralizată a redevenţelor miniere rezultate în urma recalculării va fi înaintată la A.N.R.M. - C.I.T. Târgovişte până la 25 octombrie 2012.
2. SC A. SA va respecta termenele de raportare şi de plată a redevenţei miniere stabilite în Legea minelor nr. 85/2003. În acest sens, va proceda către bugetul de stat a redevenţei miniere restante, luându-se în calcul şi penalităţile de întârziere, conform legislaţiei fiscale în vigoare.
- În drept
Art. 39 alin. (1) lit. j) din Legea minelor nr. 85/2003 prevede: "Titularul licenţei/permisului are următoarele obligaţii: - să respecte prevederile acestei legi, ale normelor şi instrucţiunilor emise în aplicarea acesteia şi prevederile licenţei/permisului.
Înalta Curte reţine că în Notificarea din 29 februarie 2012, precum şi în actele de control din data de 25 mai 2012 şi 22 octombrie 2012 se face referire la unitatea de măsură pentru nisip tone şi nu metrul cub în conformitate cu Încheierea de omologare. Această prevedere se găseşte consemnată şi în Avizul din 27 martie 2012 la programul anual de exploatare eliberat de A.N.R.M. - C.I.T. Târgovişte.
De asemenea, prin Adresa A.N.R.M. din 6 decembrie 2011, s-a precizat reclamantei în cazul Licenţei de exploatare, că, în mod eronat, s-a menţionat ca unitate de măsură pentru nisip "metru cub" în loc de "tone", urmând ca în perioada următoare să se reglementeze situaţia apărută ca urmare a Actului adiţional la Licenţă.
- Nu are nici o relevanţă susţinerea reclamantei în sensul că a arătat că este de acord cu încheierea unui nou act adiţional ale căror prevederi cu privire la unitatea de măsură aplicată la producţia minieră, să se aplice de la data semnării acestuia câtă vreme aceasta nu s-a prezentat pentru a semna (eventual negocia) noul act adiţional sau îndreptarea erorii semnalate.
Nici una dintre măsurile stabilite de organul de control de a reface calculul redevenţei miniere pentru nisip aferentă trimestrului III 2012, cu respectarea termenelor de raportare şi de plată a redevenţei stabilite în Legea minelor şi consemnate în anexa C la Licenţa de exploatare nu au fost respectate.
Câtă vreme recurenta nu s-a prezentat la pârâtă şi nu s-a conformat măsurilor dispuse de aceasta prin actele menţionate, reclamanta este în culpă şi nu pot fi analizate alte elemente referitoare la prevederile retroactive Notificării.
Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Văzând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinţei nr. 3.833 din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
Procesat de GGC - N