Decizia nr. 873/2016
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 februarie 2013, SC A. SRL a chemat în judecată B. şi pe preşedintele autorităţii, solicitând, în principal, obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei şi în subsidiar, anularea parţială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, în sensul eliminării reclamantei din lista contribuabililor declaraţi inactivi.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, deşi a formulat contestaţie administrativă împotriva ordinului susmenţionat, autoritatea pârâtă nu a soluţionat-o, deşi a fost cu mult depăşit termenul legal de rezolvare.
Pe fondul litigiului, s-a arătat că declararea ca inactivă a societăţii pentru nedepunerea declaraţiilor privind obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, s-a făcut cu nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de lege, fapt ce a determinat imposibilitatea pentru reclamantă de a-şi îndeplini obligaţiile ce ar fi trebuit să-i fie comunicate prin procedura notificării aprobată prin Ordinul B. nr. 819/2008.
La data de 26 martie 2013, reclamanta şi-a precizat acţiunea invocând un nou motiv de nelegalitate a ordinului atacat, respectiv nepublicarea în M. Of., astfel cum prevede art. 3 din Ordinul nr. 819/2008.
Ulterior, la data de 16 aprilie 2013, reclamanta a renunţat la judecarea capătului principal de cerere privind obligarea pârâţilor la soluţionarea contestaţiei.
Printr-o nouă precizare a acţiunii s-a solicitat la 18 iunie 2013 anularea Deciziei nr. 822276/822412 din 20 martie 2013 prin care pârâta a respins contestaţia ca tardivă, reclamanta menţinându-şi cererea de anulare parţială a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009, solicitând însă, în subsidiar, să fie obligat organul fiscal la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative.
Prin sentinţa nr. 316 din 26 noiembrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea faţă de preşedintele B., admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât.
De asemenea, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu B..
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 948/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/57/2013 s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 316 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a casat sentinţa recurată şi s-a dispus trimiterea cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A reţinut Înalta Curte că instanţa de fond a omis să analizeze dacă adresele menţionate şi borderourile anexate fac dovada comunicării efective către reclamantă în condiţiile şi termenele prevăzute detaliat de procedura aprobată prin Ordinul nr. 819/2008, rezumându-se să constate că nu sunt aplicabile în materie de comunicare dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. a căror respectare este obligatorie în cazul actelor administrative fiscale.
Chiar dacă procedura privind declararea inactivităţii contribuabililor nu prevede expres modalitatea de transmitere a notificărilor, instanţa era obligată să verifice dacă a fost respectată norma prevăzută de art. 86 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează comunicarea actelor procedurale.
Înalta Curte a constatat, de asemenea, că prima instanţă nu a analizat legalitatea actului contestat şi în raport de dispoziţiile pct. 3 din Ordinul nr. 8196/2008 şi ale pct. 12 de la lit. B) din procedura aprobată prin ordin, potrivit cărora C. asigură parcurgerea etapelor de aprobare şi publicarea în M. Of. partea I, data publicării fiind cea a declarării contribuabililor inactivi.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 103 din 20 mai 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul preşedintele B. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. şi în consecinţă:
A anulat în parte Ordinul nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de preşedintele B. şi a înlăturat din Lista contribuabililor inactivi poziţia la care se află înregistrată reclamanta.
A respins în rest acţiunea.
A obligat pârâta B. la plata sumei de 10,5 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Analizând în prealabil excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui B., instanţa a constatat din ansamblul reglementării organizării şi funcţionării B. concretizată prin H.G. nr. 109/2009, că preşedintele B. este conducătorul instituţiei, iar în exercitarea funcţiei acesta emite ordine, în condiţiile legii. Această funcţie nu este o instituţie publică, actele emise în exercitarea acesteia fiind actele instituţiei astfel conduse şi reprezentate. Ca atare, preşedintele B. nu are calitatea de emitent al actului contestat, în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că în plan procesual îi lipseşte calitatea procesuală pasivă, aspect ce dovedeşte temeinicia excepţiei analizate.
Înainte de a proceda la rejudecarea cauzei pe fond, prima instanţă a constatat că aspectele criticate de reclamantă din perspectiva naturii juridice a Ordinului preşedintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 au fost examinate de instanţa de control judiciar, netemeinicia acestora fiind stabilită cu putere de lucru judecat, conform considerentelor Deciziei nr. 948/2015.
Astfel, s-a stabilit că ordinul atacat nu prezintă caracteristicile unui act administrativ fiscal, fiind un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acţiunea în anulare fiind supusă recursului graţios potrivit art. 7 din acelaşi act normativ, nefiind incidente dispoziţiile art. 210-218 C. proc. fisc.
Dată fiind dezlegarea asupra acestei probleme de drept, instanţa de fond a reţinut că, neconstituind act administrativ fiscal ordinul atacat, răspunsul la procedura prealabilă comunicat reclamantei sub nr. 822276/822412 din 20 martie 2013 nu poate forma obiect al acţiunii în contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a acestuia este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte cererea de anulare parţială a Ordinului preşedintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 curtea de apel a reţinut următoarele;
Prin ordinul atacat a fost aprobată Lista contribuabililor inactivi, societatea reclamantă figurând la poziţia 30.328 din anexa la acest ordin.
Cât priveşte procedura privind declararea contribuabililor inactivi, relevante sunt dispoziţiile secţiunii B a Ordinului preşedintelui B. nr. 819/2008, în vigoare la data emiterii ordinului atacat, respectiv 29 mai 2009, care prevăd, în esenţă, că organul fiscal competent avea obligaţia ca, anterior declarării ca inactivă a societăţii reclamante, să o notifice pe aceasta, mai întâi, în vederea îndeplinirii obligaţiilor declarative, iar ulterior, să-i notifice includerea sa în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestui fapt, în termen de 5 zile de la data publicării proiectului de ordin al preşedintelui B. pentru aprobarea listei.
Procedura notificării contribuabilului în vederea declarării stării de inactivitate este prevăzută de Ordinul preşedintelui B. nr. 819/2008 ca şi formă procedurală anterioară emiterii ordinului preşedintelui B. pentru aprobarea listei contribuabililor inactivi, reprezentând o condiţie esenţială pentru emiterea în mod legal al acestui act administrativ.
În cauză, pârâta nu a făcut dovada notificării reclamantei în vederea îndeplinirii obligaţiilor declarative, iar în ce priveşte notificarea privind includerea sa în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi se prevalează de adresele din 26 septembrie 2008 şi din 03 martie 2009.
Or, borderourile din 19 noiembrie 2008 şi din 06 martie 2009, alegate de către pârâtă, a apreciat instanţa de fond, nu fac dovada comunicării adreselor din 26 septembrie 2008 şi din 03 martie 2009 către reclamantă. Raportat la valoarea probatorie a acestor acte, curtea de apel a constatat că borderourile în discuţie sunt înscrisuri care au fost constituite de către D. a Municipiului Deva, emanând exclusiv de la aceasta, şi nu fac dovada decât a predării unor scrisori serviciilor poştale, al căror conţinut nu este precizat, neconstituind astfel o dovadă nici măcar a livrărilor adreselor din 26 septembrie 2008 şi din 03 martie 2009.
Nici înscrisul ilizibil depus de pârâtă la fila 50, Dosar fond nr. x/57/2013 nu certifică expedierea către reclamantă a adreselor respective, iar alte dovezi în aceste sens nu au fost depuse la dosar.
Aşadar, pârâta nu a făcut dovada comunicării efective către reclamantă a notificărilor pretinse şi nici nu a produs alte dovezi din care să reiasă că reclamanta ar fi luat la cunoştinţă despre aceste notificări.
Cât priveşte critica reclamantei formulată din perspectiva nepublicării ordinului atacat în M. Of., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din art. 3 al Ordinului preşedintelui B. nr. 819/2008 rezultă că declararea contribuabililor inactivi se face începând cu data publicării în M. Of. al României, Partea I, a ordinului preşedintelui B. pentru aprobarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi.
În opinia instanţei, publicarea în M. Of. al României este modalitatea prevăzută de lege pentru comunicarea acestui ordin privind declararea ca inactivă a reclamantei, atât acesteia cât şi persoanelor fizice ori juridice care intră în raporturi juridice cu aceasta, cu relevanţa fiscală prevăzută de lege.
Este adevărat că Ordinul preşedintelui B. nr. 1167 din 29 mai 2009 nu a fost publicat în M. Of., astfel cum însăşi pârâta arată prin notele scrise depuse la filele 45-47, însă nepublicarea ordinului nu atrage anularea ci o altă sancţiune, aceea a inopozabilităţii lui.
În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru achitate în primul ciclu procesual şi în recurs. Onorariul avocatului Adina Laza nu a fost acordat întrucât la filele 26-29 din Dosarul nr. x/57/2013* au fost depuse chitanţe şi facturi, în copie. În privinţa onorariului de avocat, instanţa de fond a constatat că numai chitanţa eliberată de avocat, în original, atestă plata şi încasarea onorariului, constituind pentru instanţă act justificativ care stă la baza stabilirii şi acordării cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta SC A. SRL şi pârâta B.
În recursul ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. 1865 fiind vorba despre un litigiu ce se soluţionează pentru dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă şi nu cum a precizat pârâta, se arată că instituţia nu putea produce dovezi, altele decât cele aflate la dosarul cauzei cu privire la comunicarea către societate a notificărilor.
În ceea ce priveşte adresele din 26 septembrie 2008 și din 03 martie 2009, apreciază că acestea probează faptul ca B. a procedat la notificarea societăţii intimate in conformitate cu Dispoziţiile B. nr. 819/2008.
Din aplicaţia informatică se generează automat, in termen de 10 zile de la expirarea termenului de depunere, notificări pentru nedepunerea declaraţiilor, notificări care se transmit prin posta cu scrisoare recomandata.
Art. 1 și art. 2 pct. 18 din Ordinul ministrului Finanțelor nr. 1107 din 13 august 2012 privind emiterea prin intermediul centrului de imprimare masivă a unor acte administrative şi procedurale, prevăd ca notificările privind îndeplinirea condiţiilor pentru declararea ca inactiv potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt valabile fără semnătura şi ştampila organului emitent.
Instanţa de fond nu a motivat care sunt considerentele pentru care adresa din 26 septembrie 2008 a fost înlăturată în soluţionarea cauzei.
Instanţa de fond a considerat ca Borderourile din 19 noiembrie 2008 și din 06 martie 2009 nu au nicio valoare probatorie, pe motiv ca acestea au fost constituite de către D. a Municipiului Deva si ca emană exclusiv de la aceasta.
Împrejurarea ca Borderourile in discuţie au fost constituite de către D. Deva sau ca emana exclusiv de la aceasta, consideră ca nu constituie motiv de înlăturare a acestora ca si probe.
Având in vedere volumul mare de lucrări pe care le comunica in fiecare zi o instituţie publică, prezentarea corespondentei la serviciile poştale nu se poate realiza decât pe baza unor borderouri special întocmite in acest sens.
Borderoul din 19 noiembrie 2008 însoţit de notificarea din 26 septembrie 2008, a fost predat de către D. Deva spre expediere prin recomandata către Poșta Română, fiind aplicata stampila de primire a Poştei Române, Oficiul Postal Deva, in data de 19 noiembrie 2008. (poziţia 298).
În mod corespunzător, Borderoul din 06 martie 2009 însoţit de notificarea din 03 martie 2009, a fost predat de către D. Deva spre expediere prin recomandata către Posta Romana, fiind aplicata stampila de primire a Poştei Române, Oficiul Postal Deva, in data de 06 martie 2009 (poziţia 106).
Consideră că aplicarea ştampilei de primire a Poştei Române - Oficiul Postal Deva pe Borderourile din 19 noiembrie 2008 și din 06 martie 2009, reprezintă o prezumţie absoluta a comunicării de către B. - D. Deva a notificărilor către SC A. SRL.
O dovada in plus ca notificările în discuţie au fost transmise prin posta este si aceea ca plicul cu notificarea din 03 martie 2009 a fost înapoiat de serviciul poştal, ca urmare a expirării termenului de păstrare, întrucât societatea a fost de rea - credinţă si nu s-a prezentat la oficiu postai sa ridice plicul.
Neprezentarea societăţii la oficiul postal pentru ridicarea corespondentei este motivul pentru care notificările nu au fost transmise intimatei- reclamante doar prin scrisoare recomandata, ci au fost publicate si pe site-ul instituţiei.
Recursul reclamantei, ce poate fi încadrat în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865 vizează acordarea în integralitatea cheltuielilor de judecată solicitate în faţa instanţei de fond şi care au fost respinse de către aceasta întrucât chitanţele şi facturile depuse au fost doar în copie, depunându-se în acest sens înscrisurile în forma prescrisă de lege.
Apărările intimatelor şi procedura derulată în recurs;
Reclamanta SC A. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului B., în principal ca nemotivat şi în subsidiar ca nefondat, arătând că din consultarea Ordinului preşedintelui B. nr. 819/2008, procedura de declarare a unui contribuabil ca şi inactiv este o procedură care se desfăşoară în mai multe etape. Ignorarea uneia dintre etape atrage vicierea întregii proceduri, cu consecinţa aplicării sancţiunii nulităţii asupra întregii proceduri.
O primă etapă ignorată de către organul fiscal, pe care în mod corect a remarcat-o Curtea de Apel Alba-Iulia, a fost cea reprezentată de nerespectarea pct. 1 din Ordinul preşedintelui B. nr. 819/2008, respectiv lipsa notificării intimatei asupra depăşirii termenului de depunere a declaraţiilor fiscale, cu riscul de a deveni contribuabil inactiv, aspect pe care organul fiscal nu îl contestă. Prin urmare, doar încălcarea formalităţilor proprii acestei etape este suficientă pentru a se considera că procedura de declarare ca şi contribuabil inactiv a SC A. SRL a fost viciată, impunându-se anularea parţială a Ordinului preşedintelui B. nr. 1167/2009. în aceste condiţii, apreciem că şi doar pentru acest element se impune respingerea recursului organului fiscal.
O altă etapă care a fost ignorată de către organul fiscal a fost comunicarea în mod valabil a notificării prevăzute de către pct. 9 din Ordinul preşedintelui B. nr. 819/2008. După cum în mod corect a subliniat Curtea de Apel Alba-Iulia, borderourile depuse de către organul fiscal nu sunt suficiente pentru a face dovada comunicării unei atare notificări, deoarece nu se poate cunoaşte care este conţinutul plicurilor cuprinse în respectivele borderouri. De altfel, chiar prin decizia de casare, se impune a se avea în vedere dispoziţiile art. 86 alin. (3) din V.C.P.C., care se aplică în cauză din punct de vedere temporal.
Curtea de Apel Alba-Iulia a observat că în speţă nu există dovada unei comunicări prin poştă cu confirmare de primire, astfel că nu se poate susţine că s-a realizat în mod valabil comunicarea notificării. Apreciază că şi instanţa de recurs trebuie să valideze acest punct de vedere, aceasta cu atât mai mult cu cât organul fiscal evită o discuţie pe marginea aplicabilităţii art. 86 alin. (3) din V.C.P.C., aspect care trebuie să ridice semne de întrebare cu privire la temeinicia poziţiei organului fiscal.
Trebuie observat că s-a ignorat şi etapa prevăzută de către pct. 12 din Ordinul preşedintelui B. nr. 819/2008, respectiv nu a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, Ordinul preşedintelui B. nr. 1167/2009. Având în vedere că publicarea constituie una dintre etapele declarării unui contribuabil ca fiind inactiv, şi aceasta constituie un viciu care atrage sancţiunea nulităţii asupra proceduri în întregime. Trebuie observat că prin memoriul de recurs, organul fiscal nu face niciun comentariu pe această temă.
Prin urmare, având în vedere că întreaga procedură pregătitoare care a stat la baza emiterii actului administrativ în cauză, respectiv Ordinul preşedintelui B. nr. 1167/2009, este afectată de vicii, în baza teoriei mărului otrăvit, se impune anularea actului administrativ în cauză, evident în limitele în care interesează intimata. Având în vedere că prin memoriul de recurs organul fiscal nu a oferit argumente valide pentru o soluţie în sens contrar, apreciem că se impune respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei civile nr. 103 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Cât priveşte recursul reclamantei, prin întâmpinare B. a solicitat respingerea sa motivând aceea că prima instanţa a apreciat in mod corect faptul ca nu pot fi acordate si cheltuielile de judecata constând in onorariu de avocat, cată vreme chitanţele si facturile invocate in acest sens au fost depuse în copie.
În ceea ce priveşte onorariul de avocat, numai chitanţa eliberata de avocat, in original, atestă plata şi încasarea onorariului si constituie pentru instanţa de judecata act justificativ care stă la baza stabilirii si acordării cheltuielilor de judecata.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor;
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante;
În ceea ce priveşte recursul B. împotriva admiterii acţiunii în sensul anulării în parte a Ordinului nr. 1167 din 29 mai 2009 emis de preşedintele B. prin înlăturarea din Lista contribuabililor inactivi a poziţiei în care este înregistrată reclamanta se solicită o reanalizare a înscrisurilor prezentate în faţa instanţei de fond.
Or, după cum a reţinut şi instanţa de fond iar practica judiciară este consecventă în acest sens, borderourile poştei prin ele însele, fără o dovadă a conţinutului înscrisului comunicat, nu fac dovada actului predat serviciilor poştale în vederea livrării către parte.
Realitatea volumului de lucrări, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui motiv de neaplicare a normelor legale în materie de comunicări, cu atât mai mult cu cât, din perspectiva opusă, B. pretinde contribuabililor respectarea acestor norme.
Este profund greşită opinia recurentei precum că prin aplicarea ştampilei Oficiului Poştal Deva se instituie o „prezumţie absolută a comunicării notificărilor”. O astfel de ipoteză ar fi fost validă doar în cazul comunicărilor cu conţinut declarat, ceea ce nu este cazul de faţă.
Mai mult, înapoierea plicului ca urmare a expirării termenului de păstrare, relevă şi pe fond faptul că reclamantei nu i s-a comunicat „notificarea” prin care a fost declarată ca fiind contribuabilul inactiv.
Procedura notificării, reglementată de Ordinul Preşedintelui B. nr. 819/2008 nefiind respectată, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei în ceea ce priveşte cererea principală.
Referitor la recursul reclamantei, acesta a vizat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată pretinse, respectiv:
- recurs - 3.100 - 1.240 lei, conform facturii din 18 februarie 2014, chitanţa din 18 februarie 2014, facturii din 25 aprilie 2015, chitanţa din 25 aprilie 2015;
- rejudecare fond - 1.240 lei, conform facturii din 03 mai 2015, chitanţa din 03 mai 2015 în total 4.340 lei respinse de către instanţa fond cu înscrisuri (chitanţe facturi), în original, în total 4.340 lei respinse de către instanţă întrucât nu s-a făcut dovada lor cu înscrisuri (facturi, chitanţe) în original.
În faza recursului, alăturat cererii s-au depus astfel de înscrisuri doar aferente sumei de 3100 lei astfel că cererea apare ca întemeiată avându-se în vedere şi menţinerea soluţiei de admitere a cererii principale a reclamantei conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., doar în limita acestei sume la care are a se adăuga suma de 10,5 lei reprezentând taxe judiciare de timbru acordate de către instanţa de fond.
II. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de argumentele mai sus expuse, recursul pârâtei urmează a fi respins, nedovedindu-se incidente prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Ca şi consecinţă, recursul pârâtei urmează a fi apreciat ca fondat doar în parte, Înalta Curte urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmând a-l admite în limita cheltuielilor de judecată ce trebuie achitate de pârâta B. în faza judecăţii în fond de 3.110,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 103 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâta B. la plata sumei de 3.110,5 lei către reclamanta SC A. SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei nr. 103 din 20 mai 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2016