Decizia nr. 964/2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 august 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „CNSAS”) a chemat în judecată pe Ioana Constantin solicitând să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin Cererile nr. P5451/06 din 30 aprilie 2008 şi nr. P3403/06 din 17 octombrie 2008, adresate CNSAS, petenţii A. şi B. au solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor având cota CNSAS nr. I157131 şi a nr. I209610. În dosarele respective, pârâtul a întocmit documente care se află în volumul 4, (I157131), respectiv la (I209610).
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/I/1504 din 12 mai 2009, precum şi din înscrisurile ataşate acţiunii, pârâtul a avut gradele şi funcţiile de locotenent colonel, şef al Direcţiei Regionale Cluj (1967) şi şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj (1968), general-maior, şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj (1975, 1982, 1983) şi şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate Mureş (1985), şi a aprobat aplicarea de măsuri informativ-operative care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) şi art. 33 (interceptarea corespondenţei) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securităţii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 5955 din 18 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul C. şi a constatat existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în raport cu probatoriul administrat, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, prin activităţile desfăşurate în calitate de angajat al fostei Securităţi, pârâtul a îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice; dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 32 (inviolabilitatea domiciliului) şi art. 33 (interceptarea corespondenţei) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., expunând pe larg aspecte referitoare la cadrul legislativ în materie, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor incidente în raport cu activitatea specifică structurilor informative.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând recursul în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Astfel, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, fără a verifica dacă, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi cu documentaţia anexată sesizării, a fost sesizată legal de către autoritatea publică reclamantă.
Într-adevăr, obiectul sesizării formulate de CNSAS îl reprezintă cererea de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât C., în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, „Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor” care ocupă următoarele demnităţi sau funcţiile enumerate expres de textul de lege.
Or, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că recurentul-pârât s-ar fi aflat în vreuna dintre situaţiile expres şi limitativ enumerate de art. 3 din O.U.G. nr. 24/52008.
De altfel, în cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Deci, din interpretarea sistematică şi teleologică a textului legal citat mai sus, rezultă în primul rând că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii.
Totodată, în al doilea rând, rezultă că cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Colegiul CNSAS, potrivit cărora „petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris CNSAS demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.
Deci, cu alte cuvinte, mai înainte de a analiza dacă activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în perioada când a deţinut funcţia de ofiţer în structurile fostei Securităţi îndeplineşte condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de fond era obligată să stabilească în mod neechivoc dacă pârâtul a contribuit la completarea dosarului de urmărire a persoanei îndreptăţite care a formulat cererea de verificare.
Or, în cauză, conform celor menţionate de reclamant în chiar debutul cererii de chemare în judecată şi expuse la pct. I.1 din prezenta decizie, recurentul-pârât a fost verificat în urma cererilor nr. P 5451/06 din 30 aprilie 2008 şi nr. P 3403/06 din 17 octombrie 2008, adresate CNSAS de către petenţii A. şi B., care au solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor având cota CNSAS nr. I157131 şi a nr. I209610. Conform cererii depuse în copie în faţa instanţei de recurs, petenta A. a solicitat, prin cererea nr. 5451/06 din 30 aprilie 2008, şi efectuarea de verificări în dosarul având cota CNSAS nr. R 236014.
Din analiza Notei de constatare CNSAS nr. DI/I/1504 din 12 mai 2009, se constată că sunt expuse aspecte referitoare la activitatea desfăşurată de C. în dosarele având cotele CNSAS I6112 - titular D., I 2570 - titular E., I 28810 - titular F., I 50108 - titular G., D 117 - titular H., în condiţiile în care CNSAS nu a fost învestit de către titularii dosarelor respective cu cereri de verificare în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008.
În sensul celor reţinute, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 1582 din 17 martie 2011, nr. 2562 din 5 mai 2011, nr. 3253 din 3 iunie 2011 şi nr. 5359 din 11 noiembrie 2011.
În consecinţă, se constată că autoritatea publică reclamantă nu a probat faptul că pârâtul ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor având cota CNSAS nr. I157131, nr. R 236014 sau nr. I209610, în privinţa cărora a fost învestit prin cererile nr. P 5451/06 din 30 aprilie 2008 şi nr. P 3403/06 din 17 octombrie 2008 formulate de petenţii A. şi B.
Pentru considerentele arătate, reţinând că în mod greşit judecătorul fondului a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, Înalta Curte urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de CNSAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C. împotriva Sentinţei civile nr. 5955 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2013.
Procesat de GGC - LM