Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 107/2016

Şedinţa publică de la 11 aprilie 2016

Decizia penală nr. 107/2016

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 46 din data de 22 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respinsă cererea formulată de petenta Asociația A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen.

Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței din data de 14 octombrie 2015 emisă în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Deliberând asupra admisibilității cererii sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală, a constatat că excepția invocată nu îndeplinește cumulativ condițiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ceea ce conduce la constatarea inadmisibilității și respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, Înalta Curte, secția penală, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...) privind neconstituționalitatea (...) unei dispoziții dintr-o lege (...) în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, dispoziția nefiind constatata ca neconstituțională printr-o decizie anterioara a Curții.

Înalta Curte, secția penală, a reținut este incontestabil că excepția a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Admisibilitatea cererii impune însă îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătura ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi data fondului litigiului.

Așadar, a reținut Înalta Curte, secția penală, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal. În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și antepronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Or, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, vizând o dispoziție legală care reglementează chestiuni vizând desfășurarea procesului penal, pe care nu se poate întemeia soluția.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. cuprinsă în încheierea penală nr. 46 din data de 22 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, petenta Asociația A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți, la data de 19 februarie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen de judecată la dat de 11 aprilie 2016.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Sub aceste aspecte, se constată că deși prezenta excepție, a fost invocată de către apelanta petentă Asociația A., în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin raportare la o serie de texte constituționale, iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca fiind inadmisibilă.

În privința ultimei condiții de admisibilitate, se reține că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția criticată pentru neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, prin excepția de neconstituționalitate formulată, apelanta petentă a apreciat că dispozițiile art. 70 C. proc. pen., sunt neconstituționale, făcând o trimitere generică la dispozițiile constituționale respectiv art. 1 parag. 4, art. 20, art. 21 din Constituția României, fără a arăta în considerente în ce constă neconstituționalitatea dispozițiilor legale invocate.

În acest sens, simpla invocare a unor texte din Constituție nu echivalează cu motivarea excepției de neconstituționalitate și nu atrage sesizarea Curții Constituționale

În concordanță cu instanța de fond, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, constată că în cauză dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, instanța de control judiciar, în opinie majoritară, reține că desfășurarea unui proces penal este guvernată de mai multe dispoziții legale, însă nu toate au o legătură directă cu soluția ce urmează a se da în cauză, în funcție de obiectul acesteia.

Prin urmare, sesizarea Curții Constituționale nu se impune decât în măsura în care decizia acesteia cu privire la constituționalitatea normei legale contestate va avea efecte asupra hotărârii pe care judecătorul o va pronunța la finalul judecății, în sensul că o eventuală neconstituționalitate constatată de instanța de contencios constituțional ar determina o soluționare diferită a cauzei.

În speță, dispozițiile art. 70 C. proc. pen., care se referă la procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului nu influențează în nici un fel soluția ce ar putea fi dată pe fondul cauzei, neexistând astfel o legătură reală și efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei.

Față de aceste considerente, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, constată că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de petenta Asociația A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de petenta Asociația A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. cuprinsă în încheierea penală nr. 46 din data de 22 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2016.