Decizia penală nr. 145/2015
Asupra cererii de contestație în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1081 din 03 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani, conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional, iar ca pedeapsă accesorie au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. conform art. 71 C. pen.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și inculpații B., C., D., E., F., A., G., H., I. și J.
Prin decizia penală nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători penal 1, printre altele, a admis apelul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și în baza dispozițiilor art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
Totodată a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. conform art. 65 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Pentru a pronunța această decizie, în baza probelor administrate în cursul procesului penal, instanța de apel a împărtășit, în esență, concluzia primei instanțe, în sensul că faptele inculpatului A. și ale celorlalți inculpați judecați în cauză (E., G., D., C., I., H., F., B. și J.) au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Având în vedere intervenția unei succesiuni de legi penale în timp, instanța de apel a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se regăsește în incriminarea din art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare, care nu mai prevede condițiile prevăzute de legea veche - dar întrunite în speță - privitoare la infracțiunile-scop și la urmărirea unui beneficiu material sau financiar.
Împotriva deciziei penale nr. 11 din 27 ianuarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 de către completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, condamnatul A. a formulat, la data de 06 februarie 2015, contestația în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2015.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, apreciind că din completul de judecată nu puteau face parte domnul judecător K. și doamnele judecător L., M. și N.
La termenul din 23 martie 2015, în urma verificării condițiilor expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a constatat că acestea sunt îndeplinite, și a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul A. și a fixat termen pentru soluționarea în fond a contestației.
Examinând, pe fond, contestația în anulare formulată de contestatorul A., în raport cu motivele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerentele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 426 lit. d) C. proc. pen., invocate de contestator în susținerea cererii, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.
Potrivit art. 64 alin. (3) C. proc. pen. „Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desființarea ori casarea hotărârii.”
Securitatea juridică implică respectarea principiului res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita reformarea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o noua rejudecare a cauzei. Puterea de reformare a hotărârilor definitive trebuie utilizată pentru a corecta erorile judiciare, nu pentru a se ajunge la o noua examinare a cauzei și transformarea unei căi extraordinare de atac într-o cale de atac ordinară.
În ce privește presupusa incompatibilitate a unora dintre judecătorii care au intrat în compunerea instanței de apel, determinată de împrejurarea că aceștia ar fi intrat și în compunerea completului care a judecat fondul cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că se face confuzie între soluționarea cauzei pe fond (momentul pronunțării hotărârii) și cercetarea judecătorească.
Or, așa cum se poate constata din sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel, niciunul dintre judecătorii care au intrat în compunerea completului de 5 judecători care au pronunțat decizia instanței de control judiciar nu au făcut parte din completul care a pronunțat decizia atacată, aceasta fiind singura ipoteză care ar fi atras incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (3) C. proc. pen. în care s-ar putea încadra susținerile făcute de contestator în motivarea scrisă a căii extraordinare de atac ce face obiectul prezentei cauze.
Cu toate acestea, verificând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin încheierea din 15 septembrie 2010, completul de judecată, din care a făcut parte domnul judecător K., nu a soluționat fondul cauzei ci s-a pronunțat asupra unui incident procedural, respectiv asupra unei cereri de reunire a altei cauze la cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/1/2009, aspect care nu poate atrage incompatibilitatea judecătorului de a participa la soluționarea apelului promovat împotriva hotărârii pronunțate în fondul cauzei.
În ceea ce privește incompatibilitatea doamnei judecător L., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta a participat, în fond, la două ședințe, respectiv la ședința din 8 octombrie 2010, când s-a dispus amânarea cauzei față de lipsa de apărare a unuia dintre inculpați și la ședința din 4 noiembrie 2010 când s-a admis excepția invocată de inculpatul E. și cauza a fost trimisă la Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală pentru verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior. În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că doamna judecător L. nu a participat la soluționarea fondului cauzei, trimiterea cauzei la parchet fiind dispusă ca urmare a neîndeplinirii unor acte procedurale în faza de urmărire penală, aspecte care nu sunt de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 64 alin. (3) C. proc. pen. și implicit incompatibilitatea judecătorului de a participa la judecarea apelului formulat împotriva sentinței penale prin care a fost soluționat fondul cauzei.
Referitor la incompatibilitatea doamnei judecător M., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta nu a făcut parte din completul care a pronunțat decizia nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători penal 1, în Dosarul nr. x/1/2014, astfel încât este lipsit de relevanță dacă a participat la o ședință de judecată în timpul desfășurării cercetării judecătorești în primă instanță.
Din actele dosarului rezultă că, în faza apelului, la primul termen de judecată, doamna judecător M. a făcut parte din completul de judecată, termen la care cauza a fost amânată pentru lipsa de procedură față de apelanții intimați inculpați B., C. și D., aspect care nu a afectat judecarea cauzei și nu poate atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce privește incompatibilitatea doamnei judecător N., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta nu a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat hotărârea în primă instanță.
De asemenea, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a apreciat că participarea magistratului, în calitate de membru al completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei în fond, la un termen de judecată, respectiv la ședința din data de 6 septembrie 2012, nu a echivalat cu o antepronunțare în condițiile în care magistratul menționat nu și-a exprimat anterior judecării apelului, în niciun mod, opinia privind soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză.
Prin ședința din 6 septembrie 2012, completul de judecată nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului sau asupra situației de fapt, astfel încât participarea doamnei judecător la acel termen de judecată nu este de natură a atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce privește critica invocată de contestator privind incompatibilitatea doamnelor judecător M. și N. ca urmare a faptului că acestea au fost în compunerea completului care s-a pronunțat într-o altă cauză privind același inculpat, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că este nefondată, întrucât dispozițiile art. 64 alin. (3) C. proc. pen. prevăd în mod expres că incompatibilitatea judecătorului intervine doar în situația în care este vorba despre aceeași cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că orice persoană are dreptul la un proces echitabil, una dintre garanțiile dreptului în acest sens fiind accesul la un tribunal imparțial.
Imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces, jurisprudența instanței de contencios european analizând imparțialitatea judecătorilor, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.
Astfel, din perspectiva criteriului subiectiv, se impune a se determina dacă convingerile personale ale unui judecător pot influența soluționarea unei anumite cauze, iar, din acela al criteriului obiectiv, dacă judecătorul oferă garanții suficiente pentru a exclude orice bănuială legitimă în privința sa. În acest din urmă sens, aparențele prezintă o anumită importanță în raport cu încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului, într-o societate democratică și, în primul rând, acuzatului, în cadrul unui proces penal.
În sensul criteriilor mai sus menționate, sunt incidente cauzele Kyprianou împotriva Ciprului, Atanasiu împotriva României și Hirschhorn împotriva României, în care s-a statuat că este esențial ca îndoielile privitoare la imparțialitate să poată fi justificate în mod rezonabil, iar dacă există o îndoială justificată, judecătorul trebuie să se abțină de la soluționarea cauzei.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, consideră că nici din perspectiva criteriilor mai sus enunțate din jurisprudența instanței contenciosului european nu s-ar putea susține aparența lipsei de imparțialitate a membrilor completului care a soluționat cauza în apel.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători penal 1, în Dosarul nr. x/1/2014 și va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 140 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din data de 27 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători penal 1, în Dosarul nr. x/1/2014.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatorul inculpat A. la plata sumei de 140 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2015.