Decizia penală nr. 149/2016
Asupra apelului de față
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 03 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de persoana solicitată A.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, și anume:
a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;
b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și indiferent de obiectul acestuia.
În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte, secția penală, a constatat că excepția a fost invocată de contestatorul persoana solicitata A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fără ca textul criticat să fie declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Înalta Curte, secția penală, raportat la motivele formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate a constatat că, în realitate, persoana solicitată A. este nemulțumită de modul în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale, susținându-se ca prima instanța a înlăturat dispozițiile art. 65 din Tratatul dintre Romania și Republica Moldova, privind asistenta juridică în materie civilă și penală, reținând că nu sunt incidente in cauză.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți la data de 30 iunie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 12 septembrie 2016.
Concluziile apărătorului apelantului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că apelul declarat de apelantul persoana solicitată A. este nefondat.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:
- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;
- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.
Totodată, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Sub aceste aspecte, se constată că deși prezenta excepție, a fost invocată de către apelantul persoana solicitată A., în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin raportare la o serie de texte constituționale, iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca fiind inadmisibilă.
În privința ultimei condiții de admisibilitate, se reține că, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.
În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, prin excepția de neconstituționalitate formulată, apelantul persoana solicitată A. a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 302/2004 raportat la prevederile art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Constituția României, referitoare la preeminența tratatelor internaționale, criticând dispoziția instanței de fond care a înlăturat dispozițiile art. 65 din Tratatul dintre România și Republica Moldova, reținând ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
Examinând excepția de neconstituționalitate invocată instanța de control judiciar constată, în concordanță cu instanța de fond, că nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de lege, în realitate, argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate reprezentând chestiuni de aplicare a legii.
Or, interpretarea și aplicarea unei dispoziții legale sunt în competența exclusivă a instanței pe rolul căreia cauza se află, iar nu a Curții Constituționale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana solicitată A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cuprinsă în încheierea din data de 03 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul persoană solicitată A. va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană solicitată A., precum și onorariul interpretului de limbă franceză desemnat pentru apelantul persoană solicitată se vor suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana solicitată A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cuprinsă în încheierea din data de 03 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
Obligă apelantul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană solicitată A., în sumă de 130 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă franceză desemnat pentru apelantul persoană solicitată se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2016.