Decizia penală nr. 152/2016
Asupra apelului de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 3 din data de 04 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/43/2014 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 20 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Petru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că petentul A. a formulat contestație împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 16/CC din 02 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/43/2014.
Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (5) și (7) C. proc. pen. rezultă că sentința prin care instanța respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă nu este supusă unei căi de atac.
Prin urmare, s-a reținut că revizuientul a exercitat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu o cale de atac.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul A. la data de 13 iunie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 19 iulie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 12 septembrie 2016.
Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a îl respinge pentru următoarele considerentele:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea căii de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În cauză, revizuentul A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, apelantul revizuent A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva deciziei penale nr. 3 din data de 04 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/43/2014.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul revizuentul va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 3 din data de 04 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/43/2014.
Obligă apelantul revizuentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2016.