Decizia penală nr. 33/2016
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 126/C din 12 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 920 din 15 octombrie 2014, de asemenea definitivă, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 al aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii, ca nefondată, este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minută, cât și în dispozitivul acesteia.
A observat că recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, prima instanță a considerat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Încheierii nr. 920 din 15 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014 al aceleiași instanțe și, în baza art. 341 alin. (10) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat o nouă contestație petentul A. la data de 25 mai 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2016 la data de 22 ianuarie 2016.
III. Examinând contestația cu prioritate prin prisma admisibilității acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Cap. III1 C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse acestei proceduri, termenul de declarare a căii de atac și motivele pentru care se poate formula contestația.
Conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Totodată, potrivit art. 4251 alin. (7) din același cod, hotărârea pronunțată în contestație nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația declarată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 126/C din 12 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, hotărâre cu caracter definitiv.
Se constată că, în cauză, contestația a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul vreunei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Astfel cum corect a stabilit prima instanță, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4211 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la 4251 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 126/C din 12 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2016.
Procesat de GGC - N