Decizia penală nr. 35/2016
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 173/A din 14 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/325/2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de contestatorul petent A. împotriva Încheierii nr. 104/PI/CP/CC din 19 februarie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Pentru a se pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că apelantul A. a fost prezent la dezbaterile ce au avut loc la data de 19 februarie 2015, în fața Curții de Apel Timișoara, secția penală, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de neconstituționalitate invocată de acesta. Totodată, din mențiunea cuprinsă în dispozitivul încheierii atacate, cu privire la termenul de declarare a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a rezultat că acest termen curge de la pronunțarea hotărârii.
Înalta Curte a reținut că încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată la data de 19 februarie 2015, iar apelantul A. a exercitat calea de atac a apelului la data de 11 martie 2015, fiind depășit termenul legal 48 de ore de la pronunțare pentru declararea căii de atac, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
II. Împotriva deciziei anterior menționate a formulat un nou apel petentul A., la data de 15 iulie 2015, Dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2016 la data de 22 ianuarie 2016.
III. Examinând cu prioritate apelul, prin prisma admisibilității acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 173/A din 14 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/325/2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizie cu caracter definitiv.
Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Instanța constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei decizii penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., prin raportare la cele ale art. 408 din același cod, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale atacate, urmând a fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 173/A din 14 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/325/2014.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2016.
Procesat de GGC - N