Decizia penală nr. 8/2016
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 175 din 11 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus condamnarea inculpatului A. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. și la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.;
În baza art. 33 alin. (1) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (2) C. pen. (1969) a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969) a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969), cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat, în favoarea statului, de la inculpatul A. sumele de 45.000 RON și de 535.000 RON.
A menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2012 din 18 decembrie 2012 asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 580.302 RON.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în esență, a reținut următoarele:
II. Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, nr. x/P/2012 din 26 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de libertate, pentru săvârșirea, în concurs real, a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.(1969), constând în faptul că, la data de 12 noiembrie 2012, a pretins de la martorul denunțător B. sume de bani pentru achiziționarea combustibilului necesar unor autoturisme ce urmau a fi folosite în cursul campaniei electorale, precum și pentru achiziționarea de produse alimentare ce urmau a fi împărțite în preajma alegerilor parlamentare, sume cuantificate la data de 14 noiembrie 2012 la 130.000 RON, lăsându-l pe acesta din urmă să creadă că are influență asupra unor funcționari cu putere de decizie (respectiv primarul din comuna Perșinari, jud. Dâmbovița și C.), în vederea înlesnirii derulării unor contracte în curs, precum și pentru obținerea unor noi contracte de lucrări de către firme controlate direct sau indirect de către denunțător, iar la datele de 16 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 21 noiembrie 2012 și 22 noiembrie 2012, inculpatul A. a beneficiat, prin intermediul lui D., de patru tranșe a câte 15.000 RON fiecare, suma totală fiind de 60.000 RON, parte din sumă fiind utilizată pentru achiziționarea unor materiale de promovare (fulare) ce urmau a fi împărțite în campania electorală.
De asemenea, în perioada mai - noiembrie 2009, inculpatul A., în baza unei pretinderi anterioare, a primit, în mod indirect, în beneficiul formațiunii politice din care făcea parte, de la denunțătorul B., produse pentru campania electorală (găleți), în valoare de circa 535.000 RON, lăsându-l pe acesta să creadă că are influență asupra unor funcționari, respectiv, primari ai unor localități din județul Dâmbovița, pentru a determina încheierea unor contracte de către primării cu firme controlate direct sau indirect de către martorul denunțător.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Rezoluția din 22 noiembrie 2012 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pct. 1); Ordonanța din 23 noiembrie 2012 prin care s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpatul A. pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (pct. 2); Procesul-verbal din 13 decembrie 2012 prin care i s-a adus la cunoștință inculpatului modificarea cuantumului sumei ce face obiectul infracțiunii, pentru a fi avută în vedere în exercitarea dreptului la apărare; Ordonanța din 26 noiembrie 2012 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., acesta dobândind calitatea de inculpat; Ordonanța din 22 noiembrie 2012, emisă în Dosarul nr. x/P/2012, prin care s-a dispus față de A. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 zile; Ordonanța din 18 decembrie 2012 prin care s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A.; Autorizația nr. x/2012 emisă în baza Ordonanței din 26 noiembrie 2012 prin care s-a dispus interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor și comunicărilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental de către B. și A.; Încheierea din 29 noiembrie 2012, emisă în Dosarul nr. x/2012, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat ordonanța provizorie emisă de procuror și a dispus autorizarea în continuare a interceptărilor și înregistrărilor audio-video, fiind emise în acest sens autorizațiile din 29 noiembrie 2012, prelungite prin Încheierea nr. 85 din 21 noiembrie 2012, până la 10 decembrie 2012; Încheierea nr. 84 din 16 noiembrie 2012 prin care s-a dispus autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio-video a convorbirilor și comunicărilor purtate de D.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală; declarațiile inculpatului A.; lista deputaților; curriculum vitae al inculpatului A.; declarația de avere și declarația de interese; Proces-verbal de predare-primire a sumei de 15.000 RON din 22 noiembrie 2012; denunțul formulat de către numitul B. la data de 22 octombrie 2012 și declarațiile acestuia; declarațiile martorilor E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P.; Contract de lucrări din 29 decembrie 2009 încheiat între Consiliul Local al Comunei Perșinari și SC Q. SRL; planșe fotografice; procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice și a dialogurilor ambientale purtate de către denunțătorul B. și inculpatul A.; procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice și dialogurilor ambientale purtate de către denunțătorul B. cu numitul D.; procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor predate martorului denunțător B.; proces-verbal de preluare a sumei de 15.000 RON; proces-verbal de predare a documentelor și facturilor fiscale; memoriu formulat de inculpat A.; cererea formulată de către inculpatul A. către Ministrul Justiției; declarația Politică formulată de inculpatul A.; cererea formulată de către inculpatul A. către șeful S.R.I; cererea formulată de inculpatul A. către procurorul șef al D.N.A; raportul detaliat al veniturilor și cheltuielilor electorale pentru alegerile europarlamentare din anul 2009 împreună cu fotocopii facturi și chitanțe; raportul de venituri și cheltuieli pentru campania electorală prezidențială din 2009 împreună cu fotocopii facturi, chitanțe și contracte; materiale de informare din surse deschise.
III. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 februarie 2013, cu prim termen de judecată la data de 10 iunie 2013.
După înregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința publică din data de 18 martie 2013, reprezentantul Ministerului Public, a formulat, oral, o cerere prin care a solicitat luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen. (1968), față de inculpatul A., motivat de împrejurările și gravitatea actelor materiale reținute în sarcina acestuia în actul de sesizare și necesitatea asigurării bunului mers la procesului penal, cererea fiind admisă de instanță, care a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 1451 raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen. (1968) cu referire la art. 143 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (4) C. proc. pen. (1968), luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul A., instituind în sarcina acestuia obligațiile impuse de art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (11) C. proc. pen. (1968) și obligația de a nu comunica sau de a lua legătura în mod direct sau indirect cu numiții B. și D., care au calitatea de martori în dosar, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de la acea dată.
Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a fost menținută succesiv de instanța de judecată până la data de 28 ianuarie 2014, când prin încheierea de la acea dată, cu majoritate, s-a admis cererea de revocare a măsurii preventive, soluție rămasă definitivă prin Decizia nr. 19 din 10 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.
De menționat că, la data de 3 decembrie 2012, Comisia juridică a Camerei Deputaților a votat pentru încuviințarea arestării preventive a inculpatului A. solicitată de Parchet prin Referatul din data de 26 noiembrie 2012, însă Parlamentul României - Camera Deputaților, urmare votului exprimat în conformitate cu dispozițiile art. 193 din Hotărârea nr. 8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaților, nu a încuviințat solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, privind reținerea și arestarea preventivă a deputatului A., față de inculpat fiind luată măsura preventivă a obligării de nu părăsi țara pe o durată de 30 zile, măsură menținută pe tot parcursul urmăririi penale, ultima prelungire fiind dispusă până la data de 21 martie 2013.
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2013 s-a solicitat de către apărătorul inculpatului acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării având în vedere că, deși a participat la toate actele de urmărire penală, a constatat, după sesizarea instanței, aspecte noi pe care dorește să le învedereze instanței la momentul discutării regularității actului de sesizare la instanței.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2013, Înalta Curte a pus în discuția contradictorie a procurorului și a părților regularitatea actului de sesizare și, procedând la verificarea acesteia prin prisma dispozițiilor art. 300 alin. (1) raportat la art. 263 și art. 203 C. proc. pen. (1968), a constatat, prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2013 când a amânat pronunțarea, că rechizitoriul respectă condițiile de fond și de formă cerute de lege, instanța fiind în mod legal sesizată.
Prealabil demarării cercetării judecătorești, la termenul din data de 20 septembrie 2013, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (1968), acesta învederând în mod expres că nu dorește să beneficieze de prevederile privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate.
La același termen de judecată s-a dat citire actului de sesizare a instanței iar în conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. pen. (1968), s-au adus la cunoștința inculpatului A. acuzațiile, dreptul de a da o declarație, situație în care tot ceea ce va declara va putea fi folosit împotriva sa, precum și dreptul la tăcere conferit de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. (1968).
Inculpatul A. a precizat că nu înțelege să facă declarații la acel moment procesual, poziția sa fiind consemnată în declarația aflată la dosarul instanței de fond.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, audierea inculpatului A. a fost realizată la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2014 și la termenul din data de 24 februarie 2015 (supliment de declarație), declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
În cursul cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 327 C. proc. pen.(1968) și art. 381 C. proc. pen., după data de 1 februarie 2014, s-a procedat la audierea martorilor din lucrări și a fost administrată proba cu înscrisuri, solicitată de inculpat atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere.
La termenul de judecată din data de 5 mai 2014 prin încheiere s-a admis, în parte, cererea de probatorii formulată de inculpatul A., în sensul încuviințări audierii în ședință publică doar a unora dintre înregistrările dialogurilor în mediu ambiental purtate între acesta și martorul denunțător B. și a convorbirilor telefonice dintre inculpat și același martor denunțător, aflate și în transcriere la dosarul cauzei.
La termenele din 2 iunie 2014, 16 iunie 2014 și 17 septembrie 2014 s-a procedat la audierea în ședință publică a înregistrărilor conținând convorbirile telefonice și discuțiile în mediu ambiental dintre inculpat și martorul denunțător.
Prin încheierea de la termenul din data de 17 septembrie 2014, instanța a încuviințat, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4) rap. la art. 172 alin. (2) și (6) și art. 173 alin. (3) C. proc. pen., efectuarea expertizei tehnice de specialitate de către INEC (expertiză tehnică și criminalistă a vocii și vorbirii). Obiectivele expertizei au vizat stabilirea autenticității înregistrărilor audiate de instanță, dacă acestea conțin ștersături, adăugiri, intercalări, dacă vocea aparține inculpatului A., a corespondenței între conținutul înregistrării și redarea din conținutul procesului-verbal și realizarea unei variante îmbunătățite a pasajelor din înregistrările aflate pe suporturile optice audiate de instanță, pentru porțiunile în care este menționat "neinteligibil", fiind încuviințată, totodată, participarea la efectuarea expertizei a unui expert parte, în persoana lui R.
Raportul de expertiză a fost finalizat la data de 20 ianuarie 2015 de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București, fiind înaintat instanței la termenul din data de 10 februarie 2015 iar, față de concluziile expertizei au fost formulate obiecțiuni de către Parchet și de către inculpatul A.
Prin Încheierea din 10 februarie 2015 a fost admisă, în parte, cererea de probatorii formulată de inculpatul A., în sensul încuviințării depunerii a două înscrisuri privind situația de fapt (Adresa Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița și o Notificare a SC Q. SRL adresată Primăriei Perșinari) și au fost respinse cererile formulate de inculpat și reprezentantul Ministerului Public privind audierea expertului care a întocmit raportul de expertiză în cauză, precum și celelalte obiecțiuni formulate de inculpat și Parchet la raportul de expertiză pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul încheierii. Totodată, din oficiu, instanța a dispus audierea în ședință publică a CD-ului transmis de LIEC București ce conține varianta îmbunătățită a înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediul ambiental, audiere care s-a realizat la termenul de judecată din data de 24 februarie 2015.
Prin încheierea de la aceeași dată s-a respins atât cererea inculpatului A. de audiere a expertului oficial care a efectuat expertiza în cauză, reiterată de apărare urmare obiecțiunilor transmise de expertul parte și care au vizat, în esență, aceleași aspecte ce au constituit și temeiul cererii inițiale formulate de inculpat, cât și cererea de probatorii, în completare, prin care s-a solicitat depunerea la dosarul cauzei de către organul de urmărire penală a CD-urilor originale ce conțin înregistrările în integralitate și care susțin acuzațiile aduse inculpatului A., pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii.
IV. Referitor la infracțiunea de trafic de influență din 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești și potrivit denunțului din 22 octombrie 2012, formulat de B., rezultă, fără putință de tăgadă că inculpatul A. la datele de 24 octombrie 2012 și 26 octombrie 2012 a contactat telefonic martorul denunțător, în mai multe rânduri, în legătură cu acordarea unui sprijin financiar pentru susținerea campaniei electorale.
În aceste împrejurări, la data de 26 octombrie 2012, martorul denunțător B. s-a întâlnit, la sediul PSD din Dâmbovița, cu inculpatul A., iar din conținutul dialogurilor purtate de cei doi în mediu ambiental, rezultă că în campaniile electorale anterioare inculpatul și alți reprezentanți ai PSD care au candidat în circumscripția județului Dâmbovița, au beneficiat de sponsorizare din partea firmelor administrate sau coordonate de către martorul denunțător.
Inculpatul A., în considerarea ajutorului dat de martorul denunțător B. în campaniile electorale din perioada 2008 - 2009, i-a solicitat din nou sprijinul financiar pentru sponsorizarea campaniilor electorale din anul 2012, asigurându-l, în schimb, de susținerea sa în afacerile pe care martorul le derula pe raza județului Dâmbovița și obținerea unor contracte noi pentru firmele pe care le controla, angajându-se chiar la a mijloci o întâlnire dintre martorul denunțător și C., despre care chiar inculpatul a afirmat că se află în relații mai bune. Această situație este susținută de Procesul-verbal din data de 28 octombrie de redare a dialogurilor în mediu ambiental purtate la data de 26 octombrie 2012.
În ceea ce privește conținutul acestor înregistrări în mediu ambiental s-a reținut că, potrivit concluziilor Raportului de expertiză criminalistică din 20 ianuarie 2015, nu au intervenit modificări, alterări sau alte elemente de contrafacere a înregistrărilor, iar în transcrierea acestui dialog nu au fost identificate elemente care să justifice o completare esențială a celor consemnate de către organul judiciar, de natură a schimba sensul dialogului, astfel cum a putut constata expertul, dar și instanța cu ocazia audierii variantei îmbunătățite. Martorul denunțător a arătat că nu contestă realitatea discuțiilor consemnate în procesele-verbale de redare a convorbirilor/dialogurilor purtate, singurul care a înțeles să-și conteste vocea a fost inculpatul A., însă, s-a stabilit de către expert, cu probabilitate ridicată, că vocea îi aparține.
Din succesiunea cronologică a dialogului purtat de inculpatul A. cu martorul denunțător B. la data de 26 octombrie 2012 a rezultat, pe de o parte, că acesta din urmă i-a adus la cunoștință inculpatului situația financiară a firmelor sale ca urmare a sistării plăților de către primării a contractelor derulate de acesta în județul Dâmbovița (relevanță prezentând în acest sens Contractul de lucrări din 29 decembrie 2009 privind proiectarea și construirea bazei sportive multifuncționale în comuna Perșinari, încheiat între SC Q. SRL, firmă coordonată de martorul denunțător și Consiliul Local al comunei Perșinari), discutând chiar despre varianta unui transfer al activității pe alte societăți care nu au intrat în procedura reorganizării, sens în care inculpatul A. chiar îi comunică că va vorbi cu C., iar, pe de altă parte, interesul inculpatului A. în obținerea unor contracte pentru lucrări publice pentru firmele lui B. unde finanțarea era certă, cu referire la unitățile de învățământ din județ (școli), proiecte pentru care îi confirmă martorului denunțător că sunt bani la buget.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că inculpatul A. i-a creat convingerea martorului B. că prin poziția sa în cadrul PSD și îmbunătățirea relațiilor cu martorul C., președintele Consiliului Județean Dâmbovița, care îi era obligat martorului pentru sponsorizările făcute de acesta la campania din anul 2009, putea să intervină la C. și la primarul comunei Perșinari pentru continuarea derulării contractelor încheiate cu firma martorului denunțător și pentru obținerea unor contracte noi pentru lucrări publice, finanțate din bani publici.
După acest moment, inculpatul A. s-a întâlnit de două ori cu martorul denunțător B., respectiv, la data de 12 noiembrie 2012, în localitatea Gura Șuții, când i-a solicitat sprijin financiar și material pentru campania privind alegerile parlamentare, constând în sume de bani pentru achiziționarea combustibilului necesar autovehiculelor folosite pentru transportarea electoratului și produse alimentare (pungi inscripționate cu "Moș Nicolae" pentru cei șase mii de copii din colegiul inculpatului), acesta din urmă precizând martorului denunțător că nu pot fi inscripționate cu sigla partidului pentru că s-a adoptat o ordonanță ce interzice distribuirea de produse alimentare sub sigla partidelor politice. Dialogul dintre inculpat și martorul denunțător a relevat fără echivoc pretinderea în mod direct a sumelor de bani și bunurilor alimentare de către inculpatul A. de la martorul denunțător în schimbul intervenției sale la factorii de decizie locali pentru sprijinirea activităților comerciale desfășurate de firmele denunțătorului (unele în derulare, altele ce urmează a fi obținute), reconfirmând martorului denunțător că nu a uitat "ajutorul" acestuia din anii 2008, 2009 și intervențiile făcute la C., în contextul în care, în prealabil, a reluat discuția cu B. despre situația firmelor acestuia și contractul de la Perșinari, modalitatea de finanțare a lucrării dar și a contractului privind firma SC S. SRL aparținând lui B., aflată în reorganizare și care nu finalizase lucrarea de la grădinița din Perșinari. Contrar celor susținute de apărare, instanța de fond a considerat că nici aceste înregistrări nu pot fi înlăturate din ansamblu probator, având în vedere că, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nu au fost identificate elemente de alterare, modificare sau contrafacere a înregistrărilor supuse expertizării iar, în urma realizării variantei îmbunătățite de către expert a conținutului acestor dialoguri, reliefate scriptic în tabelul nr. 4, nu a fost schimbat sensul dialogului dintre interlocutori (B. și C., respectiv, B. și A.). Mai mult, deși expertul a arătat că nu poate stabili autenticitatea înregistrărilor puse la dispoziția sa, nu a identificat elemente de contrafacere, nu a putut stabili dar nici exclude simultaneitatea realizării înregistrărilor în lipsa unor elemente temporale, însă toate aceste constatări nu duc la înlăturarea acestor înregistrări ca probe care susțin acuzarea în condițiile în care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care nu le-au contestat sub aspectul conținutului, chiar dacă le-au dat o interpretare diferită, după cum nu și-au contestat nici vocea. Faptul că expertul nu a putut stabili în lipsa unor eșantioane de vorbire în litigiu, suficiente cantitativ și calitativ, că vocea aparține lui A. nu îl exclude ca interlocutor al discuției purtate cu martorul denunțător B., care nu a contestat purtarea acestui dialog.
Cea de-a doua întâlnire între martorul denunțător B. și inculpatul A. s-a realizat la data de 14 noiembrie 2012, împrejurare în care B. i-a comunicat că, potrivit calculelor sale, îi poate remite inculpatului suma de 90.000 RON în luna noiembrie și 40.000 RON în luna decembrie, în tranșe de câte 15.000 RON pe zi, inculpatul confirmând că este bine.
Tot în cadrul acestei întâlniri cei doi au stabilit și modalitatea în care urmau să fie remise sumele de bani, prin intermediul șoferului inculpatului, D., contactat telefonic de către A. chiar în prezența lui B., precum și data pentru prima plată ("B.: Îi dau lui D. cinșpe mii pe zi ... vineri el îmi dă telefon, vorbește cu mine ...; A.: Păi, lui D. o să-i spun să vorbească cu tine? De vineri începând ...").
Pentru argumentele arătate anterior referitoare la concluziile raportului de expertiză criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu a exclus ca probă înregistrarea convorbirii în mediu ambiental din data de 14 noiembrie 2012 dintre A. și B.
Pentru respectarea obligației, asumată în schimbul traficării influenței inculpatului A. la factorii de decizie ai unităților administrativ-teritoriale locale, unde martorul avea contracte comerciale în derulare ori urmărea să încheie astfel de contracte finanțate cu bani de la bugetul de stat, precum și la președintele Consiliului județean Dâmbovița, la data 16 noiembrie 2012 (ziua de vineri), martorul denunțător B. l-a contactat telefonic pe D., șoferul inculpatului, pentru remiterea primei tranșe de 15.000 RON, conform celor convenite cu A. Întâlnirea a avut loc în municipiul București, împrejurare în care B. i-a dat martorului D. suma de 15.000 RON. Remiterea sumei și primirea acesteia de către D. a fost confirmată de martorul denunțător în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, precum și de declarațiile martorului D. care a arătat că, a fost sunat de către A. pentru a se întâlni cu B., de la care a primit suma de 15.000 RON pentru achiziționarea de materiale publicitare pentru campania electorală însă, s-a deplasat singur în complexul T. pentru a cumpăra fulare roșii și șorțuri de la un comerciant turc, dar negăsind marfa necesară și indicată de inculpatul A., s-a deplasat la Târgoviște la sediul PSD Dâmbovița, la solicitarea acestuia din urmă, pentru a lăsa banii la numita E. În același sens sunt și înregistrările convorbirilor telefonice și în mediu ambiental din data de 16 noiembrie 2012 dintre B. și D., precum și planșele foto efectuate de organele judiciare.
În acest context, martorul D. s-a deplasat la sediul PSD Târgoviște unde s-a întâlnit cu martora E., căreia i-a predat plicul cu bani, plic lăsat de martoră în biroul inculpatului A., împrejurare confirmată de martoră în depoziția dată în faza de urmărire penală. Martora a mai arătat că, întrucât nu a găsit plicul a doua zi, a presupus că a fost luat de inculpatul A., singurul care mai avea cheia de la birou, cu excepția martorei. Deși, sub acest aspect martorii D. și E. au avut versiuni diferite în cursul urmăririi penale care au coincis însă în cursul cercetării judecătorești, în sensul că, primul martor și-a asumat lăsarea plicului în sertarul din biroului inculpatului A., după ce i s-a permis accesul în birou de către martora E. și ridicarea acestui plic în aceeași zi pentru a achiziționa fulare de la cetățeanul turc, care îl contactase după acest moment, iar cel de-al doilea martor, revenind asupra depoziției inițiale, a arătat că nu știa de conținutul plicului, dar a presupus că era vorba de documente pe care șoferul D. i le lăsase lui A., instanța de fond a apreciat ca fiind credibile declarațiile celor doi martori, având în vedere că acestea se coroborează și cu transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul A. cu utilizatorul postului telefonic identificat ca aparținând lui U., soția acestuia, în cursul zilei de 16 noiembrie 2012, ora 13.21:06, imediat după ce martorul D. l-a informat că a primit suma de la B. Din conținutul acestui dialog rezultă în mod clar împrejurarea că martora E. era cea care cunoștea despre plicul adus de martorul D. de la București.
Referitor la susținerile martorei E. privind modalitatea consemnării depoziției sale în fața procurorului, s-a constatat de către instanța de fond că martora nu a negat semnarea declarației, care conform celor menționate și certificate prin semnătura ofițerului de poliție judiciară (delegat de procuror în acest sens) și a apărătorului ales al inculpatului, până la proba contrarie, are valoare probatorie în cauză și, așa cum s-a reținut, se coroborează cu alte probe administrate pe parcursul procesului penal. De asemenea, aspectele învederate de către martoră cu privire la pretinsele amenințări făcute de organul judiciar în sensul privării sale de libertate și luarea copiilor din întreținerea sa, s-a constatat că nu au făcut obiectul unei plângeri formulate de către martoră și nici nu au fost dovedite cu un alt mijloc de probă.
Totodată, susținerile martorului D. că a bănuit că suma primită de la B. reprezintă o sponsorizare pentru campania electorală a lui A. nu pot fi primite, în contextul în care, același martor a arătat că cetățeanul turc de la care a achiziționat marfa nu a eliberat documente justificative pentru mărfurile vândute or, în cazul sponsorizărilor, trebuie să existe o evidență a sumelor primite cu acest titlu și care trebuie justificate sub aspectul destinației lor.
Faptul că banii primiți de la B. au fost folosiți de A., prin intermediul martorului D., pentru achiziționarea de bunuri pentru campania electorală din anul 2012, este dovedit și de depozițiile martorului I., cetățean turc de la care au fost achiziționate bunurile (fulare și șorțuri roșii), care a arătat că, în anul 2012, l-a cunoscut pe D., care a comandat o cantitate mare de fulare roșii necesare pentru campania electorală a PSD, i-a oferit acestuia prețul cel mai bun de 5,5 RON pentru un fular, bunurile fiind achiziționate în mai multe rânduri în luna noiembrie 2012 (19 - 21 noiembrie 2012), cu plata în numerar. Martorul a mai relatat că, în total, D. a cumpărat aproximativ 2.000 de fulare roșii, a plătit în numerar suma de 10.650 RON, a mai plătit cu titlu de avans pentru alte 5.000 bucăți, suma de 12.000 RON, pe care martorul a folosit-o pentru cumpărarea mărfii. Susținerea martorului că nu a eliberat chitanță și factură pentru mărfurile cumpărate de D., întrucât urma să emită documentele după achiziționarea întregii cantități de marfă și pentru întreaga sumă, trebuie privită în contextul în care acesta nu poate face declarații care l-ar incrimina pentru comiterea vreunei fapte de natură penală însă, ceea ce trebuie remarcat este faptul că în cele zece zile de la primirea avansului și până la sosirea organelor judiciare (27 noiembrie 2012), acesta nu l-a mai contactat pe D. pentru a-i comunica despre sosirea mărfii ori imposibilitatea achiziționării ei, în condițiile în care i-a fost achitată în avans suma de 12.000 RON, după cum nici D. nu s-a mai interesat de marfa comandată.
Martorul V., coleg de servici cu martorul D., în declarația dată în fața instanței la data de 28 ianuarie 2014, a arătat că, în cursul anului 2012 a fost solicitat de D. să facă un transport cu mașina de serviciu (o dubiță) de la București la Târgoviște, cursă pe care a și făcut-o, după obținerea aprobării șefului său, când a transportat sacii cu fularele roșii pe care le-a luat din complexul T. și le-a dus la sediul PSD Dâmbovița, unde a fost ajutat să le descarce de mai multe persoane care îl așteptau. Martorul a mai arătat că, atunci când a ajuns la sediu a fost condus de o doamnă de la o florărie, care avea intrarea comună cu sediul partidului.
În respectarea aceleiași înțelegeri infracționale avute cu inculpatul A., martorul denunțător B. s-a mai întâlnit cu martorul D. și la data de 19 noiembrie 2012, când i-a remis în aceiași modalitate suma de 15.000 RON, folosiți de D. tot pentru achiziționarea de fulare și șorțuri din complexul T., întâlnirea având loc la un interval de 3 zile de la prima plată, martorul denunțător invocând împrejurarea că fiind sfârșit de săptămână nu avea de unde să dea suma de bani promisă. În susținerea acestor aspecte au fost menționate de către instanța de fond declarațiile martorului denunțător B., ale martorului D. și transcrierile convorbirilor telefonice și din mediu ambiental din data de 19 noiembrie 2012 dintre B. și D.
La data de 20 noiembrie 2012, anterior întâlnirii de la sediul PSD din Târgoviște dintre martorul denunțător și inculpatul A., B. s-a întâlnit cu martorul C., președintele Consiliului Județean Dâmbovița care pe un ton familiar "Salut B.", îl invită pe acesta în birou unde discută despre cesionarea activității firmelor aflate în procedura reorganizării pe alte societăți aparținând lui B., martorul C. spunându-i că se poate face acest transfer cu acordul primăriilor și că va primi un model de contract de cesiune de la o persoană X. ("C.: Cum poți transfera de pe SC S. SRL?; B.: ... Da, din punct de vedere juridic; C.: Faci o cesiune de contract ... Cu acordu primăriei respective.; B.: Bun! Am așa, la Y. ... C.: Da? Deci e neterminat, ăla mă ... Ai emis facturi, ai făcut lucrările toate? ... Da, ia-o din primar ... în primar ...; B.: Mai am. Mai am.; C.: Du-te la mine la Cabinet, la X. ... Că are exemplu de tipu ăsta, la Moroeni ..., tot așa o firmă în faliment"). În continuarea dialogului dintre cei doi, B. îi comunică lui C. și situația firmei sale care efectua lucrări la Slobozia moară și de unde avea de primit opt miliarde iar C. îi comunică că sunt probleme cu finanțările de la mediu dar trebuie să termine lucrarea, aflând de la C. și despre situația similară a unor firme ale acestuia care aveau datorii scadente, corecții financiare și de imposibilitatea obținerii unor credite bancare.
Din modalitatea în care cei doi au discutat cu privire la situația firmelor pe care martorul denunțător le coordona și formulele de adresare în cadrul dialogului purtat rezultă că aceștia se cunoșteau, iar scopul pentru care se urmărea transferul activității firmelor intrate în procedura de reorganizare era al derulării în continuare a contractelor obținute de martorul denunțător și obținerea fondurilor alocate acestora din bugetul de stat, prin întocmirea unor contracte de cesiune și cu acordul primăriilor din localitățile respective (Perșinari, Cojoasc, Slobozia). Prin urmare, susținerile martorului C. că nu a cunoscut despre situația firmelor lui B. decât în limita contactelor de asistență juridică acordate de firma sa de avocatură, în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea până în luna iunie 2012, conform afirmațiilor sale, nu pot fi primite, având în vedere declarațiile martorului denunțător care a arătat că a fost primit de către C. și au discutat despre modalitatea în care putea să-și transfere activitatea pe alte firme care nu erau în procedura falimentului, martorul C. solicitând informații în legătură cu stadiul lucrărilor, chiar în contextul în care B. i-a reamintit acestuia că are o datorie dintr-o colaborare anterioară cu cabinetul de avocatură, dar peste care C. a trecut cu ușurință și a considerat că acea datorie nu mai există ("B.: Am rămas dator ... C.: Da mă, bine; B.: Nu mai, nu? ; C.: Nu!"), declarații care se coroborează și cu transcrierile dialogului în mediu ambiental purtat de cei doi și redate în Procesul-verbal din 18 decembrie 2012.
Prima instanță a considerat că nici susținerea inculpatului A., potrivit căreia toate discuțiile avute cu B. în legătură cu o eventuală intervenție la C., vizau, în realitate, sprijinul pe care acesta dorea să-l dea martorului denunțător în legătură cu situația financiară a firmelor acestuia, aflate în procedura falimentului, sens în care a și luat legătura cu C., cunoscând că acesta are o firmă de avocatură, nu pot fi primite, în contextul în care, martorul denunțător a mai colaborat cu firma de avocatură a lui C. tot în legătură cu firmele sale, aspect confirmat și de martor, astfel că nu era necesară o intermediere pentru a apela la serviciile de asistență juridică acordate de firma de avocatură a martorului.
Martorul H., prin declarațiile date, a arătat că, la solicitarea lui B., în cursul anului 2012, în două rânduri a contactat-o pe numita Z., la numărul de telefon indicat de B., s-a întâlnit cu acesta și i-a remis un plic la fiecare întâlnire fără a cunoaște însă conținutul plicului. Acest aspect este confirmat și de martora Z. care în declarația olografă din cursul urmăririi penale, dar și în depoziția făcută în fața instanței la data de 28 ianuarie 2014, a arătat că s-a întâlnit cu mai mulți reprezentanți ai firmelor controlate de B., de la care a primit mai multe plicuri ce conțineau documente pe care le preda doamnelor care se ocupau de cabinetul de avocatură, martora făcând un serviciu doamnelor avocat, având în vedere că era șefa de cabinet a senatorului C. ce avea sediul cabinetului senatorial în același imobil cu cel de avocatură. Martora a mai relatat și împrejurarea că îl cunoștea pe B. întrucât, în anul 2011, venea des la cabinetul de avocatură al domnului C., învederând faptul că, la finele anului 2012, acesta a venit și la sediul Consiliului județean Dâmbovița, la domnul C. fără a putea preciza obiectul discuțiilor dintre cei doi.
La scurt timp după întrevederea cu martorul C., B. a avut o altă întâlnire la sediul PSD din Târgoviște cu inculpatul A., context în care i-a relatat acestuia discuțiile purtate cu C. în legătură cu posibilitatea transferului activității de pe firmele aflate în insolvență pe alte societăți coordonate de martorul denunțător, cu faptul că a fost trimis la X. pentru a lua un model de contract și necesitatea obținerii unui acord al "primarului" pentru transfer. În cadrul dialogului purtat cu A., martorul denunțător a primit asigurări de la inculpat că vor merge împreună la C., că după adoptarea noului buget îl va ajuta pentru recuperarea datoriilor de la bugetul de stat pentru contractele în derulare, relevând martorului denunțător și aspecte ce țin de viața particulară a martorului C. ("A.: Pe noul buget eu știu ce trebuie și mergem împreună la el. Cum au aprobat bugetul, noi în Parlament, înainte să ... da mă B., de asta îți garantez eu, fără niciun fel de problemă ...", Proces-verbal de transcrierea a dialogului în mediu ambiental din 20 noiembrie 2012). Tot în cadrul discuțiilor purtate cu A., martorul denunțător încă de la început își cere scuze despre întârzierea efectuării plății la care s-a obligat, însă inculpatul îi liniștește, în sensul că, nu este nicio problemă ("A.: Bine. Nu-i problemă. Ți-am spus, nu e o problemă ...") iar la finalul acestui dialog l-a informat că va vorbi cu D.
Acest lucru a fost realizat de către martorul denunțător la data de 21 noiembrie 2012 când i-a remis lui D. suma de 15.000 RON, conform înțelegerii cu inculpatul A., relevantă sub aspect probator fiind declarația martorului denunțător, declarația martorului D. care a recunoscut primirea sumei de bani, dar a presupus că sunt bani pentru sponsorizarea campaniei electorale, procesul-verbal de transcriere a dialogului purtat de B. cu D., planșele foto din care rezultă că martorul denunțător remite lui D., care s-a deplasat la locul de întâlnire chiar cu autoturismul aparținând Camerei Deputaților, o sumă de bani.
La data de 22 noiembrie 2012, martorul denunțător i-a mai remis lui D. încă 5.000 RON, în susținerea acestui aspect fiind amintite discuțiile în mediu ambiental dintre B. și martorul D. declarația martorului denunțător, declarația martorului D., înregistrările convorbirilor în mediu ambiental dintre B. și D., planșele foto pe care sunt fixate și din care se poate observa cum martorul denunțător remite o sumă de bani lui D., șoferul inculpatului A., procesul-verbal de marcare a sumei remise martorului și planșele foto de fixarea seriilor bancnotelor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că susținerea apărării potrivit căreia această înregistrare trebuie înlăturată ca probă nu poate fi primită, în raport de concluziile expertului, pentru argumentele expuse anterior de instanță și de împrejurarea că se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Consecvent obligației asumate în schimbul intervenției promise de inculpatul A. la factorii de decizie din administrația locală pentru deblocarea unor contracte pentru societățile administrate de acesta, martorul B. s-a întâlnit la data de 22 noiembrie 2012 și cu A. la sediul PSD Dâmbovița, fiind invitat de către inculpat să lase "încasarea de astăzi" chiar în biroul său.
În acest context, martorul denunțător s-a deplasat la autoturism pentru a lua suma de bani, moment în care au intervenit organele judiciare pentru realizarea activității de prindere în flagrant, care au constatat că seriile bancnotelor pe care martorul denunțător urma să le remită inculpatului în contextul dialogului purtat de cei doi în mediu ambiental sunt cele consemnate în Procesul-verbal din 22 noiembrie 2012 și fixate în planșele foto aflate la dosar.
Prima instanță a apreciat că nici aceste înregistrări nu pot fi înlăturate ca probe având în vedere că ele se coroborează cu alte probe administrate în cauză (respectiv depoziția martorului denunțător, Procesul-verbal de marcare a sumei ce urma a fi remisă inculpatului A.), iar în concluziile sale expertul nu a constatat elemente care să justifice o alterare, modificare sau contrafacere a acestor înregistrării, argumentele expuse anterior susținând concluzia instanței în aprecierea legalității și temeiniciei acestei probe.
De asemenea, prima instanță a apreciat că apărările formulate de inculpatul A. în legătură cu împrejurarea că sumele de bani primite de la martorul denunțător proveneau din sponsorizare, permisă de legea finanțării partidelor politice, nu poate fi primită în contextul în care din actele și lucrările dosarului și documentele depuse de apărare nu rezultă existența unui contract de sponsorizare/donație încheiat de organizația PSD Dâmbovița ori de deputatul A. cu B.
Faptul că nu a existat un asemenea contract de sponsorizare este confirmat chiar de martora AA., propusă de apărare, care a arătat că, în cursul anului 2012, a fost mandatar financiar pentru campania electorală a lui A., la solicitarea acestuia din urmă. Pe B. l-a cunoscut în toamna anului 2012 și acesta i-a comunicat că dorește să facă o sponsorizare în bani pentru campania electorală însă, după ce a aflat procedura comunicată de martoră, în sensul că, trebuia ca banii să fie depuși într-un cont pe numele lui A. și pentru orice plată trebuia să existe avizul Autorității Electorale Permanente, i-a comunicat martorei că va face donații în bunuri și i-a lăsat o copie a actului de identitate pentru a încheia contractul.
La câteva zile, martora s-a întâlnit din nou cu B. care venise la A. și i-a solicitat să semneze contractul, dar acesta a refuzat, motivat de faptul că va aduce facturile cu bunurile achiziționate cu respectarea sumelor impuse de ordonanța dată de primul ministru, după care va semna și contractul, lucru care nu s-a mai întâmplat. Martora a mai arătat că nu a primit nicio factură, dar din câte cunoaște, bunurile au fost achiziționate de către B., însă acestea nu au fost evidențiate în contabilitate.
Apărările inculpatului sunt lipsite de un fundament legal având în vedere că Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, stabilește în termeni clari, în conținutul art. 3 lit. a) - d), sursele legale de finanțare, printre care se înscrie și forma donației, contract care, așa cum s-a arătat, nu a fost încheiat. Chiar dacă s-ar accepta ipoteza susținută de către apărare că sumele de bani remise de martorul denunțător și de care a beneficiat inculpatul A. provin dintr-o sponsorizare, în lipsa unui contract înregistrat în evidențele contabile ale organizației PSD Dâmbovița, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 336/2004, era interzis persoanelor juridice să facă donații partidelor politice dacă la momentul efectuării donației, au datorii exigibile mai vechi de 60 de zile la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau la bugetele locale să facă donații, cu excepția situației când au de recuperat sume mai mari decât datoria proprie, fiind, totodată, stabilită obligația corelativă pentru partidul politic de a solicita persoanei juridice donatoare prezentarea unei declarații pe propria răspundere privind respectarea condiției prevăzute la alin. (7) dar și interdicția legală de a accepta sub orice formă, directă sau indirectă, donațiile de bunuri materiale ori sume de bani sau prestarea de servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obține un avantaj economic ori politic ori cu încălcarea dispozițiilor alin. (8).
De asemenea, în Secțiunea 1, Cap. 4, la art. 23 alin. (1) și (2) din lege se arată că, donațiile și legatele primite după deschiderea campaniilor electorale de la persoanele fizice sau juridice trebuie declarate Autorității Electorale Permanente de către mandatarul financiar, în termen de 5 zile lucrătoare de la primire, ele putând fi folosite pentru campania electorală a unui partid numai după declararea lor la Autoritatea Electorală Permanentă.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul A. nu a solicitat martorului denunțător să dea o asemenea declarație, deși cunoștea că acesta are probleme juridice iar firmele acestuia se aflau în procedura de insolvență pentru neplata datoriilor, aspect reliefat chiar de către apărare prin actele depuse la dosarul cauzei și de inculpat în declarațiile date în fața instanței, după cum nici nu a solicitat martorei AA., mandatar financiar, să declare acele sume sau bunuri achiziționate la Autoritatea Electorală Permanentă. Prin urmare, este evident că inculpatul A. a cunoscut că sumele nu reprezentau o donație sau sponsorizare din partea lui B., fiind solicitate de inculpat în schimbul traficării influenței sale la factorii de decizie din cadrul unităților administrative locale pentru a facilita derularea unor contracte în curs și obținerea de noi contracte de lucrări pentru firmele administrate de martorul denunțător.
Mai mult, în art. 8 alin. (1) și (2) din legea sus-menționată se instituie o obligație legală pentru partidele politice, ca toate donațiile să fie evidențiate în mod corespunzător în documentele contabile, cu menționarea datei la care au fost făcute și a altor informații care să permită identificarea surselor de finanțare, iar în cazul donațiilor în bunuri și servicii prestate cu titlu gratuit obligația înscrierii lor în contabilitate la valoarea justă și stabilită în condițiile legii.
Or, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, aceste sume și bunuri nu au fost înscrise în evidențele contabile și nici nu au fost declarate la Autoritatea Electorală Permanentă, aspect confirmat chiar de martora AA., prin urmare, scopul pretinderii și remiterii lor a fost altul decât cel susținut de apărare.
Singurul martor care a arătat că a participat la discuțiile dintre B. și inculpatul A. și a auzit că B. s-a oferit să facă sponsorizări pentru campania electorală din anul 2012 cu fulare și șorțuri și că acesta a fost îndrumat de A. să vorbească cu AA. pentru a încheia contractul de sponsorizare a fost martorul BB., care în acea perioadă era șoferul inculpatului A., fiind implicat chiar el în distribuirea de materiale electorale, printre care și fulare de culoare roșie, potrivit celor declarate de acesta în fața instanței. Martorul a arătat că astfel de discuții s-au purtat de A. cu B. în localitățile Gura Șuții, Târgoviște și Lucieni. Acesta a mai arătat că a participat și la discuțiile dintre AA. și B. când acesta din urmă i-a comunicat lui AA. că va semna contractul după ce va aduce facturile de achiziționare marfă, după cum același martor a relatat că știe că fularele au fost aduse la sediul PSD Dâmbovița de D., aspect comunicat de A., B. și D.
Depoziția martorului BB. nu a fost apreciată ca fiind credibilă de către instanța de fond, având în vedere atât aspectele învederate anterior de instanță cu privire la condițiile și modalitățile legale în care se puteau face aceste donații în cadrul campaniei electorale, cât și faptul că niciuna dintre persoanele menționate de acesta, cu referire la martora AA. și martorul denunțător, nu au arătat că acesta a fost prezent la momentul când s-au purtat discuții referitoare la încheierea pretinsului contract de donație. Ca atare, depoziția acestui martor a fost înlăturată de către instanța de fond, apreciind că este făcută pro causa, date fiind și relațiile de subordonare dintre inculpat și martor.
Tot în apărarea sa, inculpatul A. a mai invocat și împrejurarea că nicio probă nu dovedește că acesta ar fi intervenit pe lângă primarii din comunele arondate județului Dâmbovița pentru a facilita derularea unor contracte în curs și obținerea de noi contracte de lucrări pentru firmele administrate de martorul denunțător B., relevând în acest sens depozițiile martorilor CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că deși, în depozițiile făcute în fața instanței la datele de 21 februarie 2014, 21 martie 2014 și 7 aprilie 2014 martorii CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II., au arătat, în esență, că inculpatul A. nu a intervenit la aceștia ca prin prisma funcțiilor deținute, primari ai comunelor menționate mai sus, să faciliteze derularea (la Potlogi, Ungureni - Dragomirești, Perșinari, Șotânga și Mănești) sau obținerea unor contracte pentru firmele lui B., acest aspect nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului A. în modalitatea pretinderii și primirii, în mod indirect, a unor sume de bani în schimbul pretinsei sale influențe la factorii de decizie ai unităților administrativ-teritoriale locale.
În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a arătat că, subiectul activ nu trebuie să aibă o influență reală asupra funcționarului care trebuie să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, după cum nu are relevanță nici dacă intervenția s-a realizat sau nu și nici dacă a vizat un act legal sau ilegal, nefiind important nici dacă actul a fost sau realizat. Ceea ce are relevanță în cazul infracțiunii de trafic de influență este ca influența să privească un funcționar ce are atribuții în îndeplinirea actului pentru care subiectul activ a pretins, primit banii ori alte foloase.
În considerarea acestor elemente teoretice și a jurisprudenței instanței supreme, s-a constatat că, în cauză, inculpatul A. l-a lăsat pe martorul denunțător să creadă că are influență asupra factorilor de decizie locali, astfel că, împrejurarea relevată de martorii propuși în apărare, în sensul că nu a fost exercitată această influență asupra lor, nu are consecințe juridice asupra existenței laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului.
În consecință, în raport de situația de fapt expusă, reținută pe baza denunțurilor și declarațiilor martorului B., declarațiilor martorilor propuși de acuzare și de apărare, transcrierilor înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, proceselor-verbale de marcare a sumelor remise inculpatului prin intermediul lui D. și planșelor foto întocmite cu această ocazie, concluziilor raportului de expertiză tehnică și criminalistică care, în esență că, au relevat că, deși nu se poate stabili autenticitatea înregistrărilor convorbirilor în mediu ambiental puse la dispoziție de instanță, nu au fost identificate urme ale unor eventuale intervenții de modificare prin ștersături, adăugiri, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere a înregistrărilor, nu a confirmat dar nici nu a exclus simultaneitatea înregistrărilor din lipsa unor elemente temporale de comparație, a constatat că varianta îmbunătățită a fișierelor audio din punctul de vedere al audiabilității nu aduce modificări de esență ale conținutului dialogurilor purtate în mediu ambiental, conform mențiunilor din tabelul 4, iar în ceea ce privește suportul optic pe care este stocată sesiunea de înregistrare cu nr. 3, fișierul 14 noiembrie 2012 B. cu A. a stabilit cu probabilitate ridicată că vocea aparține inculpatului A., pentru celelalte înregistrări aflate pe suporturile optice L1, L3 și L6 stabilind că eșantioanele de vorbire în litigiu nu au fost suficiente cantitativ și calitativ pentru a permite o analiză, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că, fapta inculpatului A. care, în calitate de deputat în Parlamentul României a solicitat, la data de 12 noiembrie 2012, martorului denunțător B., sume de bani pentru achiziționarea combustibilului necesar pentru autoturismele ce urmau să fie folosite în campania electorală și a unor bunuri alimentare ce urmau a fi împărțite în preajma alegerilor parlamentare, totalizând 130.000 RON, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă funcționari cu putere de decizie la nivel local (primarul comunei Perșinari și președintele Consiliului județean Dâmbovița, C.), în scopul facilitării derulării unor contracte în curs și obținerea de noi contracte de lucrări pentru firmele administrate de martorul denunțător și care a și beneficiat la datele de 16 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 21 noiembrie 2012 și 22 noiembrie 2012, prin intermediul martorului D. de patru tranșe de câte 15.000 RON, o parte fiind folosită pentru achiziționarea de bunuri (fulare și șorțuri de culoare roșie) pentru promovarea PSD în campania electorală parlamentară, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
V. Referitor la infracțiunea de trafic de influență din anul 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești rezultă, fără putință de tăgadă că inculpatul A., în calitate de președinte al organizației județene a PSD Dâmbovița, a pretins și primit, în perioada mai - noiembrie 2009, în timpul campaniilor electorale pentru alegerile europarlamentare (iunie 2009) și alegerile prezidențiale (sfârșitul anului 2009), în mod indirect, în beneficiul formațiunii politice din care făcea parte, de la martorul denunțător B., bunuri (găleți de culoare roșie) în valoare de 535.302 RON, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă primarii din unitățile teritoriale administrative arondate județului Dâmbovița, pentru a facilita obținerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate și controlate de martorul denunțător.
Martorul denunțător B. era cunoscut în județul Dâmbovița ca om de afaceri ce deținea mai multe firme în domeniul farmaceutic, alimentar și al construcțiilor (în acest ultim domeniu neavând o experiență îndelungată, astfel cum a arătat chiar martorul) respectiv, SC JJ. SRL, SC KK. SRL, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC NN. SRL, SC OO. SRL, SC S. SRL, SC PP. SRL, SC Q. SRL etc. și se cunoștea cu inculpatul A. din anul 2008, fiindu-i prezentat de un prieten, ulterior relația dintre cei doi devenind apropiată.
Instanța de fond a apreciat că existența unei relații apropiate dintre martorul denunțător și inculpat este dovedită atât de împrejurarea că B. îl vizita în mod frecvent pe inculpat la sediul PSD Dâmbovița, cât și de modul de adresare dintre aceștia (formulele de adresare folosite de inculpat fiind "B."), întâlnirile dintre cei doi neputând fi circumscrise doar intenției martorului denunțător de a obține un loc pe listele electorale, așa cum a încercat să susțină apărarea, ci și rezolvării unor probleme personale între cei doi, incluzând aici și cele în realizarea activității infracționale, confirmată de prezența martorului denunțător și la sediul Parlamentului, unde era așteptat de martorul D. și condus la biroul lui A. Prezența martorului denunțător în mai multe rânduri la sediul PSD Dâmbovița este confirmată și de martorul O., care în anul 2009 îndeplinea funcția de secretar executiv al PSD Dâmbovița și care în depoziția dată în cursul urmăririi penale a arătat că martorul denunțător venea la sediul PSD iar "din zvon public cunoaște că este omul de încredere al lui A.", depoziție pe care și-a nuanțat-o în fața instanței, arătând că l-a văzut pe B. la sediul PSD în perioada 2009 - 2011, însă nu a observat ca acesta să discute cu A., crezând că este membru de partid, iar afirmația făcută la urmărire penală că B. ar fi un apropiat al lui A. nu o poate justifica decât că era emoționat, dar fără a putea detalia ce anume i-a produs starea emoțională, în condițiile în care audierea s-a făcut de procuror, în prezența apărătorului ales al inculpatului, iar martorul a semnat declarația fără obiecțiuni privind conținutul acesteia. Având în vedere aspectele relatate chiar de către martor în fața instanței, în sensul că, până în anul 2010, a fost în relații apropiate cu B. și că în anul 2010 sau 2011 a participat la ziua onomastică a lui A., organizată la un restaurant din Târgoviște, la care a fost prezent și B., este dificil de a aprecia ca fiind credibilă susținerea martorului că nu cunoștea dacă B. era sau nu membru de partid și scopul vizitelor sale la sediul PSD, având în vedere și calitatea martorului - secretar executiv PSD -, sau natura relației dintre B. și A. în considerarea faptului că, împreună cu B. a participat la un eveniment privat al inculpatului, prin urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind reală depoziția acestui martor din cursul urmăririi penale care se coroborează și cu celelalte elemente probatorii administrate în cauză.
Faptul că martorul denunțător s-a deplasat de mai multe ori la sediul PSD Dâmbovița, la finele anului 2009, după alegerile prezidențiale și a luat legătura cu A., este confirmat și de martorul QQ., consilier parlamentar la cabinetul inculpatului din Fieni și Moreni, care a arătat că l-a văzut pe B. venind la sediul PSD de mai multe ori, context în care a întrebat de A., însă nu poate preciza dacă întâlnirea dintre cei doi s-a și realizat.
În denunțul și declarațiile date în cursul urmăririi penale, și în declarația dată în fața instanței la data de 18 octombrie 2013, B. a arătat că, în cursul anului 2009 în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare și a campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, la solicitarea lui A., președinte al PSD Dâmbovița la acea dată, a participat cu sume de bani pentru achiziționarea de bunuri folosite în campaniile electorale, respectiv, a achiziționat prin intermediul firmelor sale de la SC RR. SRL, găleți de culoare roșie în sumă totală de aprox. 100.000 euro, în schimbul promisiunii inculpatului că îi va asigura protecție și îl va sprijini în obținerea unor contracte de achiziții publice.
Cele 155.000 bucăți de găleți de culoare roșie au fost achiziționate prin intermediul societăților administrate de martorul denunțător, SC JJ. SRL, SC KK. SRL, SC MM. SRL, SC NN. SRL, SC OO. SRL și SC S. SRL SC PP. SRL, de la SC RR. SRL, firmă indicată tot de inculpatul A., iar conform facturilor fiscale și documentelor de plată puse la dispoziție chiar de către B. la momentul formulării denunțului, rezultă că valoarea totală a acestor "cadouri electorale" a fost de 535.302 RON.
Instanța de fond a apreciat că declarațiile martorului denunțător, puse sub semnul îndoielii de către apărare, având în vedere contextul formulării denunțului (martorul denunțător este cercetat de Direcția Națională Anticorupție în altă cauză pentru fapte de evaziune fiscală) nu sunt singurele elemente probatorii care să susțină acuzația adusă inculpatului A., astfel cum a învederat apărarea, dimpotrivă ele se coroborează și cu alte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește acțiunea anterioară de pretindere a unor sume de bani de către inculpatul A., de la martorul denunțător B., pentru cumpărarea unor bunuri în campaniile electorale din anul 2009, în schimbul pretinsei sale influențe la factorii de decizie locali, ce constituie elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de influență, s-a constatat de către prima instanță că, deși nu au fost identificate împrejurări care să permită plasarea acestei acțiuni într-un anume moment temporal, circumstanțiat faptic, totuși probele administrate după acest moment au confirmat realizarea ei de către inculpat, în modalitatea descrisă de către martorul denunțător.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că la data de 26 octombrie 2012 în cadrul întâlnirii avute cu martorul denunțător la sediul PSD Dâmbovița, inculpatul A. a discutat cu acesta, în termeni clari și conciși care nu au lăsat loc la interpretări, contribuția martorului denunțător la campaniile electorale din perioada 2008 - 2009, realizată la solicitarea sa, de care au beneficiat C. și SS., fără însă ca promisiunea de traficare a influenței făcută martorului denunțător de către inculpat, să se concretizeze, aspect care, de altfel, nu are nicio relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de trafic de influență (considerentele teoretice și jurisprudențiale fiind arătate pe larg la pct. 1). Tot în acest context, inculpatul A. a dat asigurări martorului denunțător că, fiind în relații mai bune cu C., îi va facila acestuia derularea contractelor pentru lucrările publice contractate dar care au fost sistate din lipsa de finanțare.
Prima instanță a reținut că în același context probator se circumscriu și dialogurile în mediu ambiental purtate de inculpatul A. cu martorul denunțător la datele de 12 noiembrie 2012 în localitatea Gura Șuții, când îi reconfirmă lui B. că nu a uitat "ajutorul" acestuia din anii 2008, 2009 și intervențiile făcute la C. și la data de 14 noiembrie 2012, împrejurare în care inculpatul, pentru a întări convingerea martorului că va uza de influența promisă, în vederea derulării contractului de la Perșinari, i-a comunicat că, deja a vorbit cu primarul și promite o intervenție directă la C. și SS., întemeiat tot pe sprijinul financiar acordat de martor celor doi în campania electorală din 2008 - 2009.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că dialogurile în mediu ambiental purtate de inculpat cu martorul denunțător, în mai multe rânduri și în locații diferite, fac dovada existenței unei pretinderi anterioare din partea lui A., de la martorul B., în schimbul intervenției inculpatului pentru favorizarea firmelor administrate de B., cât și a împrejurării că B. și-a onorat obligația în schimbul cumpărării de influență, prin achiziționarea de găleți.
Prima instanță a considerat că susținerea apărării în sensul că, în realitate, nu a existat o pretindere și că aceste discuții au vizat în fapt o solicitare formulată de A. către B. privind achiziționarea unui medicament necesar mamei sale nu poate fi primită în condițiile în care, în cadrul întâlnirilor dintre cei doi nu se menționează nimic cu privire la acest fapt. Referirile celor doi vizează achitarea obligației de către B. de a cumpăra găleți în anul 2009, la solicitarea lui A., în schimbul pretinsei influențe a acestuia din urmă, nerealizată în final.
În ceea ce privește înregistrările dialogurilor purtate în mediu ambiental dintre inculpat și martorul denunțător, dialoguri care susțin afirmațiile martorului denunțător referitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul A. în anul 2009, instanța de fond a constatat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, înregistrările convorbirilor nu au suferit modificări sau alterări de natură a schimba sensul dialogurilor dintre cei doi interlocutori, cu efecte asupra inexistenței faptei reținute în sarcina inculpatului.
Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că toate probele confirmă susținerea martorului denunțător privind pretinderea de către inculpatul A., în 2009, an electoral în care au avut loc alegeri europarlamentare și prezidențiale, a unor sume de bani pentru achiziționarea de bunuri (găleții) folosite în campaniile electorale sub formă de cadouri pentru electorat, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă factorii de decizie locali pentru facilitarea derulării contractelor de achiziții publice pentru firmele administrate sau controlate de către martorul denunțător.
Declarațiile martorului denunțător se coroborează și cu declarațiile martorului G., director general al SC OO. SRL, firmă administrată de B., care în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești a susținut, în mod constant, că în perioada 2008 - 2009, a îndeplinit și funcția de director la SC JJ. SRL și SC KK. SRL, aparținând tot lui B., calitate în care a întocmit și semnat bilete la ordin pentru plata de materiale publicitare, respectiv, achiziționarea de găleți de culoare roșie de la SC RR. SRL, dar că respectivele bunuri nu au ajuns niciodată la cele trei societăți administrate de B., fiind transportate de șoferii acestuia direct la sediul PSD Dâmbovița.
Instanța de fond a apreciat că susținerile apărării privind lipsa de credibilitate a acestui martor și înlăturarea depozițiilor sale din probatoriul administrat, având în vedere relația de rudenie dintre martor și B., care este naș de cununie și botez al fiului martorului, dar și de faptul că împreună cu B. sunt cercetați într-o cauză instrumentată de Direcția Națională Anticorupție pentru infracțiuni la legea evaziunii fiscale, nu pot fi primite, în contextul în care declarațiile martorului se coroborează cu alte elemente probatorii ce susțin acuzațiile aduse inculpatului și nici nu au fost infirmate de alte probe propuse de apărare.
Referitor la împrejurarea invocată de către apărare și care ar pune sub semnul îndoielii credibilitatea depozițiilor martorilor B. și G. (cercetarea celor doi de către Direcția Națională Anticorupție într-un dosar având ca obiect infracțiuni la legea evaziunii fiscale), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că este lipsită de un fundament legal. Scopul urmărit de legiuitor atunci când a permis formularea unui denunț/autodenunț de către persoanele cercetate într-o altă cauză și pentru care a prevăzut anumite privilegii judiciare cu efecte asupra limitelor de pedeapsă sau chiar a înlăturării răspunderii penale, a fost acela de a combate infracțiunile grave (inclusiv, cele de corupție) prin orice mijloace incluzând și informațiile furnizate de martori, chiar dacă aceștia sunt cercetați pentru alte fapte grave. Ca o garanție a respectării principiilor echității procesului penal, dreptului la apărare și egalității armelor, s-a instituit obligația în sarcina organului judiciar care primește denunțul, de a strânge probe, pe baza informațiilor furnizate de martorul denunțător, probe care pot susține sau nu aspectele relevate de autorul denunțului. Or, toate aceste probe au fost administrate în cauză de către procuror, ulterior acestea au fundamentat actul de inculpare și, în urma analizei și interpretărilor date de instanță în cursul cercetării judecătorești, s-a apreciat că ele susțin acuzația adusă inculpatului A. privind comiterea infracțiunii de trafic de influență.
Împrejurările relatate de către martorul denunțător și martorul G. privind achiziționarea de găleți de culoare roșie de la SC RR. SRL este confirmată și de martorul F., care în perioada 2008 - 2009 era conducător autor la SC MM. SRL, societate administrată de B., acesta relatând faptul că, în cursul anului 2009, a fost chemat de G. care i-a înmânat mai multe instrumente de plată pe care le-a dus la SC RR. SRL, în zona Cartierului Micro 6 din Târgoviște, împrejurare în care a constatat că mărfurile menționate în documentele fiscale erau găleți, însă martorul nu a transportat această marfă la sediul societății, prin urmare, nu poate să explice menționarea datelor sale personale de identificare pe facturile emise de SC RR. SRL (Factura din 17 noiembrie 2009, Factura din 26 octombrie 2009).
Referitor la modalitatea întocmirii facturilor de achiziție a celor 155.000 găleți de culoare roșie, instanța de fond a apreciat că relevante sunt și declarațiile martorei K., angajată la SC RR. SRL, punctul de lucru din județul Dâmbovița, care a arătat că, în cursul anului 2009, a întocmit mai multe facturi fiscale privind achiziționarea de găleți pentru mai multe societăți comerciale, respectiv, SC LL. SRL, SC MM. SRL, SC NN. SRL, SC OO. SRL, SC S. SRL, SC PP. SRL, astfel cum le-a menționat în cursul urmăririi penale când i-au fost prezentate aceste facturi, iar datele privind cantitatea de găleți și valoarea facturii le discuta telefonic sau direct cu J., administratorul și asociatul societății, la numele delegatului menționase persoana care s-a prezentat pentru ridicarea mărfii ori ridicarea facturii. În aceste împrejurări, martora l-a indicat cu ocazia recunoașterii din grup, pe F., persoană care s-a prezentat la punctul de lucru însă nu a putut preciza dacă acesta a și ridicat marfa. Martora a mai relevat faptul că pe unele facturi a menționat numele lui J. pentru că acesta, personal, s-a prezentat pentru a ridica facturile de achiziție a mărfurilor.
Martorul J., administratorul SC RR. SRL, a negat împrejurarea că ar fi avut vreo discuție cu B. în legătură cu prețul găleților sau cu faptul că ar fi cunoscut că ele urmau a fi achiziționate pentru PSD Dâmbovița, arătând că nu știe cine a cumpărat acele găleți, dar a văzut în facturile fiscale emise că este vorba de B., despre care cunoștea că are un lanț de farmacii, după cum nu cunoaște nici împrejurările în care numele său apare la mențiunea delegat pe o parte din facturile întocmite de martora K.
Susținerile martorului J. au fost infirmate de depozițiile martorei K., care a arătat modalitatea în care întocmea facturile de achiziție a mărfurilor și persoanele nominalizate la rubrica delegat, dar și declarațiile martorilor L. și M., manipulanți marfă la SC RR. SRL, care au arătat că în cursul anului 2009 au fost achiziționate mai multe găleți de culoare roșie, pe care cei doi le-au încărcat către beneficiar, dar nu pot preciza cine era acesta, cantitatea de găleți fiindu-le comunicată de J.
Situația de fapt a fost susținută și din declarația martorului N., fratele martorului J., care a confirmat faptul că în anul 2009 au fost manipulate pentru transport și găleți de culoare roșie.
Faptul că achiziționarea găleților de culoare roșie s-a realizat de către B. pentru inculpatul A. pentru a fi folosite în campaniile electorale din anul 2009, este dovedit și de declarația martorului P., care a arătat că în cursul anului 2009 își desfășura activitate la SC JJ. SRL, dar era angajat la SC NN. SRL și a fost rugat de șeful său, TT., să predea 4 mașini la patru băieți pe care nu îi cunoștea, sens în care a întocmit patru procese-verbale de predare, indicând datele sale de stare civilă. Or, dacă ar fi acceptată ipoteza apărării că aceste bunuri au fost folosite ca materiale publicitare pentru firmele martorului denunțător, nu era necesar ca martorul P. să predea patru mijloace de transport unor persoane necunoscute, ci aceste bunuri puteau fi transportate chiar de către conducătorii auto angajați ai firmelor administrate de către B. Mai mult, chiar martorul F., conducător auto al SC MM. SRL, administrată de martorul denunțător a arătat că a dus documente de plată pentru achiziționarea de găleți dar niciodată nu a transportat găleți pentru firmele lui B.
Martorul O., în declarația dată în cursul urmăririi penale, a arătat că, în anul 2009, a desfășurat activități pentru PSD pe zona Pucioasa, fiind implicat în mod direct în distribuirea de materiale publicitare pentru campania electorală, pliante sau flaiere, dar nu și a altor materiale, despre care a auzit că ar fi fost distribuite în alte comune din județ, însă nu își poate explica de ce este menționat la rubrica delegat pe unele facturi fiscale privind achiziționarea de găleți de la SC RR. SRL. În fața instanței de fond martorul și-a nuanțat depoziția în sensul că nu a precizat nimic în legătură cu împrejurarea că a cunoscut că s-au împărțit alte tipuri de materiale decât pliante sau flaiere în comunele din județ.
Instanța de fond a apreciat că declarațiile martorilor menționați mai sus se coroborează cu denunțurile și declarațiile martorului denunțător și cu documentele contabile, respectiv facturile emise de SC RR. SRL către societățile administrate de B., având ca obiect găleți, ordinele de plată prin care B. a efectuat plățile pentru achiziționarea a 155.000 bucăți găleți de culoare roșie de la SC RR. SRL, fișele furnizorului (SC RR. SRL), din care rezultă datele la care s-au efectuat plățile de către societățile administrate de B. și pe numele cărora s-au achiziționat acele bunuri, documente care atestă că s-a achitat un preț unitar de 2,1 RON pe găleată, suma totală achitată fiind de 535.000 RON.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că susținerile apărării, potrivit cărora documentele fiscale nu fac dovada că întreaga sumă a fost plătită pentru achiziționarea acelor găleți, nu poate fi primită în condițiile în care evidența plăților înregistrate, atât în contabilitatea furnizorului cât și a martorului denunțător, fac dovada valorii totale a plăților făcute de firmele lui B. pe numele cărora au fost achiziționate aceste bunuri. Efectuarea unor plăți ulterioare datei facturării mărfii și depășirii termenului stabilit de comercianți pentru plată nu poate justifica aprecierea că aceste plăți nu au fost făcute pentru bunurile facturate, astfel cum a susținut apărarea.
În raport de situația de fapt expusă, reținută pe baza declarațiilor martorilor, denunțurilor și declarațiilor martorului denunțător B., transcrierilor înregistrărilor în mediu ambiental, facturilor emise de SC RR. SRL, documentelor fiscale care atestă plata acestor bunuri de către firmele administrate de B. în condițiile în care aceste bunuri nu au fost folosite ca material publicitar pentru firmele administrate sau controlate de acesta, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că fapta inculpatului A. care, în calitate de președinte al organizației PSD Dâmbovița, în perioada mai - noiembrie 2009, a primit, în baza unei pretinderi anterioare, în mod indirect, de la martorul denunțător B., în beneficiul formațiunii politice din care făcea parte, produse în valoare de 535.302 RON, în schimbul pretinsei sale influențe asupra unor primari din comunele din județul Dâmbovița pentru a-l favoriza în obținerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate de martorul denunțător, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
VI. Apărările formulate de inculpatul A.
Inculpatul A. a formulat mai multe apărări pe fond pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, apreciind, în principal, că fapta nu există, solicitând achitarea în baza art. 16 lit. a) rap. C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea în baza art. 16 lit. b) și c) C. proc. pen., considerând că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.
În susținerea apărărilor formulate, în esență, a susținut că în lumina art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, art. 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a jurisprudenței Curții europene, este statuat dreptul persoanei la un proces echitabil care exclude provocarea polițienească și antrenarea sau folosirea unor agenți provocatori în obținerea unor probe care să susțină ulterior o acuzație, garanție reglementată și de normele procedurale interne cu referire la dispozițiile art. 101 C. proc. pen., care exclud posibilitatea obținerii probelor prin provocare și înlătură din ansamblul probator pe cele nelegal obținute.
Totodată, prin apărările formulate au fost relevate împrejurări privind omisiunea aducerii la cunoștința inculpatului a actelor și lucrărilor dosarului după finalizarea urmăririi penale, inexistența, dispariția, modificarea sau înlocuirea din dosar a unor documente, înscrisuri probatorii prezentate inculpatului în faza de urmărire penală dar care lipsesc din dosarul instanței, efectuarea unor activități pregătitoare realizării activității de prindere în flagrant a inculpatului în contextul în care nu s-a început urmărirea penală față de A. și nici nu s-a întocmit procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare pentru ca activitățile efectuate să constituie mijloace de probă conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen. (1968), inexistența unor ordonanțe de delegare pentru activitățile de urmărire penală realizate de ofițerii de poliție judiciară; intervențiile organului judiciar în înregistrările efectuate în mediu ambiental și stocate pe suporți optici care sunt duplicate ale suporților pe care s-au făcut inițial aceste înregistrări, reliefate și în transcrierile acestor înregistrări prin redarea în formă scrisă "neinteligibil" sau spații libere, aspect confirmat și de concluziile expertului care a întocmit raportul de expertiză dispus de instanță, lipsa unei dovezi științifice care să ateste că vocea aparține inculpatului A. în cuprinsul dialogurilor în mediu ambiental înregistrate de organele judiciare și care susțin acuzarea; lipsa de credibilitate a martorului denunțător în raport de împrejurarea că este cercetat de Direcția Națională Anticorupție pentru evaziune fiscală și, în acest context, a formulat denunțurile din cauză.
VI.1. În legătură cu aspectele invocate de apărare privind folosirea în procesul penal a unor probe nelegal obținute, prin provocarea polițienească, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale precum și dispozițiile art. 101 alin. (4) C. proc. pen. (anterior art. 68 alin. (2) C. proc. pen.), activitatea investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia și a altor persoane care acționează pentru organul judiciar - martorul denunțător - respectă garanțiile conferite de art. 6 din Convenție și norma internă menționată, neexistând o provocare, dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activității infracționale și punerea la dispoziția organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor și tragerea la răspunderea penală a făptuitorului, fără a exercita asupra persoanei o influență de natură a instiga la comiterea unei infracțiuni, care altfel nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii (cauzele Ramanauskas c. Lituaniei, Ludi c. Elveției, Teixeira c. Portugaliei și cauza Constantin și Stoian împotriva României).
În jurisprudența recentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul de provocare, distinct de folosirea legitimă a operațiunilor sub acoperire, subliniind încă o dată obligația instanțelor naționale de a proceda la o examinare atentă a materialului din dosar în cazul în care inculpatul invocă instigarea din partea poliției.
De asemenea, instanța de fond a mai stabilit că nu se poate reține provocarea acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională era deja luată, existând predispoziția făptuitorului de a comite infracțiunea (și nu creată prin acțiunea organului judiciar), iar autoritățile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activitățile ilicite ale persoanei respective.
Referitor la prima condiție, în raport de care instanțele naționale apreciază asupra existenței provocării în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, situația infracțională tinde să fie probată prin solicitarea investigatorului sau colaboratului sau există o invitație expresă la comiterea faptei din partea unui denunțător sau a unui martor anonim, s-a constatat că, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul A., deputat în Parlamentul României, este cel care l-a contactat în luna octombrie 2012 pe B. pretinzând de la acesta din urmă, în schimbul influenței sale la factorii de decizie locali din comunele arondate județului Dâmbovița, sume de bani și bunuri pentru campania electorală din anul 2012, fapt care l-a și determinat pe martorul denunțător să formuleze denunțul penal la 22 octombrie 2012, deci, anterior înregistrărilor efectuate de către organele judiciare (26 octombrie 2012), astfel că, aspectele relatate de inculpat în cuprinsul dialogurilor din mediu ambiental nu sunt rezultatul acțiunilor de provocare ale martorului denunțător. Mai mult, referirile în cadrul acestor dialoguri, la preexistența unei datorii față de martorul denunțător pentru bunurile cumpărate de acesta în campaniile electorale din anul 2009, tot ca urmare a pretinderii făcute de A., în calitate de președinte la organizației PSD Dâmbovița, la acea dată, de care au profitat membrii de partid, colegi ai acestuia, condiționată de pretinsa sa influență asupra unor factori de decizie locali pentru facilitarea obținerii unor contracte de lucrări publice de firmele administrate de B., nu poate fi atribuită unei acțiuni de provocare din partea martorului denunțător.
Contactul dintre inculpat și martorul denunțător s-a realizat la inițiativa inculpatului A. care, în considerarea unei "colaborări" anterioare cu martorul denunțător, a pretins din nou acestuia sprijin financiar pentru campania electorală din anul 2012, condiționat de pretinsa sa influență la factorii de decizie locali, fiind fără relevanță dacă această intervenție s-a realizat sau nu, martorul denunțător primind asigurări credibile, dată fiind calitatea inculpatului A., deputat, că va obține noi contracte de lucrări publice și va continua derularea contractelor deja obținute, deși societățile prin care se derulau aceste lucrări erau în procedura falimentului. De asemenea, tot din conținutul dialogurilor în mediu ambiental rezultă fără echivoc pretinderea banilor și a foloaselor materiale (pungi de Moș Nicolae pentru copii dar care să nu poarte sigla partidului întrucât a fost emisă o ordonanță de Guvern care interzicea împărțirea de cadouri electorale, combustibil pentru autoturismele folosite la transportul electoratului) de către inculpat, fără vreo sugestie din partea martorului denunțător, iar, în legătură cu remiterea banilor tot inculpatul este cel care îl indică martorului denunțător pe D., șoferului, ca fiind persoana de contact.
Față de aceste împrejurări faptice dovedite de ansamblul probator administrat în cauză, activitatea martorului denunțător respectă garanțiile dreptului la un proces echitabil și dispozițiile art. 101 alin. (4) C. proc. pen. (anterior art. 68 alin. (2) C. proc. pen.), neexistând o provocare, întrucât contactul martorului denunțător cu inculpatul a avut loc în contextul în care urma să satisfacă pretențiile financiare solicitate de inculpat, în mod direct, în schimbul pretinsei sale influențe asupra factorilor de decizie locali pentru facilitarea derulării în continuare și obținerii de noi contracte de lucrări publice pentru firmele administrate de martorul denunțător.
Instanța de fond a apreciat că nici cea de-a doua condiție a provocării nu este îndeplinită, respectiv, lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție a martorului denunțător, atâta timp cât din materialul probator administrat, rezultă că activitatea infracțională a inculpatului ce conturează pretinderea și primirea unor sume de bani și bunuri de la martorul denunțător B. (atât în anul 2009 cât și în anul 2012 în timpul campaniilor electorale), în schimbul pretinsei influențe la primarii comunelor din județul Dâmbovița, a fost anterioară momentului la care martorul denunțător a formulat denunțurile. După formularea primului denunț (22 octombrie 2012), organele judiciare având indicii ale comiterii unor fapte de corupție și cu privire la o posibilă implicarea a inculpatului, au efectuat activitățile specifice pentru stabilirea adevărului și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, constatând că aspectele relevate de martorul denunțător sunt confirmate de probatoriul administrat.
Folosirea înregistrărilor în mediu ambiental, realizate în contextul dat, nu constituie o încălcare a normei penale, având în vedere că inculpatul a luat hotărârea să comită și a comis faptele de trafic de influență fără vreo intervenție a martorului denunțător. Prin urmare, din momentul în care acuzatul își dă seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale, își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să-l demaște (cauza Ludi c. Elveției) sau de a fi informate organele judiciare de către persoana care a cumpărat influența.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că înregistrările convorbirilor telefonice și în mediu ambiental sunt probe legal obținute și nu pot fi înlăturate din materialul probator, iar prin coroborare cu celelalte probe au conturat împrejurările faptice reținute de către instanță, care au permis aprecierea instanței de fond asupra existenței faptelor de trafic de influență, întrunirii elementelor constitutive și comiterii lor de către inculpatul A.
VI.2. Inculpatul a mai invocat în susținerea apărării și omisiunea organului judiciar de a-i aduce la cunoștință materialul probator administrat în cauză, critică pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere că, din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 15 februarie 2013, în prezența apărătorului ales, UU., după soluționarea de către procurorul de caz a cererilor de probatorii și de procurorul ierarhic superior a plângerilor împotriva actelor procurorului, în conformitate cu dispozițiile art. 250 C. proc. pen., s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului A. care nu a dorit să facă nicio declarație, precizând că i-au fost prezentate dosarele de urmărire penală nesigilate și nenumerotate. Faptul că la momentul prezentării materialului de urmărire penală dosarele nu erau numerotate și sigilate nu poate conduce la concluzia că nu s-a realizat activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală, în condițiile în care actele cuprinse în cele patru volume sunt rezultatul cercetărilor efectuate de organul judiciar în legătură cu acuzațiile aduse inculpatului A. prin actul de sesizare, iar cu ocazia prezentării întregului material probator nu au fost contestate sub acest aspect de către inculpat.
În legătură cu susținerile apărării privind inexistența, dispariția, modificarea sau înlocuirea din dosar a unor documente, înscrisuri probatorii prezentate inculpatului în faza de urmărire penală dar care lipsesc, în opinia apărării, din dosarele înaintate instanței, instanța de fond a constatat că nu sunt întemeiate pentru considerentele expuse deja în conținutul Încheierii din 16 septembrie 2013 cu ocazia verificării regularității actului de sesizare. În plus, prima instanță a mai reținut că și în ipoteza avansată de apărare privind existența și a altor acte întocmite de procuror pe care inculpatul le-ar fi consultat pe parcursul cercetărilor dar care nu se mai regăsesc în dosar, existența acestor acte sau documente nu are relevanță sub aspectul probatoriilor care fundamentează actul de sesizare, în contextul în care instanța analizează și verifică acuzația adusă inculpatului în limitele învestirii și în baza actelor de urmărire penale aflate la dosar (art. 317 C. proc. pen., stabilind limitele învestirii instanței la fapta și persoana arătate în actul de sesizare prin raportare la dispozițiile art. 263 C. proc. pen. care impun ca descrierea succesiuni activităților inculpatului să fie susținută de probele administrate și reflectate în actele aflate la dosarul cauzei, sesizarea instanței fiind făcută la data de 26 februarie 2013), cu atât mai mult cu cât, inculpatul nici nu a făcut dovada, sau un început de dovadă, că ar fi sesizat organele judiciare competente în legătură cu dispariția unor acte din dosarul de urmărire penală.
VI.3. Tot în contextul apărărilor formulate, s-a mai invocat efectuarea unor activități pregătitoare realizării activității de prindere în flagrant a inculpatului în contextul în care nu s-a început urmărirea penală față de A. și nici nu s-a întocmit procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare pentru ca activitățile efectuate să constituie mijloace de probă, conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen.
Referitor la aceste aspecte, ce ar avea ca efect nulitatea actelor de urmărire penală și, pe cale de consecință, inexistența faptelor reținute în sarcina sa, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că, după formularea denunțului de către B., la data de 22 octombrie 2012, procurorul a dispus prin Ordonanța nr. x/P/2012 din 26 octombrie 2012 interceptarea provizorie a convorbirilor în mediu ambiental dintre inculpatul A. și martorul denunțător B., ordonanță confirmată de judecător prin Încheierea nr. 77 din 29 octombrie 2009, prin care s-a și dispus autorizarea interceptărilor audio video pe o perioadă de 28 de zile, dintre cei doi, interceptări prelungite ulterior de către judecător pentru toate persoanele implicate în activitatea infracțională.
Potrivit dispozițiilor procedurale anterioare, actele premergătoare erau efectuate în scopul începerii urmăririi penale de către organele de cercetare penală, fiind acte cu caracter procedural penal care se efectuau în condițiile prevăzute pentru actele de urmărire penală. Prin urmare, respectarea cerințelor specifice prevăzute de art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., reprezenta singura condiție de valabilitate ca mijloc de probă în procesul penal, indiferent de împrejurarea că erau efectuate în cursul actelor premergătoare sau că au fost sau nu consemnate în cuprinsul unui proces-verbal, conform dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., în acest sens fiind și practica constantă a instanței supreme.
În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, aflate la dosarul cauzei efectuate în faza actelor premergătoare cu respectarea condițiilor și cazurilor indicate de lege, constituie mijloace de probă în cauză. În consecință, a apreciat că apărarea inculpatului este neîntemeiată și, sub acest aspect, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental efectuate anterior datei de 22 noiembrie 2012 (data începerii urmăririi penale față de inculpatul A.) fiind mijloace de probă legal obținute (în baza unei autorizații emise de judecător, pentru strângerea probelor necesare începerii urmăririi penale în condițiile existenței unor date/informații cu privire la comiterea unor fapte de corupție) și nu pot fi înlăturate, dimpotrivă, fiind probe care susțin existența faptelor de trafic de influență și comiterea lor de către inculpatul A. în modalitatea cerută de norma de incriminare sub aspectul laturii obiective și subiective.
VI.4. Apărarea a susținut și nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de ofițerii de poliție judiciară în condițiile în care nu există o delegare din partea procurorului, susținere care este infirmată de actele și lucrările dosarului.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, în cadrul acestei structuri specializate, în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, funcționează ofițeri de poliție judiciară ce își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al procurorului care efectuează urmărirea penală.
În alin. (4) al articolului menționat se precizează că dispozițiile procurorilor Direcției Naționale Anticorupție sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul direcției iar actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
Analizând actele și lucrărilor dosarului instanța de fond a constatat că procurorul desemnat să efectueze urmărirea penală în cauză, prin dispoziție scrisă și cu respectarea dispozițiilor legale privind organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție, a dispus ca anumite acte de urmărire penală să fie efectuate de către ofițerii de poliție judiciară pe care îi coordona, supraveghea și controla, printre care și audierea unor martori, ridicare de înscrisuri și documente fiscale, efectuarea demersurilor pentru citare și prezentarea persoanelor pentru audiere.
Față de aceste elemente din care rezultă cu evidență că procurorul a delegat, prin ordonanță, anumite activități în sarcina ofițerilor de poliție judiciară, susținerile apărării apar ca nefondate.
VII. Sub aspectul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că apărările inculpatului sunt neîntemeiate.
VII.1. Elementul material al infracțiunii de trafic de influență poate fi săvârșit alternativ în oricare dintre cele trei modalității normative constând în pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase. Acțiunile care alternativ pot constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii trebuie să îndeplinească anumite cerințe esențiale: autorul să săvârșească faptele prevalându-se de pretinsa influență reală pe lângă un funcționar sau salariat, aceste acțiuni să fie săvârșite de autor pe lângă un funcționar care are competența funcțională de a efectua actul solicitat, aceste acțiuni să fie săvârșite mai înainte ca funcționarul să fi îndeplinit actul cerut și care intră în atribuțiile sale de serviciu sau cel mai târziu în timpul efectuării lui ori concomitent cu acesta.
Stabilind că probele au fost legal administrate și dovedesc existența celor două fapte de trafic de influență, prima instanță a constatat că sub aspectul laturii obiective, materialul probator administrat a dovedit, pe de o parte, că inculpatul A., a pretins, la data de 12 noiembrie 2012, martorului denunțător B., sume de bani pentru achiziționarea combustibilului necesar pentru autoturismele ce urmau să fie folosite în campania electorală și a unor bunuri alimentare ce urmau a fi împărțite în preajma alegerilor parlamentare, totalizând 130.000 RON, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă funcționari cu putere de decizie la nivel local (primarul comunei Perșinari și președintele Consiliului județean Dâmbovița, C.), în scopul facilitării derulării unor contracte în curs și obținerea de noi contracte de lucrări pentru firmele administrate de martorul denunțător și a și beneficiat, la datele de 16 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 21 noiembrie 2012 și 22 noiembrie 2012, prin intermediul martorului D. de patru tranșe de câte 15.000 RON, o parte din bani fiind folosiți pentru achiziționarea de bunuri (fulare și șorțuri de culoare roșie) pentru promovarea PSD în campania electorală parlamentară, fiind fără relevanță împrejurarea dacă a realizat sau nu pretinsa influență iar, pe de altă parte că, în perioada mai - noiembrie 2009, în calitate de președinte al organizației PSD Dâmbovița a primit, în baza unei pretinderi anterioare, în mod indirect, de la martorul denunțător B., în beneficiul formațiunii politice din care făcea parte, produse în valoare de 535.300 RON, în schimbul pretinsei sale influențe asupra unor primari din comunele arondate jud. Dâmbovița pentru a-l favoriza în obținerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate de martorul denunțător, fiind de asemenea fără relevanță dacă pretinsa influență s-a și realizat, în contextul în care fiind o infracțiune de pericol existența acesteia nu este condiționată de producerea unui rezultat.
Totodată, asigurările date de inculpatul A. prin prisma funcțiilor îndeplinite (deputat în Parlamentul României, în anul 2012 și președintele organizației PSD Dâmbovița în anul 2009), i-a creat convingerea martorului B. că prin poziția sa în cadrul PSD și îmbunătățirea relațiilor cu martorul C., președintele Consiliului Județean Dâmbovița, care îi era obligat martorului pentru sponsorizările făcute de acesta la campania din anul 2009, putea să intervină la C. și la primarul comunei Perșinari pentru continuarea derulării contractelor încheiate cu firma martorului denunțător și pentru obținerea unor contracte noi pentru lucrări publice ce erau finanțate din bani publici.
Susținerile apărării privind neîndeplinirea condiției prevăzute de lege pentru realizarea elementului material al laturii obiective - lipsa unei promisiuni făcute denunțătorului de către inculpat, în mod clar și neunivoc, că va determina un funcționar public să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, din perspectiva noii incriminări date de legiuitor infracțiunii de trafic de influență în art. 291 C. pen., lege penală mai favorabilă sub acest aspect inculpatului, nu poate fi primită.
În acest sens, prima instanță a reținut că în ceea ce privește modificările legislative intervenite cu privire la dispozițiile art. 257 C. pen. raportat la acuzațiile aduse inculpatului A. că art. 4 C. pen., reglementând o situație derogatorie de la principiul activității legii penale, stabilește că, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Ca atare, ipoteza la care se referă aceste dispoziții legale vizează situația când legea nouă preia, în liniile sale generice, ideea de bază pe care se edificase și în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzației penale sau pentru care s-a pronunțat deja o soluție de condamnare nu mai întrunește unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conținut constitutiv.
Potrivit art. 257 C. pen. (1969) infracțiunea de trafic de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 10 ani".
Totodată, în art. 291 C. pen. infracțiunea de trafic de influență constă în "pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani."
Se observă că infracțiunea de trafic de influență prevăzută în conținutul art. 291 C. pen., are aceiași denumire marginală, într-o variantă de incriminare asemănătoare reglementării anterioare, însă, ca element de diferențiere, se prevede în mod expres condiția ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Păstrând aceeași rațiune ca și în reglementarea anterioară, traficul de influență reprezintă, în esență, o speculare, o exploatare a influenței pe care făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcționar public.
Analiza comparativă a celor două texte de incriminare, evidențiază câteva deosebiri, în sensul că, modalitatea "acceptării de promisiuni, de daruri", a fost înlocuită cu cea a "acceptării promisiunii de bani sau alte foloase"; a fost lărgită sfera întinderii promisiunii făcute de făptuitor cu privire la intervenția pe care se angajează să o aibă la funcționarul pe lângă care are sau lasă să se creadă că are influență, fiind adăugate alte noi conduite: urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului sau îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
O altă modificare, care în realitate nu constituie un element nou, ar fi reprezentată de inserarea unei condiții noi, necesare pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, respectiv aceea ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
Noțiunea de promisiune presupune un angajament, o făgăduială din partea autorului infracțiunii, prin care acesta își asumă obligația să facă ceva pentru a îndreptăți speranțele cumpărătorului de influență în sensul determinării funcționarului public să adopte conduita ce formează obiectul vânzării-cumpărării de influență.
Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), făptuitorul se obliga să intervină pe lângă funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, iar, în incriminarea actuală, subiectul activ promite că va determina funcționarul să adopte o anumită conduită. Instanța de fond a apreciat că activitatea de promisiune, prevăzută de C. pen. în vigoare, este inclusă în activitatea de determinare la care făptuitorul se obliga anterior, conform cerinței prevăzute de vechea normă, astfel încât nu este incidentă instituția dezincriminării, a discontinuității de incriminare.
Folosirea, în reglementarea anterioară, a expresiei "pentru a-l determina" reprezenta o garanție din partea vânzătorului de influență în sensul reușitei intervenției sale pe lângă funcționarul public, aspect care presupunea o obligație de rezultat, pe când, în situația actuală, subiectul activ are o obligație de diligență, care permite, însă, spre deosebire de vechea reglementare, o distincție clară cu privire la intenția infracțională a subiectului activ.
Prin această precizare a legiuitorului în legătură cu promisiunea determinării se conturează mai precis latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență și permite o delimitare netă de alte infracțiuni (spre exemplu, înșelăciunea), intenția clară a legiuitorului fiind aceea de a sublinia că nu orice pretindere de influență, chiar și fără a avea aparența minimală a unui act real de corupție, constituie trafic de influență, ci doar acel act de pregătire (pentru o posibilă faptă viitoare de luare de mită) care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale care trebuie sancționată penal conform art. 291 C. pen.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului A., întrunesc, în continuare, toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii prevăzute de 291 alin. (1) C. pen., nefiind incidente dispozițiile art. 4 C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.
VII.2. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de influență se săvârșește numai cu intenție calificată de scop, poziția subiectivă a autorului rezultând explicit din modalitatea sa de acțiune, primirea sau pretinderea, direct sau indirect, de bani sau de alte foloase, pentru sine sau pentru altul, în scopul determinării funcționarului să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, pe lângă care autorul a lăsat să se creadă că are influență.
În cauză, intenția inculpatului A. în comiterea celor două infracțiuni de trafic de influență este dovedită fără echivoc, contrar celor susținute de apărare, de întregul material administrat în cauză, relevante în acest sens fiind dialogurile purtate de inculpatul A. cu martorul denunțător B. la datele de 26 octombrie 2012, 12 noiembrie 2012, 14 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012 și 22 noiembrie 2012 (dată la care o tranșă din suma solicitată urma să fie remisă direct inculpatului de către martorul denunțător) în care inculpatul pretinde de la martorul B. anumite sume de bani pentru campania electorală din anul 2012 (pentru combustibilul necesar autoturismelor ce urmau a fi folosite în campania electorală din anul 2012, achiziționarea de bunuri și pungi cu produse alimentare de Moș Nicolae, pentru copii din circumscripția acestuia dar care nu puteau purta însemnele partidului întrucât s-a dat o ordonanță de Guvern care interzicea împărțirea de cadouri electorale), respectiv, în baza unei pretinderi anterioare, confirmă primirea în anul 2009 de bunuri de la martorul denunțător, folosite pentru cadouri electorale în anul 2009, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă factorii de decizie locali pentru facilitarea obținerii unor contracte și derularea în continuare a contractelor de lucrări publice la nivel local, de către firmele administrate de B.; declarațiile martorului D. care a arătat împrejurările în care a primit acele sume de bani în anul 2012 de la martorul denunțător B. (la solicitarea inculpatului A. care i-a și comunicat ce produse să achiziționeze cu banii primiți de la B. din complexul T. - șorțuri și fulare de culoare roșie, pe care martorul le-a și achiziționat), declarațiile martorei AA. care a arătat că nu a existat un contract de donație sau de sponsorizare dar cunoaște că au fost achiziționate bunuri de către B., bunuri care nu au fost evidențiate în contabilitate, declarațiile martorilor G., F. și a celorlalți martori printre care și angajații SC RR. SRL care au confirmat achiziționare unor bunuri - găleți de culoare roșie - de către B. în cursul anului 2009, din depozițiile unora dintre martori rezultând că aceste bunuri nu au fost folosite ca material publicitar de către societățile administrate de B.
Pentru toate aceste argumente, prima instanță a constatat că susținerile formulate în apărare sunt irelevante în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de existență respectiv, realizarea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective și subiective a infracțiunilor de trafic de influență și a comiterii faptelor de către inculpatul A.
Celelalte aspecte învederate de apărare privind exercitarea unor influențe din mediul politic determinat de poziția exprimată public de către inculpat în legătură cu anumite decizii la nivel înalt, exced competențelor Înaltei Curți în contextul verificării apărărilor inculpatului raportat la acuzațiile aduse acestuia prin actul de sesizare.
VIII. Legea penală mai favorabilă
Având în vedere că de la data sesizării instanței și până la pronunțarea hotărârii în fond, 11 martie 2015, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a impus efectuarea unei analize referitoare la incidența dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).
Legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract, ci pe baza unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării faptelor săvârșite în legea penală nouă și posibilitatea ca aceasta să retroactiveze, în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator.
Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator.
S-a reținut că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, în concurs real, de trafic de influență, fapte prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, incriminate în continuare în C. pen. în art. 291, iar analiza comparativă a normelor de incriminare expusă în cele ce preced, nu a evidențiat deosebiri esențiale privind conținutul constitutiv al infracțiunii care să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracțiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori formei de vinovăție cerută de lege), prin urmare, legea nouă nu retroactivează sub acest aspect.
În ceea ce privește regimul sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată celor două fapte reținute în sarcina inculpatului, s-a reținut că sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, în noua reglementare maximul special al pedepsei închisorii a fost redus de la 10 ani la 7 ani închisoare, însă având în vedere faptul că cele două fapte au fost comise în concurs real, iar potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. care prevăd că în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (în vechea reglementare potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., în cazul concursului se aplica pedeapsa cea mai grea, iar aplicarea sporului în cuantum de până la 5 ani era facultativă), legea nouă nu retroactivează întrucât s-ar putea ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante mai mare inculpatului.
IX. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reținând vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor de trafic de influență (două fapte) pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și, în considerarea argumentelor care au determinat stabilirea legii penale mai favorabile ca fiind C. pen. anterior, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv, dispozițiile părții generale a acestui cod, gradul de pericol social al faptelor, valorile sociale lezate, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare (din legea specială și C. pen.), scopul urmărit și consecințele activității infracționale, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.
La aprecierea gradului ridicat de pericol social al infracțiunilor comise de către inculpatul A., instanța de fond nu s-a raportat doar la natura acestora, ci a avut în vedere și amploarea activității infracționale desfășurată de inculpat (în campaniile electorale din anii 2009 și 2012), care prezintă elementele constitutive ale mai multor infracțiuni (fapte de corupție - trafic de influență), aflate în concurs real, modalitatea concretă în care acesta a acționat (pretinderea și primirea, prin intermediul altor persoane, a unor sume de bani și bunuri de la martorul denunțător B. în schimbul pretinsei sale influențe la funcționari publici pentru facilitarea derulării unor contracte și obținerii altor contracte de lucrări publice pentru firmele administrate sau controlate de B.), solicitând sprijinul altor persoane în achiziționarea de bunuri folosite în campaniile electorale sub forma cadourilor electorale, precum și urmarea produsă prin săvârșirea faptelor, prin care au fost afectate relațiile sociale privind corectitudinea, onestitatea celor dețin o funcție publică, autoritatea, prestigiul instituției publice din care face parte și inculpatul.
Deși, inculpatul A. nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și constatate de instanța de fond în baza probatoriului administrat, analizând circumstanțele personale ale acestuia cu referire la lipsa antecedentelor penale, cariera profesională, conduita bună în cadrul comunității din care face parte, apreciată ca atare și prin votul acordat la alegerile parlamentare de electorat, nivelul de instrucție, implicarea sa în exercițiul funcției elective, fiind și președintele Comisiei de control a activității SRI, interpelările formulate de acesta în exercițiul funcție publice, conduita sa procesuală de a se prezenta de fiecare dată în fața instanței și starea sa de sănătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că sunt elemente care, deși nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., sunt favorabile inculpatului și urmează a fi valorificate de către instanță în procesul de individualizare judiciară al pedepselor ce vor fi stabilite.
Ca urmare, reținând și toate celelalte elemente cu relevanță în evaluarea periculozității sociale a inculpatului, instanța de fond a constatat că se impune condamnarea inculpatului A. la pedepse egale cu minimum special prevăzut de lege, dând eficiență împrejurărilor favorabile enunțate, astfel că, aplicarea unor pedepse de câte 2 ani închisoare pentru cele două fapte de trafic de influență, cu executare în regim privativ de libertate, sunt suficiente și apte să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Totodată, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor de trafic de influență (fapte de corupție), în varianta prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, consecințele pe care le-a produs, precum și faptul că aceasta au fost comise de inculpat în funcția publică deținută, deputat în Parlamentul României și președinte al organizației PSD Dâmbovița, de care s-a folosit pentru săvârșirea lor, instanța de fond a apreciat necesară, în vederea realizării scopului preventiv al pedepselor principale stabilite pentru aceste infracțiuni, aplicarea în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen., și a pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Întrucât inculpatul A. a comis faptele din prezenta cauză înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile concursului real de infracțiuni, și în baza art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În raport de cuantumul pedepsei rezultante stabilite, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, având în vedere și gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, a apreciat că scopul sancțiunii nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care, în temeiul art. 71 C. pen., a interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Reținând în sarcina inculpatului A. săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, în concurs real, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din legea specială, constatând că se impune confiscarea în favoarea statului de la inculpat a sumelor de 45.000 RON (cele patru tranșe de bani primite prin intermediul lui D.) și de 535.000 RON (contravaloarea găleților achiziționate în anul 2009).
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 care impun obligația luării măsurilor asigurătorii în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție printre care este enumerată la alin. (6) din legea specială și infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., instanța de fond, în temeiul art. 20 raportat la art. 163 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2012 din 18 decembrie 2012 asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 580.302 RON.
Având în vedere soluția de condamnare dispusă, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
B. Judecata în apel
I. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A.
Prin apelul promovat, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat soluția sub aspectul netemeiniciei acesteia, apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este prea mică în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei și cu gravitatea faptelor.
Prin apelul promovat, inculpatul A. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei condamnări, apreciind, în principal, că faptele pentru care a fost condamnat nu există, iar în subsidiar că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.
II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iunie 2015, fiind fixat primul termen de judecată la data de 29 iunie 2015.
La data de 24 iunie 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a depus motive de apel.
Prin Încheierea din 29 iunie 2015, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a admis cererea de amânare formulată de apelantul intimat inculpat în vederea angajării unui apărător ales și pentru pregătirea apărării.
La data de 23 septembrie 2015, apelantul intimat inculpat a depus motive de apel, însoțite de înscrisuri, și o cerere de probe.
La termenul din 28 septembrie 2015 cauza a fost amânată datorită imposibilității de a se asigura continuitatea completului de judecată. La același termen de judecată, apelantul intimat inculpat a precizat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, înțelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere, potrivit dispozițiilor art. 374 C. proc. pen.
La termenul din 26 octombrie 2015, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul art. 420 alin. (5) C. proc. pen., prin raportare la prevederile art. 374 alin. (5) și (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul apărării în susținerea cererii de probatorii depusă la dosarul cauzei.
După deliberare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 351 alin. (3) C. proc. pen., art. 420 alin. (5), prin raportare la prevederile art. 374 alin. (5) și (6) C. proc. pen., a admis, în parte, cererea de probatorii, astfel:
1. Referitor la proba cu înscrisuri (un înscris - pct. 1 din cererea de probatorii scrisă), constând în emiterea de către instanța de apel a unei adrese către Direcția Națională Anticorupție, prin care această din urmă instituție să comunice următoarele:
- stadiul Dosarului penal nr. x/P/2011, în care la data de 27 iunie 2012 a fost începută urmărirea penală față de numiții B. și G. și dacă a fost emisă o soluție, iar în caz afirmativ înaintarea unei copii de pe acesteia;
- dacă pe rolul Direcției Naționale Anticorupție există și alte dosare în care numiții B. și G. sunt cercetați, iar în caz afirmativ, obiectul acestora. În opinia apărării, această probă este relevantă cu privire la acțiunea de provocare inițiată și desfășurată de denunțător, instanța, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a respins această probă, ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză.
2. Referitor la proba testimonială (pct. 2 - cererea de probatorii scrisă):
2.1. Pentru infracțiunea pretins a fi săvârșită în anul 2009, apărarea a solicitat suplimentarea probatoriului cu audierea următorilor martori: (pct. 2A din cererea de probatorii scrisă): VV., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., probă pe care instanța, apreciind-o, în parte, ca fiind relevantă în cauză pentru dovedirea elementelor de fapt ce constituie obiectul probei pentru prima infracțiune pentru care inculpatul A. a fost dedus judecății (anul 2009), în temeiul art. 100 alin. (3) teza I C. proc. pen., a admis audierea martorilor VV. și AAA.
2.2. Pentru infracțiunea pretins a fi săvârșită în anul 2012, apărarea a solicitat audierea următorilor martori (pct. 2B din cererea de probatorii scrisă): A., GGG., HHH., III. și JJJ. Instanța a respins această probă, pe de o parte, ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probațiunii - art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., iar pe de altă parte, întrucât pentru dovedirea elementelor de fapt ce constituie obiectul probelor pentru fapta pretins săvârșită în anul 2012 au fost administrate suficiente mijloace de probă de către prima instanță - art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., de altfel corect sistematizate de prima instanță pe filele din hotărârea atacată, fiind indicate și termenele la care au fost administrate aceste mijloace de probă, atât în acuzare, cât și în apărare.
La termenul din 14 decembrie 2015, în condițiile în care nu s-a putut asigura continuitatea completului de judecată, deoarece unul din membrii completului de judecată (judecătorul KKK.) s-a aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare, precum și împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a debutat încă, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a amânat cauza la data de 25 ianuarie 2016, în noua compunere a completului Penal 2 stabilită potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 noiembrie 2015.
La termenul din 25 ianuarie 2016, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a procedat la ascultarea martorilor încuviințați.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Președintele Completul de 5 Judecători a adus la cunoștința martorului VV. faptul că are obligația de a da declarație conformă cu realitatea, atrăgându-i-se, totodată, atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 121 alin. (3) C. proc. pen., Președintele Completul de 5 Judecători a solicitat martorului să depună jurământul.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, a procedat la ascultarea martorului VV., încuviințat pentru apelantul intimat inculpat A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, ulterior citirii și semnării ei de către martor.
În conformitate cu dispozițiile art. 381 C. proc. pen., în cursul audierii martorului VV., acestuia i-au fost adresate întrebări de către apărătorul apelantului intimat inculpat A., răspunsurile martorului fiind consemnate în cuprinsul declarației.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul art. 119 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat martorului AAA. să precizeze dacă este în relații de prietenie sau de dușmănie cu inculpatul din prezenta cauză, precum și dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârșirii infracțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Președintele Completul de 5 Judecători a adus la cunoștința martorului AAA. faptul că are obligația de a da declarație conformă cu realitatea, atrăgându-i-se, totodată, atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 121 alin. (3) C. proc. pen., Președintele Completul de 5 Judecători a solicitat martorului AAA. să depună jurământul.
Președintele Completului de 5 Judecători a procedat la ascultarea martorului AAA., încuviințat pentru apelantul intimat inculpat A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, ulterior citirii și semnării ei de către martor.
În conformitate cu dispozițiile art. 381 C. proc. pen., în cursul audierii martorului AAA., acestuia i-au fost adresate întrebări de către apărătorul apelantului intimat inculpat A. și președintele completului, răspunsurile martorului fiind consemnate în cuprinsul declarației.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. și reprezentantul Ministerului Public au precizat că nu mai au cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, instanța de ultim control judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) și (11) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 388 C. proc. pen. a acordat cuvântul la dezbateri în apel. Susținerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului ales al apelantului intimat inculpat A. făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum și ultimul cuvânt al apelantului intimat inculpat au fost în detaliu consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
III. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Evaluând probele administrate pe parcursul procesului penal, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în acord cu prima instanță, constată că s-a stabilit în mod corect împrejurările faptice, legea penală mai favorabilă și încadrarea juridică a faptelor.
IV.1. În ceea ce privește apărările formulate de apelantul inculpat A., potrivit cărora Noul C. pen. este mai favorabil deoarece prin textul incriminator a fost introdusă o condiție suplimentară pentru existența laturii obiective, constând în promisiunea subiectului cumpărător de influență pentru determinarea funcționarului să aibă o anumită conduită, astfel încât în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători le apreciază ca nefondate.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
Analizând cele două reglementări, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că între acestea nu există o deosebire de substanță în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii.
Astfel, în art. 257 alin. (1) din vechiul C. pen. se prevedea că "Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani." Din redactarea textului se poate observa că subiectul activ se angaja să determine funcționarul să aibă o anumită conduită.
În art. 291 alin. (1) din noul C. pen. se prevede că "Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 7 ani."
Noțiunea de promisiune presupune un angajament din partea autorului infracțiunii, pentru a convinge cumpărătorul de influență, că poate determina un funcționar public să adopte conduita ce formează obiectul vânzării-cumpărării de influență. Ca atare, noțiunea de promisiune prevăzută în art. 291 din noul C. pen. se regăsea și în vechea reglementare prin obligația pe care și-o asuma subiectul activ de a determina funcționarul public să aibă o anumită conduită.
Expresia "pentru a-l determina", folosită în vechiul C. pen., reprezenta o garanție din partea subiectului activ în sensul reușitei intervenției sale pe lângă funcționarul public.
Referitor la îndeplinirea condiției prevăzute de lege pentru realizarea elementului material al laturii obiective, respectiv promisiunea făcută denunțătorului că va determina un funcționar public să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, rezultă indubitabil din discuția purtată de martorul denunțător cu inculpatul din data de 14 noiembrie 2012, când inculpatul a precizat martorului denunțător că a vorbit deja cu primarul localității Perșinari:
B.: Da nu mă uitați și pe mine cu Perșinari-ul ăla.
A.: Nu te uit mă! Am vorbit deja cu primarul, să vedem ce facem și cu baza sportivă.
Acest aspect denotă nu numai promisiunea făcută de inculpat martorului denunțător, ci și faptul că a început demersurile pentru determinarea funcționarului public pentru a găsi o soluție în vederea reluării lucrărilor.
De asemenea, în cuprinsul aceluiași dialog, inculpatul a promis martorului că vor merge împreună la președintele Consiliului Județean, martorul C.:
B.: Cu baza sportivă și ce mai apare. Nu mă mai trimiteți la C.
A.: Nu. Trebuie să mergem amândoi că și C. și SS. au ... Au, mă ... o datorie.
În raport de aceste considerații, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, inclusiv în forma prevăzută de 291 alin. (1) C. pen., astfel încât dispozițiile art. 4 C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 nu sunt incidente în cauză.
Tot cu privire la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării.
Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptelor și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale.
Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.
Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, în concurs real, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. (1968) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În Noul C. pen. acestea sunt incriminate prin art. 291.
Referitor la regimul sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată celor două fapte reținute în sarcina inculpatului, se observă că, sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, în noua reglementare maximul special al pedepsei închisorii este de 7 ani, în timp ce în vechea reglementare maximul special al pedepsei era de 10 ani. Însă, în condițiile în care cele două fapte au fost comise în concurs real, iar dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. prevăd că în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite s-ar putea ajunge la o pedeapsă rezultantă mult mai mare în raport cu vechiul C. pen., care, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b), în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea, aplicarea sporului fiind facultativă.
Astfel, pentru infracțiunile care formează obiectul acuzației penale, noile dispoziții apar ca fiind mai blânde sub aspectul regimului sancționator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni (concursul de infracțiuni) se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpat, este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentului apel.
IV.2. În ceea ce privește apărările formulate de apelantul inculpat A. privind nelegalitatea obținerii probelor, ca urmare a provocării de către martorul denunțător, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că nu sunt fondate în condițiile în care rezoluția infracțională era deja formată, iar inițiativa a aparținut inculpatului.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența recentă, a stabilit că nu se poate reține provocarea acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională era deja luată, existând predispoziția făptuitorului de a comite infracțiunea, instanțelor naționale revenindu-le obligația de a proceda la o examinare atentă a materialului din dosar în cazul în care inculpatul invocă instigarea din partea poliției.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că trebuie să fie luate în considerare anumite criterii atunci când se examinează dacă acuzatul a fost supus unei provocări ilicite și anume: motivul pentru care operațiunea poliției a fost organizată, natura și întinderea participării poliției, natura determinării sau a presiunilor făcute de poliție (cauza Edwards și Lewis c. Regatului Unit din 5 noiembrie 2002) și este realizată dacă sunt îndeplinite anumite condiții: există o invitație directă la comiterea infracțiunii din partea unui denunțător sau martor anonim și nu există niciun indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție.
Din modul în care s-au derulat evenimentele nu rezultă că atitudinea inculpatului A. s-a datorat intervenției organelor judiciare prin intermediul martorului denunțător, acesta acționând în mod liber datorită legăturii de prietenie pe care o avea cu acesta.
Mai mult, contactul dintre inculpat și martorul denunțător s-a realizat la inițiativa inculpatului A., în considerarea ajutorului acordat de către martorul denunțător în campaniile electorale din 2009. În aceste împrejurări inculpatul a solicitat martorului denunțător sprijin financiar pentru campania electorală din anul 2012, asigurându-l, pe baza influenței de care se bucura pe lângă autoritățile locale, de obținerea unor noi contracte de lucrări publice și facilitarea derulării contractelor mai vechi.
Astfel, din transcrierea înregistrărilor din mediul ambiental din 26 octombrie 2012, 12 noiembrie 2012 și 14 noiembrie 2012 rezultă cu certitudine că inculpatul A. avea formată rezoluția infracțională de a pretinde un sprijin din partea martorului denunțător pentru campania electorală, așa cum procedase și în perioada campaniilor electorale din 2009, în schimbul influențării președintelui Consiliului Județean Dâmbovița și a unor primari din județul Dâmbovița pentru acordarea unor contracte de lucrări publice și a pentru facilitarea derulării unor contracte mai vechi.
Tot din conținutul dialogurilor în mediu ambiental rezultă fără echivoc pretinderea banilor și a foloaselor de către inculpat pentru acordarea de cadouri electorale, fără vreo sugestie din partea martorului denunțător, inculpatul indicând martorului denunțător persoana căreia trebuia să remită sumele de bani, respectiv martorul D.
Activitatea infracțională a inculpatului de pretindere și primire a unor sume de bani și bunuri de la martorul denunțător B. (pentru campaniile electorale din 2009) în schimbul pretinsei influențe la primarii comunelor din județul Dâmbovița, a fost anterioară momentului la care martorul denunțător a formulat primul denunț (22 octombrie 2012). După această dată, existând indicii privind săvârșirea unor noi fapte de corupție și cu privire la o posibilă implicarea a inculpatului, organele judiciare au efectuat activități specifice pentru stabilirea adevărului și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate.
În aceste condiții, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că activitatea martorului denunțător s-a desfășurat cu respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil, iar probele au fost administrate cu respectarea dispozițiilor art. 101 alin. (4) C. proc. pen. (art. 68 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.), neexistând o provocare, întrucât contactul martorului denunțător cu inculpatul a avut loc la solicitarea acestuia din urmă, în contextul în care martorul denunțător trebuia să acorde sprijinul financiar solicitat de inculpat, în mod direct, în schimbul pretinsei sale influențe asupra autorităților locale decidente pentru facilitarea derulării în continuare a contractelor încheiate și obținerii de noi contracte de lucrări publice pentru firmele administrate de martorul denunțător, existând astfel indicii că inculpatul ar fi săvârșit fapta și fără intervenția martorului denunțător.
IV.3. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de autenticitate a înregistrărilor convorbirilor telefonice și din mediul ambiental Înalta Curte, completul de 5 judecători, o consideră nefondată, acestea coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, în conținutul înregistrări în mediu ambiental, potrivit concluziilor Raportului de expertiză criminalistică din data de 20 ianuarie 2015, nu au intervenit modificări, alterări sau alte elemente de contrafacere a înregistrărilor, iar în transcrierea acestui dialog nu au fost identificate elemente care să justifice o completare esențială a celor consemnate de către organul judiciar, de natură a schimba sensul dialogului, astfel cum a putut constata expertul. Martorul denunțător a precizat că nu contestă realitatea discuțiilor consemnate în procesele-verbale de redare a convorbirilor și dialogurilor purtate.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că înregistrările nu pot fi înlăturate din ansamblu probator, având în vedere că, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nu au fost identificate elemente de alterare, modificare sau contrafacere a acestora.
De asemenea, interceptările sunt în concordanță atât cu declarațiile martorului denunțător B., cât și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv actele contabile ale societăților controlate de către martorul denunțător, actele contabile ale SC RR. SRL, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, astfel încât acestea nu pot fi excluse din materialul probator.
Ca atare, înregistrările convorbirilor telefonice și în mediu ambiental sunt probe legal obținute și nu pot fi înlăturate din materialul probator, iar prin coroborare cu celelalte probe conturează împrejurările faptice reținute în sarcina inculpatul A.
IV.4. Referitor la critica privind nesinceritatea declarațiilor martorului denunțător B. și ale martorului G., raportat la faptul că aceștia sunt cercetați în altă cauză, astfel încât ar fi existat un interes în cooperarea cu organele judiciare pentru a beneficia de reducerea pedepselor, Înalta Curte, completul de 5 judecători, o consideră nefondată.
Împrejurarea că denunțătorul este cercetat într-o altă cauză, având ca obiect o altă infracțiune, nu alterează conținutul denunțului său, întrucât art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002 prevede expres această cauză de reducere a pedepsei în vederea scopului licit conferit chiar de legiuitor, respectiv descoperirea infracțiunilor de corupție.
În ceea ce privește declarațiile martorului G., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că acestea sunt concordante cu actele contabile ale SC RR. SRL și ale societăților controlate de către martorul denunțător B., astfel încât acestea nu pot fi considerate nesincere.
IV.5. În ceea ce privește critica referitoare la greșita confiscare a sumei de 535.302 RON, argumentat de faptul că potrivit facturilor emise de SC RR. SRL ar fi fost achiziționate găleți în valoare de 240.871,40 RON, Înalta Curte, completul de 5 judecători, o apreciază ca nefondată, în condițiile în care potrivit fișelor de furnizor, întocmite de către firmele controlate de către martorul denunțător, în perioada mai - noiembrie 2009, au fost achiziționate de la SC RR. SRL găleți în valoare totală de 535.302 RON:
- SC OO. SRL - 72.899,48 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL);
- SC PP. SRL - 72.918,23 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL);
- SC MM. SRL - 72.899,48 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL);
- SC NN. SRL - 72.899,48 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL);
- SC KK. SRL - 72.896,81 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL);
- SC LL. SRL - 72.899,48 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL);
- SC JJ. SRL - 97.889,48 RON (fișa furnizorului SC RR. SRL).
În ceea ce privește susținerea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat, potrivit căreia fișele de furnizori nu sunt documente justificative, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta nu este pertinentă în condițiile în care fișele furnizorului SC RR. SRL sunt însoțite de extrase de cont de la băncile prin care societățile controlate de către martorul denunțător au efectuat plățile către furnizorul SC RR. SRL.
Astfel, în dosarul de urmărire penală, la fiecare fișă a furnizorului SC RR. SRL se află atașate extrase de cont emise de băncile prin care societățile deținute de către martorul denunțător au efectuat plățile către furnizorul SC RR. SRL. Or, potrivit acestor documente, SC RR. SRL a emis un număr de 50 de facturi către firmele deținute de martorul denunțător, nu doar 22, așa cum apărătorul ales al apelantului intimat inculpat a precizat prin motivele de apel.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că și această critică este neîntemeiată, instanța de fond dispunând, în mod corect, confiscarea sumei de 535.302 RON de la inculpat, sumă ce reprezintă contravaloarea găleților achiziționate de către firmele martorului denunțător și distribuite de către Organizația PSD Dâmbovița electoratului din județ.
V. Referitor la fondul acuzațiilor aduse inculpatului, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată următoarele:
V.1. În ceea ce privește fapta din anul 2012, reținută în sarcina apelantului intimat inculpat A., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, în mod corect, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul judecății cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că în luna octombrie 2012, în mai multe rânduri, inculpatul A. a contactat telefonic pe martorul denunțător B., în legătură cu acordarea unui sprijin financiar pentru susținerea campaniei electorale. În schimbul acestui sprijin, inculpatul A. s-a oferit să intervină pe lângă autorităților administrative locale în vederea asigurării derulării contractelor încheiate de societățile controlate de martorul denunțător, precum și în vederea obținerii unor noi contracte.
Cu ocazia întâlnirii din 26 octombrie 2012 de la sediul PSD din Dâmbovița, în considerarea ajutorului dat de martorul denunțător B. în campaniile electorale din perioada 2008 - 2009, inculpatul A. i-a solicitat acestuia sprijin financiar pentru sponsorizarea campaniei electorale din anul 2012, asigurându-l, în schimb, de susținerea sa în derularea contractelor pe care martorul le încheiase cu autoritățile locale de pe raza jud. Dâmbovița, precum și în vederea obținerii unor contracte noi. În aceeași împrejurare, inculpatul a promis martorului că va facilita o întâlnire cu C., președintele Consiliului județean Dâmbovița, în vederea soluționării unor probleme ivite în derularea unui contract dar și pentru obținerea de noi contracte. Această situație de fapt rezultă din înregistrarea dialogurilor în mediu ambiental purtate la data de 26 octombrie 2012, fiind susținută de Procesul-verbal de redare din 28 octombrie 2012.
Din discuțiile purtate de inculpatul A. cu martorul denunțător B. la data de 26 octombrie 2012 a rezultat că acesta din urmă i-a adus la cunoștință inculpatului că datorită neefectuării plăților de către primăria Perșinari pentru Contractul de lucrări din 29 decembrie 2009 privind proiectarea și construirea bazei sportive multifuncționale în comuna Perșinari, încheiat între SC Q. SRL, firmă coordonată de martorul denunțător, și Consiliul Local al comunei Perșinari, această firmă a intrat în procedura reorganizării, situație ce poate fi rezolvată prin transferarea contractului către o altă firmă a martorului denunțător, însă trebuie acordul autorității locale. În aceste împrejurări, inculpatul A. chiar a comunicat martorului denunțător că va vorbi cu C. atât în vederea acordării sprijinului necesar în vederea efectuării transferului, cât și pentru obținerea unor contracte noi cu autoritățile locale pentru firmele controlate de martorul denunțător B., cu o finanțare certă, respectiv la unitățile de învățământ din județ (școli).
Aspectele descrise mai sus susținute de declarația martorului denunțător B. dată în fața instanței de fond în ședința publică din 18 octombrie 2013, prin care a precizat următoarele:
"Am fost la întâlnirea cu A. și am discutat din nou despre faptul că l-am ajutat în campania din 2009, făcând referire la cele 100.000 găleți, reamintindu-i acestuia, totodată, că urma să mă sprijine cu societățile de construcții.
Atunci când am discutat cu A., acesta avea siguranța unui post de deputat în PSD (USL devenit ulterior), dându-mi asigurări că, deși va fi doar deputat se înțelege bine cu președintele Consiliului Județean Dâmbovița și care era și președinte PSD Dâmbovița - C. și că, atât acesta din urmă, cât și SS. au obligație indirectă la mine întrucât i-am ajutat anterior.
În cadrul discuției i-am sugerat lui A. să îl ajute pe fratele meu, care era acționar la SC Q. SRL, acesta dându-mi asigurări că după ce se va instala, cu referire la formațiunea politică din care face parte, va fi bine".
De asemenea, elocvent în dovedirea situației de fapt privind traficul de influență săvârșit de inculpatul A., referitor la derularea contractelor deținute de firmele martorului denunțător B. și obținerea unor noi contracte în schimbul susținerii financiare din campania electorală, este transcrierea dialogurilor purtate de martorul denunțător cu inculpatul A., în mediul ambiental, din data de 26 octombrie 2012:
"A.: Ce vrei tu să faci și ... Uite, acum, bun, am revenit la relații de normalitate cu el, azi m-am dus cu el în munte, la ... [neinteligibil] ...
B.: Domnu' președinte, ca un c... ca un câine mă ține pe ... pe ... pe ăla! Deci eu am vorbit cu el ... ă ... Știți foarte bine, când a fost să așa, să ... M-ați rugat, băga-mi-aș [folosește un cuvânt obscen] ele, d-aia, ce ... de galeți și de [folosește un cuvânt obscen] ce-am făcut atunci! Ă, m-ați rugat o treabă și am zis că și C., pentru că el a beneficiat și el de asta! Că ...
A.: Și SS.!
B.: Au beneficiat cu toții!
A.: Da!
B.: Și atunci, deci ... ă ... să mă ții pe ... să mă ... să o pui pe Z., "Stai așa, că ...", Adică, știți cum mă simt? Ca un [folosește un cuvânt obscen], efectiv!
A.: Când vii, să mergem la el, împreună?
B.: Nu știu!
A.: Vii luni?
B.: Nici nu ... Eu ... Nu-i problemă de venit! Problema este următoarea, adică ... Mai are sens să mai vin?
A.: Mă, eu zic că da! ... .
... A.: Păi și frate-tău, acuma, unde este?
B.: E, păi, n-am ... n-am firma aia de construcții?
A.: Și mai funcționează firma de construcții?
B.: Firma de construcții funcționează, că este în reorganizare. Este singura care a mai rămas în reorganizare, restul este pe insolvență simplificată. Acuma, eu am făcut ... mai îmi fac niște firmulițe, ca să dau drumul la farmacie. Da' și el ... Am camioane acolo, am aia, stau cu ele și mă uit la ele. Că aicea ... cine m-a mai băgat în seamă? [folosește un cuvânt obscen]
A.: Cu ce să te ajut? Zi! Eu am revenit, am bătut palma cu C., sunt ... Spune-mi și mie, cu ce să te ajut?
B.: Cu ce dracu să mă ajutați? Să ... să-mi dați să muncesc cu frate-miu măcar, dracu! Ce să fac altceva? Ce pot să fac? Cu treaba astalaltă, eu nu știu ce puteți să mai faceți. Pentru că lucrurile ... nici nu știu. Dacă lucrurile erau cumva luate mai demult, era o treabă! Acuma ... ce să mai facem? Adică, nu știu ce să mai fac." ....
... A.: Serios? Băi, eu pentru de-asta te-am chemat. Că am revenit la relații mai bune cu ăștia. Am zis: "Îmi bag [folosește un cuvânt obscen]-n ea de funcție! Asta e! Nici un fel de problemă. M-a pus să candidez, candidez, nu știu ce ... Văd că mă invită la toate chestiile, la toate sindrofiile. Astăzi a ținut de mine să mă duc la munte cu ei ... [neinteligibil] ... nu sunt în forță ...
A.: Deci, tu spune-mi cu ce să te ajut!
B.: Deci, îmi trebuie așa ...
A.: Eu i-am spus că mă-ntâlnesc cu tine."
B.: Păi da, da' nu e ... da' nu e bine! [râde] Nu e bine. Și trebuie să mă apuc să m ... dracu, să ... muncesc ceva cu frate-miu, măcar? Hai să-i dau lu' ăsta, mai e ... Stau cu utilajele pe dreapta, ce fac? Să-mi dați să mănânc ceva!
A.: Ce poate să facă?
B.: Plus de a ... plus de-asta, am, am contractele astea, ziceți, la ... la Cojasca. Am pe o firmă insolvență. Poate găsesc o soluție să ... s-o transfer, dracului, contractu' pe altă firmă. Da' trebuie să vezi dacă e finanțare, dacă e posibil, cum e posibil?
A.: Da.
B.: La, la Perșinari, am baza aia sportivă, tot așa ... Am oprit-o, nici n-a venit bani, nici n-a ... Am făcut mai mult decât trebuia, am rămas cu un miliard jumate ...
A.: De școli, de școli sunt bani! Da' cum transferi activitatea?
B.: Păi, nu știu!
A.: Eu vorbesc cu C. La ce număr de telefon mai răspunzi tu, că te-am sunat pe mai multe telefoane ..."
Ulterior, între inculpatul A. și martorul denunțător B. au mai avut loc două întâlniri, respectiv la data de 12 noiembrie 2012 și la data de 14 noiembrie 2012.
Întâlnirea din 12 noiembrie 2012 a avut loc în localitatea Gura Șuții, împrejurare în care inculpatul a solicitat martorului denunțător B. sprijin financiar și material pentru campania privind alegerile parlamentare, constând în sume de bani pentru achiziționarea combustibilului necesar autovehiculelor folosite pentru transportarea electoratului și produse alimentare, respectiv pungi inscripționate cu "Moș Nicolae", fără sigla partidului pentru că s-a adoptat o ordonanță ce interzice distribuirea de produse alimentare sub sigla partidelor politice, pentru cei șase mii de copii din colegiu în care candida inculpatul. În schimbul ajutorului financiar, inculpatul A. l-a asigurat pe martorul denunțător că va interveni la factorii de decizie locali pentru sprijinirea derulării contractelor încheiate de firmele acestuia cu autoritățile locale, reconfirmând martorului denunțător intervențiile făcute la C., faptul că nu a uitat "ajutorul" acestuia din anii 2008, 2009, precum și posibilitatea obținerii de noi contracte cu finanțare sigură. În aceleași împrejurări, inculpatul a discutat cu B. și despre situația financiară a firmelor acestuia și contractul de la Perșinari, modalitatea de finanțare a lucrării și de realizare a transferului contractului de execuție către o firmă fără probleme financiare.
Relevantă în acest sens este transcrierea înregistrării din mediul ambiental a discuției purtate de martorul denunțător B. cu inculpatul A. la acea dată:
"B.: ... Auzi, noi ce facem cu ... [neinteligibil] să ne vedem cu ...
A.: Bă, eu am vorbit cu el, mi-a spus: "Bă, lasă ...".
B.: ... [neinteligibil] ... de ce dracu' mă, mă ... mă asta ... mă ... mă ține așa departe?
A.: De frică! A spus: "Dom'le, fiind în perioada de cercetare, B. este urmărit. Și B. îmi creează probleme și nu vreau și așa mai departe."
B.: Da.
A.: "Lasă-mă să câștigăm alegerile, să știu că am un guvern care mă apără și pe mine și apoi discutăm." I-am zis: "Bine C., niciun fel de problemă! Mai sunt trei săptămâni, nu mai avem mult."
B.: Da.
A.: Și hai să-l lăsăm, să vedem ce-are de gând.
B.: Am înțeles!
A.: Da? Bine. ...
A.: B., știi ce n-am înțeles eu? N-am înțeles de ce ... comportament ... [neinteligibil] ... Deci, l-am făcut pe dracu-n patru și în două mii opt și în două mii nouă și acum în două mii doișpe', ca să pot să fac rost de bani și să, să-i dau, ca să iasă președinte, da? Acu' și-a dat seama ce oameni are lângă el ...
B.: Am acolo neca... necazu' ăla, cu baza aia sportivă, în [folosește o expresie obscenă]!
A.: Și ce faci cu aia?
B.: Nu știu, să vedem cum dracu' fac, că are să-mi dea un miliard jumătate ...
Interlocutor: La Perșinari?
B.: Păi, da! Da, baza aia sportivă, din câmp, pe partea s ... pe mâna stângă, mergând de-aici încolo, înspre Pi ... Că așa, zic, aici ... Perșinari este în partea asta, da.
Interlocutor: Baza sportivă de la Perșinari?
B.: Da, aia care e făcută în câmp.
A.: Aia de lângă ... [neinteligibil] ...
Interlocutor: A, terenul de fotbal! ... [neinteligibil] ... e un fleac!
B.: Terenu' de fotbal, dracu' să-l pieptene! Da, bine ...
Interlocutor: Aia era ... două camere, acolo, cu ... Da.
B.: Când ne-am apucat, am ve ... Bine, acolo și el a greșit! ... Una peste alta, mai are să-mi dea un miliard jumate'. Da' zice că n-are, n-are finanțare în continuare, că, dacă ar mai avea în continuare finanțare, poate ...
A.: Da, este pe ... Pe ce? Pe OG 7, sau pe ce a fost?
B.: Pe OG 7 mi se pare că este.
A.: N-a fost finanțare de la Consiliul Județean. Că aici mai era ce mai era.
B.: Mi se pare că mai e ... [neinteligibil] ... Consiliul Județean parte.
A.: Ă?
B.: Mi se pare că e Consiliul Județean.
A.: Ori, ori! Dacă era la Consiliul Județean ... ă ...
B.: E la Consiliul Județean, că el spunea că tot timpu' se duce acolo, să dis ... să discute cu proiectul ăsta, cu ... cu cine dracu' ... [neinteligibil] ...
A.: Eu îl întreb. Îl întreb să vedem care este situația ...
B.: Și am rămas, am rămas așa. E ... deci, eu aș putea să dau înainte! Problema e că ...
A.: Tu aici, grădinița de-aici ai terminat-o?
B.: Nu. Păi, ce, e terminată grădinița aici? Nu-i terminată!
A.: Nu știu, nu ...
B.: Nu-i terminată! Este pe aceeași chestiune. N-am rămas blocați cu banii? Pe firma S., că am ... ale dracului, sunt cu ea în insolvență? N-am zis că se poate și încercăm să ... [neinteligibil] ... să ne luptăm, să ne luptăm?
B.: Da, da' eu am rămas cu [se bâlbâie] așa ... Adică, am rămas cu ea ... Mai are nevoie de o finanțare, în continuare, de un miliard și ceva, da' n-am reușit să mai facem nimic! Iar acolo ... Da' uite, că aș da înainte, da' numai să fie banii mai departe! Dacă nu-s banii mai departe ...
B.: Mai stau? Mai stau, sau plec? Plec ...
A.: Ă?
B.: Plec?
A.: Mai stai! Bun! Ce faci acum?
B.: Acum, în momentu' ăsta? Mi-am dat drumu' la farmacie în București. Am negociat ... am negociat limitele cu furnizorii ... [neinteligibil] ... Vreau să m-apuc de ... iarăși, de construcții ... [neinteligibil] ... puternic. Acuma nu mai trebuie scrisori de garanție.
A.: Cinci, ei ziceau patru. A cincea.
B.: Ă ...
B.: Dacă or ieși, dacă e ... or ieși oamenii.
A.: Un alt ... ă ...
B.: Impediment.
A.: Impediment ar fi ninsoarea.
B.: Să ... [neinteligibil] ...
A.: Și viscolu'. Că atunci ...
B.: Nu mai e soare.
A.: Mi-e frică. Eu m-am pregătit și eu, așa, cu ceva mașini, să văd ... Cu ceva benzină, cu ce ... Da' va fi greu!
Interlocutor: Și dacă ... Deci asta e ...
A.: Numai zece mașini pe fiecare secție, sunt cincizeci și opt, îți trebuie șase sute de mașini!
B.: [râde]
Interlocutor: Deci ...
A.: Șase sute de mașini ...
B.: Păi, de unde dracu' ... de unde ...?
A.: Dă-le câte două milioane, de benzină.
B.: Păi, înseamnă un mi ... un miliard, un miliard două sute!
Interlocutor: Ă, gândiți-vă cel mai ...
A.: Și să fie pârtie!
B.: ... [neinteligibil] ...
A.: Cu ce poți!
B.: ... [neinteligibil] ...
A.: Nu, stai puțin! ... Eu trebuie să fac ... Am în colegiu cinci mii de ... șase mii de copii.
B.: Da.
A.: Trebuie să fac niște pachețele pentru Moș Nicolae. Două portocale, două banane, o ciocolată și o napolitană.
B.: ... [neinteligibil] ...
A.: ... [neinteligibil] ... câte fac.
B.: Gata! Vă dau ... ă ... vă dau răspuns pe, pe ... [neinteligibil] ...
A.: Da. Da, da. Ca să-mi spui ce ... Da' vezi că pungile ți le dau eu, că sunt pungi cu Moș Nicolae.
B.: Îhî. Sunt marcate de ... [neinteligibil] dumneavoastră și ... [neinteligibil] ...
A.: Nu! Nu, nu, că nu ... [neinteligibil] ...
B.: Aoleu!
A.: N-avem voie să dăm produse alimentare ...
B.: A dat ordo... ordonanță, da.
A.: Ordonanță.
B.: Ă ... păi, eu ... mâine, mâine?
A.: Da.
B.: Ne-auzim mâine, să dau ...?
A.: Da.
B.: Bine!
A.: Da' nu ... [neinteligibil] ...
B.: Nu e, nu, nu. Bine, vă salut, sănătate!"
Prin declarația dată în fața instanței de fond, în ședința publică din 18 octombrie 2013, martorul denunțător B. a confirmat situația de fapt rezultată din dialogurile prezentate mai sus, precizând următoarele aspecte:
"În luna octombrie 2012, la câteva zile după prima întâlnire cu A., am mers împreună și cu alți membri PSD în jur de 200 - 300 oameni la Primăria Gura Șuții, unde pe lângă alte discuții de natură politică, A. mi-a solicitat sprijinul pentru plata contravalorii combustibilului necesar pentru 30 - 60 de mașini care urmau să ducă alegătorii din colegiul său electoral la vot (com. Perșinari, Gura Șuții, Văcărești, și posibil Dragomirești sau Voinești).
Am făcut și un calcul estimativ apreciind că valoarea combustibilului ar fi în jur de 1 miliard 200 mii lei vechi, respectiv 120.000 RON.
La plecare A. amintindu-și că anterior a mai dat și pachete cu alimente în campania electorală din 2009 mi-a solicitat sprijinul pentru a face din nou acest lucru și în campania din 2012, sugerându-mi să punem în pungi câte o banană, portocală și cozonac.
Discuțiile respective s-au purtat la nivel general, urmând ca eu să dau un răspuns.
Cu ocazia întâlnirii de la Gura Șuții am discutat cu A. despre finanțarea lucrării privind Baza Sportivă de la Perșinari, întrucât aceasta era oprită și aveam nevoie pentru a putea continua lucrările, aici având deja un contract.
În acest context A. m-a asigurat că va vorbi cu primarul de la Perșinari și C. președintele Consiliului Județean Dâmbovița."
Întâlnirea din data de 14 noiembrie 2012, dintre martorul denunțător B. și inculpatul A. a avut loc la sediul Primăriei Lucieni, împrejurare în care B. i-a comunicat că, potrivit calculelor sale, îi poate remite inculpatului suma de 90.000 RON în luna noiembrie și 40.000 RON în luna decembrie, în tranșe de câte 15.000 RON pe zi, inculpatul confirmând că este bine.
În cadrul acestei întâlniri cei doi au stabilit data pentru prima plată, precum și modalitatea în care urmau să fie remise sumele de bani, respectiv prin intermediul șoferului inculpatului, D., sens în care inculpatul A., chiar în prezența lui B., l-a contactat telefonic pe D.
Elocvent în susținerea situației de fapt este transcrierea înregistrării dialogurilor dintre inculpatul A. și martorul denunțător B.:
"B.: Mi-am făcut socotelile.
A.: Așa?
B.: Săptă ... săptămâna asta vă pot da 90.000 RON, adică nouă sute de milioane și luna viitoare să încep cu patruzeci de milioane ... nu mai mult.
A.: Da mă, e bine.
B.: Eu dau 15.000 pe zi ...
A.: Poftim?
B.: Îi dau lui D. 15.000 pe zi, îmi dă telefon ...
A.: Păi lui D. o să-i spun să vorbească cu tine.
B.: Deci eu mâine nu pot. Vineri pot ...
A.: Da ...
B.: Deci vineri ...
A.: De vineri începând.
B.: Da.
A.: Îl sun ...
B.: Câte 15.000 pe zi.
A.: (formează un număr de telefon)
B.: oricum ... portocale, nu am timp de portocale ...
A.: Nu, ne ducem la un angro ...
B.: Da.
A.: Le face pe toate și de acolo le duce ...
B.: Da nu mă uitați și pe mine cu Perșinari-ul ăla.
A.: Nu te uit mă! Am vorbit deja cu primarul, să vedem ce facem și cu baza sportivă.
B.: Cu baza sportivă și ce mai apare. Nu mă mai trimiteți la C.
A.: Nu. Trebuie să mergem amândoi că și C. și SS. au ... Au, mă ... o datorie.
A.: (discută la telefon) - Salut! E B. lângă mine, și te rog să te vezi cu el vineri dimineață, da? Bun, tu când mai vii pe la mine? Păi mâine o să vorbim noi, dar ... Poftim? Da și apoi te duci la el, la B. Bine, salut! (se adresează lui B.) - Te pup, Doamne ajută!"
Răspunsurile și afirmațiile lui A. din cadrul dialogului relevă că solicitările din discuția anterioară (12 noiembrie 2012) au fost adresate denunțătorului în forma arătată, iar folosirea de către denunțător a exprimării "dar nu mă uitați și pe mine" arată în mod pregnant condiționarea reciprocă a "prestațiilor" celor doi.
De asemenea, prin declarația dată în fața instanței de fond, în ședința publică din 18 octombrie 2013, martorul denunțător B. a precizat următoarele aspecte în legătură cu discuțiile purtate cu inculpatul A. la întâlnirea din 14 noiembrie 2012:
"O altă întâlnire am avut-o la Primăria Lucieni, unde A. mi-a confirmat că a vorbit cu primarul de la Perșinari, iar eu l-am informat că nu sunt de acord să fac pachete, întrucât îmi era destul de greu să ambalez produsele în pungi, însă i-am spus că pot să îi dau bani, respectiv tranșe de câte 15.000 RON noi la interval de câteva zile.
A. l-a contactat pe șoferul său, D., căruia i-a spus că îl va contacta un prieten și urmau să se întâlnească".
În susținerea situației de fapt, respectiv pretinderea și primirea unor sume de bani în campania electorală din 2012, este și declarația martorului G., acesta precizând, la termenul de judecată din 18 octombrie 2013, următoarele:
"Știu de la B. și chiar am fost solicitat de către acesta să duc în câteva rânduri la sediul PSD plicuri care conțineau sume de bani, pe care le-am predat lui QQ., însă nu pot preciza exact care au fost sumele respective.
Cu B. am participat la două discuții avute cu A., care s-au realizat la sediul PSD Târgoviște, în care A. i-a spus că îl va ajuta la firma de construcții, respectiv școala de la Perșinari, în schimbul ajutorului din campania electorală, făcând referire la materiale publicitare, combustibil și mijloace auto.
În cadrul discuțiilor pe care le-a purtat cu A. acesta i-a promis lui B. că îl va ajuta cu efectuarea unor lucrări de construcții, în sensul de a-i fi repartizate lucrări, însă nu cunosc dacă această promisiune s-a și realizat".
Potrivit înțelegerii din 14 noiembrie 2015, în data 16 noiembrie 2012 (ziua de vineri), martorul denunțător B. l-a contactat telefonic pe D., șoferul inculpatului, pentru remiterea primei tranșe de 15.000 RON. Întâlnirea a avut loc în municipiul București, împrejurare în care B. i-a înmânat martorului D. suma de 15.000 RON. Acest aspect a fost confirmat de martorul D. atât prin declarațiile date în faza de urmărire penală cât și prin declarația dată în fața instanței de fond. Potrivit acestor declarații, martorul a arătat că în data de 16 noiembrie a fost contactat telefonic de către A. pentru a se întâlni cu B., de la care a primit suma de 15.000 RON pentru achiziționarea de materiale publicitare pentru campania electorală. După ce a primit suma de bani, conform instrucțiunilor date de către inculpatul A., acesta s-a deplasat în complexul T. pentru a cumpăra fulare roșii și șorțuri de la un comerciant turc, însă nu a găsit indicată de inculpatul A., motiv pentru care, la solicitarea inculpatului s-a deplasat la Târgoviște la sediul PSD Dâmbovița pentru a lăsa banii la numita E.
În acest context, martorul D. s-a deplasat la sediul PSD Târgoviște unde s-a întâlnit cu martora E., căreia i-a înmânat plicul cu bani, aceasta din urmă lăsându-l în biroul inculpatului A., împrejurare confirmată de martoră în depoziția dată în faza de urmărire penală. Martora a mai arătat că, întrucât nu a găsit plicul a doua zi, a presupus că a fost luat de inculpatul A., singurul care mai avea cheia de la birou, cu excepția martorei.
Din declarațiile martorilor D. și I. rezultă indubitabil că banii primiți de la B. au fost folosiți de inculpatul A. pentru achiziționarea de bunuri pentru campania electorală din anul 2012. Astfel, martorul I. a arătat că în anul 2012 l-a cunoscut pe D., care a comandat o cantitate mare de fulare roșii necesare pentru campania electorală a PSD, i-a oferit acestuia prețul cel mai bun de 5,5 RON pentru un fular, bunurile fiind achiziționate în mai multe rânduri în luna noiembrie 2012 (19 - 21 noiembrie 2012), cu plata în numerar. Martorul a mai relatat că, în total, D. a cumpărat aproximativ 2.000 de fulare roșii, a plătit în numerar suma de 10.650 RON și a plătit cu titlu de avans pentru alte 5.000 bucăți, suma de 12.000 RON, pe care martorul a folosit-o pentru cumpărarea mărfii.
De asemenea martorul V., coleg de servici cu martorul D., prin declarația dată în fața instanței la data de 28 ianuarie 2014, a arătat că în cursul anului 2012 martorul D. i-a solicitat să transporte cu mașina de serviciu (o dubiță) sacii cu fularele roșii din complexul T. la sediul PSD Dâmbovița.
Susținerile martorului D. potrivit cărora a apreciat că sumele primite de la B. reprezintă sponsorizare pentru campania electorală a lui A. nu pot fi primite, în condițiile în care acesta cunoștea faptul că sponsorizările campaniilor electorale au un regim special ce presupune o evidență clară atât a sumelor primite cât și a destinației acestora. Or, așa cum rezultă din lucrările dosarului, pentru marfa vândută (fulare și șorțuri) nu s-au eliberat facturi sau alte documente justificative
Această situație de fapt este confirmată atât de declarațiile martorilor cât și de înregistrările convorbirilor telefonice și în mediu ambiental din 16 noiembrie 2012 dintre martorul denunțător B. și D., înregistrarea convorbirii telefonice dintre inculpatul A. și soția acestuia, precum și planșele foto efectuate de organele judiciare.
Cu ocazia audierii în fața instanței de fond, în ședința publică din 18 octombrie 2013, martorul denunțător B., a precizat următoarele:
"L-am contactat imediat pe D. la un interval de 2 - 3 ore după discuția cu A. și am stabilit cu acesta să ne vedem la locul cunoscut de amândoi în București.
Întâlnirea a avut loc la 2 - 3 zile, eu înmânându-i acestuia suma de 15.000 RON noi, în mod direct, fără a fi puși în vreun plic sau altceva, iar acesta mi-a dat un număr de telefon nou pe care urma să-l contactez în viitor.
Precizez că anterior am mai avut întâlniri cu D. în același loc, pentru a-i înmâna diverse sume de bani sau alte bunuri, sume de bani care erau atât pentru A., cât și o completare la salariul lui D., astfel cum mi-a solicitat A., dar i-am dat și întrucât cunoșteam situația financiară a acestuia."
Remiterea sumei de bani de către martorul denunțător B. către martorul D. este confirmată și de transcrierea înregistrării dialogurilor purtate de aceștia cu ocazia întâlnirii din data de 16 noiembrie 2012:
"B.: Ce faci mă nebunule. Să trăiești!
D.: Am venit cu junghiul acesta ... de ...
B.: Ce faci pleci încolo?
D.: Da, mă duc încolo ...
B.: Stai că mai am cinzeci. Știi cât ți-a zis domnu președinte? Ți-a zis? (scoate suma de bani). Aici ai 10.000 ... Uitați aicea 15.000. Hai că e bine! 10 și cu 5 ... hai salut!"
Martorul D., cu ocazia audierii de către instanța de fond în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, a confirmat că a primit de la martorul denunțător B. suma de 15.000 RON, precizând următoarele aspecte:
"Menționez că în perioada campaniei electorale din anul 2012, mai precis în cursul lui octombrie, m-am întâlnit cu martorul B. în București, împreună cu acesta urmând să achiziționăm fulare pentru campania electorală din complexul T. Întrucât B. a avut o problemă și nu mai putea merge am primit de la acesta suma de 15.000 RON, m-am deplasat la Complexul T. din București și întrucât nu am găsit fulare de culoare roșie am plecat spre Târgoviște la sediul PSD, pentru a lăsa banii, lucru pe care l-am și făcut, lăsând plicul într-un sertar din biroul destinat la realizarea activității pentru campania electorală ... . Arăt că atunci când am lăsat plicul cu bani în biroul d-lui A., în care se realizau și activitățile pentru campania electorală, ușa mi-a fost deschisă de către d-na E. de la sediul PSD, fiind singura care avea cheia de acces de la acest birou ..."
Transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpatul A. și martorul D. din data de 16 noiembrie 2012 relevă, în mod cert, că martorul trebuia să-i lase inculpatului un pachet:
"... A.: Bine. Și vezi să îi lași lui E. ce ai de lăsat pentru mine.
D.: Am înțeles. Da.
A.: Bine.
D.: Da, da. Bine. Să trăiți! ..."
În același sens este și transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul A. cu soția sa, în data de 16 noiembrie 2012, la ora 13.21:
U.: ... !
A.: Da!
U.: Tu ajungi acasă mai devreme de patru?
A.: Nu, că stau la sediu, mai am alte treburi. N-ajung. De ce?
U.: Păi, am șoferie de la două jumate la patru.
A.: Du-te, femeie, nu-i problemă! Auzi? Treci tu pe la E. să iei ceva de la ea, că a venit D. de la București.
U.: Păi, acum nu pot să iau. Când mă-ntorc de la șofereală.
A.: Atunci bine, bine. Dacă nu, lasă că ajung eu mai devreme. Eu într-o oră sunt la Târgoviște.
U.: E voluminos așa?
A.: Nu, nu, lasă. Stai liniștită! Lasă că mă descurc eu, nu te mai duce. Bine. Pa!
U.: Bine. Pa!
De asemenea, martora E., prin declarația dată în fața instanței de fond, în ședința publică din 8 noiembrie 2013 a recunoscut că în data de 16 noiembrie 2012 martorul D. a venit la sediul PSD din Târgoviște pentru a lăsa un pachet pentru inculpatul A.:
"La 16 noiembrie 2012 la sediul PSD Târgoviște, în cursul dimineții, D. a venit la sediul PSD pentru a-i aduce documente/corespondență lui A., împrejurare în care eu i-am deschis biroul lui A. pentru a-i lăsa documentele respective."
În respectarea aceleiași înțelegeri infracționale avute cu inculpatul A., martorul denunțător B. s-a întâlnit cu martorul D. în data de 19 noiembrie 2012, când i-a remis în aceiași modalitate suma de 15.000 RON, acesta din urmă folosind suma de banii pentru achiziționarea de fulare și șorțuri din complexul T. În susținerea acestor aspecte relevante sunt declarațiile martorului denunțător B., ale martorului D., precum și transcrierile convorbirilor telefonice și din mediu ambiental din 19 noiembrie 2012 purtate de martorul denunțător B. cu martorul D.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de fond, în ședința publică din 18 octombrie 2013, martorul D. a precizat următoarele:
În cursul zilei de luni, m-am întâlnit din nou cu B., care mi-a înmânat din nou suma de 15.000 RON și am mers din nou în T., unde am achiziționat de toată suma fulare de culoare roși, însă nici de această dată nu am primit factură sau chitanță, pentru marfa cumpărată.
Marfa am transportat-o la Târgoviște pe care am depozitat-o în incinta aceluiași birou.
În același sens este și declarația martorului denunțător care a precizat că:
"... La 2 - 3 zile m-am întâlnit din nou cu D., în aceeași modalitate i-am înmânat 15.000 RON, acesta venind la întâlnire cu mașina de la Camera Deputaților ..."
Întâlnirea dintre martorul denunțător B. și martorul D. este confirmată și de transcrierea înregistrării dialogurilor purtate de aceștia în data de 19 noiembrie 2012:
"B.: Ce faci?
D.: Uite mă duc la cumpărături, ce dracu să fac!?
B.: Ce cumpărați mă, acesta ... fructe, ce cumpărați?
D.: Dracu! Cumpărăm fulare să dăm ...
B.: Fulare?
D.: Păi da! Ce faci?
... Se dau banii.
B.: Bine, hai că am fugit.
D.: Ne auzim.
B.: Să trăiești!
D.: Salut. Vezi că s-ar putea să te sun de pe alt număr.
B.: Bine, bine."
La data de 20 noiembrie 2012, anterior întâlnirii de la sediul PSD din Târgoviște dintre inculpatul A. și martorul denunțător B., acesta din urmă s-a întâlnit cu martorul C., președintele Consiliului Județean Dâmbovița cu care a avut o discuție despre cesionarea activității firmelor aflate în insolvență pe alte societăți aparținând lui B., martorul C. spunându-i că se poate face acest transfer cu acordul primăriilor și că va primi un model de contract de cesiune de la o angajată a cabinetului său de avocatură. Cu aceeași ocazie, martorul denunțător B. l-a informat pe martorul C. despre stadiul lucrărilor la diferite contracte încheiate cu primării din județ. Scopul acestei întâlniri a fost acela de a realiza transferul activității firmelor intrate în insolvență pentru derularea în continuare a contractelor obținute de martorul denunțător și obținerea fondurilor alocate acestora din bugetul de stat, prin întocmirea unor contracte de cesiune și cu acordul primăriilor din localitățile respective (Perșinari, Cojoasc, Slobozia):
"C.: Cum poți transfera de pe S.?;
B.: ... Da, din punct de vedere juridic
C.: Faci o cesiune de contract ... Cu acordu' primăriei respective.
B.: Bun! Am așa, la Y. ...
C.: Da? Deci e neterminat, ăla mă ... Ai emis facturi, ai făcut lucrările toate? ... Da, ia-o din primar ... în primar ...;
B.: Mai am. Mai am.;
C.: Du-te la mine la Cabinet, la X. ... Că are exemplu de tipu ăsta, la Moroeni ..., tot așa o firmă în faliment".
În aceeași zi, după întrevederea cu martorul C., martorul denunțător B. s-a întâlnit, la sediul PSD din Târgoviște, cu inculpatul A., împrejurare în care i-a relatat acestuia discuțiile purtate cu C. în legătură cu posibilitatea transferului activității de pe firmele aflate în insolvență pe alte societăți coordonate de martorul denunțător, cu faptul că a fost trimis la X. pentru a lua un model de contract și necesitatea obținerii unui acord al "primarului" pentru transfer. În cadrul acestei întâlniri, inculpatul A., l-a asigurat pe martorul denunțător că vor merge împreună la C. și că după adoptarea noului buget îl va ajuta pentru recuperarea datoriilor de la bugetul de stat pentru contractele în derulare. Cu aceeași ocazie, martorul denunțător ș-a cerut scuze despre întârzierea efectuării plății la care s-a obligat, însă inculpatul a considerat că nu reprezintă o problemă:
"A.: Pe noul buget eu știu ce trebuie și mergem împreună la el. Cum au aprobat bugetul, noi în Parlament, înainte să ... da mă B., de asta îți garantez eu, fără niciun fel de problemă ("A.: Bine. Nu-i problemă. Ți-am spus, nu e o problemă ...") iar la finalul acestui dialog l-a informat că va vorbi cu D.
În data de 21 noiembrie 2012 martorul denunțător i-a remis martorului D. suma de 15.000 RON, conform înțelegerii cu inculpatul A., relevantă sub aspect probator fiind declarația martorului denunțător, declarația martorului D. care a recunoscut primirea sumei de bani, procesul-verbal de transcriere a dialogului purtat de B. cu D., planșele foto din care rezultă că martorul denunțător remite lui D., care s-a deplasat la locul de întâlnire chiar cu autoturismul aparținând Camerei Deputaților, o sumă de bani.
Prin declarația dată în fața instanței de fond în data de 18 octombrie 2013, martorul D. a precizat că a primit de la martorul denunțător suma de 15.000 RON;
"La câteva zile m-am întâlnit din nou cu B., care mi-a înmânat din nou 15.000 RON, bani cu care m-am deplasat tot în T., la aceeași societate pentru a achiziționa fulare pentru campania electorală."
La data de 22 noiembrie 2012, martorul denunțător i-a mai remis lui D. încă 5.000 RON, în susținerea acestui aspect fiind amintite discuțiile în mediu ambiental dintre B. și martorul D. declarația martorului denunțător, declarația martorului D., înregistrările convorbirilor în mediu ambiental dintre B. și D., planșele foto pe care sunt fixate și din care se poate observa cum martorul denunțător remite o sumă de bani lui D., șoferul inculpatului A., procesul-verbal de marcare a sumei remise martorului și planșele foto de fixarea seriilor bancnotelor.
Astfel prin declarația dată în fața instanței, martorul D. a confirmat primirea sumei de bani de la martorul denunțător, precizând următoarele:
"La data de 22 noiembrie 2012, după ce B. mi-a înmânat o altă tranșă de 15.000 RON, am vorbit cu d-nul A. la telefon care mi-a cerut să vin la Târgoviște și dacă nu îl găsesc acolo să vin în localitatea Gemenea.
Când am ajuns la Gemenea am discutat cu A. ce urma să fac cu suma de 15.000 RON, pe care o aveam asupra mea, respectiv fie să plătesc tipărirea unor afișe electorale la o tipografie, fie să achiziționez fulare dacă acestea erau aduse de cetățeanul turc."
În data de 22 noiembrie 2012, martorul B., în respectarea obligației asumate în schimbul intervenției promise de inculpatul A. pe lângă autoritățile locale în vederea alocării fondurilor necesare pentru finalizarea unor contracte existente și acordarea unor noi contracte, s-a întâlnit cu acesta la sediul PSD Dâmbovița, fiind invitat de către inculpat să lase "încasarea de astăzi" chiar în biroul său.
În aceste împrejurări, martorul denunțător a mers la autoturism pentru a lua suma de bani, moment în care au intervenit organele judiciare pentru desfășurarea procedurii de prindere în flagrant, care au constatat că seriile bancnotelor pe care martorul denunțător urma să le remită inculpatului în contextul dialogului purtat de cei doi în mediu ambiental sunt cele consemnate în Procesul-verbal din 22 noiembrie 2012 și fixate în planșele foto aflate la dosar.
În raport cu situația de fapt stabilită pe baza denunțurilor și declarațiilor martorului B., declarațiilor martorilor propuși de acuzare și de apărare, transcrierilor înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, proceselor-verbale de marcare a sumelor remise inculpatului prin intermediul lui D. și planșelor foto întocmite cu această ocazie, concluziilor raportului de expertiză tehnică și criminalistică, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că inculpatul A. care, în calitate de deputat în Parlamentul României a solicitat, la data de 12 noiembrie 2012, martorului denunțător B., sume de bani pentru achiziționarea combustibilului necesar pentru autoturismele ce urmau să fie folosite în campania electorală și a unor bunuri alimentare ce urmau a fi împărțite în preajma alegerilor parlamentare, totalizând 130.000 RON, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă autoritățile locale (primarul comunei Perșinari și președintele Consiliului județean Dâmbovița, C.), în scopul facilitării derulării unor contracte în curs, precum și pentru obținerea unor noi contracte de lucrări publice pentru firmele administrate de martorul denunțător și care a și beneficiat la datele de 16 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 21 noiembrie 2012 și 22 noiembrie 2012, prin intermediul martorului D. de patru tranșe de câte 15.000 RON, o parte fiind folosită pentru achiziționarea de bunuri (fulare și șorțuri de culoare roșie) pentru promovarea PSD în campania electorală parlamentară. Faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
V.2. Referitor la fapta din anul 2009, reținută în sarcina apelantului intimat inculpat A., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, în mod corect, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești, din fond și din apel, rezultă, fără putință de tăgadă că în perioada mai - noiembrie 2009, în timpul campaniilor electorale pentru alegerile europarlamentare (iunie 2009) și alegerile prezidențiale (sfârșitul anului 2009), inculpatul A., în calitate de președinte al organizației județene a PSD Dâmbovița, a pretins și primit, în mod indirect, în beneficiul formațiunii politice din care făcea parte, de la martorul denunțător B., bunuri (găleți de culoare roșie) în valoare de 535.302 RON, în schimbul influenței sale de pe lângă primarii din unitățile teritoriale administrative din județul Dâmbovița, pentru a facilita obținerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate și controlate de martorul denunțător.
În denunțul și declarațiile date în cursul urmăririi penale și în declarația dată în fața instanței la data de 18 octombrie 2013, martorul denunțător B. a arătat că, în cursul anului 2009, în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare și a campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, la solicitarea inculpatului A., președinte al PSD Dâmbovița la acea dată, a contribuit cu mai multe sume de bani pentru achiziționarea, prin intermediul firmelor sale de la SC RR. SRL, găleți de culoare roșie în valoare de aproximativ 100.000 euro, în schimbul promisiunii inculpatului că va facilita obținerea unor contracte de lucrări publice cu primăriile din județul Dâmbovița. De contribuția martorului denunțător la campaniile electorale din 2009, realizată la solicitarea inculpatului A., au beneficiat C. și SS.
Această situație de fapt este dovedită de actele contabile ale SC RR. SRL (facturile emise de SC RR. SRL către firmele deținute de martorul denunțător), actele contabile ale societăților controlate de martorul denunțător B., denunțul formulat, declarațiile acestuia din timpul urmăririi penale și în fața instanței de fond, declarațiile martorilor G., H., J., K., L., M., N., O. și P., precum și procesele-verbale ale transcrierilor înregistrărilor discuțiilor purtate în mediul ambiental din 26 octombrie 2012, 12 noiembrie 2012 și 14 noiembrie 2012.
Astfel, potrivit evidențelor contabile ale societăților SC JJ. SRL, SC KK. SRL SRL, SC LL. SRL, SC NN. SRL, SC OO. SRL, SC MM. SRL și SC S. SRL, SC PP. SRL, în perioada mai - noiembrie 2009, acestea au achiziționat de la SC RR. SRL 155.000 de găleți de culoare roșie, valoarea totală a acestora fiind de 535.302 RON.
În cadrul întâlnirii dintre martorul denunțător și inculpat, la sediul PSD Dâmbovița, din data de 26 octombrie 2012, inculpatul A. a discutat cu acesta, despre ajutor acordat în campaniile din 2009, ocazie cu care inculpatul A. a dat asigurări martorului denunțător că, fiind în relații mai bune cu C., îi va facila acestuia derularea contractelor pentru lucrările publice contractate dar care au fost sistate din lipsă de finanțare.
Potrivit transcrierii dialogului din mediu ambiental purtat de inculpatul A. cu martorul denunțător la data de 12 noiembrie 2012 în localitatea Gura Șuții, inculpatul i-a reconfirmat martorului denunțător B. că nu a uitat "ajutorul" acestuia din anii 2008, 2009 și că urmează să meargă împreună la martorul C.
De asemene, potrivit transcrierii dialogului din 14 noiembrie 2012, inculpatul, pentru a întări convingerea martorului că va uza de influența promisă, în vederea derulării contractului de la Perșinari, i-a comunicat că, deja a vorbit cu primarul și promite o intervenție directă la C. și SS., întemeiat tot pe sprijinul financiar acordat de martorul denunțător în campania electorală din 2008 - 2009.
În aceste condiții, dialogurile în mediu ambiental purtate de inculpat cu martorul denunțător, în mai multe rânduri și în locații diferite, fac dovada existenței unei pretinderi anterioare din partea apelantului intimat inculpat A., de la martorul B., în schimbul intervenției inculpatului pentru favorizarea firmelor administrate de B., cât și a împrejurării că B. și-a onorat obligația în schimbul cumpărării de influență, prin achiziționarea de găleți de culoare roșie.
Prin urmare, probele administrate în cauză confirmă susținerea martorului denunțător privind pretinderea de către inculpatul A., în anul 2009, an în care au avut loc alegeri europarlamentare și prezidențiale, a unor sume de bani pentru achiziționarea de bunuri (găleții) folosite în campaniile electorale sub forma de cadouri pentru electorat, în schimbul pretinsei sale influențe pe lângă factorii de decizie locali pentru facilitarea derulării contractelor de achiziții publice pentru firmele administrate sau controlate de către martorul denunțător.
Declarațiile martorului denunțător se coroborează și cu declarațiile martorului G., AAA. și VV.
Astfel, martorul G., director general al SC OO. SRL, firmă administrată de B., care în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești a susținut, în mod constant, că în perioada 2008 - 2009, a îndeplinit și funcția de director la SC JJ. SRL și SC KK. SRL, aparținând tot lui B., calitate în care a întocmit și semnat bilete la ordin pentru plata de materiale publicitare, respectiv, achiziționarea de găleți de culoare roșie de la societatea SC RR. SRL, dar că respectivele bunuri nu au ajuns niciodată la cele trei societăți administrate de B., fiind transportate de șoferii acestuia direct la sediul PSD Dâmbovița.
Martorul AAA., martor propus în apărare de către apelantul inculpat A., prin declarația dată în fața instanței de control judiciar în data de 25 ianuarie 2016, a precizat că s-a implicat în campaniile electorale din anul 2009, acesta primind materialele electorale și le redistribuia către organizațiile locale. În aceste condiții, martorul a arătat că a primit și materiale promoționale constând în găleți, însă a menționat că acestea au fost primite de la două firme, prin reprezentații acestora, fără a preciza numele firmelor, iar martorul VV., martor propus tot de către apelantul inculpat, prin declarația dată în fața instanței de control judiciar în data de 25 ianuarie 2016, a precizat că în campaniile electorale din 2009 au fost distribuite găleți de culoare roșie.
În raport cu situația de fapt stabilită pe baza declarațiilor martorului denunțător, transcrierilor înregistrărilor în mediu ambiental, facturilor emise de SC RR. SRL, documentelor care atestă plata acestor bunuri de către firmele administrate de B., dar și declarațiile martorilor audiați la urmărire penală, în fața instanței de fond și în fața instanței de apel, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, în perioada mai - noiembrie 2009, inculpatul A., în calitate de președinte al organizației PSD Dâmbovița, a primit, în baza unei pretinderi anterioare, în mod indirect, de la martorul denunțător B., în beneficiul formațiunii politice din care făcea parte, produse în valoare de 535.302 RON, în schimbul pretinsei sale influențe asupra unor primari din comunele din județul Dâmbovița pentru a facilita obținerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate de martorul denunțător, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
VI. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, apreciind că acestea nu sunt suficient de aspre în raport cu faptele săvârșite.
În susținerea acestui motiv de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin motivele de apel a arătat că deși prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt și a criteriilor de individualizare a pedepsei, în sensul reținerii unui grad sporit de pericol social al infracțiunilor, dar și a unui grad sporit de periculozitate al făptuitorului, pentru realizarea scopului pedepselor, așa cum este acesta prevăzut și definit la art. 52 C. pen., se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază nefondată critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, din următoarele considerente:
Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.
Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii este necesar să se reacționeze din partea societății, este necesar să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârșesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniștii și tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârșit infracțiuni să fie de îndată trași la răspundere penală.
Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.
Aplicarea și executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora și din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniștii sociale și al reintegrării ordinii juridice.
În raport de toate aceste considerații și, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că prima instanță a procedat corect atunci când a reținut că faptele imputate inculpatului există, că acestea constituie infracțiuni și că au fost săvârșite de către inculpat, dispunând justificat condamnarea acestuia.
În acest context, în mod întemeiat, prima instanță a reținut gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dedus nu doar din circumstanțele în care faptele s-au comis, ci și din calitatea persoanelor implicate în activitatea infracțională.
Astfel, instanța de control judiciar apreciază că modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, gravitatea concretă, poziția procesuală a inculpatului care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, refuzând practic să își asume răspunderea pentru activitatea sa, justifică modalitatea de executare a pedepselor stabilită de prima instanță, singura aptă a asigura îndeplinirea scopului de exemplaritate și educativ al pedepsei.
Astfel, se constată că probatoriile administrate în cauză au dovedit că, în calitate de deputat, inculpatul A. a săvârșit două infracțiuni de trafic de influență, în concurs real, prevăzute de 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în campaniile electorale din 2009 și din 2012 acesta a solicitat ajutor financiar din partea martorului denunțător B., și a și primit, în schimbul influenței sale asupra autorităților locale în vederea derulării unor contracte de lucrări publice și atribuirea de noi contracte publice de autoritățile locale către firmele controlate de martorul denunțător.
Deși reprezentantul Ministerului Public, în dezvoltarea motivelor de apel, a susținut că prima instanță nu a avut în vedere, în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în concurs real, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, consideră că nu se justifică majorarea pedepselor aplicate inculpatului ci, se impune menținerea acestora astfel cum au fost stabilite de către instanța de fond.
Așadar, instanța de control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauza dedusă judecății, constată că prima instanță a aplicat inculpatului pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării reprezentantului Ministerului Public, le va menține, ca fiind legale și juste în raport de în raport cu criteriile generale enunțate.
Astfel, instanța de apel apreciază că, prin menținerea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe de o parte, au fost respectate toate garanțiile procesuale conferite, atât de dispozițiile legale procesuale penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei, iar pe de altă parte, se poate asigura, în viitor, reinserția socială a acestuia, precum și o reacție promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unor infracțiuni de corupție.
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., de doi ani închisoare, în regim de detenție, este aptă să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni, resocializarea acestuia, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unor infracțiuni de corupție, întărind percepția opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să acționeze cu fermitate și să realizeze un act de justiție, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale conferite, atât de dispozițiile legale procesual penale, cât și de cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge ca nefondate apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 175 din 11 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul intimat inculpat la plata sumei de 365 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și apelantul intimat inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 175 din 11 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 365 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2016.
Procesat de GGC - N