Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia penală nr. 41/2016

În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, în baza art. 5 C. pen. și art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv dreptul de a ocupa funcția șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură), pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În temeiul art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv dreptul de a ocupa funcția șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură).

În temeiul art. 71 C. pen. anterior a fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv dreptul de a ocupa funcția șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură).

În temeiul art. 86¹ și art. 86² C. pen. anterior a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 86³ C. pen. anterior, inculpatului i-a fost pus în vedere că trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 5 C. pen., art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv funcția de director al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară), pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior a fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior (respectiv funcția de director al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară).

În temeiul art. 86¹ și art. 86² C. pen. anterior a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 86³ C. pen. anterior, inculpatului i-a fost pus în vedere că trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 5 C. pen., art. 25 C. pen. anterior cu referire la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen. anterior a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior a fost aplicată aceluiași inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 86¹ și art. 86² C. pen. anterior a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, în baza art. 86³ C. pen. anterior, inculpatului i-a fost pus în vedere că trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. anterior au fost obligați, în solidar, inculpații A., B. și C. la plata sumei de 350.000 RON către partea civilă D. cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 1.035.000 RON către părțile civile D. și E. cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. anterior au fost obligați, în solidar, inculpații A., B. și C. la plata despăgubirilor materiale constând numai în sumele ce reprezintă diferența de valoare a terenurilor amplasate cu ieșire și fără ieșire la drumul european E85, către următoarele părți civile, astfel:

- 75.000 RON către partea civilă F. (în legătură cu Titlul de proprietate din 9 septembrie 1996);

- 340.900 RON către părțile civile G. și H. (în legătură cu Titlul de proprietate din 18 octombrie 1996 def. I.);

- 49.000 RON către părțile civile J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z., AA. (în legătură cu Titlul de proprietate din 1 martie 2004);

- 116.000 RON către părțile civile BB., CC. și DD. (în legătură cu Titlul de proprietate din 27 februarie 2004);

- 24.620 RON către părțile civile EE. și FF. (în legătură cu Titlul de proprietate din 16 martie 1998);

- 59.910 RON către partea civilă GG. (în legătură cu Titlul de proprietate din 28 aprilie 1998);

- 23.460 RON către părțile civile HH. și II. (în legătură cu Titlul de proprietate din 20 martie 1998);

- 96.000 RON către părțile civile JJ. și KK. (în legătură cu Titlul de proprietate din 19 octombrie 1998);

- 33.000 RON către partea civilă G. (în legătură cu Titlul proprietate din 27 februarie 2004 def. G.);

- 82.000 RON către părțile civile LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV. (în legătură cu Titlul de proprietate din 26 martie 2004);

- 61.240 RON către părțile civile XX., YY., ZZ. (în legătură cu Titlul de proprietate din 26 august 2002);

- 50.200 RON către părțile civile AAA. și BBB. (în legătură cu Titlul de proprietate din 14 iunie 2005);

- 52.870 RON către partea civilă CCC. (în legătură cu Titlul de proprietate din 13 iunie 1996);

- 54.000 RON către părțile civile DDD., EEE., FFF. și GGG. (în legătură cu Titlul de proprietate din 28 august 2003).

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de acordare a despăgubirilor morale.

S-a luat act că persoanele vătămate HHH. (în legătură cu Titlul de proprietate din 16 septembrie 1996), III., JJJ. (în legătură cu Titlul de proprietate din 11 mai 2004) și KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. (în legătură cu Titlul de proprietate din 25 ianuarie 1996) nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 397 coroborat cu art. 25 C. proc. pen. s-a dispus desființarea parțială a tabelului de parcelare scris olograf privind tarlaua 5 (UAT Stâlpu, punctul Racordare) în suprafață de 15,76 ha, și desființarea parțială a planului de parcelare corespunzător, numai sub aspectul înlăturării orientării proprietăților cuprinse în acest plan de la vest la est și menținerii orientării inițiale a respectivelor proprietăți de la nord la sud, cu excepția proprietății în suprafață de 47.371 mp din Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pe numele def. RRR., moștenitoare SSS., intrată în circuitul civil, și modificarea titlurilor de proprietate conform noului plan de parcelare astfel obținut.

În temeiul art. 397 coroborat cu art. 25 C. proc. pen. s-a dispus desființarea parțială a tabelului de parcelare scris olograf privind tarlaua 5 parcela 89 (UAT Stâlpu, punctul Racordare) în suprafață de 28,92 ha, și desființarea parțială a planului de parcelare corespunzător, în sensul de a fi înlăturat amplasamentul suprafeței de 9.000 mp din Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele def. TTT., moștenitor UUU., ce corespunde poziției nr. 24 din tabelul parcelar.

În temeiul art. 397 coroborat cu art. 25 C. proc. pen. s-a dispus desființarea parțială a tabelului de parcelare scris olograf privind tarlaua 5 parcela 89 (UAT Stâlpu, punctul Racordare) în suprafață de 28,92 ha, și desființarea parțială a planului de parcelare corespunzător, în sensul de a fi înlăturat amplasamentul suprafeței de 4.000 mp din Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele D., ce corespunde poziției nr. 25 din tabelul parcelar.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de părțile civile CC., FF., GG., LL. și MM., FFF.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator luată prin Ordonanța nr. x/P/2008 din 16 noiembrie 2011 asupra:

- autoturismului proprietatea inculpatului B., respectiv asupra cotei de 1/2 din autoturism, achiziționat la data de 31 ianuarie 2007 de la SC VVV. SRL Blejoi, jud. Prahova, cu Factura din 31 ianuarie 2007, la prețul de 46.912,15 RON cu TVA;

- autoturismului și imobilului proprietatea inculpatului A., respectiv asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 7.650 mp situat în extravilanul comunei Merei, tarlaua 47, achiziționat în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 20 februarie 2009, la prețul de 1.913 RON; precum și asupra cotei de 1/2 din autoturism, achiziționat la data de 27 februarie 2008;

- autoturismului proprietatea inculpatului C.;

- imobilelor proprietatea inculpatului C., respectiv:

- cota de 1/2 din apartamentul situat în mun. Buzău, jud. Buzău, în suprafață utilă de 49,70 mp împreună cu 16,16 mp - teren aferent și indiviz apartamentului, achiziționat la prețul de 30.000 RON prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 12 august 2004;

- cota de 1/2 din apartamentul situat în mun. Buzău, jud. Buzău, în suprafață utilă de 49,50 mp și construită de 59,93 mp, achiziționat la prețul de 23.000 RON prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 8 ianuarie 2004;

- cota de 1/2 din terenurile situate în extravilanul mun. Buzău, în suprafață de 1228 mp - tarlaua 46, 7838 mp - tarlaua 46, 26.000 mp - tarlaua 46, achiziționate la prețul de 17.533 RON, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 8 decembrie 2008;

- cota de 1/3 din terenul arabil în suprafață de 10.000 mp situat în intravilanul municipiul Buzău, tarlaua 39, achiziționat la prețul de 172.000 RON, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 3 decembrie 2007;

- cota de 1/3 din terenul arabil în suprafață de 1700 mp situat în intravilanul municipiului Buzău, tarlaua 39, achiziționat la prețul de 17.000 RON în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 10 decembrie 2008;

- cota de 1/2 din imobilul situat în intravilanul orașului Pogoanele, jud. Buzău, compus din locuință cu 10 camere, în suprafață construită de 248,86 mp, anexă-magazie în suprafață construită de 16,87 mp și teren aferent construcției de 1733 mp, achiziționat la prețul de 15.000 RON, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 19 septembrie 2005;

- cota de 1/2 din imobilul situat în orașul Predeal, jud. Brașov, compus din Construcție - Vila Jiul și teren în suprafață de 513,07 mp, achiziționat la prețul de 345.000 euro în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 18 decembrie 2007, construcția având valoarea impozabilă de 157.339 RON conform Adresei din 25 martie 2009 a Primăriei Orașului Predeal, jud. Brașov.

În temeiul art. 276 C. proc. pen. au fost obligați inculpații A., B. și C. la plata a câte 506,57 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile D. și E.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. au fost obligați inculpații A., B. și C. la plata sumei de câte 6.250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu în sumă de câte 150 RON pentru fiecare inculpat au rămas în sarcina statului.

Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din 20 decembrie 2011 emis în Dosarul nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Ploiești, s-a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpaților:

- B. fără antecedente penale, ocupația - inginer geodez la SC XXX. SRL Buzău, studii superioare, căsătorit, un copil major, pentru

- infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de director al O.C.P.I. Buzău, în perioada 2005 - 2006, cu știință, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și de conivență cu A. - șeful Compartimentului Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat titlurile de proprietate din 1 noiembrie 2005 eliberat pentru moștenitorii lui RRR. (YYY. - soție, în prezent decedată și SSS. - fiică) și din 10 ianuarie 2006 eliberat pentru moștenitorii lui ZZZ. (AAAA. - noră) - titluri prin care s-a reconstituit în mod nelegal dreptul de proprietate pentru suprafețele de 47.371 mp în tarlaua 5 și 15.989 mp în tarlaua 5, ambele cu vecinătăți la drumul european E85, în condițiile în care, pe terenurile respective fuseseră emise anterior (în perioada 1994 - iunie 2005) alte titluri de proprietate către F., I., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN. și OOOO. (tarlaua 5), respectiv către D. și TTT. (tarlaua 5) - persoane cărora le-a vătămat - astfel - interesele legale, cauzându-le un prejudiciu total în sumă de 1.956.010 RON, obținând - totodată - pentru SSS. și AAAA. un avantaj patrimonial constând în dobândirea - fără drept - a unor suprafețe de teren dintr-o categorie de folosință superioară celei la care ar fi fost îndreptățită AAAA. ("arabil", în loc de "pășune") și într-o zonă de interes economic, alta decât cea unde autorii lor deținuseră teren înainte de reconstituire (în imediata vecinătate a unui drum european), suprafețe evaluate la suma de 2.368.550 RON (SSS.) și 879.395 RON (AAAA.), pe care le-au înstrăinat în beneficiul inculpatului C.

- A. fără antecedente penale, studii superioare, ocupația - inspector în cadrul Primăriei comunei Merei, județul Buzău, căsătorit, doi copii majori, pentru:

- infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, la instigarea lui C. și de conivență cu B., în baza aceleiași rezoluții infracționale:

- în luna octombrie 2005, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, pe tabelul parcelar al tarlalei 5 (Racordare) întocmit anterior de el și depus la O.C.P.I. Buzău în anul 2004, cuprinzând persoanele ce dețineau titlu de proprietate pe respectivul amplasament (F., I., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN. și OOOO.), poziționate de la Nord la Sud, cu vecinătatea la Est - drum european, a adăugat la final (poziția 21) - în mod nelegal - pe autorul RRR. (moștenitor SSS.) și a schimbat orientarea în tarla de la Vest la Est, astfel încât doar cel din urmă a dobândit vecinătatea la drumul european, iar celorlalți le-au fost vătămate interesele legale prin pierderea acestei vecinătăți (dintr-o zonă cu potențial economic), cauzându-li-se un prejudiciu în sumă de 1.306.010 RON, avantajând-o - totodată - pe moștenitoarea lui RRR. ce a obținut în mod nelegal, conform Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pentru autorul său, o suprafață de teren într-o zonă în care nu era îndreptățită, estimată la valoarea de 2.368.550 RON, pe care a înstrăinat-o ulterior în beneficiul inculpatului C.;

- în luna octombrie 2005, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, a depus la O.C.P.I. Buzău tabelul parcelar al tarlalei 5 (Racordare) întocmit de el, cuprinzând persoanele ce dețineau titluri de proprietate pe respectivul amplasament orientate de la Vest la Est astfel încât rezerva din partea de Vest a parcelei să fie localizată pe latura de Est la limita cu drumul european E85, tabel la finalul căruia a adăugat - ulterior - în mod nelegal, pe autorul ZZZ. (moștenitor AAAA.), pe numele căruia a fost emis Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru suprafața de 15.989 mp, în condițiile în care pe terenul respectiv fuseseră emise deja în anul 1994, alte două titluri de proprietate pentru D. și TTT., persoane cărora le-a vătămat astfel interesele legale, cauzându-le un prejudiciu în sumă de 650.000 RON, obținând totodată pentru AAAA. un avantaj patrimonial constând în dobândirea fără drept a respectivei suprafețe de teren dintr-o categorie de folosință superioară celei la care ar fi fost îndreptățită ("arabil" în loc de "pășune") și într-o zonă de interes economic, alta decât cea în care autorul său deținuse teren înainte de reconstituire, suprafață evaluată la suma de 879.395 RON, înstrăinată ulterior în beneficiul inculpatului C.;

- infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale), constând în aceea că:

- în luna octombrie 2005, a alterat conținutul tabelului parcelar al tarlalei 5 (Racordare) existent la O.C.P.I. Buzău, prin inserarea lui RRR. și schimbarea orientării proprietarilor în tarla, împrejurare care a produs consecințe juridice în sensul emiterii - în mod nelegal - către moștenitorii acestuia: YYY. (în prezent decedată) și SSS. a Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 pentru o suprafață de teren situată într-o zonă de interes economic (în imediata vecinătate a unui drum european), la care nu erau îndreptățiți, suprafață care a fost înstrăinată în beneficiul învinuitului C.;

- în luna octombrie 2005, a alterat conținutul tabelului parcelar al tarlalei 5 (Racordare) existent la O.C.P.I. Buzău, prin inserarea - în mod nelegal - a lui ZZZ. în rezerva creată artificial la limita estică a parcelei, în imediata vecinătate a drumul european E85, împrejurare care a produs consecințe juridice în sensul emiterii ilegale către moștenitoarea acestuia (AAAA.) a Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru o suprafață de teren dintr-o categorie de folosință superioară celei la care era îndreptățită și situată într-o zonă de interes economic, suprafață care a fost înstrăinată în beneficiul învinuitului C.;

- C. fără antecedente penale, studii superioare, ocupația - deputat în Parlamentul României, căsătorit, doi copii minori, pentru:

- instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 și la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ( 2 acte materiale), constând în aceea că:

- în anul 2005, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul A. - șef Compartiment Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, să obțină de la O.C.P.I. Buzău, în mod ilegal, Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pe numele autorului RRR. (moștenitor SSS.) pentru o suprafață de 47.371 mp situată în tarlaua 5 (Racordare) la care acesta din urmă nu era îndreptățit - în imediata vecinătate a unui drum european -, evaluată la suma de 2.368.550 RON, în detrimentul celorlalți proprietari din parcela menționată (F., I., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN. și OOOO.) ce au fost lipsiți de această vecinătate și cărora le-a fost cauzat - astfel - un prejudiciu în sumă de 1.306.010 RON, suprafață pe care a dobândit-o ulterior, prin cumpărare;

- în anul 2005, l-a determinat, cu intenție, pe învinuitul A. - șef Compartiment Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, să obțină de la O.C.P.I. Buzău, în mod ilegal, Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 emis pe numele autorului ZZZ. (moștenitor AAAA.) pentru o suprafață de 15.989 mp situată în tarlaua 5 (Racordare) la care acesta din urmă nu era îndreptățit - dintr-o categorie de folosință superioară și în imediata vecinătate a unui drum european -, evaluată la suma de 879.395 RON, în detrimentul proprietarilor D. și TTT. din parcela menționată, care au fost lipsiți de această vecinătate și cărora le-a fost astfel cauzat un prejudiciu în sumă de 650.000 RON, suprafață pe care a dobândit-o ulterior, prin cumpărare.

Cauza a fost înregistrată, sub nr. x/1/2011, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2011.

Prin Sentința penală nr. 1.307 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2011, au fost respinse excepțiile formulate de inculpatul C.

În temeiul art. 300 C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.

Totodată, au fost admise plângerile formulate de petenta SC PPPP. SRL și de inculpatul C. împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului.

În temeiul art. 168 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător instituit în baza Ordonanței nr. x/P/2008 din 16 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, asupra imobilului situat în localitatea Pogoanele înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare conform Încheierii din 23 noiembrie 2011 a O.C.P.I. Buzău - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații B., A. și C., în sumă de câte 100 RON, s-a dispus a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

De asemenea, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile G., J., R., JJ., BB., VV., PP., G., în sumă de 400 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile civile FF., EE., AAA., KK., DDD., CCC., XX., QQQQ., F., HH. și GG., în sumă de 200 RON, din fondul Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală nr. 12 din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și a casat, în parte, Sentința penală nr. 1.307 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2011, numai cu privire la dispoziția de restituire, în temeiul art. 300 C. proc. pen. anterior, a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.

S-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță în vederea continuării judecății.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Cheltuielile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, s-a dispus a fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

În considerentele deciziei, Completul de 5 Judecători, verificând legalitatea actului de sesizare din perspectiva art. 300 raportat la art. 263 C. proc. pen. anterior, a constatat că au fost respectate aceste dispoziții legale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. care întocmit rechizitoriul, acesta cuprinzând, după un preambul introductiv referitor la situația de fapt preexistentă comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților B., A. și C., cu trimitere la reglementările incidente în cauză, o expunere amănunțită a activității desfășurate imputate în concret fiecărui inculpat.

S-a considerat că, în cadrul acestei expuneri a activității infracționale, fiecare dintre titlurile de proprietate prin care s-au reconstituit în mod nereal, drepturile de proprietate, emise sau modificate de către inculpații din prezenta cauză, și care au făcut obiectul cercetărilor în cauza de față, a fost identificat în mod distinct, cu arătarea persoanelor în favoarea cărora a fost eliberat și a activității infracționale concrete desfășurate de fiecare inculpat urmate de indicarea mijloacelor de probă care au stat la baza reținerii situației de fapt.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, a reținut totodată că, neregularitatea reținută de instanța de fond, constând în neidentificarea tuturor persoanelor presupus vătămate, neindicarea locului unde acestea să fie citate și, implicit, neconceptarea acestora în cadrul rechizitoriului, putea fi înlăturată prin acordarea unui termen în acest scop, sau prin determinarea, de către instanță, a cadrului judecății, cu accent pe ipoteza în care dreptul de proprietate s-a transmis la succesori.

În acest sens, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că, prin Procesul-verbal încheiat la data de 28 noiembrie 2012 de D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, aflat la dosarul de recurs, au fost identificate părțile civile ce urmează a fi citate în cauză.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că actul de sesizare a instanței nu poate fi apreciat ca fiind întocmit cu nerespectarea prevederilor legale în materie și că aspectul de neregularitate invocat de instanța de fond nu este dintre acelea care atrag în mod obligatoriu restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului.

Potrivit Procesului-verbal din 28 noiembrie 2012, întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a stabilit:

- în legătură cu Titlul de proprietate din 14 iunie 2005 - defunct KKKK., eliberat pe numele moștenitorilor AAA. și BBB., că alături de partea civilă conceptată în rechizitoriu, AAA., a fost identificată și cealaltă moștenitoare a defunctei din titlul de proprietate, respectiv BBB., căreia i s-a precizat domiciliul;

- în legătură cu Titlul de proprietate din 28 august 2003 - defunct NNNN., eliberat pe numele moștenitorilor RRRR. și SSSS., pe lângă fiica defunctului, DDD., constituită parte civilă în faza de urmărire penală, au mai fost identificați moștenitorii defuncților săi frați, respectiv EEE. (pentru defunct RRRR.) și FFF., GGG. (moștenitori testamentari ai defunctului SSSS.), cărora li s-au precizat domiciliile;

- în legătură cu Titlul de proprietate din 1 martie 2004 - defunct CCCC., eliberat pe numele moștenitorilor TTTT., UUUU., T., J., VVVV. și XXXX., alături de J., au fost identificați fratele său, UUUU., precum și moștenitorii celorlalți frați decedați, respectiv K., L., M., N. (pentru defunct TTTT.), O., P., Q. (autor VVVV.), R., S., T., U. (pentru defunct T.), V., X., Y., Z., AA. (pentru defunctă XXXX.), cărora li s-au precizat domiciliile;

- în legătură cu Titlul de proprietate din 26 august 2002 - defunct JJJJ., eliberat pe numele moștenitorilor YYYY., XX. și ZZZZ., alături de părțile civile QQQQ. și XX., au fost identificate moștenitoarele fratelui decedat ZZZZ., respectiv YY. și ZZ., cărora li s-au precizat domiciliile;

- în legătură cu Titlul de proprietate din 26 martie 2004 - defunct IIII., eliberat pe numele moștenitorilor AAAAA., BBBBB. și LL., alături de LL., soția defunctului BBBBB. și PP. - unul dintre copiii defunctului AAAAA., au fost identificați moștenitorii LL., soția defunctului din titlul de proprietate IIII., MM. (pentru defunct IIII.), NN., OO., QQ. (pentru defunct AAAAA.), RR., SS., RR.a, UU. (pentru defunct BBBBB.), cărora li s-au precizat domiciliile;

- în legătură cu Titlul de proprietate din 25 ianuarie 1996 - defunct OOOOO., eliberat pe numele moștenitorilor QQQ. și MMM., alături de părțile vătămate NNN. (fiica lui MMM. din titlu), au mai fost identificați moștenitorii MMM., KKK. și LLL. (pentru defunct QQQ.), PPP., OOO. și QQQ. (pentru defunctă MMM.), cărora li s-a indicat domiciliile.

De asemenea, prin Sentința penală nr. 1.307 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2011, instanța mai constatase:

- în legătură cu Titlul de proprietate din 27 februarie 2004 - eliberat pentru defunct CCCCC., că moștenitorii sunt BB., CC. și DD.;

- în legătură cu Titlul de proprietate eliberat pentru defunct GGGG., că alături de HH., moștenitoare este și sora acesteia, DDDDD.;

- în legătură cu Titlul de proprietate din 11 mai 2004, că acesta a fost eliberat atât pe numele lui III., cât și a soției acestuia JJJ.

Cauza a fost reînregistrată astfel pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 22 iulie 2013, sub nr. x/1/2013, primul termen stabilit aleatoriu fiind la data de 18 septembrie 2013.

În cursul cercetării judecătorești, în care s-au acordat 24 de termene de judecată, au fost audiate persoanele vătămate G. (domiciliat în orașul Buzău), FF., CC., CCC., GG., AAA., GGG., RR., E., D., EEEEE. (domiciliat în comuna Merei), H., JJ., DD., KK., R., inculpații B., A. și C., precum și martorii FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE, FFFFFF., AAAA., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., SSS., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT.

De asemenea, au fost solicitate relații de la Primăria Merei și O.C.P.I. Buzău pentru stabilirea cadrului procesual și clarificarea situației de fapt, s-a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea cadastru - topografie - geodezie - cartografie, cu participarea expertului consilier recomandat de inculpatul C. și unui supliment de expertiză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în faza de urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 416 din 4 aprilie 1994 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost respinsă acțiunea de revendicare a Stațiunii de Cercetare și Producție pentru Creșterea Ovinelor Rușețu, județul Buzău, împotriva Primăriei Comunei Merei, având ca obiect suprafața de teren identificată sub denumirile "Racordare" și "Spătaru", cu motivarea că deținerea și administrarea terenului care nu este proprietate de stat nu constituie dovada proprietății în sensul art. 480 și urm. C. civ. anterior, iar prin înscrisurile depuse de Primăria Comunei Merei s-a dovedit că reconstituirea dreptului de proprietate, după apariția Legii nr. 18/1991, s-a făcut pentru persoane care au deținut anterior proprietatea pe acest teren.

La data de 29 februarie 2001, s-a încheiat Protocolul între reprezentanții Stațiunii de Cercetare și Producție pentru Creșterea Ovinelor Rușețu, județul Buzău și cei ai Primăriei Comunei Merei, referitor la Hotărârea judecătorească nr. 416 din 4 aprilie 1994, prin care s-a predat-primit suprafața de 101+9,87=110,87 ha teren arabil, pe teritoriu U.A.T. Stâlpu, după cum urmează: tarlaua 4 în suprafață de 27,84 ha, tarlaua 5 în suprafață de 41,24 ha, tarlaua 5 în suprafață de 41,79 ha.

Acest Protocol de predare-primire a fost însoțit de Planul de situație la scara 1:10000 - Teritoriul comunal Stâlpu, teren ce se predă Primăriei Comunei Merei de la Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Creșterea Ovinelor Rușețu, care conform Protocolului face parte integrantă din acesta.

În legătură cu emiterea Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 pe numele defunctului RRR., moștenitoare SSS., în fapt, s-a reținut că, la data de 13 aprilie 2004, prin Adresa, semnată de primar UUUUUU. și inculpatul A. în calitate de inginer-specialist agricol, Primăria comunei Merei, județul Buzău a comunicat Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Buzău, planul de parcelare (tabelul de parcelare) pentru tarlaua 5 (Racordare), fiind înregistrată la această din urmă instituție la 14 aprilie 2004.

Respectivul Tabel parcelar pentru "Tarlaua nr. 5 A.F. Dealul Viei, ST = 15,76 ha" scris olograf și întocmit de inculpatul A., cuprinde 20 de proprietari (F., I., VVVVVV., BBBB., XXXXXX., CCCC., YYYYYY., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., III. și JJJ., MMMM., NNNN., OOOO.), suprafețele deținute de aceștia și poziționarea în parcelă de la Nord la Sud, înscrisul fiind semnat de primar UUUUUU. și inculpatul A. în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Merei și membru al Comisiei de fond funciar.

Din conținutul tabelului parcelar, a rezultat "anularea" mențiunii amplasării în tabelul parcelar a proprietarului XXXXXX., mențiunile numărului de parcelă, respectiv numerele 89/1 și 38 fiind tăiate scriptural, cu o linie, și consemnat "Racordare 89/2".

În contextul cauzei, s-a reținut că, în vara - toamna anului 2005, la locuința martorei SSS. (moștenitoarea lui RRR.) din satul Sărățeanca, județul Buzău, au venit inculpații C. și A., interesându-se dacă aceasta dorește să vândă terenul moștenit, aflând, cu acea ocazie că martora ar dori să vândă, însă nu este în posesia titlului de proprietate.

Ulterior, martora SSS. a ridicat titlul de proprietate de la Primăria Merei și, având probleme în familie (pentru care inculpatul C. împrumutând-o cu 500 RON), s-a hotărât să vândă terenul, motiv pentru care s-a întâlnit cu inculpatul C., pe care l-a împuternicit prin procură notarială să se ocupe de actele necesare vânzării, iar după câteva luni a semnat contractul de vânzare-cumpărare și a încasat prețul de la C.

Martora a declarat că nu cunoaște unde este situat terenul pe care l-a vândut, nefiind interesată de acest aspect deoarece a dorit doar să-l vândă pentru că nu avea beneficii de pe urma lui, dar că le-a comunicat lui A. și C. că terenul respectiv se află în zona Codreanca.

De asemenea, s-a reținut că prin Cererea din 4 martie 1991, YYY., moștenitoarea lui RRR., solicitase reîmproprietărirea cu suprafața de 3,13 ha teren arabil, 2,29 ha vie nobilă, 0,41 ha vie hibrid, 0,40 ha livezi, 0,50 ha pășuni și 0,15 ha teren neproductiv.

Sub acest aspect, potrivit Anexei 3, RRR., prin moștenitor YYY., figurează la poziția 50, cu suprafață totală reconstituită, de 5,83 ha, astfel cum a fost diminuată prin Hotărârea nr. 63/1994 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Pe tabelul parcelar al tarlalei 5 aflat în arhiva O.C.P.I. Buzău, cu știința inculpatului B. - director al acestei instituții, inculpatul A. a modificat mențiunea orientării în tarla a proprietăților de la Nord la Sud cu cea de la Vest la Est, iar la poziția 21, din tabel, a adăugat pe proprietarul RRR. cu suprafața de teren arabil de 47.371 mp (moștenitoare YYY., în prezent decedată, și SSS.), ambele consemnări fiind făcute cu pix cu pastă de culoare roșie, astfel că, peste o parte din latura de Est a celorlalte proprietăți, s-a suprapus proprietatea lui RRR.

Potrivit înscrisului tabel parcelar pe care este consemnat "Parcelată 19 octombrie 2005 - Angel", în data de 19 octombrie 2005, la O.C.P.I. Buzău, s-a realizat planul de parcelare pentru tarlaua 5. La aceeași dată, prin Adresa, Primăria comunei Merei, transmitea O.C.P.I. Buzău, fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru def. RRR.

La data de 1 noiembrie 2005, a fost emis Titlul de proprietate, pe numele defunctului RRR. (moștenitori YYY., soție, decedată în prezent, și SSS., fiică) pentru suprafața de teren de 47.371 mp, categoria de folosință "arabil", tarlaua 5, cu vecinătate la Nord - drum, la Est - OOOO., la Sud - canal și la Vest - drum național.

Titlul a fost semnat, din partea O.C.P.I. Buzău, de inculpatul B., în baza fișei premergătoare pe care inculpatul A. a înscris suprafața de teren, numărul de tarla, parcela și vecinătăți.

Prin Procura autentificată la data de 24 noiembrie 2005, la Biroul Notarial Individual, moștenitoarea lui RRR., martora SSS. l-a împuternicit pe inculpatul C. să vândă suprafața de teren arabil de 47.371 mp, situat în tarlaua 5, moment la care a primit suma de 9.500 RON; iar prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2006 s-a realizat tranzacția acestui teren între inculpatul C. în calitate de cumpărător și SSS. în calitate de vânzătoare, reprezentantă de inculpatul C.

Potrivit extrasului de carte funciară furnizat de O.C.P.I. Buzău, suprafața de teren de 47.371 mp ce a fost cumpărată de la SSS. prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2006, a fost înstrăinată de inculpatul C., proprietarul actual fiind SC PPPP. SRL.

Planul parcelar pentru tarlaua 5 existent în evidențele O.C.P.I. Buzău, realizat în baza tabelului parcelar, a dobândit caracter definitiv la data de 24 ianuarie 2007, fiind semnat de inculpatul B. în calitate de director O.C.P.I. Buzău, iar din partea Comisiei de fond funciar a Comunei Merei, de RRRRR., primarul Comunei Merei, alături de semnătura căruia se află aplicată semnătura inculpatului A.

Conform planului parcelar existent la O.C.P.I. Buzău pentru tarlaua 5, în care orientarea proprietăților este de la Vest la Est, singura proprietate cu vecinătate la drumul european E85, a devenit cea a defunctului RRR., urmare modificării orientării inițiale în parcelă a proprietăților, care fusese de la Nord la Sud, fiind pierdută această vecinătate de proprietari: F., Titlu de proprietate din 9 septembrie 1996 - suprafața de 7.500 mp; I., Titlu de proprietate din 18 octombrie 1996 - suprafața de 6.818 mp; def. BBBB., Titlu de proprietate din 10 septembrie 1996 - suprafața de 5.300 mp; def. CCCC. Titlu de proprietate din 1 martie 2004 - suprafața de 4.900 mp; DDDD. Titlu de proprietate din 27 februarie 2004 - suprafața de 11.600 mp; def. EEEE., Titlu de proprietate din 16 martie 1998 - suprafața de 2.462 mp; def. FFFF., Titlu de proprietate din 28 aprilie 1998 - suprafața de 5.991 mp; GGGG. Titlu de proprietate din 20 martie 1998 - suprafața de 2.346 mp; def. HHHH., Titlu de proprietate din 19 octombrie 1998 cu suprafața de 9.600 mp; G. Titlu de proprietate din 27 februarie 2004 - suprafața de 3.300 mp; def. IIII. Titlu de proprietate din 26 martie 2004 - suprafața de 8.200 mp; def. JJJJ. Titlu de proprietate din 26 august 2002 - suprafața de 6.124 mp; def. KKKK., Titlu de proprietate din 14 iunie 2005 - suprafața de 5.020 mp; III. și JJJ., Titlu de proprietate din 11 mai 2004 - suprafața de 1.900 mp; MMMM., Titlului de proprietate din 13 iunie 1996 - suprafața de 5.287 mp; def. NNNN., Titlu de proprietate din 28 august 2003 - suprafața de 5.400 mp; def. OOOO., Titlul de proprietate din 25 ianuarie 1996 - suprafața de 11.581 mp.

S-a reținut că, în perioada de referință, inculpatul C. era proprietarul mai multor suprafețe de teren situate pe raza localității Merei, iar la data de 21 februarie 2006, a mai încheiat un Contract de vânzare-cumpărare, la același birou notarial, prin care, în temeiul unei procuri de la proprietarul AAAAAA., și-a vândut și terenul de 20.600 mp categoria arabil situată în tarlaua 5, comuna Merei, județul Buzău, cu vecinătate la Est - tot drumul european E85 pe lungimea de 265,15 metri liniari, aflat în continuarea terenului arabil de 47.371 mp, situat în tarlaua 5, după cum rezultă din extrasul de plan parcelar comunicat de O.C.P.I. Buzău.

Pentru emiterea Titlului de proprietate din 24 octombrie 2005 pe numele autoarei ZZZZZZ., moștenitor AAAAAA., a fost modificată de inculpatul A. fișa premergătoare titlului de proprietate, scrisă inițial în creion, fiind trecută suprafața de 20.600 mp teren arabil, tarlaua 5 vecinătatea de la Est - drum național.

Acest fapt s-a întâmplat în condițiile în care, în Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din 19 martie 1991, ZZZZZZ. a precizat că a deținut numai 16.800 mp teren arabil, dar nu comasat.

Fișa premergătoare a fost trimisă la O.C.P.I. Buzău cu Adresa din 11 octombrie 2005 și a stat la baza scrierii titlului de proprietate semnat și de inculpatul B., în calitate de director.

În dovedirea împrejurărilor în care a fost emis Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 pe numele defunctului RRR., moștenitoare SSS., instanța a apreciat ca fiind relevante depoziția martorei KKKKK., a martorei PPPPP., a martorului JJJJJ., a martorei FFFFF., precum și a martorului TTTTT.

Inculpatul A. a recunoscut că, personal, a întocmit tabelul parcelar pentru tarlaua 5.

Partea vătămată G. (moștenitorul lui I.) a declarat că, prin anul 2000, a fost pus în posesia terenului agricol de 6818 mp, în tarlaua 13, zona Racordare conform titlului de proprietate, de către inculpatul A. la aprox. 3 - 4 ani după eliberarea titlului de proprietate, fără a se întocmi proces-verbal de punere în posesie, ocazie cu care a constatat că terenul era amplasat perpendicular pe drumul european situat în partea de Est, la Vest fiind un drum de țară, iar la Nord se învecina cu terenul lui F. Partea civilă a mai arătat că a lucrat câțiva ani acest teren, apoi când a vrut să îl vândă, a solicitat O.C.P.I. un extras de plan parcelar, prilej cu care a constat că nu mai are vecinătate la drumul județean, terenul său fiind translatat în interiorul parcelei, la aproximativ 600 m, constatând din plan, că același lucru s-a întâmplat și cu ceilalți proprietari. Partea civilă H. a relatat la rândul său că a fost condus de fratele său G., la terenul moștenit de la mama lor, observând că avea ieșire la drumul județean.

De asemenea, partea civilă FF. a declarat că sora sa, EE., care s-a ocupat de exploatarea terenului, i-a arătat unde era amplasat, constatând că se învecina pe una din laturi cu drumul județean, iar ulterior a aflat că este localizat în altă parte.

În acest context, relevantă a fost apreciată depoziția martorului PPPPPP., consilier al Primăriei Merei, care a declarat că, de-a lungul timpului a primit numeroase reclamații de la cetățeni pentru că terenurile lor nu se mai învecinau cu drumul național, precizând că această nemulțumire a apărut la scurt timp după angajarea lui A. la Primăria Merei.

În faza de urmărire penală, prin Raportul de expertiză tehnică topografică, s-a concluzionat, referitor la suprafața de teren de 6.818 mp (punctul Racordare) din Titlul de proprietate din 18 octombrie 1996 - titular I., că este înscris în tarlaua 13, cu vecinii: la Nord - F., la Est - drum național, la Sud -, la Vest - drum, dar aceste vecinătăți nu se regăsesc pe planul parcelar, amplasamentul fiind la 610 m de drumul național.

S-a considerat că planul parcelar actual este incorect deoarece ignoră amplasamentul inițial menționat în titlul de proprietate din 1996, prin faptul că, de-a lungul drumului european au fost introduse, în mod nejustificat, alte persoane, constatarea fiind că s-a schimbat amplasamentul terenului de 6.818 mp.

Prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea cadastru-topografie-geodezie-cartografie, întocmit în cursul cercetării judecătorești, s-a concluzionat că urmare modificării planului parcelar, singura suprafață de teren din tarlaua 5 care are vecinătate la drumul național este cea de 47.371 mp indicată în Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate lui RRR.

Cu concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate la urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești, s-a apreciat că se coroborează și declarațiile martorului JJJJJ. angajat al O.C.P.I. Buzău, care a întocmit forma grafică - digitală a parcelei din tarlaua 5 și care a considerat că tarlaua 5 a fost anterior numerotată ca fiind tarlaua 12, ca urmare a activității pe care a desfășurat-o, de-a lungul timpului la Serviciul Arhivă și Informatică.

Relevantă sub aspectul analizat a fost apreciată și declarația martorei FFFFF. care a arătat că a verificat proprietățile din tabelul parcelar pentru tarlaua 5, în privința vecinilor, suprafeței, nr. de tarla și parcelă, după baza de date existentă la O.C.P.I. Buzău care includea titlurile de proprietate emise și a constatat, potrivit titlurilor de proprietate, că terenurile celor menționați în tabelul parcelar respectiv, aveau consemnate, ca număr de tarla, numerele 13, 12 sau 5, dar, a considerat, că proprietățile se aflau una în vecinătatea celeilalte întrucât s-au folosit două planuri, un plan cu o numerotare mai veche și unul cu o numerotare mai nouă.

Martora a mai susținut că numerotarea corectă era cea din planul în care se regăsea tarlaua cu nr. 5 întrucât numerotarea tarlalei cu nr. 12 și nr. 13 erau din planul cadastral vechi al comunei Stâlpu, iar tarlaua nr. 12, după vechea numerotare a primit nr. 4, iar tarlaua nr. 13 a fost renumerotată ca fiind tarlaua nr. 5.

Verificând aceste afirmații ale martorei cu conținutul titlurilor de proprietate ce figurează în tabelul și planul parcelar definitivat pentru tarlaua 5, s-a constatat, de exemplu, că titlul de proprietate emis în 1996 pentru titular F. în care este consemnat tarlaua 12 cu vecinătate la Sud - I., corespunde cu datele titlului de proprietate al acesteia din urmă emis în 1996 în care terenul din zona Racordare este amplasat în tarlaua 13 cu vecinătate la Nord - F., după cum titlul de proprietate emis în 1996 pentru titular OOOO. în care terenul din zona Racordare este situat tarlaua 5 cu vecinătate la Nord - NNNN., corespunde cu datele titlului de proprietate al acestuia din urmă, emis în 2003, în care terenul din zona Racordare este situat în tarlaua 12 și se învecinează la Nord cu cel al lui MMMM., în titlul de proprietate al acestuia din urmă figurând ca vecinătate la Nord - III. și JJJ., al căror teren din zona Racordare este amplasat, conform titlului de proprietar, în tarlaua 5.

În privința emiterii Titlului de proprietate pe numele defunctului ZZZ., moștenitoare AAAA., instanța de fond a reținut că, prin Sentința civilă nr. 4.448 din 26 iunie 1992 pronunțată de Judecătoria Buzău, în Dosarul nr. x/1991, a fost constituit dreptul de proprietate al petentei D. pentru suprafața de 0,5 ha teren, hotărârea rămânând definitivă.

La data de 19 octombrie 1994, a fost emis Titlul de proprietate, pe numele D., pentru suprafața de teren de 4.000 mp categoria de folosință "arabil", zona "Racordare Stâlpu", tarlaua 12 (actual, după renumerotare, tarlaua 5), cu vecinătate la Nord - drum, la Sud - UUU., la Est - drum și la Vest - (fără nicio mențiune).

La aceeași dată de 19 octombrie 1994, a fost emis Titlul de proprietate, pe numele defunctei TTT., moștenitoare UUU., pentru suprafața de teren de 9.000 mp, categoria de folosință "arabil", zona "Racordare Stâlpu", tarlaua 12 (actual, după renumerotare, tarlaua 5), cu vecinătate la Nord - D., la Est - drum, la Sud - canal și la Vest - (fără nicio mențiune).

Fișele premergătoare emiterii titlurilor de proprietate au fost semnate de inculpatul B., care, în acea perioadă de timp era delegat al Oficiului de Cadastru și Organizarea Teritoriului în cadrul Comisiei locale Merei, și care începând cu data de 22 martie 2005 a ocupat funcția de director al O.C.P.I. Buzău.

În anul 1995, terenul de 9.000 mp aparținând moștenitoarei UUU., a fost cumpărat, prin Contractul autentificat la data de 3 februarie 1995, de martora YYYYY., întrucât soțul acesteia dorea să construiască o stație PECO împreună cu E., martora arătând că, personal, a constatat la fața locului că, pe o latură, terenul se învecina cu cel al familiei D. și E., iar pe altă latură, cu șoseaua națională.

După decesul soțului martorei, suprafața de teren de 9.000 mp a fost cumpărată, în anul 2004, de partea civilă E. întocmindu-se chitanță de mână.

În septembrie 2005, C. și A. au mers la locuința părților civile D. și E., în satul Dealul Viei, inculpatul C. fiind interesat de cumpărarea terenului de 4.000 mp, neexistând, însă, între părți, un acord asupra prețului.

La data de 15 noiembrie 2006, martora YYYYY. i-a dat lui E. procură pentru a face demersurile legale pentru ca acesta să devină proprietar al terenului, modalitatea aleasă fiind de a o da în judecată pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de vânzare-cumpărare.

Prin Sentința civilă nr. 2.827 din 15 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, hotărâre irevocabilă, s-a constatat că, la data de 1 iulie 2004, între E. - în calitate de cumpărător și YYYYY. - în calitate de vânzătoare a intervenit vânzarea-cumpărarea terenului arabil de 9.000 mp din titlul autoarei TTT.

În acest timp, inculpatul A. a contactat-o pe AAAA., prin fiica sa, QQQQQQ., și s-a interesat dacă dorește să vândă pășunea moștenită de la ZZZ. (socru) și AAAAAAA. (soț), și, întrucât răspunsul a fost pozitiv, le-a făcut cunoștință cu inculpatul C.

Prin Cererea din 11 martie 1991, AAAA. solicitase primirea în proprietate a suprafețelor de 0,50 ha teren arabil extravilan și 0,25 ha teren cu vie nobilă, în Tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați, care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, AAAA. fiind înscrisă, ca moștenitoare a lui AAAAAAA., cu suprafața totală de 0,75 ha teren.

Referindu-se la aceeași Cerere din 11 martie 1991, Primăria Comunei Merei a transmis fotocopii din Anexa 3, privind înregistrarea lui AAAA., ca moștenitoare a lui ZZZ., pentru suprafața totală reconstituită de 2,52 ha teren, astfel cum a fost diminuată prin Hotărârea din 8 mai 2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Buzău, în conformitate cu Registrul agricol Valea Puțului.

Prin Adresa din 28 noiembrie 2005, Primăria comunei Merei a transmis O.C.P.I. Buzău, fișa premergătoare care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru defunctul ZZZ., întocmită de inculpatul A..

La data de 10 ianuarie 2006, a fost emis Titlul de proprietate pentru defunctul ZZZ., moștenitoare AAAA., pentru suprafața de 15.989 mp, în tarlaua 5 titlul fiind semnat, din partea O.C.P.I. Buzău, de inculpatul B.

Anterior, prin Titlul de proprietate din 14 decembrie 2005 a fost reîmproprietărit def. AAAAAAA., moștenitoare AAAA., cu suprafața de 0,452 ha teren arabil în tarlaua 5 cu vecinătate la Est - AAAA.

Prin procură autentică, la data de 26 ianuarie 2006, AAAA., în calitate de moștenitoare, l-a împuternicit pe inculpatul C. să vândă în numele său și pentru sine suprafața de teren de 15.989 mp din titlul autorului ZZZ., alături de terenul de 4.520 mp din titlul autorului AAAAAAA., iar, în baza acesteia, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 28 februarie 2006, încheiat la Biroul Notarial Individual, inculpatul C. a vândut lui BBBBBBB. - tatăl său, suprafața de 20.512 mp teren agricol.

La data de 28 februarie 2006, la același birou notarial, s-au mai încheiat contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri aparținând proprietarilor BBBBBB (moștenitorul lui CCCCCCC.), DDDDDDD. (moștenitorul lui EEEEEEE.), FFFFFFF. introduși alături de AAAAAAA. și ZZZ. în rezerva creată în partea de Est a tarlalei 5, vânzătorii având ca mandatar pe inculpatul C., iar cumpărător fiind BBBBBBB., tatăl acestuia (contractele din 28 februarie 2006)

Planul parcelar pentru tarlaua 5 a dobândit caracter definitiv, la 24 ianuarie 2007, după repartizarea către proprietari a întregii suprafețe a parcelei, forma definitivă a planului parcelar fiind semnată din partea Comisiei Locale de fond funciar Merei de primar RRRRR., alături de care apare semnătura inculpatului A., și de inculpatul B. în calitate de director O.C.P.I. Buzău.

Inculpatul C. a dobândit astfel suprafața de 20.512 mp teren agricol, după decesul tatălui său, în conformitate cu Certificatul de partaj succesoral din 28 mai 2007 emis de Biroul Notarilor Publici din Pogoanele.

Relevanță, în contextul cauzei prezintă depozițiile martorilor AAAA., QQQQQQ., HHHHH., PPPPP., FFFFF. și PPPPPP.

Inculpatul B., care în anii 1990 a fost delegat al Oficiului de Cadastru în cadrul Comisiei locale de fond funciar Merei, a declarat că a întocmit Procesul-verbal de punere în posesie a numitei D. (fiind prezent soțul acesteia E., ambii ingineri agronomi), pentru suprafața de 4.000 mp obținută prin hotărâre judecătorească, terenul având deschidere la drumul național pe latura de Est, moment la care a fost pusă în posesie și moștenitoarea lui TTT., cele două terenuri fiind unul în prelungirea celuilalt.

Totodată, inculpatul a susținut că aceste terenuri pentru care s-au emis titluri de proprietate în anul 1994, se suprapun cu terenul pentru care s-a emis ulterior titlul de proprietate pentru AAAA., moștenitoarea lui ZZZ.

Conform Procesului-verbal din 12 octombrie 1994, punerea în posesie s-a realizat la 10 octombrie 1994, cu suprafața de teren de 4.000 mp, în punctul Racordare, având ca vecinătate la Nord - drum exploatare (canal desecare), la Sud - UUU., la Est - șosea națională Buzău - Urziceni, la Vest - (fără vreo mențiune), de către membrii Comisiei locale de fond funciar, printre care se afla și inculpatul B., delegat al Oficiului de Cadastru și Organizarea Teritoriului în Comisia locală Merei.

Relevante în acest context au fost apreciate depozițiile martorilor: UUUUU., PPPPP., SSSSS., TTTTT. (secretar al Primăriei Merei, în perioada 1998 - 2012), XXXXX. (agent agricol la Registrul agricol și membru al Comisiei locale de fond funciar).

Suprapunerea Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 - emis pentru titular ZZZ. (moștenitoare AAAA.), cu titlurile de proprietate din 19 octombrie 1994 - emis pe numele D. și din 19 octombrie 1994 - emis pe numele defunctei TTT. (proprietari actuali D. și E.), pe o suprafață de 13.000 mp (4.000 mp și 9.000 mp), s-a reținut a confirma prin probele administrate în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, în faza de urmărire penală, s-a constatat că Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele D. are înscris terenul cu suprafața de 4.000 mp arabil în tarlaua 12 în punctul "Racordare Stâlpu" cu următoarele vecinătăți la Nord - drum, la Sud - UUU., la Est - drum și la Vest - (fără vreo mențiune), iar prin Procesul-verbal de punere în posesie din 12 octombrie 1994, E. a fost pus în posesie cu terenul de 4.000 mp, cu următoarele vecinătăți: la Nord - drum exploatare, la Sud - UUU., la Est - șosea națională Buzău - Urziceni, la Vest - (fără vreo mențiune), expertul concluzionând că este vorba despre același amplasament; dar în planul parcelar prezentat terenul se identifică în tarlaua 5, având ca vecini: la Nord - drum, la Est - rezerva, la Sud - drum, la Vest - TTT., teren situat la o distanță de 227 metri de drumul național DN2 (E85).

S-a arătat că, potrivit Raportului de control din 18 august 2008, schimbarea amplasamentului a fost efectuată de O.C.P.I. Buzău, la cererea Primăriei Merei, semnată de primar, secretar și inginerul A.

Expertul a considerat că planul parcelar actual este incorect deoarece ignoră amplasamentul inițial menționat în titlul de proprietate, emis în anul 1994, prin faptul că, de-a lungul drumului, au fost introduse în mod nejustificat alte persoane.

S-a concluzionat că există o suprapunere cu titlul lui AAAA. și o schimbare de amplasament.

Prin Raportul de control din 18 august 2008 (declasificat) privind controlul efectuat de A.N.C.P.I. la O.C.P.I. Buzău, s-a constatat că, potrivit schiței de parcelare inițială, amplasamentul parcelei de 4.000 mp proprietatea lui D. se afla lângă drumul european, iar conform noului plan parcelar amplasamentul actual se află translatat cu cca. 300 m spre interiorul tarlalei, în locul acesteia fiind introdus ZZZ. S-a arătat că planul parcelar respectiv a fost executat la O.C.P.I. Buzău, de Serviciul Arhivă și Informatică, la cererea Primăriei comunei Merei, semnată de primar, secretarul primăriei, pe baza unor tabele întocmite de inginerul A.

În urma controlului efectuat de A.N.C.P.I. la O.C.P.I. Buzău, s-a mai arătat că planul parcelar este incorect deoarece ignoră amplasamentul inițial al parcelei de teren menționată în titlul de proprietate emis în anii 1990, prin faptul că de-a lungul drumului au fost create artificial așa zise rezerve de teren în care au fost introduse ilegal anumite persoane, iar posesorul inițial al acestui amplasament a fost împins spre interiorul tarlalei, în zonă mai puțin atractivă.

Potrivit Titlului de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele defunctei TTT., moștenitoare UUU., suprafața de teren de 9.000 mp categoria de folosință "arabil", din zona "Racordare Stâlpu", tarlaua 12, are ca vecinătăți: la Nord - D., la Est - drum, la Sud - canal și la Vest - (fără vreo mențiune).

În privința acestui titlu de proprietate, prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, în faza de urmărire penală, s-a constatat că există Proces-verbal de punere în posesie din 12 octombrie 1994 pentru suprafața de 9.000 mp în punctul Racordare, între vecinii la Nord - E., la Est - șosea națională, la Sud - canal desecare, la Vest - (fără vreo mențiune), teren situat în tarlaua 12 care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare din 3 februarie 1995 (cumpărătoare YYYYY.), iar ulterior obiectul Sentinței civile nr. 2.827 din 15 mai 2008 (cumpărător E.).

Expertul a precizat că terenului cu suprafața de 9.000 mp înscris în Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 i-a fost schimbat amplasamentul la 300 mp de drumul național, conform planului parcelar, deși localizarea suprafeței de 9.000 mp cumpărați de E. și D. de la YYYYY., ce la rândul ei a cumpărat de la UUU., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Titlului din 19 octombrie 1994, este la drum național.

Relevante în acest context au fost apreciate declarațiile martorilor XXXXX., PPPPP., UUUUU., SSSSS., PPPPPP., GGGGGG., HHHHHH., precum și declarația părții civile D.

Din examinarea titlului de proprietate emis pe numele lui D. pentru suprafața de 4.000 mp teren agricol, a rezultat că vecinătăți la Est - drumul european E85, iar la Sud - UUU. (moștenitoarea lui TTT.), în timp ce din analiza titlului de proprietate emis pe numele lui TTT. suprafața de 9.000 mp teren agricol, reiese că vecinătățile sunt la Est - drumul european E85, iar la Nord - D., ceea ce înseamnă că cele două proprietăți sunt una în continuarea celeilalte, fiind orientate paralel cu drumul european E85.

Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 3 februarie 1995, prin care UUU. (moștenitoarea lui TTT.) a vândut lui YYYYY. terenul arabil de 9.000 mp, acesta este situat în extravilanul comunei Merei, tarlaua 12, punctul Racordare Stâlpu, cu vecinătățile: la Nord pe 29,60 ml D., la Est pe 304 ml șoseaua Buzău - Urziceni, la Sud pe 29,60 ml canal, iar la Vest pe 304 ml teren nerepartizat.

Această poziționare a suprafețelor de teren din titlurile de proprietate din 19 octombrie 1994 și s-a constatat a fi confirmată și prin conținutul Titlului de proprietate emis la 27 martie 2003 pentru titular GGGGGGG. cu referire la suprafața de 2 ha 5.000 mp, situată, conform titlului de proprietate, în tarla 13 având vecinătăți la Nord - canal, la Est - D., la Sud - canal, la Vest - HHHHHHH. (care corespunde cu fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate pe care apare semnătura inculpatului A.), starea de fapt fiind susținută și prin Titlul de proprietate din 10 februarie 2004 prin care HHHHHHH. a fost reîmproprietărit cu 6.677 mp, în tarlaua 5 conform mențiunilor din titlul de proprietate, având ca vecinătăți la Nord - canal, la Est - GGGGGGG., la Sud - canal și la Vest - IIIIIII., toate aceste terenuri fiind cuprinse în tabelul și planul parcelar întocmit pentru tarlaua 5.

Față de acestea, s-a constatat că, în mod nelegal, în tabelul parcelar și planul parcelar al tarlalei 5 inculpatul A. a amplasat terenul de 9.000 mp - pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate lui TTT., între cel de 4.000 mp - pentru care s-a constituit dreptul de proprietate lui D. și cel de 25.000 mp - aparținând lui GGGGGGG.

În acest context s-a reținut că potrivit titlului de proprietate, terenul de 2 ha și 5.000 mp proprietatea lui GGGGGGG. este amplasat în tarlaua 13, în timp ce, relativ la terenul din vecinătatea de Vest, aparținând lui HHHHHHH. este trecut în titlul de proprietate, emis un an mai târziu, ca amplasament, tarlaua 5.

Cum cele 2 ha și 5.000 mp de teren sunt alăturate, în partea de Est, celor 4.000 mp aparținând lui D., există o dovadă, în plus, că, în fapt, D. a fost pusă în posesie, în anul 1994, în tarlaua care acum poartă numărul 5, situația fiind aceeași și pentru punerea în posesie cu terenul de 9.000 mp din Titlul din 19 octombrie 1994 emis pe numele def. TTT., cu mențiunea suplimentară că terenurile sunt unul în continuarea celuilalt, proprietatea lui D. și TTT., având câte o latură la drumul european E85.

În consecință, având în vedere că raportul de expertiză topografică efectuat la urmărirea penală se coroborează cu Raportul de control din 18 august 2008 privind controlul efectuat la O.C.P.I. Buzău de A.N.C.P.I., declarațiile martorilor dintre care se evidențiază cele ale lui PPPPPP., HHHHHH., GGGGGG. și înscrisurile mai sus enunțate, instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză cadastru, topografie, geodezie și cartografie și a suplimentului la acesta, efectuate în cursul cercetării judecătorești, relativ la tarlaua 5, precum și cele ale opiniei separate exprimate atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță, de expertul consilier JJJJJJJ.

În cursul cercetării judecătorești, s-a dispus efectuarea unei expertize cadastru, topografie, geodezie și cartografie la solicitarea inculpaților A. și C., acestuia din urmă fiindu-i încuviințat, la cerere, expert consilier.

Critica procurorului formulată, în scris, prin Obiecțiunile la Raportul întocmit de expertul desemnat de instanță, referitoare la faptul inculpații C. și A. (și avocații acestora) au acordat lămuriri expertului, care ar fi stat la baza elaborării raportului de expertiză, a fost circumscrisă dispozițiilor art. 282 C. proc. pen. privind nulitățile relative.

Instanța de fond a constatat că procurorul nu a indicat un eventual interes procesual propriu la care face referire art. 282 alin. (2) C. proc. pen., și nici nu a precizat care drepturi au fost vătămate, ale căror părți și de ce nu ar putea fi înlăturate decât prin anularea raportului de expertiză.

După depunerea raportului de expertiză tehnică în specialitatea cadastru, topografie, geodezie și cartografie, la termenul din 3 septembrie 2014, instanța a acordat posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul acestuia, sens în care au fost emise adrese, prin care li s-a adus la cunoștință depunerea raportului la dosar și dreptul de a-l studia, pentru garantarea efectivă a dreptului la apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 178 alin. (5) C. proc. pen.

În privința criticii constând în faptul că expertul desemnat nu ar avea pregătirea și calificarea necesare pentru a efectua o lucrare de expertiză topografică de complexitatea celei dispuse de instanță, s-a reținut că expertul desemnat de instanță, în mod aleatoriu, la termenul din 3 martie 2014, este expert judiciar al cărui nume a fost comunicat de Tribunalul București - Biroul Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile, împreună cu numele altor experți cu specialitatea cadastru-topografie-geodezie-cartografie, și a răspuns obiectivelor stabilite de instanță prin raportul de expertiză întocmit și suplimentul la acesta, fiind respectate dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciare și extrajudiciară și cele ale art. 178 și art. 180 C. proc. pen. Împrejurarea că a concluzionat, în mod diferit, decât expertul desemnat în faza de urmărire penală nu impune decât a se verifica, în baza întregului material probator, care dintre rapoartele de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea cadastru, topografie, geodezie și cartografie și suplimentul la acesta, efectuate de expertul desemnat de instanță, s-a concluzionat că amplasamentul suprafeței de 4.000 mp teren arabil extravilan din Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pentru D. și amplasamentul suprafeței de 9.000 mp teren arabil extravilan din Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pentru TTT. nu se suprapun cu amplasamentul suprafeței de 15.989 mp teren arabil extravilan indicată în Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autor ZZZ.

Înalta Curte, secția penală, nu a putut primi concluzie a raportului de expertiză întrucât a constatat că acesta nu a avut în vedere Titlul de proprietate al def. KKKKKKK. (moștenitoare LLLLLLL.), precum și datele care rezultă din titlurile de proprietate emis la 27 martie 2003 pentru defunct GGGGGGG. și emis la 10 februarie 2004 pentru HHHHHHH.

S-a mai constatat că, prin raportul de expertiză topografică efectuat în instanță, s-a constatat că tarlaua 12 a devenit tarla 4 și s-a realizat o identitate între tarlaua 12 parcela 86 și tarlaua 12 parcela 86/1, respectiv între tarlaua 12 parcela 86 și tarlaua 12 parcela 86/2, astfel că, în planul de situație, suprafețele de teren de 4.000 mp și, respectiv, 9.000 mp au fost poziționate de expert în tarlaua 12(4) parcela 86, ceea ce contravine renumerotării făcute, de-a lungul timpului, tarlalelor și parcelelor preluate de Primăria Merei de la S.C. PEN. C.O. Rușețu, astfel cum rezultă din analiza coroborată a probelor.

În prezent, conform planurilor parcelare realizate de O.C.P.I. Buzău, suprafața de 101 ha preluată de la S.C. PEN. C.O. Rușețu, nu mai este împărțită în tarlaua 4 cu suprafața de 27,84 ha; tarlaua 5 în suprafață de 41,24 ha și tarlaua 5 cu suprafața de 41,79 ha, existând o altă împărțire, respectiv tarlaua 12(4) cu o singură parcelă și tarlaua 13(5) cu parcelele 89, 89/1, 89/2.

O.C.P.I. Buzău a comunicat tabelul parcelar pentru tarlaua 4 și, corespunzător acestuia, planul parcelar pentru tarlaua 12(4) - o singură parcelă, validat la 24 ianuarie 2007, în care sunt cuprinși proprietarii care au terenuri amplasate în această tarla în suprafață totală de 27,84 ha, instanța constatând că această suprafață este egală cu cea a tarlalei 4 parcela 35 din Protocolul de predare-primire din 2001 încheiat între S.C. PEN. C.O. Rușețu și Primăria comunei Merei.

Cu aceste date se coroborează Adresa din 19 ianuarie 2007, semnată de B. în calitate de director al O.C.P.I. Buzău, prin care s-a comunicat Poliției Merei că, potrivit evidențelor cadastrale actualizate, tarlaua 12 parcela 86, situată pe teritoriul administrativ al comunei Stâlpu, județul Buzău, este una și aceeași cu tarlaua 4 parcela 86, aceeași informație fiind transmisă de O.C.P.I. Buzău, prin Adresa din 13 octombrie 2009, sub semnătura directorului HHHHH., doamnei avocat MMMMMMM.

Prin Adresa din 21 ianuarie 2011, la solicitarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești de a se comunica copii ale titlurilor de proprietate emise de Comisia Județeană Buzău în tarlaua 5 (parcela 38 conform lucrării de cadastru valabilă la 1 ianuarie 1990) UAT Merei, O.C.P.I. Buzău a transmis aceste fotocopii ale titlurilor de proprietate emise în tarlaua 5 conform unui tabel ce constituie Anexa 1 la acea adresă, printre titulari fiind și def. TTT. cu Titlul de proprietate și D. cu Titlul de proprietate (potrivit titlurilor, terenurile de 4.000 mp și 9.000 mp figurând în tarlaua 12 parcela 86/1, respectiv tarlaua 12 parcela 86/2).

Din actele dosarului, rezultă că titlurile de proprietate înscrise în acest tabel se regăsesc în planurile parcelare definitive pentru tarlaua 5 parcela 89, tarlaua 5 parcela 89/1, tarlaua 5 parcela 89/2 și în tabelul parcelar nevalidat pentru tarlaua 5 parcela 89/2, situație care corespunde cu extrasul de plan cadastral trimis de O.C.P.I. Buzău.

În sensul celor anterior expuse a fost reținută și Adresa din 16 aprilie 2007, prin care O.C.P.I. Buzău, sub semnătura directorului B., a comunicat Judecătoriei Buzău, pentru Dosarul x/2006, Extras din proiectul parcelar din care rezultă că proprietatea de 4.000 mp din Titlul - titular D., se află pe teritoriul administrativ Stâlpu în tarlaua 12(5), parcela 86/1(89) - scara 1:5000, redactat de HHHHH. și datat 23 octombrie 2006.

Prin Referatul privind legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate unor cetățeni din comuna Merei în tarlaua 5(13) din punctul "Racordare Stâlpu" întocmit ca urmare a controlului efectuat de consilieri juridici din cadrul Instituției Prefectului Județului Buzău la Primăria Comunei Merei, s-a arătat că eliberarea Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 - defunct ZZZ., cu moștenitor AAAA., pentru suprafața de 15989 mp, în tarla 5 parcela 89, prin întocmirea unui alt plan parcelar în care tarlaua nr. 13, prin renumerotare, devine tarlaua nr. 5, s-a făcut în mod nelegal, întrucât cea mai mare parte din această suprafață a fost reconstituită prin titlurile de proprietate emise pentru D. și UUU., moștenitoarea defunctei TTT.

Pentru motivele anterior expuse, instanța a considerat că este contrară probelor administrate și opinia separată la raportul de expertiză cadastru, topografie, geodezie și cartografie întocmit în cursul cercetării judecătorești, exprimată de expertul consilier recomandat de inculpatul C., în sensul că nu există suprapuneri între amplasamentele suprafețelor de teren de 4.000 mp și 9.000 mp, din titlurile de proprietate.

În dovedirea împrejurărilor în care au fost emise titlurile de proprietate pe numele defunctului RRR., moștenitoare SSS. și pe numele defunctului ZZZ., moștenitoare AAAA., instanța a reținut ca fiind relevante următoarele mijloace de probă: declarația martorului SSSSS. (viceprimar al Comunei Merei în perioada 1996 - 2000 și 2004 - 2008), Adresa din 14 iulie 2005, prin care inculpatul A. a fost împuternicit să reprezinte Comisia Locală de Fond Funciar la O.C.P.I. Buzău, în privința problemelor legate de întocmirea planurilor parcelare, modificarea sau corectarea titlurilor de proprietate întocmite greșit, în general, în legătură cu toate problemele legii fondului funciar, declarația martorului RRRRR. (fost primar al Comunei Merei), declarația martorului XXXXX. (membru al Comisiei locale de fond funciar), declarația martorei UUUUU. (angajată în cadrul Primăriei Merei, din 1997, ca agent agricol, în prezent inspector la compartimentul Registrul agricol și membru al Comisiei locale de fond funciar din 2000), declarația martorului VVVVV. (consilier juridic la Primăria Merei și membru al Comisiei locale de fond funciar), declarația martorei KKKKK. (fost director tehnic la O.C.P.I. Buzău și inginer șef la Serviciul de Cadastru, din anul 2005).

Totodată, referindu-se la procedura de emitere a titlurilor de proprietate, martora OOOOO., consilier juridic în cadrul Prefecturii Buzău, având ca atribuții pe cea de a întocmi referate pentru Comisia județeană de fond funciar cu propunere de validare sau invalidare a solicitărilor înaintate de comisiile locale de fond funciar, a declarat că, pentru ipoteza emiterii titlurilor de proprietate referatul primit de la comisia locală trebuia să fie însoțit de procesul-verbal de punere în posesie, fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate și schița privind amplasamentul terenului.

Fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate era avizată de O.C.P.I. Buzău, procesul-verbal de punere în posesie și fișa premergătoare emiterii titlului având același conținut, nefiind obligatoriu ca dosarul să conțină atât procesul-verbal de punere în posesie, cât și fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate, însă era regulă ca dosarul să conțină procesul-verbal de punere în posesie, și când exista numai acesta, O.C.P.I. Buzău avea obligația să îl vizeze pe acesta.

Procesul-verbal de punere în posesie era semnat de primar, secretar, agentul agricol și persoana care urma să fie pusă în posesie.

A mai arătat martora că, referatul pe care îl întocmea cu propunere de validare a emiterii titlului de proprietate era transmis la Comisia județeană de fond funciar care analiza toată documentația și care emitea o hotărâre, după care titlul de proprietate urma să fie scris de O.C.P.I. Buzău și se întorcea pentru a fi semnat de președintele Comisiei județene, de prefect și subprefect, în calitate de membrii al comisiei.

A arătat că, la momentul la care se analiza o documentație primită de la comisia locală, nu exista posibilitatea de a se constatat dacă terenul respectiv se suprapune cu un alt teren pentru care anterior a fost emis un titlu de proprietate, acesta fiind motivul pentru care se cerea O.C.P.I.-ului viza pe procesul-verbal de punere în posesie întrucât numai acest oficiu putea constata dacă există eventuale suprapuneri, după cum o astfel de constatare ar fi putut fi observată și la nivelul comisiei locale de fond funciar, la nivelul primăriilor.

A mai relatat că suprapunerile de terenuri sunt frecvente și se datorează stabilirii greșite a amplasamentului de către Comisia locală de fond funciar care are acest atribut în sarcina sa, subliniind că, numai din anul 2010 există obligativitatea pentru comisiile locale de fond funciar să întocmească planurile parcelare, până la acea dată atribuția întocmirii planurilor parcelare revenind oficiilor de cadastru județene.

În același sens au fost și declarațiile martorei NNNNN., secretarul tehnic al Comisiei județene de fond funciar.

Martorul MMMMM., subprefect al județului Buzău, membru al Comisiei județene de fond funciar în perioada 2005 - 2009, a declarat că pentru emiterea unui titlu de proprietate Comisia județeană de fond funciar primea o solicitare din partea Comisiei locale însoțită de documentația care includea și procesul-verbal de punere în posesie și viza O.C.P.I. Buzău cu privire la amplasament, după care se analiza dosarul de către un colectiv de lucru care funcționa pe lângă Comisia județeană de fond funciar. Dosarul se reîntorcea la Comisia județeană și dacă se valida propunerea se emitea o hotărâre ce era comunicată Comisiei locale de fond funciar. Simultan această hotărâre era transmisă și la O.C.P.I. Buzău.

Ulterior, Comisa locală de fond funciar întocmea fișa premergătoare de punere în posesie care reflecta amplasamentul din procesul-verbal de punere în posesie, fișă premergătoare care era apoi dusă la O.C.P.I. și dacă aceasta corespundea cu procesul-verbal de punere în posesie, se scria titlul de proprietate la O.C.P.I., document care era semnat de director. Titlul respectiv era apoi trimis la Prefectură, fiind semnat de subprefect, care era secretarul Comisiei județene de fond funciar și de către prefect, ca președinte al acestei comisii.

A susținut că, în situația unui titlu de proprietate transcris, pentru care se solicita o schimbare de amplasament a terenului, procedura nu se putea desfășura prin intermediul Comisiei județene de fond funciar, urmând ca persoana interesată să se adreseze instanței. Totodată, a menționat că procesul-verbal de punere în posesie este anterior emiterii titlului de proprietate, iar latura tehnică a verificărilor ținea strict de Comisia locală de fond funciar și O.C.P.I. Buzău, pentru a nu exista suprapuneri.

Referitor la verificarea suprapunerilor de titluri, martorul a arătat că, o astfel de analiză, Comisia județeană de fond funciar o realiza bazându-se pe procesul-verbal de punere în posesie, verificat în prealabil de O.C.P.I. Buzău, proces-verbal care ajungea la comisia județeană semnat de primar, secretar, specialistul topo de la nivelul Comisie locale, proprietar și purta viza pentru conformitate emisă de O.C.P.I. A subliniat că, O.C.P.I. Buzău trebuia să examineze dacă exista sau nu o suprapunere de proprietăți, la solicitarea Comisiei locale de fond funciar.

Martorul a mai susținut că, la nivelul comisiilor locale de fond funciar, existau anumite liste sau schițe cu privire la punerea în posesie în tarlale și parcele, iar Comisia locală de fond funciar, pentru însușire și verificare, se prezenta la O.C.P.I. Buzău. Abia în anul 2010, ca urmare a modificării Legii nr. 7/1996, s-a instituit obligația întocmirii, în prealabil, a planurilor parcelare pentru a nu exista suprapuneri, martorul precizând că pentru perioada de dinainte de 2010, cunoaște că specialiștii O.C.P.I. puteau avea la dispoziție anumite schițe, măsurători și tabele, întocmite de comisiile locale de fond funciar.

Cu privire titlurile de proprietate emise pe numele lui RRR. și ZZZ., martorul a susținut că lipsa proceselor-verbale de punere în posesie, este problema Comisiei locale de fond funciar și a O.C.P.I. Buzău, că nu ține minte să fi primit sesizări din partea cetățenilor în sensul că au fost emise titluri de proprietate fără a fi întocmite procese-verbale de punere în posesie, menționând că, în baza Legii nr. 247/2005, existența procesului-verbal de punere în posesie era absolut necesară pentru emiterea titlului de proprietate, întrucât prin acesta, de fapt, Comisia locală de fond funciar recunoștea dreptul de proprietate, se stabilea amplasamentul, categoria de folosință, vecinătățile și suprafața, o astfel de punere în posesie presupunând, obligatoriu, deplasarea în teren pentru identificarea proprietății în prezența titularului.

În privința posibilității verificării directe a realității documentelor și datelor transmise de la O.C.P.I. Buzău, martorul a declarat că nu se punea la îndoială valabilitatea documentației care era emisă de o altă autoritate a statului, în speță O.C.P.I. Buzău.

Cu privire la valoarea pagubelor cauzate de inculpați, instanța de fond a constatat că aceasta rezultă din raportul de expertiză tehnică construcții - evaluarea proprietății imobiliare, completarea și suplimentul acestuia.

Expertiza evaluare proprietăți imobiliare a fost dispusă prin Ordonanța din 4 noiembrie 2009, obiectivele expertizei fiind aduse la cunoștință prin Procesul-verbal din 16 aprilie 2010 (după înlocuirea expertului topo), iar raportul expertizei tehnice construcții - evaluarea proprietății imobiliare a fost depus la dosar la 8 octombrie 2010.

Conform concluziilor raportului de expertiză, pentru situația din tarlaua 5 parcela 89, privind schimbarea amplasamentului terenului, elementele au fost preluate din raportul de expertiză tehnică topografică.

Prin concluziile suplimentului la raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare, s-a arătat că, în cazul terenurilor din tarlaua 5 parcela 89/2, cărora li s-a schimbat orientarea după punctele cardinale, în sensul că nu se mai învecinează la Est cu drumul național, s-a avut în vedere planul de parcelare al zonei datat 24 ianuarie 2007 - O.C.P.I. Buzău, Primăria Merei, în varianta cu acces la parcele din drumul de exploatare.

Prin suplimentul la raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare au fost indicate actele depuse de părți în vederea efectuării acestuia și s-au analizat aspecte ale opiniei separate la raportul de expertiză exprimată de expertul consilier JJJJJJJ., printre altele, constatându-se că acesta conduce la ideea că, pentru exprimarea valorii terenurilor, prețul de piață ar fi de 0,4114 RON/mp, care însă, a arătat expertul desemnat de organul judiciar, nu rezultă nici din contractele de vânzare-cumpărare și nici din valorile utilizate de notariate-expertize tehnice.

Tot prin suplimentul la raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare, întocmit după deplasarea la fața locului, s-a arătat că prețul pe metru pătrat pentru terenurile extravilane agricole, în zonele limitrofe municipiului Buzău, în care sunt considerate și comunele Merei și Stâlpu, în perioada 2005 - 2008, a fost între 37.5 și 144 RON/mp.

În privința opiniei separate la raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare, expusă de expert JJJJJJJ., instanța de fond a apreciat că nu poate fi luată în considerare având în vedere că expertul, are specialitatea topografie, cadastru și geodezie, iar potrivit precizării acestuia suprafețele de teren au fost evaluate în funcție de amplasamentul fiecărei suprafețe, pe baza valorilor din Raportul de Expertiză Tehnică - valori de Piață Informative și a potențialului productiv.

În raport de opinia exprimată de expertul consilier JJJJJJJ., expertul desemnat de organul judiciar a arătat, prin suplimentul la expertiză, că prețurile utilizate de notariate, din expertize sau formulate din alte surse, sunt folosite pentru stabilirea taxelor minime în cazul în care nu se declară prețul real al înstrăinării imobilului, deci nu poate fi considerat prețul de vânzare (de piață).

Față de apărările formulate de inculpați, Înalta Curte, secția penală, a constatat că prețul pe metrul pătrat folosit de expertul desemnat de organul de urmărire penală în raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare este diferit față de cel din suplimentul la expertiză datorită momentelor temporale diferite în raport de care organul de urmărire penală a dispus a se efectua expertiza, respectiv suplimentul la expertiză.

Prin suplimentul de expertiză, expertul a estimat valoarea terenurilor la 40 - 50 RON/mp, în funcție de care a efectuat calculele pentru proprietățile din tarlaua 5 parcela 89/2, rezultând că diferența de valoare este de:

- 75.000 RON pentru terenul din T.P. din 9 septembrie 1996 - titular F.

- 53.000 RON pentru terenul din T.P. din 16 septembrie 1996 - titular BBBB.

- 49.000 RON pentru terenul din T.P. din 1 martie 2004 - titular CCCC.

- 116.000 RON pentru terenul din T.P. din 27 februarie 2004 - titular DDDD.

- 24.620 RON pentru terenul din T.P. din 16 martie 1998 - titular EEEE.

- 59.910 RON pentru terenul din T.P. din 28 aprilie 1998 - titular FFFF.

- 23.460 RON pentru terenul din T.P. din 20 martie 1998 - titular GGGG.

- 96.000 RON pentru terenul din T.P. din 19 octombrie 1998 - titular HHHH.

- 33.000 RON pentru terenul din T.P. din 27 februarie 2004 - titular G.

- 82.000 RON pentru terenul din T.P. din 26 martie 2004 - titular IIII.

- 61.240 RON pentru terenul din T.P. din 26 august 2002 - titular JJJJ.

- 50.200 RON pentru terenul din T.P. din 14 iunie 2005 - titular KKKK.

- 19.000 RON pentru terenul din T.P. din 11 mai 2004 - titular III.

- 52.870 RON pentru terenul din T.P. din 13 iunie 1996 - titular MMMM.

- 54.000 RON pentru terenul din T.P. din 28 august 2003 - titular NNNN.

- 115.810 RON pentru terenul din T.P. din 25 ianuarie 1996 - titular OOOO.

În baza aceluiași raționament, a prețului pe metru pătrat și a datelor de referință, Înalta Curte, secția penală, a constatat, în baza unui calculul matematic, că diferența de valoare a terenului de 6.818 mp din Titlul de proprietate din 18 octombrie 1996 - titular I., este de 68.180 RON, iar nu de 340.900 RON, cât s-a reținut prin rechizitoriu, întrucât această din urmă sumă nu reprezintă paguba cauzată la momentul desfășurării activității infracționale, ci constituie diferența de valoare a acestui teren dintre cea de la momentul efectuării expertizei (criteriul "la zi") și cea de la momentul tranzacției.

Cât privește paguba cauzată prin suprapunerea Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 eliberat def. ZZZ. - pentru terenul de 15.989 mp, cu Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 eliberat lui D. și Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 eliberat def. TTT., Înalta Curte, secția penală, a constatat că aceasta este în valoare de 715.000 RON, raportat la prețul de 55 RON/mp indicat, prin raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare, ca fiind prețul pe metru pătrat al terenului din Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 emis pe numele def. ZZZ., la data tranzacției din 28 februarie 2006.

Înalta Curte, secția penală a considerat că, în această din urmă situație, paguba nu poate fi reprezentată de diferența de valoare a terenurilor de 4.000 mp și 9.000 mp, după amplasamentul inițial și amplasamentul actual al acestor suprafețe de teren, așa cum s-a arătat prin rechizitoriu, întrucât cele două terenuri nu pot avea, în mod legal, două poziționări în tarlaua 5 parcela 89.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că prejudiciul total cauzat de cei trei inculpați este în valoare de 1.748.290 RON din care prejudiciul însumat cauzat celor 17 proprietari de terenuri din tarlaua 5 parcela 89/2 este de 1.033.290 RON, iar prejudiciul însumat cauzat celor doi proprietari din tarlaua 5 parcela 89 este de 715.000 RON.

În acest context, instanța a apreciat ca fiind relevante următoarele mijloace de probă: declarația părții civile G., moștenitorul lui I., declarația martorilor ZZZZZ. și SSSSS.

Instanța de fond a mai constatat că valorile pe metru pătrat de teren agricol, stabilite de expertul desemnat prin raportul de expertiză și suplimentul la acesta, concordă cu cele din contractele de vânzare-cumpărare, depuse în fotocopie la dosarul cauzei, care reflectă prețuri din perioada 2001 - 2007, în aceeași zonă - tarla 186, 187, 47, 152, 197 pentru terenuri categoria de folosință fâneață sau arabil, situate în extravilan, prețuri de până la 100 euro/mp, în anul 2007.

Înalta Curte, secția penală, în procesul de analiză a legii penale mai favorabile, a reținut că potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. actual (ce corespunde art. 13 alin. (1) C. pen. anterior), în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Comparând legile penale succesive în timp, respectiv cea din momentul săvârșirii faptelor și cea din momentul judecării, în raport cu normele și instituțiile care influențează răspunderea penală (condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală, sancțiunile penale), instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă este legea de la momentul săvârșirii faptelor, și anume C. pen. anterior, adoptat în 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 55 - 56 din 23 aprilie 1973.

Astfel, s-a reținut că potrivit legii vechi, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior, constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane dacă funcționarul public a obținut pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Conform legii noi, fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice dacă funcționarul public a obținut pentru altul un folos necuvenit, reprezintă infracțiunea de abuz în serviciu având drept consecință obținerea pentru altul a unui folos necuvenit prevăzut de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Pentru ca infracțiunea să dobândească formă calificată, respectiv să aibă consecințe deosebit de grave, potrivit art. 248¹ coroborat cu art. 146 C. pen. anterior, este necesar ca paguba materială să fie mai mare de 200.000 RON, iar conform art. 309 coroborat cu art. 183 C. pen., trebuie ca paguba materială să fie mai mare de 2.000.000 RON.

Astfel, în privința condițiilor de incriminare, s-a constatat că cele din legea actuală sunt aceleași cu cele din reglementarea anterioară, cu diferența ce vizează condiția ce determină forma calificată a infracțiunii dată de consecințele deosebit de grave.

Totodată, s-a reținut că infracțiunea este continuată, potrivit art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Raportat la aceste dispoziții legale și situația de fapt reținută în raport de considerentele anterior enunțate, instanța de fond a constatat că fiecare inculpat a săvârșit o singură infracțiune calificată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale, fiind vorba de două titluri de proprietate emise în mod nelegal).

În mod diferit, față de situația de fapt reținută și din perspectiva dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. care prevăd că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, instanța de fond a constatat că fiecare inculpat a săvârșit câte două infracțiuni simple de abuz în serviciu având drept consecință obținerea pentru altul a unui folos necuvenit prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Persoanele vătămate cărora li s-au adus prejudicii materiale sunt în număr mai mare de două, dar inculpații nu au comis în raport de fiecare dintre acestea o acțiune separată, distinctă, la diferite intervale de timp, care să constituie, eventual, fiecare în parte elementul material (verbum regens) al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu.

În acest sens, instanța de fond a reținut că inculpatul B. a contribuit la cauzarea prejudiciului către persoanele vătămate, prin semnarea, doar la două date diferite, a Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 pentru moștenitorii lui RRR. și, respectiv, a Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru moștenitoarea lui ZZZ., după cum inculpatul A. a participat la prejudicierea persoanelor vătămate, tot prin exercitarea a două acțiuni în legătură cu emiterea acelorași titluri de proprietate, acțiunile de instigare la abuz în serviciu exercitate de inculpatul C. fiind tot în număr de două, iar nu egale cu numărul persoanelor prejudiciate.

În consecință, față de situația de fapt dovedită prin conținutul mijloacelor de probă administrate, potrivit legii vechi, fiecare dintre inculpați a comis o infracțiune calificată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportată la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar în conformitate cu legea nouă, fiecare dintre inculpați a săvârșit, în concurs, câte două infracțiuni de abuz în serviciu având drept consecință obținerea pentru altul a unui folos necuvenit prevăzut de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul A., instanța de fond a reținut: condițiile de incriminare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu sunt aceleași potrivit legii vechi (art. 288 alin. (2) C. pen. anterior) și legii noi (art. 320 alin. (2) C. pen.), infracțiunea constând în falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

Pentru aceleași motive prezentate la infracțiunea de abuz în serviciu, instanța de fond a reținut că, față de condițiile de existență reglementate pentru forma continuată a infracțiunii, în vechiul și noul C. pen., comiterea faptelor de fals, astfel cum au fost reținute ca fiind comise de acest inculpat, constituie potrivit legii vechi o singură infracțiune de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar conform legii noi, două infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (2) C. pen., aflate în concurs.

Infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportată la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este sancționată cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar legea nouă prevede pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportată la art. 297 alin. (1) C. pen. pedeapsa de la 2 ani și 8 luni închisoare la 9 ani și 4 luni închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Ca și în cazul infracțiunii de abuz în serviciu anterior examinată, și pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, legea nouă prevede o sancțiune mai blândă, întrucât potrivit art. 288 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 18 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa este de la 6 luni la 7 ani, la care, conform art. 42 din același cod, se poate adăuga un spor potrivit dispozițiilor ce reglementează pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni, iar în conformitate cu art. 320 alin. (2) C. pen., pedeapsa este de la 1 an la 5 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

În contextul cauzei instanța de fond a constatat că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a statuat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, stabilindu-se că legea penală mai favorabilă este legea penală privită în ansamblu (global), iar nu pe instituții autonome.

S-a subliniat că, potrivit art. 7 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, lex mitior presupune o comparație in concreto a legilor penale aplicabile cauzei acuzatului, inclusiv legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii (legea veche) și cea în vigoare la momentul judecării (legea nouă), procedându-se la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului (metoda comparației globale), judecătorul neputând efectua o comparație regulă cu regulă (metoda comparației diferențiate), întrucât fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive.

În această ordine de idei, instanța de fond a constatat că, pentru inculpați, este mai favorabilă legea penală anterioară, chiar dacă limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile comise de aceștia sunt mai reduse conform legii penale noi, iar pentru existența "consecințelor deosebit de grave", Noul C. pen. impune un prejudiciu mai mare decât cel maxim prevăzut de C. pen. anterior.

Totodată, instanța de fond a considerat că, durata de timp scursă de la data comiterii faptelor și sesizarea acestora constituie circumstanțe care trebuie să fie reflectate, în mod favorabil, în individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului și modalității de executare a pedepselor.

Din acest punct de vedere, s-a apreciat că circumstanțele atenuante judiciare reglementate de C. pen. anterior, spre deosebire de prevederile de aceeași natură din Noul C. pen., permit valorificarea împrejurării anterior enunțate în procesul individualizării pedepsei, prin dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, în conformitate cu care împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante, enumerate în acest articol, au caracter exemplificativ.

În mod diferit, art. 75 din Noul C. pen. enumeră exemplificativ și limitativ circumstanțele atenuante judiciare, între care nu se încadrează cea la care s-a făcut referire.

Totodată, s-a apreciat că sunt favorabile inculpaților dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 86¹ - art. 86⁶ C. pen. anterior întrucât potrivit dispozițiilor tranzitorii prevăzută de art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C. pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

În acest sens, efectul reabilitării de drept în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86⁶ C. pen. anterior, dacă cel condamnat nu a săvârșit o nouă infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării conform art. 86⁴ din același cod, nu se regăsește în Noul C. pen., iar în privința obligațiilor corespunzătoare suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se observă că este facultativă aplicarea uneia sau mai multora dintre obligațiile enumerate de art. 86³ alin. (2) C. pen. anterior, pe când aplicarea uneia sau mai multora dintre obligațiile enumerate de art. 93 din Noul C. pen., este obligatorie.

De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 86¹ C. pen. anterior prevăd, ca și condiție pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ca pedeapsa aplicată să fie de cel mult 4 ani în cazul infracțiunii unice și de cel mult 3 ani în cazul concursului de infracțiuni, în timp ce art. 91 din Noul C. pen. impune ca pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, să fie închisoarea de cel mult 3 ani.

Înalta Curte, secția penală, a reținut totodată, că dispozițiile C. pen. anterior sunt favorabile și în ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni reglementat de art. 34 alin. (1) lit. b), în conformitate cu care, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Pentru concursul de infracțiuni, Noul C. pen. reglementează un sistem sancționator mai sever, fiind prevăzut la art. 39 alin. (1) lit. b) că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Având în vedere cele anterior expuse, instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului B. constând în aceea că, în perioada 2005 - 2006, în calitate de director al O.C.P.I. Buzău, cu știință, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și de conivență cu inculpatul A., șeful Compartimentului Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat:

- Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 eliberat pentru def. RRR. (moștenitori YYY., soție decedată, în prezent, și SSS., fiică) prin care s-a reconstituit, în mod nelegal, dreptul de proprietate pentru suprafața de 47.371 mp teren arabil, în tarlaua 5, cu vecinătate la drumul european E85, în condițiile în care pe terenul respectiv fuseseră emise anterior, în perioada ianuarie 1996 - iunie 2005, titluri de proprietate pentru F., I., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., III. și JJJ., MMMM., NNNN. și OOOO., vătămând interesele, după caz, ale acestora sau ale moștenitorilor lor, prin pierderea vecinătății la drumul european, cauzându-le un prejudiciu însumat de 1.033.290 RON și obținând, totodată, pentru SSS. un avantaj patrimonial constând în dobândirea fără drept a unei suprafețe de teren estimată la valoarea de 2.368.550 RON, într-o zonă de interes economic, în imediata vecinătate a drumului european, ce i-a facilitat înstrăinarea imobilului către inculpatul C., și

- Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 emis pentru def. ZZZ. (moștenitoare AAAA.) prin care s-a reconstituit, în mod nelegal, dreptul de proprietate pentru suprafața de 15.989 mp teren arabil, în tarlaua 5, cu vecinătate la drumul european E85, în condițiile în care pe terenul respectiv fuseseră emise anterior, Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 pentru D. și Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 pentru def. TTT. (moștenitoare UUU.), ambele terenuri cu vecinătate la drumul european, cauzând un prejudiciu însumat de 715.000 RON și obținând pentru AAAA. un avantaj patrimonial constând în dobândirea fără drept a unei suprafețe de teren arabil evaluată la suma de 879.395 RON, într-o zonă de interes economic, în imediata vecinătate a drumului european, ce i-a facilitat înstrăinarea imobilului către BBBBBBB., prin mandatar C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale).

În drept, fapta inculpatului A. care în calitate de șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei Comunei Merei, la instigarea inculpatului C. și de conivență cu inculpatul B., în baza aceleiași rezoluții infracționale:

- în luna octombrie 2005, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, pe tabelul parcelar al tarlalei 5 (punct Racordare) pe care l-a întocmit și depus, în anul 2004, la O.C.P.I. Buzău, cuprinzând persoanele ce dețineau titluri de proprietate pe respectivul amplasament - F., I., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., III. și JJJ., MMMM., NNNN. și OOOO., a adăugat, în mod nelegal, pe proprietar def. RRR., la finalul tabelului, la poziția 21, și a schimbat orientarea în tarla de la Vest la Est, în loc de la Nord la Sud cum a fost inițial, astfel că doar suprafața de 47.371 mp teren arabil atribuită def. RRR. - Titlu de proprietate din 1 noiembrie 2005, a dobândit vecinătate la drumul european E85, iar celorlalți proprietari le-au fost vătămate interesele legale prin pierderea acestei vecinătăți (zonă cu potențial economic), cauzându-le un prejudiciu însumat de 1.033.290 RON, obținând totodată pentru SSS., moștenitoarea lui RRR., un avantaj patrimonial constând în dobândirea fără drept a unei suprafețe de teren estimată la valoarea de 2.368.550 RON într-o zonă de interes economic, în imediata vecinătate a drumului european, ce i-a facilitat înstrăinarea imobilului către inculpatul C.;

- în luna octombrie 2005, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, a depus la O.C.P.I. Buzău, tabelul parcelar al tarlalei 5 (punctul Racordare), pe care l-a întocmit, cuprinzând persoanele ce dețineau titluri de proprietate în acea tarla orientate de la Vest la Est, astfel încât rezerva de teren să fie localizată în partea de Est la limita cu drumul european E85, tabel la finalul căruia a adăugat, ulterior, în mod nelegal, pe def. ZZZ. (moștenitor AAAA.) pe numele căruia a fost emis Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru suprafața de 15.989 mp teren arabil, în condițiile în care, pe terenul respectiv, fusese emis Titlul de proprietate la 19 octombrie 1994 pentru D. și Titlul de proprietate la 19 octombrie 1994 pentru def. TTT., pentru terenuri cu vecinătate la drumul european, cauzând un prejudiciu însumat de 715.000 RON și obținând pentru AAAA. un avantaj patrimonial constând în dobândirea, fără drept, a unei suprafețe de teren arabil evaluată la suma de 879.396 RON, într-o zonă de interes economic, în imediata vecinătate a drumului european, ce i-a facilitat înstrăinarea imobilului către BBBBBBB., prin mandatar C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale).

Fapta inculpatului care în calitate de șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei Comunei Merei, în baza aceleiași rezoluții infracționale:

- în luna octombrie 2005, a alterat conținutul tabelului parcelar al tarlalei 5 (punct Racordare), existent la O.C.P.I. Buzău, prin inserarea proprietarului def. RRR., la finalul tabelului, la poziția 21, și schimbarea orientării proprietăților în tarla, împrejurare care a produs consecințe juridice constând în emiterea, în mod nelegal, a Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 - def. RRR. pentru moștenitori YYY. (în prezent decedată) și SSS., pentru o suprafață de teren cu vecinătate la drumul european E85, într-o zonă de interes economic, în detrimentul celorlalți proprietari din tarlaua 5 care au pierdut această vecinătate;

- în luna octombrie 2005, a alterat conținutul tabelului parcelar al tarlalei 5 (punct Racordare) existent la O.C.P.I. Buzău, prin inserarea, în mod nelegal, a proprietății lui ZZZ., în rezerva creată artificial, la limita estică a parcelei, în vecinătatea drumului european E85, împrejurarea care a produs consecințe juridice constând în emiterea, în mod nelegal, a Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 - def. ZZZ. (moștenitor AAAA.) pentru suprafața de teren arabil de 15.989 mp, în imediata vecinătate a drumului european, într-o zonă de interes economic, în detrimentul proprietarelor TTT. și D. care au fost înscrise la pozițiile 24 și 25 din tabelul parcelar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale).

În drept, fapta inculpatului C. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2005, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul A., șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei Comunei Merei, să obțină de la O.C.P.I. Buzău, în mod ilegal:

- Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pe numele def. RRR. (moștenitori YYY., soție decedată, în prezent, și SSS., fiică) pentru o suprafață de 47.371 mp teren arabil situat în tarlaua 5 (punct Racordare), în imediata vecinătate a drumului european, zonă de interes economic, evaluată la suma de 2.368.550 RON, pe care inculpatul a cumpărat-o, ulterior, în detrimentul altor proprietari - F., I., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., G., IIII., JJJJ., KKKK., III. și JJJ., MMMM., NNNN. și OOOO.- sau moștenitorilor acestora, care dețineau titluri de proprietate pe terenul respectiv, emise în perioada ianuarie 1996 - iunie 2005, ale căror interese au fost vătămate prin pierderea vecinătății la drumul european E85, cauzându-le un prejudiciu însumat de 1.033.290 RON, și

- Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 emis pe numele def. ZZZ. (moștenitoare AAAA.) pentru suprafața de 15.989 mp teren arabil situat în tarlaua 5 (punct Racordare), într-o zonă de interes economic, în imediata vecinătate a drumului european E85), evaluată la suma de 879.395 RON, pe care a cumpărat-o, ulterior, tatăl inculpatului, BBBBBBB., prin mandatar C., în condițiile în care, pe terenul respectiv, fusese emis Titlul de proprietate la 19 octombrie 1994 pentru D. și Titlul de proprietate la 19 octombrie 1994 pentru def. TTT., pentru terenuri cu vecinătate la drumul european, cauzând un prejudiciu însumat de 715.000 RON întrunește elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial (în formă calificată), prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. și la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În raport de apărarea formulată inculpatului B., instanța de fond a constatat că, prin prevederile art. 13² din Legea nr. 78/2000, nu s-a realizat incriminarea distinctă a abuzului în serviciu, fiind numai asimilate cu infracțiunile de corupție, infracțiunile de abuz în serviciu, dacă prin săvârșirea acestora, funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (conform legii vechi) ori un folos necuvenit (potrivit legii noi), astfel că nu se justifică solicitarea de fi înlăturate din încadrarea juridică prevederile art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Apoi, dat fiind că, în cauză, legea penală mai favorabilă a fost apreciată ca fiind C. pen. anterior, instanța de fond a constatat că, în cauză nu se impune înlăturarea din încadrarea juridică a dispozițiilor care sancționează abuzul în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prejudiciul cauzat fiind în sumă totală de 1.748.290 RON (1.033.290 RON + 715.000 RON), care este mai mare de 200.000 RON, valoare prevăzută ca limită minimă, de dispozițiile art. 146 C. pen. anterior, pentru existența consecințelor deosebit de grave.

Totodată, instanța de fond a reținut că, fiind identificată, ca lege penală mai favorabilă, legea veche, dispozițiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, săvârșită de inculpatul A., nu se justifică a fi înlăturate ca urmare a abrogării art. 17 din Legea nr. 78/2000 prin art. 79 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Astfel, s-a reținut că potrivit considerentelor Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen., Curtea Constituțională a statuat că fiecare regim represiv are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică, amestecând diverse reguli din diferite legi penale succesive, stabilind un regim represiv ad-hoc, alcătuit din diverse reguli ce decurg din diferite legi penale succesive.

Or, Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prin care s-a abrogat art. 17 din Legea nr. 78/2000 a avut ca principal obiect, așa cum prevăd dispozițiile art. 1, punerea de acord a legislației penale existente cu Noul C. pen. și stabilirea regulilor pentru soluționarea conflictului de legi rezultând din intrarea în vigoare a acestuia.

În ce privește avantajul patrimonial, ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșite de inculpații B. și A. în calitate de autori, iar de inculpatul C., în calitate de instigator, s-a reținut a consta în obținerea de către SSS., moștenitoarea lui RRR., a unui teren agricol în suprafață de 47.371 mp, amplasat în imediata vecinătate a drumului european E85, într-o zonă de interes economic, evaluat la suma de 2.368.550 RON, precum și în obținerea de către AAAA., moștenitoarea lui ZZZ., a unui teren arabil în suprafață de 15.989 mp, amplasat cu vecinătate la drumul european E85, într-o zonă cu potențial economic, evaluat la suma de 879.395 RON, în ambele cazuri, moștenitorii înstrăinând aceste terenuri, la momentul imediat următor obținerii titlurilor de proprietate, în beneficiul inculpatului C.

În privința calității de funcționar public, instanța de fond a reținut că nu are înțelesul dat de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci pe cel enunțat de art. 147 alin. (1) C. pen. anterior.

În acest context, instanța de fond a reținut că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională, în mod constant a arătat că "noțiunea generală de funcționar nu este de nivel constituțional, iar reglementările referitoare la funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de funcționari, sunt de nivelul legii" (de exemplu, Decizia nr. 192/2000 a Curții Constituționale, M. Of. nr. 11 din 9 ianuarie 2001).

Potrivit art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen.

Activitatea infracțională a fost desfășurată de inculpatul B. în calitatea sa de director al O.C.P.I. Buzău, iar de inculpatul A. în calitate sa de șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei Comunei Merei, fiind, astfel, întrunită cerința ca subiectul activ al infracțiunii prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. anterior, să fie calificat.

Atât O.C.P.I. Buzău, cât și Compartimentul de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei Comunei Merei se circumscriu termenului "public" la care se referă art. 145 C. pen. anterior.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, este organizează ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, iar la nivelul fiecărui județ și în municipiul București există oficii de cadastru și publicitate imobiliară, ca unități cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale, prin reorganizarea fostelor oficii județene de cadastru, geodezie și cartografie și al municipiului București și a birourilor de carte funciară, iar în cadrul oficiilor teritoriale funcționează baza de date a cadastrului.

Totodată, s-a constatat că, în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 13/2001, serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură s-au înființat la nivelul unităților administrativ teritoriale - comune, orașe și municipii, și funcționează sub îndrumarea tehnico-metodologică a oficiilor județene de cadastru, geodezie și cartografie (în prezent, oficiile de cadastru și publicitate imobiliară), și s-au constituit, după caz, în compartimente distincte, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale sau ca servicii publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliilor locale, finanțate din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de la bugetul local.

În acest context, susținerea apărării inculpatului B. că, la data de referință, inculpatul nu avea calitatea de funcționar public, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Astfel, s-a reținut că inculpatul B. a fost numit director general, cu delegație, la O.C.P.I. Buzău prin Ordinul din 22 martie 2005, dat de directorul general al A.N.C.P.I., funcție pe care a deținut-o până la data de 20 februarie 2009, când prin Ordinul s-a dispus încetarea numirii cu delegație din funcția respectivă și revenirea inculpatului pe postul de inspector de cadastru senior/S deținut în cadrul Serviciului Cadastru, din cadrul O.C.P.I. Buzău, raporturile de muncă ale inculpatului cu această din urmă instituție încetând urmare Deciziei din 12 octombrie 2010 a O.C.P.I. Buzău, ceea ce înseamnă că, la data de referință, inculpatul B. avea calitatea cerută de lege pentru subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, așa cum rezultă din considerentele rechizitoriului și actele dosarului de urmărire penală.

Potrivit fișei postului din 8 octombrie 2001, inculpatul A., inginer agronom, angajat al Primăriei Merei, județul Buzău, în funcția de inspector principal și șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură, membru al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, răspundea, printre altele, de: întocmirea fișelor de punere în posesie și a planurilor parcelare; punerea în posesie a proprietarilor conform documentelor întocmite; constituirea și actualizarea evidenței proprietăților imobiliare și a modificărilor acestora; furnizarea datelor pentru completarea și ținerea la zi a registrului agricol; organizarea sistemului informațional (inclusiv evidența pe calculator) al terenului agricol al comunei Merei, prin centralizarea datelor rezultate din evidența funciară, registre agricole, anexe și planuri parcelare, în vederea furnizării operative a relațiilor solicitate de persoane fizice, juridice, autorități; coordonarea activității celorlalți salariați ai compartimentelor cadastru și agricultură și registru agricol; urmărirea modului cum se constituie arhiva curentă din compartimentul propriu.

Aceste atribuții au fost apreciate a fi în concordanță cu dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 13/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură, care prevăd că serviciile comunitare pentru cadastru și agricultură au printre atribuții efectuarea măsurătorilor topografice pentru punerea în posesie pe amplasamentele stabilite de comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar și întocmirea fișelor de punere în posesie.

Fără a realiza punerea în posesie a moștenitoarei SSS. (autor RRR.), inculpatul A. a completat, în octombrie 2005, fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru def. RRR. (titlu semnat, ulterior, de inculpatul B.), cu mențiunile privind numărul 5 al tarlalei, suprafața primită în extravilan la categoria de folosință teren arabil de 47.371 mp și vecinătăți, după cum a recunoscut (indicând totodată că fișa a fost semnată, de-a lungul timpului, pe măsură ce a fost completată, atât de el cât și de inculpatul B.

Primăria Comunei Merei a comunicat, prin Adresa din 14 februarie 2014, documentele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 pentru defunct RRR., printre care nu se regăsește procesul-verbal de punere în posesie și/sau schița terenului de 4,73 ha, din tarlaua 5, documente obligatorii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, la care au făcut referire martorii NNNNN., OOOOO. și MMMMM., și de care inculpatul A. trebuia să țină seama la momentul întocmirii fișei premergătoare emiterii titlului de proprietate.

În acest sens au fost reținute prevederile art. 36 din H.G. nr. 890/2005, publicată în M. Of. nr. 732 din 11 august 2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aplicabile la data emiterii Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 pentru defunct RRR. (care se regăsesc și în H.G. nr. 131/1991 și H.G. nr. 1.172/2001, prin care a fost reglementat, de-a lungul timpului, acest Regulament).

Înalta Curte, secția penală, a constatat, în baza materialului probator, că martorul JJJJJ., angajat al O.C.P.I. Buzău în cadrul Serviciului Arhivă și Informatică, a realizat parcelarea pentru tarlaua 5, în prezența inculpatului A., la data de 19 octombrie 2005, deși tabelul parcelar olograf întocmit de același inculpatul fusese transmis cu mai mult timp în urmă la O.C.P.I. Buzău prin Adresa din 13 aprilie 2004.

În consecință, numai proprietatea def. RRR. a ajuns să dobândească vecinătate la drumul european E85, în detrimentul celorlalți proprietari, fiind creată rezerva de teren de-a lungul acestei artere de circulație, prin modificarea de către inculpatul A. a orientării proprietăților, în tarla, de la Vest la Est și completarea la poziția 21, din tabelul parcelar olograf, cu RRR.

Astfel, în locul procesului-verbal de punere în posesie sau a schiței terenului, pentru justificarea amplasamentului suprafeței de 47.371 mp din tarlaua 5 s-a folosit tabelul parcelar falsificat de inculpatul A.

Este de observat că inculpatul B. a arătat, cu ocazia confruntării cu martora FFFFF., că inculpatul A. a procedat în sensul inversării punctelor cardinale pe tabelul parcelar pentru tarlaua 5 pentru ca terenul astfel obținut pentru def. RRR. să fie vândut ulterior întrucât avea deschidere la drumul european E85 București - Buzău, de 146,37 metri liniari. În timpul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că: "la acest moment, consider că A. venea la O.C.P.I. Buzău ori de câte ori găsea un client".

Această situație se înscrie în contextul mai general în care inculpatul C. era în tratative cu moștenitorii lui ZZZ. și, respectiv, ZZZZZZ., să cumpere terenurile aflate în aceeași tarla 5, amplasate tot de-a lungul drumului european E85, de o parte și de alta, a terenului moștenit de SSS.

Partea civilă JJ. (moștenitor al autorului HHHH. - Titlul de proprietate din 19 octombrie 1998) a relatat că, împreună cu fratele său, a fost de mai multe ori la Primăria Comunei Merei unde a luat legătura cu A. căruia i-a solicitat să-i însoțească pentru a le indica amplasamentele suprafețelor înscrise în titlu de proprietate, însă acesta i-a refuzat de fiecare dată pentru diverse motive, în special, pentru lipsă de timp, aspecte confirmate de partea civilă KK. În instanță, partea civilă JJ. a reiterat că nu a fost pus în posesie, deși a solicitat primarului, viceprimarului și celor de la cadastru.

Apoi, partea civilă F. (Titlul de proprietate din 9 septembrie 1996) a susținut că nu a fost pusă în posesie și că terenul ar fi trebuit să fie în zona Racordare pentru că familia soțului său a deținut teren în acea locație.

Partea civilă G. (moștenitorul lui I. - Titlul de proprietate din 18 octombrie 1996) a declarat că, prin anul 2000, a fost pus în posesia terenului agricol de 6818 mp, în tarlaua 13, zona Racordare conform titlului de proprietate, de către inculpatul A., la aprox. 3 - 4 ani după eliberarea titlului de proprietate, fără însă a se întocmi proces-verbal de punere în posesie.

Împrejurarea că nu s-a realizat punerea în posesie rezultă și din declarațiile părților civile G. (moștenitorul lui G.) care a mai menționat că știa că terenul are o latură la drumul european potrivit titlului de proprietate, AAA., GG., BB., EE., DD.

De altfel, inculpatul A. a declarat că pentru persoanele pe numele cărora s-a eliberat titlu de proprietate, în zona Racordare, nu s-a făcut punerea în posesie efectivă prin măsurători și fixarea unor țăruși, așa cum prevede legea.

Modalitatea defectuoasă în care inculpatul A. și-a desfășurat atribuțiile de serviciu rezidă și din afirmația acestuia că, pentru modificarea orientării în tarla a proprietăților, era suficient ca el să facă această propunere la O.C.P.I. Buzău.

Apărarea inculpatului A., în sensul că schimbarea orientării proprietăților în tarlaua 5 este în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 890/2005, fiind necesar ca toate proprietățile să fie amplasate pe antena de irigat, nu a putut fi primită de instanța de fond, aceasta constatând că nu constituie o justificare a activității sale, întrucât aceasta echivalează cu o schimbare de amplasament a unor terenuri pentru care erau emise titluri de proprietate, marea lor majoritate încă din anii 1990. Chiar inculpatul B. a declarat în fața instanței că schimbarea orientării proprietăților, în tarlaua 5, de la Vest la Est, nu constituie o eroare materială, pentru că existau emise anterior titluri de proprietate, considerând că aceasta reprezintă o modificare grosolană.

Inculpatul A. s-a apărat susținând că numai titlurile emise în 2005 și 2006, pentru def. ZZZ. și def. RRR., sunt emise legal, nu și cele eliberate în anii 1990 și la începutul anilor 2000, argumentând că acele terenuri pentru care se reconstituise sau constituise dreptul de proprietate pentru terenuri în tarlaua 5 (zona Racordare), nu fuseseră încă predate prin Protocolul ce a intervenit, în anul 2001, între Stațiunea de Cercetare Rușețu și Primăria Comunei Merei, apărare care nu poate fi primită întrucât, după cum rezultă din probe, încă din 1994 exista hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se stabilise dreptul Comisiei locale de fond funciar Merei de a reconstitui, pe terenul din zona Racordare, dreptul de proprietate al cetățenilor care, înainte de colectivizare, l-au deținut.

Elocventă asupra modalității în care inculpatul A. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, ceea ce conturează și forma de vinovăție a intenției cu care acționat, a fost apreciată și afirmația acestuia în sensul că, deși în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată pentru defunctul RRR., la categoria arabil este menționată suprafața de 3,13 ha, a consemnat pe fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate o suprafață mai mare, de 47.371 mp, bazându-se pe categoriile de folosință existente la dispoziția Comisiei locale de fond funciar și pe împrejurarea că se putea reconstitui dreptul de proprietate pentru o categorie de folosință mai mare decât rezulta din Registrul agricol, pentru un proprietar, fără însă a se depăși suprafața totală a terenului cu care acesta urma să fie reîmproprietărit, în lege fiind indicată echivalența între diverse categorii de terenuri.

Pe de altă parte, apărarea inculpatului A., în sensul că toate proprietățile din zona Racordare sunt orientate paralel cu drumul european, a fost combătută prin titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie a proprietarilor din tarlaua 5 pentru care nu s-a definitivat planul de parcelare și despre care inculpatul a declarat că alcătuiesc cel de-al doilea lot de proprietăți din această tarla și parcelă - afirmație care se coroborează cu Adresa din 22 noiembrie 2005 a Primăriei Comunei Merei, tabelul parcelar olograf aflat la dosarul urmărire penală și extrasul de plan cadastral trimis de O.C.P.I. Buzău. Astfel, din titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, rezultă că drumul național reprezintă vecinătatea din partea de Est, ceea ce înseamnă că terenurile sunt orientate perpendicular pe acesta.

Înalta Curte, secția penală, a mai reținut că, tot la data de 19 octombrie 2005 (când s-a realizat parcelarea pentru tarlaua 5 și s-a trimis la O.C.P.I. Buzău fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru def. RRR.), prin Adresa, Primăria Comunei Merei a înaintat către O.C.P.I. Buzău, tabelul de parcelare întocmit de inculpatul A. pentru tarlaua 5.

În acest caz, parcelarea s-a realizat la nivelul O.C.P.I. Buzău, două zile mai târziu, la 21 octombrie 2005, astfel încât rezerva creată în parcelă să fie înspre drumul european E85, iar fișa premergătoare titlului de proprietate întocmită de inculpatul A., care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru defunct ZZZ., a fost trimisă la O.C.P.I. Buzău, de către Primăria Comunei Merei, prin Adresa din 28 noiembrie 2005.

Primăria Comunei Merei a comunicat, prin Adresa din 14 februarie 2014, documentele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru defunct ZZZ., printre care nu s-a regăsit procesul-verbal de punere în posesie și/sau schița terenului de 15.989 mp, din tarlaua 5.

Astfel, deși fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate trebuie să reflecte conținutul procesului-verbal de punere în posesie, în lipsa punerii efective în posesie și a actului prin care să se consfințească această activitate, s-a constatat că, în realitate, amplasamentul terenului în discuție a fost stabilit exclusiv prin tabelul parcelar olograf întocmit și completat ulterior depunerii la O.C.P.I. Buzău, de către inculpatul A., fișa premergătoare titlului de proprietate pentru def. ZZZ. fiind conformă cu conținutul acestui tabel parcelar în funcție de care s-a realizat planul parcelar al tarlalei 5.

Referindu-se la modalitatea întocmirii fișei premergătoare care a stat la baza emiterii acestui titlu de proprietate, inculpatul A. a declarat, în timpul cercetării judecătorești, că a finalizat această fișă având la bază Anexa validată de Comisia județeană de fond funciar, în 1991, care cuprindea exclusiv suprafața totală cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru ZZZ., fără alte coordonate, ceea ce înseamnă că, împotriva dispozițiilor legale, inculpatul, singur, a hotărât amplasamentul și întinderea categoriei de folosință - teren arabil ce i s-a atribuit lui ZZZ.

Validarea de către Comisia județeană de fond funciar Buzău a propunerilor făcute de Comisia locală de fond funciar Merei, prin Hotărârea nr. 63/1994 referitoare la diminuarea suprafeței înscrise în Anexa 3 poz. 50 pentru def. RRR. de la 6,39 ha la 5,83 ha, și prin Hotărârea nr. 210/2002 referitoare la diminuarea suprafeței înscrise în Anexa 3 poz. 1457 pentru def. ZZZ. de la 2,85 ha la 2,52 ha, se referă exclusiv la suprafața de teren, și nicidecum la amplasarea terenului (a se vedea Anexa 3 la H.G. nr. 131/1993 și Anexa 3 la H.G. nr. 1.172/2001).

Tabelul de parcelare pentru tarlaua 5 fost întocmit și, apoi, completat de inculpatul A., după depunerea acestuia la O.C.P.I. Buzău, fără a ține seama de documentele existente la Primăria Comunei Merei.

Modalitatea defectuoasă în care inculpatul A. a înțeles să-și desfășoare activitatea în cadrul Compartimentului de Cadastru și Agricultură rezultă și din afirmația din fața instanței, când a declarat că pe TTT. și D. le-a înscris în tabelul parcelar T 5 întrucât ulterior a aflat că acestora li se eliberaseră titluri de proprietate în tarlaua 12, tarla care însă era parcelată, și că avea obligația ca, și față de aceste persoane să găsească un amplasament, urmând ca apoi acestea să fie anunțate de schimbările intervenite.

În consecință, având în vedere probele, Înalta Curte, secția penală, a considerat ca fiind neîntemeiată cererea apărării inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei în neglijență în serviciu, reținând că inculpatul nu a acționat din culpă, ci a prevăzut rezultatele faptelor sale și a urmărit producerea lor.

În acest sens au fost apreciate și contactele pe care inculpatul A. le-a realizat între inculpatul C., pe de-o parte, și SSS., AAAA. și QQQQQQ., pe de altă parte.

Totodată, având în vedere conținutul mijloacelor de probă administrate în cauză, pe larg expuse în considerentele acestei hotărâri, Înalta Curte, secția penală, a constatat că este neîntemeiată cererea apărării inculpatului A. de achitare a acestuia în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Potrivit fișei postului, inculpatul B. avea ca atribuții de serviciu, printre altele: asigurarea aplicării cadrului legislativ și normativ, a ordinelor Directorului General al A.N.C.P.I. și a hotărârilor Consiliului de Administrație al A.N.C.P.I. și a propriilor dispoziții în cadrul activităților desfășurate de O.C.P.I. Buzău; reprezintă O.C.P.I. Buzău la nivel local și A.N.C.P.I. pe bază de dispoziție sau ordin emise de Directorul General; coordonarea administrativ a activității serviciilor și a personalului din subordine inclusiv a registratorului șef, inginerului șef, contabilului șef și a șefului de serviciu arhivă și informatică; aprobarea planul de activități al O.C.P.I. Buzău și urmărirea stadiului îndeplinirii acestora; coordonarea și monitorizarea oricărei alte acțiuni necesare bunei desfășurări a O.C.P.I. Buzău.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 890/2005, în virtutea calității de director al O.C.P.I. al județului Buzău, inculpatul B. făcea parte din Comisia județeană de fond funciar și potrivit art. 36 alin. (2) din același act normativ, semna titlurile de proprietate, la data de referință, alături de prefect și secretarul general al instituției prefectului, ca secretar.

Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor a prevăzut, în mod constant, că un exemplar al documentației în baza căreia comisia județeană a emis titlurile de proprietate se depozitează la arhiva oficiului de cadastru și publicitate imobiliară.

Cu toate acestea și în pofida tuturor datelor cadastrale deținute de O.C.P.I. Buzău, inculpatul B. a semnat Titlul de proprietate la data de 10 ianuarie 2006 pentru def. ZZZ. pentru suprafața de 15.989 mp în tarlaua 5, deși pe acest teren, se emisese Titlul de proprietate la data de 19 octombrie 1994 - titular D. și Titlul de proprietate la data de 19 octombrie 1994 - titular def. TTT., după cum a semnat Titlul de proprietate la data de 1 noiembrie 2005 pentru def. RRR. pentru suprafața de 47.371 mp, deși pe acest teren se reconstituise dreptul de proprietate pentru alte persoane, prin titluri emise anterior, începând cu ianuarie 1996.

Nelegalitatea eliberării Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru def. ZZZ. a fost constatată și prin Referatul privind legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate unor cetățeni din comuna Merei în tarlaua 5 din punctul "Racordare Stâlpu", întocmit de consilieri juridici din cadrul Instituției Prefectului Județului Buzău, după cum aceeași a fost concluzia și în privința Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pentru def. RRR.

În acest context, instanța de fond a reținut că procedura de eliberare a titlului de proprietate presupune emiterea acestui act, dar și o activitate premergătoare care implică inclusiv identificarea amplasamentului terenului.

În cauză, după cum a rezultat din probe, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 15.989 mp proprietatea def. ZZZ. și 47.371 mp proprietatea def. RRR., au fost create rezerve de teren prin proiectele de plan parcelar realizate la O.C.P.I. Buzău (validate la 24 ianuarie 2007), cu acceptul inculpatului B., director la O.C.P.I. Buzău, în baza tabelelor parcelare întocmite de inculpatul A., fără a se ține seama de titlurile de proprietate anterior emise, cu consecința suprapunerii titlurilor.

S-a reținut, totodată, că inculpatul B. a fost delegat al Oficiului de Cadastru în cadrul Comisiei locale Merei de aplicare a Legii nr. 18/1991, calitate în care a participat în anii 1990, la punerea în posesie a unora dintre proprietari și a întocmit fișe premergătoare emiterii titlurilor de proprietate pentru terenuri situate în tarlalele din zona Racordare, preluate de Primăria Comunei Merei de la Stațiunea de Cercetare Rușețu.

Față de această activitatea, precum și de cea întreprinsă în calitate de director al O.C.P.I. Buzău, instanța de fond a reținut că inculpatul B. a avut cunoștință că, de la data cererilor de reîmproprietărire formulate de moștenitorii lui RRR. și ZZZ., s-a scurs o perioadă îndelungată de timp în care au intervenit nu doar modificări legislative în domeniul fondului funciar, dar s-au și folosit numerotări diferite pentru tarlalele și parcelele din zona Racordare, situație care relevă că, deși nu a urmărit suprapunerea titlurilor de proprietate emise pentru autorii acestor moștenitori, a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii acesteia.

Prin Raportul de control al Corpului de Control din cadrul A.N.C.P.I. înregistrat la 18 august 2008, privind controlul efectuat la O.C.P.I. Buzău, s-a constatat că, din dispoziția inculpatului B., având la bază tabelele întocmite de inculpatul A., a fost realizat la nivelul Serviciului de Arhivă și Informatică, planul parcelar referitor la tarlaua 5, care ignoră amplasamentul inițial al unei parcele de teren menționată în titlurile de proprietate emise în anii 1990, prin faptul că, de-a lungul drumului național, au fost create așa-zise rezerve de teren în care au fost introduse anumite persoane, iar posesorii inițiali ai acestor amplasamente a fost împinși spre interiorul tarlalei, în zone mai puțin atractive.

Sub aspectul modului defectuos în care inculpatul B. și-a exercitat atribuțiile de serviciu și a formei de vinovăție indirectă, cu care a comis infracțiunea, relevante au fost apreciate declarația martorilor: FFFFF., JJJJJ., HHHHH., KKKKK., care conturează, alături de celelalte probe, forma de participație a inculpatului la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul A. a declarat că se prezenta aproape zilnic la O.C.P.I. Buzău întrucât, în perioada respectivă, erau de rezolvat foarte multe probleme legate de proprietate, numărul proprietăților reconstituite fiind în jur de 4000, iar regula era să se prezinte, inițial, la directorul instituției, inculpatul B., care chema persoana responsabilă din cadrul instituției și îi dădea dispoziție să se verifice aspectele care trebuiau lămurite, după cum s-a întâmplat și în cele două cazuri când a mers pentru a completa tabelele parcelare pentru tarlaua 5, când inculpatul B. a chemat-o pe FFFFF. cu care a mers și a realizat modificările în tabelele parcelare potrivit modalității de lucru stabilite la nivelul O.C.P.I. Buzău. De asemenea, a indicat că la nivelul O.C.P.I. Buzău, niciun angajat nu proceda la o modificare în acte fără a exista o dispoziție din partea directorului, inculpatul B.

Aceste probe contrazic afirmația inculpatului B. că, atunci când inculpatul A. avea de rezolvat probleme la O.C.P.I. Buzău, lăsa adresele din partea Primăriei Merei, la Serviciul Secretariat, sau chiar trimitea agenții agricoli pentru a se deplasa la oficiul de cadastru.

În consecință, Înalta Curte, secția penală, a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea apărării inculpatului B. de achitare a acestuia, conținutul mijloacelor de probă administrate în cauză dovedind, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Acțiunile desfășurate de inculpații C. și A., care constituie obiectul acuzațiilor, nu pot fi extrase din contextul întregii activități întreprinse de inculpatul C. privind achiziționarea de terenuri în zona comunei Merei, județul Buzău, care este reliefată prin probele administrate, în cele două faze ale procesului penal, și care evidențiază colaborarea acestora, precum și interesul crescut al inculpatului C. de a comasa terenurile cumpărate, dar și de a achiziționa terenuri cu ieșire la artere de circulație de interes economic, alături de terenuri care nu prezentau această caracteristică, această din urmă situație rezultând din declarațiile martorilor JJJJJJ., MMMMMM., EEEEEE, KKKKKK., NNNNNN., OOOOOO., TTTTTT., RRRRRR., SSSSS.

De asemenea, hotărârea inculpatului C. de a-l determina pe inculpatul A. să obțină de la O.C.P.I. Buzău, în mod nelegal, titlu de proprietate pentru terenul din tarlaua 5 zona Racordare, cu vecinătate la drumul european E85 (Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 pentru 47.371 mp, emis pe numele autorului RRR.) și titlu de proprietate pentru terenul din tarlaua 5 zona Racordare, cu vecinătate la drumul european E85 (Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru 15.989 mp, emis pe numele def. ZZZ.), a rezultat din acțiunile inculpatului C., anterioare emiterii acestor titluri de proprietate.

Astfel, conform probelor administrate, înainte de emiterea Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru ZZZ., inculpatul C. a fost la domiciliul părților civile D. și E., fiind însoțit de inculpatul A. pentru a discuta despre tranzacționarea terenului de 4.000 mp deținut de D., în tarlaua 5 cu vecinătate la drumul european E85, dar nu a existat un consens asupra prețului.

Totodată, din declarațiile martorelor AAAA. și QQQQQQ. rezultă că inculpatul A. s-a interesat dacă AAAA. dorește să vândă terenul moștenit, că au discutat asupra prețului cu C., persoana despre care inculpatul A. le-a spus că este interesată să cumpere și cu care s-au întâlnit la Primăria Merei.

Moștenitoarea autorului RRR., martora SSS. a relatat că, la domiciliul său, au venit inculpații A. și C., că acesta din urmă s-a interesat dacă dorește să vândă terenul moștenit, intrând în posesia titlului de proprietate eliberat pe numele tatălui său, după această întrevedere.

Martorul AAAAAA. a declarat că, fiica sa, care locuiește în comuna Ulmeni, a fost contactată de inculpatul A. de la care a aflat că o cunoștință a acestuia, profesor în Buzău, ar fi interesat să cumpere terenul pe care l-a moștenit de la mama sa. Martorul a precizat că, la acel moment, nu era în posesia titlului de proprietate și că, apoi, s-a deplasat împreună cu A. la Popasul Merei unde a venit și inculpatul C., unde au discutat despre prețul terenului, respectiv 40 milioane lei vechi pentru două hectare de teren arabil.

Înalta Curte, secția penală, a constatat că toate aceste acțiuni ale inculpatului C. au constituit mijloace prin care s-a realizat instigarea inculpatului A., care au îmbrăcat, cel puțin, forma unor insinuări.

Hotărârea infracțională a inculpatului A. în legătură cu emiterea, în mod nelegal, a titlurilor de proprietate pentru def. RRR. și def. ZZZ. a fost luată numai după ce s-au purtat discuții cu E. asupra vânzării-cumpărării terenului de 4.000 mp, care nu s-au finalizat pozitiv pentru inculpatul C., precum și cu AAAA. (prin intermediul lui QQQQQQ.) și SSS., care și-au manifestat dorința de a vinde terenurile moștenite.

Inculpatul A. cunoștea, în concret, fapta prevăzută de legea penală la care se referea inculpatul C., constând în vicierea documentelor strâns legate de aplicarea legii fondului funciar pentru obținerea titlurilor de proprietate aferente terenurilor cu vecinătate la drumul european E85, din tarlaua 5, deoarece l-a însoțit pe inculpatul C. la domiciliile lui AAAA. și SSS., după cum i-a făcut cunoștință și cu AAAAAA. (moștenitorul terenului din tarlaua 5, cu aceeași vecinătate), având cunoștință, așadar, despre motivul întâlnirii acestora, respectiv obținerea unui acord cu privire la vânzarea terenurilor respective.

În consecință, din evaluarea probelor a rezultat că activitatea infracțională a inculpatului C. se circumscrie contribuției de instigator deoarece actele concrete de executare comise de acesta au constat în instigarea inculpatului A. de a săvârși fapte prevăzute de legea penală.

Actele de instigare au fost comise cu intenție, inculpatul C. fiind conștient de fapta penală la săvârșirea căreia l-a determinat pe inculpatul A., și a urmărit rezultatul acestei fapte, concluzie care nu este înlăturată de împrejurarea că au existat și numeroase situații în care inculpatul a cumpărat terenuri în zona Merei în baza unor titluri de proprietate legal emise.

Inculpatul A. a dat curs instigării exercitate de inculpatul C., iar procedeul folosit de inculpatul A., constând în alterarea documentelor în baza cărora se obțineau titluri de proprietate cu conținutul dorit, era cunoscut de inculpatul C., din alte situații, ca cea în care inculpatul A. a modificat, la 17 august 2005, fișa premergătoare titlului de proprietate, care a determinat modificarea, sub semnătura inculpatului B. ca director O.C.P.I. Buzău, a Titlului de proprietate din 27 martie 2003 emis pentru NNNNNNN.

În privința îndeplinirii condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a instigatorului, Înalta Curte, secția penală, a reținut că legea penală sancționează inclusiv instigarea insidioasă când instigatorul nu vrea să-și dea în vileag rolul său, însă în mod abil strecoară în mintea celui instigat gândul infracțional și îl face să ia o hotărâre în acest sens, lăsând impresia că nu aceasta este intenția lui.

Mai mult, în cauză, inculpatul A. a declarat că C. l-a rugat să îl ajute pentru a identifica persoane care doreau să își vândă terenurile pe care le aveau în proprietate în zona Racordare, precum și că avea cunoștință că acesta dobândise mai multe terenuri în zona comunei Merei, inculpatul A. arătând că l-a condus pe inculpatul C. acasă la SSS., și i-a facilitat acestuia întâlnirea cu AAAA. pentru a discuta în legătură cu tranzacționarea terenurilor acestora.

Nu a putut fi primită apărarea inculpatului C. în sensul că nu l-ar fi putut instiga pe inculpatul A. să creeze o rezervă în tarlaua 5 întrucât acesta din urmă, încă din anul 2004, a început demersurile pentru stabilirea rezervei, urmare trimiterii tabelului parcelar olograf, prin Adresa din 13 aprilie 2004, la O.C.P.I. Buzău.

Înlăturarea răspunderii penale a inculpatului C. nu a putut fi determinată nici de apărarea acestuia că, potrivit Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pe numele autorului RRR. pentru terenul de 47.371 mp, drumul european E85 este amplasat, ca vecinătate, în partea de Vest, iar nu în partea de Est, din moment ce, prin documentația tehnică în baza căreia s-a atribuit numărul cadastral 372, UAT Stâlpu, s-a constatat că amplasamentul corpului de proprietate se află în extravilan, tarlaua 5, iar drumul național E85 este în partea de Est pe o lungime de 104, 42 m+41,95 m, fiind, de altfel, curios că această chestiune a fost descoperită și invocată abia în cursul cercetări judecătorești, după ce inculpatul C. a cumpărat terenul în cauză prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2006, act în care sunt consemnate vecinătățile din documentația tehnică, iar nu cele din titlul de proprietate, ulterior înstrăinând acest imobil.

Afirmația inculpatului C. că nu a existat o anumită logică în achiziționarea terenurilor, s-a reținut a fi contrazisă de ordinea în care a achiziționat sau a efectuat demersuri pentru cumpărarea terenurilor amplasate în zona Racordare.

Astfel, din actele dosarului rezultă, în legătură cu terenurile din tarlaua 5, că inculpatul C. a fost interesat să dobândească terenurile, începând de la vecinătatea cu drumul european E85 înspre interiorul parcelelor.

De asemenea, instanța de fond a reținut că soluția dispusă prin rechizitoriu, de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă, nu este de natură a influența soluția în prezenta cauză, în sensul achitării inculpatului, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. anterior și la art. 248¹ cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, întrucât soluția pronunțată de procuror nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

În cauză, s-a apreciat că nu are relevanță nici soluția de clasare dispusă prin Ordonanța x/P/2014 din 18 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, față de inculpatul C. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. (20 acte materiale) și art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. (22 acte materiale) - întrucât faptele nu există, deoarece actele materiale ce au format obiectul urmăririi penale în acea cauză nu privesc terenurile din tarlaua 5, iar situația de fapt, în prezenta cauză și cauza disjunsă (referitoare la tarlalele 186 și 187), este diferită.

Înalta Curte, secția penală, a considerat, în baza materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, că sunt neîntemeiate cererile de achitare a inculpatului C. în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) sau în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege) sau în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea).

Dimpotrivă, față de cele arătate, Înalta Curte, secția penală, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații B., A. și C. au fost trimiși în judecată, texte de lege în baza cărora se va dispune condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, inculpatul A. a înțeles să folosească atribuțiile conferite de funcția deținută în cadrul Compartimentului de Cadastru și Agricultură din Primăria comunei Merei, în mod discreționar, în interesul inculpatului C., nesocotind dreptul de proprietate constituit sau reconstituit pentru numeroși cetățeni ai comunei, cărora li se eliberase titluri de proprietate începând cu anii 1990, generând un sentiment de insecuritate cu privire la atributele dreptului de proprietate. Acesta s-a folosit de informațiile de care putea lua cunoștință datorită funcției sale, pentru a identifica situațiile și persoanele din comună cărora nu li se eliberase titlul de proprietate, în vederea realizării premiselor emiterii unor titluri de proprietate pentru terenuri, față de care inculpatul C. și-a exprimat intenția de a intra în posesia lor.

Inculpatul A. a profitat de împrejurarea că îi cunoștea pe cetățenii comunei, ceea ce i-a permis punerea în contact a inculpatului C. cu persoanele ale căror proprietăți puteau fi folosite în realizarea scopului infracțional (persoane cu probleme materiale sau de sănătate datorate vârstei înaintate), după cum s-a folosit de modalitatea de lucru din cadrul O.C.P.I. Buzău, care i-a facilitat să participe la modificarea unor documente cadastrale ce intraseră în patrimoniul acestei instituții.

Inculpatul B., în pofida atribuției sale de a asigura aplicarea cadrului legislativ și normativ, inclusiv în domeniul legii fondului funciar, și de a asigura coordonarea administrativă a activității serviciilor și personalului din subordine, inclusiv a inginerului șef și a șefului de serviciu arhivă și informatică, a contribuit la eliberarea, în mod nelegal, a titlurilor de proprietate pentru terenuri din zona Racordare, cu vecinătate la drumul european E85, pentru moștenitorii lui RRR. și ZZZ., conlucrând cu inculpatul A., ale cărui solicitări au fost aduse la îndeplinire de angajații O.C.P.I. Buzău, la dispoziția inculpatului B.

Acest inculpat a ignorat activitatea pe care, personal, a desfășurat-o, la nivelul anilor 1990, ca delegat al Oficiului de Cadastru în cadrul Comisiei Locale de fond funciar Merei, ocazie cu care a întocmit fișe premergătoare eliberării titlurilor de proprietate și a participat la punerea în posesie a lui D. și a lui UUU., moștenitoare lui TTT., cunoscând amplasamentul terenurilor din zona Racordare, și a semnat titlurile de proprietate pentru def. RRR. și ZZZ. fără minime verificări asupra documentelor care au stat la baza eliberării acestora, motivat, cel puțin, de faptul că aceste titluri au fost eliberate la peste 10 ani de la solicitarea reîmproprietăririi.

În privința inculpatului C., nivelul de gravitate al faptelor sale s-a apreciat a fi reliefat prin forma de participație cu care a comis infracțiunea, fiind cel care l-a determinat pe inculpatul A. să comită abuzul în serviciu, folosindu-se de împrejurarea că acesta din urmă se cunoștea cu tatăl său, BBBBBBB., și era șef la Compartimentul de Cadastru și Agricultură în cadrul Primăriei comunei Merei și membru al Comisiei de fond funciar Merei.

Totodată, s-a reținut că prejudiciul material cauzat persoanelor vătămate la data comiterii infracțiunilor este important, fiind în cuantum de 1.748.290 RON, ceea ce dă caracter agravat infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, îmbrăcând forma continuată prin actele materiale comise, care fiecare în parte întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, fiind, totodată, asimilată infracțiunilor de corupție prin avantajul patrimonial creat pentru altul.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală, a constatat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că nu există date care să evidențieze un eventual comportament negativ al acestora în societate, că sunt integrați social, precum și că au dat dovadă de o atitudine procesuală cooperantă, acceptând să dea declarații în faza de urmărire penală și în instanță, unde s-au prezentat la toate termenele de judecată.

În cauză, s-a mai constatat că s-a scurs o perioadă de timp semnificativă de la data comiterii faptelor și sesizarea acestora, aspecte cărora instanța le-a atribuit calitatea de circumstanțe atenuante judiciare ce se subscriu temeiului de drept prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, datele ce caracterizează persoana inculpaților, dar și circumstanța atenuantă judiciară anterior evocată prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, instanța a aplicat inculpaților B., A. și C., pedepse sub minimul prevăzut de lege, respectiv pedeapsa de câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunea săvârșită prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (autorat sau instigare, după caz), iar inculpatului A. și pedeapsa de 4 luni închisoare, coborâtă de asemenea, sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Referitor la pedeapsa complementară, s-a constatat că potrivit art. 248¹ C. pen. anterior, legiuitorul prevede obligativitatea interzicerii unor drepturi, iar conform art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.

Raportat la considerentele Deciziei pronunțate în interesul legii nr. LXXIV/2007, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care va fi interzis exercițiul acestora.

Față de aceste dispoziții și, analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, s-a apreciat nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a) teza I din C. pen. anterior.

Ca urmare, s-a aplicat inculpaților, pe o perioadă de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea calificată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial în formă continuată, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, iar inculpaților A. și B., și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură, în cazul primului, și în interzicerea dreptului de a ocupa funcția de director al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, în cazul celui de-al doilea, având în vedere că aceștia au comis infracțiunea folosindu-se de atribuțiile conferite de aceste funcții.

Având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise de inculpatul A. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind îndeplinite condițiile concursului de infracțiuni, Înalta Curte, secția penală, a dispus contopirea celor două pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea, în baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, făcând și aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. anterior.

Cât privește modul de executare al pedepsei, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că scopul educativ, preventiv și de constrângere al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere a executării, pe o durată a termenului de încercare stabilit la 6 ani, conform art. 86² C. pen. anterior, pentru fiecare inculpat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, din actele dosarului, instanța de fond a reținut că D. s-a constituit parte civilă solicitând ca numai inculpatul C. să fie obligat la plata sumei de 350.000 RON reprezentând diferența de preț a terenului de 4.000 mp (Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994), dintre valoarea de 500.000 RON la care a fost evaluat prin expertiza efectuată la urmărire penală și prețul de 150.000 RON pe care l-a primit anticipat cu ocazia încheierii Antecontractului de vânzare-cumpărare, din 15 ianuarie 2008, dintre D. și OOOOOOO. prin mandatar C.

De asemenea, persoanele vătămate E. și D. s-au constituit părți civile solicitând, pentru terenul de 9.000 mp (Titlu de proprietate din 19 octombrie 1994), ca numai inculpatul C. să fie obligat la plata sumei de 1.035.000 RON.

Ulterior citirii actului de sesizare a instanței și după intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen. la 1 februarie 2014, părțile civile E. și D. au precizat, în scris, la termenul din 17 februarie 2014, că renunță la pretenții civile anterior exprimate și solicită restabilirea situației anterioare săvârșirii faptelor prin anularea tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de inculpatul C. și a procurilor primite pe care nu le-a dus la îndeplinire, precum și a contractelor subsecvente încheiate prin vânzări succesive a terenurilor de 4.000 mp și 9.000 mp, respectiv anularea proiectului de plan parcelar modificat pentru tarlaua 5, a Contractului de vânzare-cumpărare din 28 februarie 2006 dintre AAAA. prin mandatar C. și BBBBBBB., anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare dintre C. și SC PPPP. SRL în privința suprafețelor de 4.000 mp și 9.000 mp, anularea contractelor subsecvente prin care C. a înstrăinat succesiv aceste terenuri, anularea Procurii speciale din 15 ianuarie 2008 prin care D. l-a împuternicit pe C. să vândă suprafața de 4.000 mp.

Totodată, părțile civile E. și D. au mai solicitat ca inculpații să îi despăgubească cu valoarea folosului nerealizat prin lipsa de folosință a terenurilor, arătând că sunt în imposibilitate de a preciza o valoare certă.

După terminarea cercetării judecătorești, la dezbaterea în fond a cauzei, părțile civile D. și E. au solicitat, în esență, repararea pagubei cauzate prin repunerea în situația anterioară astfel cum au menționat la termenul din 17 februarie 2014, precum și diferența între prețul cu care puteau vinde terenul de 9.000 mp în perioada boom-ului economic din 2007 - 2008 și prețul pe care l-ar obține în prezent, fără a indica o valoare anume.

Ca o primă chestiune, instanța a reținut că, după constituirea ca părți civile, când au optat pentru acoperirea pagubei prin plata unor despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea terenurilor în suprafață de 4.000 mp și 9.000 mp, E. și D. au solicitat repararea prejudiciului, în natură, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor.

În conformitate cu art. 20 C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014 - prevederi legale de imediată aplicare, până la terminarea cercetării judecătorești, manifestarea de voință exprimată de părțile civile nu poate fi modificată decât în sensul de a se îndrepta erorile materiale cuprinse în cererea de constituire de parte civilă ori sub aspectul măririi sau micșorării întinderii pretențiilor ori în sensul solicitării reparării prejudiciului material prin plata unor despăgubiri bănești dacă repararea în natură nu mai este posibilă.

Ca atare, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. (5) al art. 20 C. proc. pen., nu este permis ca, după exprimarea voinței persoanelor vătămate, ca paguba să fie acoperită prin plata unei despăgubiri, partea constituită parte civilă să solicite repararea în natură.

Dintr-o altă perspectivă, instanța de fond a reținut că acțiunea civilă este la dispoziția persoanei vătămate, și nu se exercită din oficiu decât de procuror și numai în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă potrivit art. 19 alin. (3) C. proc. pen., astfel că instanța de judecată nu poate suplini aspectele incomplete sau eventualele deficiențe ale constituirii de parte civilă a părților.

Noul C. proc. pen. nu mai reglementează, ca regulă de bază a procesului penal, rolul activ al instanței de judecată în procesul penal.

În acest sens, se observă că părțile civile D. și E. au solicitat repunerea părților în situația anterioară prin anularea tuturor actelor translative de proprietate având ca obiect terenurile în suprafață de 4.000 mp și 9.000 mp, fără însă a indica persoanele fizice sau juridice care ar fi avut interes față de o astfel de cerere și care să fie citate în raport de pretențiile ulterior formulate, după cum nu au indicat domiciliul sau sediul acestora, motivele și probele pe care solicitarea se întemeiază.

Referitor la cererea de a fi despăgubiți cu diferența între prețul cu care ar fi putut vinde terenul de 9.000 mp, în perioada boom-ului economic din 2007 - 2008, și prețul pe care l-ar fi putut obține, în prezent, s-a constatat că aceasta a fost învederată instanței, pentru prima dată, după ce s-a declarat terminată cercetarea judecătorească, nefiind respectat termenul limită prevăzută de art. 20 C. proc. pen.

S-a reținut că cererea de despăgubire cu contravaloarea folosului nerealizat prin lipsa de folosință a terenurilor a fost formulată tardiv de cele două părți civile, după citirea actului de sesizare a instanței (art. 15 C. proc. pen. anterior fiind aplicabil față de data intrării în vigoare a Noului C. proc. pen.), și nici nu se regăsește printre situațiile care pot interveni până la terminarea cercetării judecătorești prevăzute de art. 20 C. proc. pen.

Față de această situație, Înalta Curte, secția penală, a luat în considerare numai cererile de constituire ca părți civile având ca obiect acoperirea pagubei prin despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea terenurilor de 4.000 mp și 9.000 mp., astfel cum au fost formulate de părțile civile D. și E.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, abuzul în serviciu fiind săvârșit de inculpați cu vinovăție și a cauzat prejudicii, iar între faptă și prejudicii existând legătură de cauzalitate, instanța va admite cererile părților civile D. și E. și va obliga, în solidar, inculpații B., A. și C. la plata sumei de 350.000 RON către partea civilă D. și la plata sumei de 1.035.000 RON către părțile civile E. și D.

Înalta Curte, secția penală, a considerat nefondată aprecierea din rechizitoriu că părțile civile D. și E. nu mai sunt îndreptățiți la despăgubiri materiale întrucât, prin hotărâri judecătorești definitive, a fost anulat parțial titlul de proprietate eliberat pentru autor ZZZ., moștenitoare AAAA. (cu privire la suprafețele de 4.000 mp și 9.000 mp), fiind restabilită situația anterioară.

Din analiza actelor dosarului instanța de fond a reținut că pretențiile civile ale părților civile E. și D. nu au fost satisfăcute prin hotărârile pronunțate de instanța civilă întrucât există o imposibilitate a "predării bunului", o "pieire juridică a bunului".

Așadar, Înalta Curte, secția penală, a constatat că, în realitate, nu a avut loc o restabilire a situației anterioare, și nici o reparare integrală a prejudiciului, această din urmă situație presupunând ca în titlul executoriu să se fi stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilității predării acestuia.

Apoi, obiectul prezentului proces penal îl constituie, chiar stabilirea persoanelor vinovate de săvârșirea infracțiunilor care au drept consecință imposibilitatea punerii în posesie a părților civile E. și D. cu suprafețele de 4.000 mp și 9.000 mp ca urmare a suprapunerii cu parte din suprafața de 15.989 mp din Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 emis pentru ZZZ., unele dintre aceste persoane fiind membrii ai Comisiei locale de fond funciar Merei și Comisiei județene de fond funciar Buzău, care au fost părți în procesele civile și care aveau obligația punerii în posesie, așa încât solicitarea de acordare a despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea terenurilor cu privire la care nu mai este posibilă punerea în posesie, nu vine în contradicție cu prevederile art. 19 alin. (4) C. proc. pen. anterior (în vigoare la momentul constituirii de părți civile), care prevăd că persoana vătămată care a pornit acțiunea civilă în fața instanței civile nu o poate părăsi dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitivă.

Așadar, Înalta Curte, secția penală, a considerat că acțiunea civilă promovată de părțile civile D. și E. poate fi alăturată acțiunii penale, în prezenta cauză.

Pentru justa soluționare a cauzei și înlăturarea tuturor consecințelor infracțiunii de fals săvârșită de inculpatul A., Înalta Curte, secția penală, a constatat că se impune și desființarea parțială a tabelului de parcelare scris olograf de acest inculpat pentru tarlaua 5 (UAT Stâlpu, punctul Racordare), în suprafață de 28,92 ha, precum și desființarea parțială a planului de parcelare corespunzător realizat de O.C.P.I. Buzău, validat la 24 ianuarie 2007, sub aspectul înlăturării din aceste documente a amplasamentului suprafeței de 9.000 mp din Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele def. TTT., moștenitor UUU., precum și a amplasamentului suprafeței de 4.000 mp din Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele D.

În ceea ce privește tarlaua 5, sub aspectul laturii civile a cauzei, se face mențiunea că moștenitorii persoanelor reîmproprietărite au fost introduse în cauză, înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 21 C. proc. pen. anterior care prevede pentru instanță obligația de a soluționa acțiunea civilă, în caz de deces al uneia dintre părți, prin introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia.

Față de declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății, au solicitat, în termenul prevăzut de lege, în raport cu 14 dintre titlurile de proprietate înscrise în tabelul parcelar pentru tarlaua 5, despăgubiri materiale reprezentând diferența de valoare a terenurilor amplasate cu acces parcelar din drumul național E85 și acces parcelar din drumul de exploatare, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică construcții (evaluarea proprietății imobiliare) și suplimentul la acesta, efectuate în cursul urmăririi penale: F., G. - moștenitorul lui I., J., R., AA., Y., X., Z., V., S., , L., M., N. (Încheierea din 18 septembrie 2013), T., BB., CC. și DD., FF. și EE., GG., HH., JJ. și KK., G. - moștenitorul lui G., VV., LL. și MM., PP., XX., AAA., CCC., DDD., FFF. și GGG.

Unii dintre moștenitori au solicitat restabilirea situației anterioare, prin menținerea amplasamentului inițial al terenurilor (cu vecinătate la drumul european), această cerere fiind formulată fie alternativ cu cererea de reparare a prejudiciului prin despăgubiri bănești (părțile civile CC., DD., GGG., KK. și JJ., N., M., L. - Încheierea din 18 septembrie 2013, FF., fie exclusiv (partea civilă H.).

Cu privire la tarlaua 5 instanța de fond a reținut că latura civilă a cauzei poate fi soluționată numai ținând seama de toate persoanele care au vocație la succesiunea celor reîmproprietăriți, dar decedați, în funcție de cadrul procesual stabilit prin completarea făcută prin Procesul-verbal încheiat la data de 28 noiembrie 2012 și prin diligențele instanței, indiferent sub ce formă s-au solicitat despăgubirile civile (materiale sau prin restabilirea situației anterioare) ori dacă toți moștenitorii s-au constituit părți civile, cât timp moștenitori ai aceluiași autor au exercitat în termen acțiunea civilă, problema deschiderii succesiunii sau, după caz, a completării certificatului de moștenitor fiind o chestiune ce excede prezentei cauze.

Cele anterior enunțate trebuie coroborate cu art. 19 C. proc. pen. (art. 14 C. proc. pen. anterior), în conformitate cu care repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile, iar potrivit legii civile paguba creată, în prezenta cauză prin infracțiune de către inculpați, are natura juridică a unei creanțe succesorale, astfel că, dacă aceasta ar fi acordată numai unuia dintre moștenitorii cu vocație la succesiune, acesta ar rămâne dator în limita încasată pentru ceilalți cu surplusul care nu-i aparține din masa succesorală (art. 738 C. civ. anterior).

Ca și în cazul părților civile E. și D., în privința solicitării de restabilire a situației anterioare, se constată că nu s-au indicat persoanele fizice sau juridice care ar fi avut interes într-o astfel de situație pentru a fi citate în proces dat fiind că terenul, pe care moștenitoarea lui RRR. l-a vândut, a intrat în circuitul civil, după cum nu au fost arătate domiciliul sau sediul acestora, motivele și probele pe care cererea se întemeiază.

De asemenea, Înalta Curte, secția penală, a reținut că s-a mai solicitat contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, sens în care s-au exprimat părțile civile: F., H., CC. și DD., RR., SS., TT., UU. și VV., NN., OO., PP., QQ., GG., GGG., KK. și JJ., XX.

Având în vedere că, sub acest aspect, respectivele părți civile nu au produs nicio probă, instanța a constatat că cererile sunt neîntemeiate.

În consecință, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei vizând faptele comise de inculpați având consecințe asupra terenurilor din tarlaua 5, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, infracțiunile de abuz în serviciu fiind săvârșite de inculpați cu vinovăție, sunt cauzatoare de prejudiciu, iar între fapte și prejudiciu există legătură de cauzalitate, Înalta Curte, secția penală, a obligat inculpații, în solidar, la acoperirea pagubelor prin plata despăgubirilor bănești reprezentând diferența de valoare a terenurilor amplasate cu ieșire și fără ieșire la drumul european E85, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare.

În mod distinct, față de constituirea de parte civilă exprimată de moștenitorul G. (Titlul de proprietate din 18 octombrie 1996 - titular I.), inculpații vor fi obligați, în solidar, la plata diferenței dintre suma de 715.890 RON reprezentând evaluarea la zi (perioada efectuării expertizei) în amplasamentul din titlul de proprietate (inițial) a suprafeței de 6.181 mp și suma de 374.990 RON reprezentând evaluarea în amplasamentul din planul parcelar (actual), acordarea acestor despăgubiri fiind în spiritul principiului reparării integrale a pagubei și în concordanță cu situația concretă în ceea ce privește evoluția prețurilor imobilelor de la data comiterii faptelor la data efectuării expertizei (damnum emergens și lucrum cessans).

Urmare comiterii de către inculpatul A. a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, instanța a dispus desființarea parțială a tabelului de parcelare scris olograf, de acest inculpat, pentru tarlaua 5 (UAT Stâlpu, punctul Racordare), în suprafață de 15,76 ha, și desființarea parțială a planului de parcelare corespunzător realizat de O.C.P.I. Buzău și validat la 24 ianuarie 2007, numai sub aspectul înlăturării orientării proprietăților cuprinse în acest plan de la Vest la Est și menținerii orientării inițiale a respectivelor proprietăți de la Nord la Sud, cu excepția proprietății în suprafață de 47.371 mp din Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pe numele def. RRR., moștenitoare SSS., intrată în circuitul civil.

De asemenea, s-a dispus modificarea titlurilor de proprietate, conform noului plan de parcelare, astfel obținut, obligație ce cade în sarcina Comisiei județene Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, în sensul că, proprietatea în suprafață de 47.371 mp din Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005 emis pe numele def. RRR., constituie vecinătate, în partea de Est, pentru celelalte proprietăți din planul parcelar definitiv realizat pentru tarlaua 5.

Totodată, instanța de fond a reținut că, în cauză, au fost solicitate daune morale de:

- partea civilă BB., în cuantum de 100.000 RON, pentru suferința morală cauzată prin nedreptățile ce i s-au făcut și starea de boală ce a apărut pe fondul disconfortului psihic pricinuit de infracțiunile săvârșite contra sa;

- partea civilă CC., în cuantum de 100.000 RON, fără a se preciza ce reprezintă acestea;

- părțile civile RR., SS., TT., UU. și VV., în cuantum de 200.000 RON, față de împrejurarea că tatăl lor, pe care l-au moștenit, a decedat, după 4 luni de zile, aflând că "terenul a fost vândut";

- părțile civile LL. și MM., în cuantum de 20.000 RON, pentru vătămarea psihică foarte puternică produsă prin faptele inculpaților, LL. fiind o persoană în vârstă, bolnavă, invocându-se totodată stresul continuu provocat, starea de incertitudine în care se află cu privire la situația juridică a terenului lor.

Înalta Curte, secția penală, a constatat că, prin faptele lor, inculpații nu au cauzat acestor părți civile suferințe psihice, de natură să justifice acordarea unor despăgubiri morale și, după caz, nici nu s-au administrat probe în acest sens.

În acest sens, instanța de fond a reținut că, potrivit declarațiilor de la termenul din 20 ianuarie, date de CC. și DD., fiii părții civile BB., nemulțumirea acestora rezidă în faptul că reîmproprietărirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament, situație care nu formează obiectul prezentei cauze.

În privința despăgubirilor morale solicitate de părțile civile RR., SS., TT., UU. și VV., instanța de fond a constatat că nu s-a dovedit în niciun mod cauza decesului tatălui lor, declarația lui RR. fiind singulară și insuficientă din punct de vedere probator, situație în care nu se poate lua în discuție repararea unor suferințe psihice prin acordarea de despăgubiri morale.

Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile LL. și MM., instanța de fond a constatat că nu există date care să contureze un prejudiciu moral cauzat în raport de împrejurarea că nu s-a făcut dovada că acestea cunoșteau, cel puțin, amplasamentul terenului de 8.200 mp din titlul de proprietate emis pentru def. IIII., ori că au întreprins demersuri pentru a fi puse în posesie, ceea ce semnifică faptul că activitatea infracțională a inculpaților nu se poate concretiza, pe lângă prejudiciul patrimonial, și într-un prejudiciu moral, de natură psihică.

În consecință, Înalta Curte, secția penală, a respins, ca neîntemeiate, cererile de acordare a despăgubirilor morale.

Având în vedere că inculpații B., A. și C. au fost obligați la plata despăgubirilor materiale către părțile civile, în vederea reparării prejudiciului, Înalta Curte, secția penală, a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin Ordonanța nr. x/P/2008 din 16 noiembrie 2011, cu precizarea că, în cazul bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului C., vor fi avute în vedere dispozițiile Sentinței nr. 1.307 din 2 octombrie 2012 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/1/2011, intrate în puterea lucrului judecat.

Astfel, prin Sentința nr. 1.307 din 2 octombrie 2012 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/1/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 12 din 28 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 de Completul de 5 Judecători al instanței supreme, s-a dispus, în temeiul art. 168 C. proc. pen. anterior, ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurator instituit în baza Ordonanței nr. x/P/2008 din 16 noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, asupra imobilului situat în localitatea Pogoanele, Tarlaua 18, 14, 21 - 22, 58 - 61, 1, 92, 6, înscris în Registrul Digital de Transcripțiuni și Inscripțiuni Imobiliare conform Încheierii din 23 noiembrie 2011 a O.C.P.I. Buzău, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

II. Judecata în apel

A. Procedura în fața Completului de 5 Judecători

Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță au declarat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., partea civilă MM. și intimații inculpați A., B. și C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 7 septembrie 2015, sub nr. x/1/2015, fiind fixat prim termen de judecată la data de 26 octombrie 2015.

La termenul din data de 26 octombrie 2016 Înalta Curte, completul de 5 judecători, deliberând asupra cererilor de amânare formulate de apelanții intimați inculpați B., în vederea angajării unui apărător ales, A., pentru pregătirea apărării și C., pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales, fiind primul termen de judecată, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public, le-a apreciat ca fiind întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 356 alin. (3) C. proc. pen., respectiv art. 92 alin. (7) și (8) C. proc. pen., le-a încuviințat, atrăgând, totodată, atenția părților asupra faptului că acesta este singurul termen ce se acordă în acest sens.

Prin aceeași încheiere Înalta Curte, completul de 5 judecători, a luat act de manifestarea de voință exprimată de către apelanții intimați inculpați A., B. și C., în sensul că doresc să dea declarații în fața instanței de apel punându-le în vedere acestora să se prezinte la termenul acordat în cauză, în vederea audierii.

Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a pus în vedere părților, respectiv reprezentantului Ministerului Public ca, în situația în care înțeleg să formuleze cereri, excepții ori cereri de probatorii, să le depună până cel mai târziu la data de 3 decembrie 2015, iar în situația în care, în susținerea cererilor de probatorii, înțeleg să atașeze și înscrisuri, să le depună în același termen, însoțite de opis, pentru ca astfel, membrii completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public și celelalte părți să poată lua cunoștință de conținutul acestora.

De asemenea, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a pus în vedere părților care au declarat apel în cauză și care încă nu au depus motivele de apel, să le depună până la data de 3 decembrie 2014, iar părților care au depus deja motivele de apel și doresc să depună completări ale acestora, să le depună până la aceeași dată.

Pentru aceste motive, față de complexitatea cauzei și numărul părților, cauza a fost amânată la data de 14 decembrie 2015.

La termenul din data de 14 decembrie 2015 apelantul intimat inculpat C. a precizat, personal, că revine asupra celor declarate la termenul de la 26 octombrie 2015, când a precizat că dorește să dea declarație în fața instanței de apel. Astfel, la acest termen de judecată, apelantul intimat inculpat C. a declarat că menține toate declarațiile date în cauză (în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe) și nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Prin Încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2015, Înalta Curte, completul de 5 judecători, având în vedere că, în cauză, cercetarea judecătorească încă nu a debutat, văzând și acordul reprezentantului Ministerului Public, al apărătorilor și al părților prezente, a dispus amânarea Cauzei la data de 25 ianuarie 2016, în noua compunere a completului Penal 2 stabilită potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 noiembrie 2015, termen pentru care, în raport de manifestarea de voință exprimată la termenul din 26 octombrie 2015, a menținut obligația apelanților intimați inculpați A. și B., de a se prezenta în vederea audierii, luând act, totodată, de faptul că apelantul intimat inculpat C. nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de apel, acesta menținându-și toate declarațiile date în cauză (în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe).

La termenul din data de 25 ianuarie 2016, după deliberare asupra cererii de amânare formulată de apărarea apelantului intimat inculpat C., în temeiul art. 351 alin. (2) C. proc. pen., a respins această cerere, motivat de faptul că la acel termen apelantul era asistat de doi apărători aleși, doar unul dintre aceștia fiind în substituire (av. PPPPPPP.).

De altfel, instanța de control judiciar a reținut că, faptul că apărătorii aleși ai apelantului și-au împărțit concluziile pe care le vor susține în cauză nu poate reprezenta un motiv de amânare și de împiedicare a instanței în a începe cercetarea judecătorească prin ascultarea inculpaților care și-au manifestat dorința în acest sens.

Totodată, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 379 alin. (1) C. proc. pen., pentru acest termen și-au manifestat dorința de a da o declarație în fața instanței de apel inculpații A. și B., inculpatul C. revenind asupra poziției exprimate inițial, precizând la termenul anterior că nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de apel, înțelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere potrivit art. 374 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a dispus începerea cercetării judecătorești prin ascultarea inculpaților A. și B.

Conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen., respectiv art. 379 alin. (1) C. proc. pen., apelanții intimați inculpați B. și A., pe rând, au dat declarație în fața instanței, fiind lăsați să declare tot ceea ce știu despre acuzațiile ce le-au fost aduse.

Declarațiile apelanților intimați inculpați au fost citite și semnate de către aceștia, iar ulterior atașate la dosarul cauzei.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, după deliberare potrivit art. 351 alin. (2) C. proc. pen. asupra cererii de probatorii formulată de apelantul intimat inculpat C., prin care acesta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în temeiul art. 420 alin. (5) și (11) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 100 alin. (3) C. proc. pen., a admis această probă, apreciind-o utilă și concludentă în raport de obiectul probațiunii.

De asemenea, instanța a constatat administrată această probă prin înscrisurile atașate cererii de probatorii și a luat act de faptul că apelanții intimați inculpați A. și B. nu solicită probatorii.

Totodată, instanța de control judiciar a luat act de faptul că apelanții intimați inculpați A. și B. au susținut că înțeleg să susțină motivele de apel doar pe baza probelor administrate în cauză, fără a formula cerere de probatorii noi.

La interpelarea Președintelui Completului de 5 Judecători, apărătorii prezenți și respectiv, reprezentantul Ministerului Public au precizat că nu mai au cereri de formulat în cauză, astfel că, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul art. 420 alin. (6) și (11) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 388 C. proc. pen., a declarat încheiată cercetarea judecătorească și a constatat cauza în stare de judecată.

Însă, având în vedere faptul că pe rolul ședinței de judecată erau și alte cauze repartizate, ora fiind înaintată și faptul că pentru termenul din data de 25 ianuarie 2016, apărarea apelantului intimat inculpat C. a susținut că nu este pregătită pentru a susține apelul, în vederea respectării dreptului la apărare, cauza a fost amânată la data de 22 februarie 2016, precizându-se că acest termen este acordat exclusiv pentru etapa dezbaterilor.

La termenul din data de 22 februarie 2016, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat încheiată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public, respectiv părților în susținerea/combaterea motivelor de apel.

Amplele susțineri făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.

B. Sinteza criticilor formulate de către apelanți

Prin motivele scrise de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a criticat hotărârea instanței de fond invocând netemeinicia sentinței sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților.

Partea civilă MM. a formulat motive scrise de apel, susținând, în esență, cu referire la Titlul de proprietate din 26 martie 2004, că, în mod greșit, instanța de fond a dispus acordarea sumei de 82.000 RON, în mod egal, tuturor părților vătămate, fără a ține cont de cotitatea care îi revenea fiecăreia în raport cu gradul și clasa de moștenitori.

Inculpatul A., a formulat motive scrise de apel (Dosar nr. x/1/2015), criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt, cu consecința condamnării sale eronate pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. S-a susținut că sentința atacată nu conține, detaliat, motivele care au dus la pronunțarea unei soluții de condamnare, creându-se doar aparența unei analize a întregului material probator.

Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele reținute în sarcina sa nu sunt săvârșite cu vinovăția cerută de lege, nu există element material al laturii obiective și nici urmarea imediată.

Totodată, inculpatul a criticat sentința penală apelată și sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile, arătând că, instanța trebuia să dispună, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (3) lit. a), art. 170 și art. 348 C. proc. pen. restabilirea situației anterioare.

Inculpatul C., a formulat motive scrise de apel (Dosar nr. x/1/2015) criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt, greșitei interpretări a probelor administrate în cauză, cu consecința condamnării sale eronate pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Sentința a fost criticată și sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile, apreciind că singura soluție legală este aceea de anulare a titlului de proprietate emis ulterior prin suprapunerea parțială a amplasamentului, respectiv titlul emis în favoarea lui RRR. Totodată, referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii civile în raport de părțile civile E. și D., soluția instanței de fond a fost apreciată ca fiind nelegală în raport de împrejurarea că cele două părți civile menționate au menționat expres că renunță la pretențiile civile formulate în cauză.

Inculpatul B., a formulat motive scrise de apel (Dosar nr. x/1/2015) criticând sentința penală apelată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul:

- greșitei aplicări a dispozițiilor art. 5 C. pen., urmarea fiind condamnarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13² din Legea nr. 78/2000;

- greșitei condamnări a inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi săvârșit faptele cu vinovăția cerută de lege.

C. Analiza criticilor formulate de către apelanți

1. În ce privește nemotivarea hotărârii instanței de fond, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține următoarele:

Potrivit art. 403 C. proc. pen., expunerea, ca parte a hotărârii judecătorești, trebuie să cuprindă motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

Aceste dispoziții procedurale, în acord cu prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impun, în esență, motivarea hotărârilor judecătorești, fără însă ca aceasta să însemne că instanțele ar trebui să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument al apărării. Întinderea acestei obligații poate să varieze după natura deciziei și trebuie să se analizeze în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (a se vedea Ruiz Torija contra Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994).

În speță, din examinarea hotărârii apelate, rezultă că instanța de fond a analizat în cuprinsul considerentelor sentinței apelate, probatoriului care a stat la baza soluției de condamnare dispusă în cauză.

În acest context, se reține, totodată, că instanța de fond nu s-a rezumat la considerații de ordin teoretic, ci a tratat distinct fiecare categorie de mijloace de probă care au fundamentat soluția de condamnare, analizând astfel valoarea probantă a expertizei administrate în faza de urmărire penală, respectiv în faza cercetării judecătorești, a declarațiilor inculpaților, precum și a martorilor audiați în cauză, dar și a înscrisurilor administrate în cursul procesului penal, toate acestea în legătură cu existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

În legătură cu mijloacele de probă administrate în cauză, se reține că instanța de fond a redat conținutul acestora sau a făcut trimitere la acestea, reținând în esență că ele se coroborează, susținând soluția dispusă în cauză.

Împrejurarea că instanța de fond a respins cererea inculpaților de efectuare a unei noi expertize asupra terenurilor pentru a se stabili valoarea acestora și că nu a răspuns tuturor apărărilor inculpaților, cu referire expresă la unele mijloace de probă invocate de aceștia în apărare, ori că motivarea hotărârii nu cuprinde o analiză mai amplă a probatoriului administrat în cauză, nu poate constitui un motiv de desființare a hotărârii, cu atât mai mult cu cât instanța de control judiciar are în principiu posibilitatea de a suplini, prin considerentele deciziei pronunțate în cauză, eventuala motivare lacunară, insuficientă sau implicită a hotărârii primei instanțe, în măsura în care soluția pronunțată de aceasta este corectă, pe fondul său.

Prin urmare, față de cele învederate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, din examinarea considerentelor sentinței, constată că prima instanță a reținut în procesul de evaluare a materialului probator, baza factuală, în mod detaliat stabilind în drept conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care inculpații A., B. și C. au fost trimiși în judecată, în raport cu mijloacele de probă administrate și indicate în mod expres, pe care le-a supus procesului de analiză și sinteză, așa încât soluția condamnării acestora este motivată, fiind satisfăcute cerințele impuse de blocul de convenționalitate european (art. 6 § 1 și Cauza Helle contra Finlandei). Așadar, această critică susținută de inculpatul A. nu poate fi primită.

2. În ce privește greșita condamnare a inculpaților

Criticând soluția de condamnare dispusă de către instanța de fond, inculpații A., B. și C. au pus în discuție, în esență, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce li s-au reținut în sarcină.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că inculpații A., B. și C., prin motivele de apel formulate reiterează în realitate apărări făcute și în fața instanței de fond, pe care aceasta din urmă le-a analizat și respins motivat în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, instanța de control judiciar confirmă valabilitatea argumentelor de fapt și de drept reținute prin actul de inculpare cu privire la acuzațiile care formează obiectul analizei, constatând totodată, că probatoriul administrat în cauză a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații A., B. și C. au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, constând în aceea că inculpatul A. prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu care îi reveneau, la instigarea inculpatului C., pe tabelul parcelar al tarlalei 5, a adăugat, în mod nelegal pe autorul RRR. și a schimbat orientarea în tarla de la Vest la Est, în detrimentul părților civile cărora le-au fost afectate interesele legale, prin pierderea acestei vecinătăți dintr-o zonă cu potențial economic. Totodată, inculpatul A. în luna octombrie 2005, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, și la instigarea inculpatului C. a depus la O.C.P.I. Buzău tabelul parcelar al tarlalei 5, (racordare) întocmit de el, cuprinzând persoanele ce dețineau titluri de proprietate pe respectivul amplasament orientate de la Vest la Est astfel încât rezerva din partea de Vest a parcelei să fie localizată pe latura de Est la limita cu drumul european E85, tabel la finalul căruia a adăugat, ulterior, în mod nelegal, pe autorul ZZZ. (moștenitor AAAA.), pe numele căruia a fost emis Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006 pentru suprafața de 15.989 mp, în condițiile în care pe terenul respectiv fuseseră emise deja în anul 1994, alte două titluri de proprietate pentru D. și TTT., persoane cărora le-a vătămat astfel interesele legale, cauzându-le un prejudiciu în sumă de 650.000 RON, obținând totodată pentru AAAA. un avantaj patrimonial constând în dobândirea fără drept a respectivei suprafețe de teren dintr-o categorie de folosință superioară celei la care ar fi fost îndreptățită ("arabil" în loc de "pășune") și într-o zonă de interes economic, alta decât cea în care autorul său deținuse teren înainte de reconstituire.

Totodată, se reține că inculpatul B., prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu și în conivență cu inculpatul A. a semnat titlurile de proprietate din 1 noiembrie 2005 (eliberat pe numele lui RRR.) și din 10 ianuarie 2006 (eliberat pentru moștenitorii lui ZZZ.), prin care s-a reconstituit, în mod nelegal, dreptul de proprietare în condițiile în care, pe terenurile respective fuseseră emise anterior alte titluri de proprietate.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, prin raportare la criticile formulate de apelanții intimați inculpați A., B. și C., a reliefat faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin actul de inculpare cu privire la acuzațiile care formează obiectul analizei, atât cele ce vizează latura obiectivă, cât și cele care vizează latura subiectivă, iar corespondența acestor elemente în materialul probator administrat fac ca faptele săvârșite de inculpați să se înscrie în tiparul stabilit de norma incriminatoare.

Referitor la probatoriul care susține o atare concluzie, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va face o analiză a criticilor formulate de apelanții inculpați, reținând următoarele:

Natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fapte în exercitarea atribuțiilor de serviciu constând în inițierea, redactarea, modificarea și semnarea unor înscrisuri (fișe premergătoare emiterii titlurilor de proprietate, tabel parcelar, plan parcelar digital, titlu de proprietate) a determinat administrarea de probatorii referitoare la clarificarea împrejurărilor întocmirii respectivelor înscrisuri în legătură cu atribuțiile de serviciu care reveneau fiecăruia dintre inculpați, impunându-se evaluarea procedurii urmate, a prevederilor legale care trebuiau a fi respectate și necesitatea deciziilor luate de către persoanele acuzate.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține astfel că, faptele reținute în sarcina inculpaților A., B. și C., în materialitatea lor rezultă din înscrisurile a căror realitate nu a fost contestată de către inculpați, din depozițiile martorilor audiați în cauză, fiind evidențiat astfel modul defectuos în care inculpații și-au exercitat atribuțiile de serviciu. Împrejurările în care înscrisurile au fost emise au fost relatate de către martori, precum și de către inculpați, care au subliniat incidența unor dispoziții legale care au determinat caracterul legal al procedurii urmate, astfel cum s-a derulat în cauză.

În acest context, instanța de control judiciar, prin raportare la criticile formulate de inculpații din prezenta cauză, reține că specific infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este neîndeplinirea unui act care intră în atribuțiile de serviciu ale unui funcționar public sau alt funcționar, aflat în exercitarea acestor atribuții sau îndeplinirea acestui act în mod defectuos.

Totodată, potrivit art. 13² din Legea nr. 78/2000, reprezintă infracțiune asimilată celor de corupție infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Așadar, ceea ce determină, în concepția și reglementarea legii, asimilarea cu infracțiunile de corupție a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. este obținerea de către funcționarul public a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial fie pentru sine, fie pentru altul.

Sfera avantajelor patrimoniale ce pot fi procurate de autorul infracțiunii este foarte largă, cuprinzând orice folos sau profit evaluabil în bani și care, atunci când este realizat, conduce la creșterea sau consolidarea patrimoniului persoanei.

În cauză, avantajul obținut de inculpați, prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către inculpații A. și B. și a instigării la această infracțiune de către inculpatul C. a constat în valoarea terenurilor obținute de SSS. - moștenitoarea defunctului RRR. (Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005), în suprafață de 47.371 mp și de AAAA. - moștenitoarea defunctului ZZZ. (Titlul de proprietate din 10 ianuarie 2006), în suprafață de 15.989 mp, terenuri evaluate prin rapoartele de expertiză în specialitatea "evaluarea proprietății imobiliare" efectuate în cauză la sumele de 2.368.550 RON, respectiv 879.395 RON și care au ajuns în proprietatea inculpatului C.

Pe de altă parte, prin acțiunile lor, de încălcare a atribuțiilor de serviciu, prin îndeplinirea defectuoasă a actelor la care erau obligați potrivit legii și metodologiei, inculpații A., B. și C. au cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanelor care avuseseră anterior emise titluri de proprietate în acea zonă prin modificarea amplasamentului proprietăților deținute și astfel scăderea valorii terenurilor care nu mai aveau același potențial economic.

Totodată, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

În sensul legii penale prin funcționar public se are în vedere o paletă foarte largă de persoane, de demnitari ce exercită atribuții ale puterii executive, legislative și judecătorești, precum și salariați care desfășoară o activitate pentru autorități, instituții și servicii publice organizate atât la nivel central cât și la nivel local.

Noțiunea de funcționar public din dreptul penal are o sferă mai largă de cuprindere decât aceea de funcționar public din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a patrimoniului și de promovare a intereselor colectivității impun o mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.

Astfel, potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, persoana care accede la o funcție publică trebuie să fie numită oficial, fapt ce are loc în cadrul unei solemnități prilejuite de emiterea actului administrativ de numire și de depunerea jurământului, să aibă ca sarcini de serviciu îndeplinirea activităților ce decurg din prerogativa de putere publică, în serviciul autorității sau instituției publice, iar pentru activitatea prestată să fie remunerată.

Potrivit legii penale, pentru a avea calitatea de funcționar public este necesară să fie îndeplinită o singură condiție, respectiv persoana, titulara funcției, să aibă o însărcinare în cadrul unei autorități publice, instituții publice sau altei persoane juridice de interes public. Nu are importanță modalitatea în care persoana respectivă a ajuns să dețină funcția (prin numire sau prin vot), natura însărcinării sau dacă este permanentă ori temporară. În atare situație se poate observa că legiuitorul a optat pentru soluția legării conceptului de funcționar public de orice persoană care îndeplinește o activitate pentru un serviciu public.

Prin urmare, în condițiile în care inculpații A. și B. au avut calitatea de șef al Compartimentului de Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei Comunei Merei și respectiv de director la O.C.P.I. Buzău în cadrul unei instituții ce desfășura activități de interes public, aceștia au avut calitatea de funcționari publici, calitate care a atras și calitatea de subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În acest context, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că, analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul cercetării judecătorești și urmăririi penale nu este de natură a infirma existența faptelor, apreciind totodată că materialul probator face dovada deplină a faptelor reținute în sarcina inculpaților, fiind aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție.

În cadrul probelor la care urmează a se face referire, apreciate de către instanța ca relevante sub aspectul vinovăției inculpaților, se reliefează cu certitudine participația lor concretă la desfășurarea activității infracționale, fiind evidentă, astfel, contribuția inculpaților A. și B., la succesiunea desfășurării evenimentelor, la conceperea modalității de "ajutare" a inculpatului C.

Relevante sub aspect probator sunt declarațiile martorilor audiați în cauză care se coroborează între ele, din care rezultă, în mod neechivoc, existența faptelor penale reținute în sarcina inculpaților, precum și a "legăturii infracționale".

Astfel, se reține că, profitând de funcția deținută în cadrul Primăriei comunei Merei, dar și calitatea de membru în Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, inculpatul A., urmărind beneficiul inculpatului C. la solicitarea acestuia, identifica proprietarii unor terenuri situate în zona de deal, cu categoria de folosință "pășune", de regulă oameni înaintați în vârstă, fără posibilități materiale sau abilități de a lucra terenul, pe care îi prezenta inculpatului C. încercând totodată să îi convingă să-i înstrăineze acestuia terenurile, la prețuri care reflectau atât situarea într-o zonă defavorizată cât și categoria de folosință inferioară. În aceste împrejurări, în cele mai multe din cazuri, vânzătorii își încredințau titlurile de proprietate inculpatului A. pentru perfectarea tranzacției, iar ulterior, în baza modificărilor operate de către inculpatul A., în fișele premergătoare erau emise titlurilor de proprietate, sub semnătura inculpatului B., astfel încât proprietarii-părți vătămate ajungeau să vândă în loc de "pășune" teren arabil și nu la "deal" ci la drumul european E85.

În examinarea criticilor formulate de inculpați se reține, totodată, că, în perioada comiterii infracțiunilor inculpatul A. era angajat la Primăria Merei, județul Buzău în funcția de inspector principal îndeplinind totodată funcția de șef Compartiment Cadastru și Agricultură din cadrul Primăriei comunei Merei, fiind și membru al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Merei și răspundea, conform fișei postului, printre altele, de:

- întocmirea fișelor de punere în posesie și a planurilor parcelare;

- punerea în posesie a proprietarilor conform documentelor întocmite;

- constituirea și actualizarea evidenței proprietăților imobiliare și a modificărilor acestora;

- furnizarea datelor pentru completarea și ținerea la zi a registrului agricol;

- organizarea sistemului informațional (inclusiv evidența pe calculator) al terenului agricol al comunei Merei, prin centralizarea datelor rezultate din evidența funciară, registre agricole, anexe și planuri parcelare, în vederea furnizării operative a relațiilor solicitate de persoane fizice, juridice, autorități;

- coordonarea activității celorlalți salariați ai compartimentelor cadastru și agricultură și registru agricol; urmărirea modului cum se constituie arhiva curentă din compartimentul propriu.

Cu referire la inculpatul B., instanța de control judiciar reține că acesta îndeplinea funcția de director al O.C.P.I. Buzău prin Ordinul din 22 martie 2005, funcție pe care a deținut-o până la data de 20 februarie 2009, când prin Ordinul s-a dispus încetarea numirii cu delegație din funcția respectivă și revenirea inculpatului pe postul de inspector de cadastru senior/S deținut în cadrul Serviciului Cadastru, din cadrul O.C.P.I. Buzău, în timp ce inculpatul C. în perioada comiterii infracțiunilor, deținea calitatea de administrator al mai multor societăți comerciale.

Potrivit fișei postului inculpatul B. avea ca atribuții de serviciu, printre altele:

- asigurarea aplicării cadrului legislativ și normativ, a ordinelor Directorului General al A.N.C.P.I. și a hotărârilor Consiliului de Administrație al A.N.C.P.I. și a propriilor dispoziții în cadrul activităților desfășurate de O.C.P.I. Buzău;

- reprezentarea O.C.P.I. Buzău la nivel local și A.N.C.P.I. pe bază de dispoziție sau ordin emise de Directorul General;

- coordonarea administrativ activitatea serviciilor și a personalului din subordine inclusiv a registratorului șef, inginerului șef, contabilului șef și a șefului de serviciu arhivă și informatică;

- aprobarea planul de activități al O.C.P.I. Buzău și urmărirea permanent stadiul îndeplinirii acestora;

- coordonarea și monitorizarea oricăror altor acțiuni necesare bunei desfășurări a O.C.P.I. Buzău.

În acest context se reține că, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. f) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, una dintre atribuțiile Comisie Județene este aceea de a emite titlul de proprietate pentru cererile validate, la propunerea comisiilor locale, iar potrivit principiului simetriei orice modificare adusă unui titlu de proprietate cu privire la amplasamentul suprafeței sau categoria de folosință trebuie făcută în mod imperativ de aceeași autoritate jurisdicțională de asemenea, la propunerea Comisiei Locale.

Această procedură a fost descrisă pe larg în declarațiile martorilor MMMMM. - subprefect al județului Buzău, NNNNN. - subprefect al județului Buzău, OOOOO. - consilier juridic în cadrul Instituției Prefectului Județului Buzău, QQQQQQQ. - șef Serviciu legalitate aplicare a actelor normative și contencios administrativ și RRRRRRR. - șef al Compartimentului de lucru al Comisiei Județene Buzău.

Astfel, procedura presupune existența unei cereri din partea titularului dreptului de proprietate înscris în titlu care se solicită a fi modificat sau revocat, precum și de o propunere din partea Comisiei Locale de Fond Funciar transmisă Comisiei Județene spre a fi analizată în ședință și soluționată.

Martorii audiați în cauză au făcut referire la două modalități legate de procedura corectării titlurilor de proprietate, rectificare și anulare.

Astfel, s-a arătat că atâta timp cât titlul de proprietate emis de Comisia Județeană nu a fost înmânat titularului, acesta poate fi revocat pe cale administrativă numai de către Comisia Județeană care l-a emis.

În situația în care titlul de proprietate emis a fost înmânat titularului intrând în circuitul civil, revocarea pe cale administrativă nu mai este posibilă, putându-se realiza doar în fața instanței de judecată.

Prin urmare, se reține că rectificarea ca operațiune de modificare a titlului se realizează numai în sensul corectării unor erori materiale a numelui titularilor sau moștenitorilor, a omisiunii înscrierii în titluri a unuia dintre moștenitori, înscrierea inițialei tatălui și în general modificări care nu vizează întinderea suprafețelor, amplasamentul, categoria de folosință, vecinătățile.

Din declarațiile membrilor Comisiei locale de fond funciar a comunei Merei, respectiv martorii SSSSS. - viceprimar, TTTTT. - secretarul comunei, VVVVV. - jurist, precum și ale președintelui acesteia, RRRRR. - primarul comunei Merei, se desprinde concluzia că modificările operate pe titlurile de proprietate ce fac obiectul cauzei cu privire la categoria de folosință a terenurilor și la amplasament nu au fost analizate în ședințele comisiei, ei neavând nicio implicare în realizarea acestor modificări, cu excepția semnării unor adrese de corespondență cu O.C.P.I. Buzău doar din punct de vedere formal, iar documentele specifice Compartimentului de Cadastru și Agricultură Merei au fost asumate prin semnătură de către inculpatul A.

Procedura de modificare sau de anulare a titlurilor de proprietate la nivelul Comisiei locale Merei a fost evidențiată de martorii SSSSS., TTTTT. și de RRRRR. care au subliniat - contrar celor susținute de A. - necesitatea existenței unei hotărâri a comisiei județene care să fie precedată de propunerea comisiei locale.

În interpretarea și analizarea probelor administrate în cauză, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că prin Adresa din 13 aprilie 2004, Primăria comunei Merei a transmis Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Buzău (actualul O.C.P.I.), sub semnătura primarului din acea perioadă - UUUUUU. și a specialistului agricol - inginer A., planul de parcelare pentru tarlaua 5, "Racordare", constând într-un tabel executat olograf pe un extras dintr-un caiet de matematică format A4, întocmit personal și semnat cu pix cu pastă de culoare albastră de inculpatul A. - în calitate de inspector.

Înscrisul poartă și semnătura primarului menționat, peste care a fost aplicată ștampila Primăriei comunei Merei.

Conform mențiunilor de la acel moment, tabelul cuprindea 20 poziții începând cu F. și suprafața de teren atribuită acesteia și continuând în ordinea sus-menționată până la poziția 20, unde a fost înscrisă OOOO., de asemenea cu suprafața de teren deținută.

În partea din dreapta, paralel cu această enumerare, s-a menționat cu același instrument scriptural, poziționarea celor 20 proprietari în tarlaua și parcela amintite și anume de la Nord la Sud, după cum urmează:

- F. - conform Titlului de proprietate din 9 septembrie 1996 cu suprafața de 7.500 mp;

- I. - conform Titlului de proprietate din 18 octombrie 1996 cu suprafața de 6.818 mp;

- defunct BBBB. (cu moștenitor SSSSSSS.) - conform Titlului de proprietate din 10 septembrie 1996 cu suprafața de 5.300 mp;

- defunct CCCC. (cu moștenitorii TTTT., UUUU., T., J., VVVV., XXXX.) - conform Titlului de proprietate din 1 martie 2004 cu suprafața de 4.900 mp;

- YYYYYY. - conform Titlului de proprietate din 4 februarie 1997 cu suprafața de 4.000 mp;

- DDDD. - conform Titlului de proprietate din 27 februarie 2004 cu suprafața de 11.600 mp;

- defunct EEEE. (cu moștenitor TTTTTTT.) - conform Titlului de proprietate din 16 martie 1998 cu suprafața de 2.462 mp;

- defunct FFFF. (cu moștenitor UUUUUUU.) - conform Titlului de proprietate din 28 aprilie 1998 cu suprafața de 5.991 mp;

- GGGG. - conform Titlului de proprietate din 20 martie 1998 cu suprafața de 2.346 mp;

- defunct HHHH. (cu moștenitorii VVVVVVV., KK., JJ.) - conform Titlului de proprietate din 19 octombrie 1998 cu suprafața de 9.600 mp;

- G. - conform Titlului de proprietate din 27 februarie 2004 cu suprafața de 3.300 mp;

- defunct IIII. - (cu moștenitorii AAAAA., BBBBB., LL.) - conform Titlului de proprietate din 26 martie 2004 cu suprafața de 8.200 mp;

- defunct JJJJ. (cu moștenitorii YYYY., XX., ZZZZ.) - conform Titlului de proprietate din 26 august 2002 cu suprafața de 6.124 mp;

- defunct KKKK. (cu moștenitoarele AAA., BBB.) - conform Titlului de proprietate din 14 iunie 2005 cu suprafața de 5.020 mp;

- III. și JJJ. - conform Titlului de proprietate din 11 mai 2004 cu suprafața de 1.900 mp;

- MMMM. - conform Titlului de proprietate din 13 iunie 1996 cu suprafața de 5.287 mp;

- defunct NNNN. (cu moștenitorii RRRR., SSSS.) - conform Titlului de proprietate din 28 august 2003 cu suprafața de 5.400 mp;

- defunct OOOO. (cu moștenitorii QQQ., MMM.) - conform Titlului de proprietate din 25 ianuarie 1996 cu suprafața de 11.581 mp.

Transmiterea acestor informații la nivelul Oficiul de Cadastru avea drept scop utilizarea lor în vederea întocmirii planului parcelar digital de către angajații acestei din urmă instituții.

Astfel cum a arătat, în mod constant, pe tabelul parcelar al tarlalei 5 aflat în arhiva O.C.P.I. Buzău, inculpatul A. a adăugat pe proprietarul RRR. cu suprafața de teren arabil de 47.371 mp (moștenitoare fiind YYY., în prezent decedată, și SSS.), consemnarea fiind făcută cu pix cu pastă de culoare roșie, astfel că, peste o parte din latura de Est a celorlalte proprietăți, s-a suprapus proprietatea lui RRR.

Se cuvine a fi menționat că, în amplasamentul inițial, odată poziționat RRR. în tarlaua 5 "Racordare", conform orientării inițiale menționate în tabelul parcelar, de la Nord la Sud, proprietarul acesteia s-ar fi situat undeva în interiorul tarlalei, cu o ieșire foarte îngustă pe latura de Est la drumul european E85.

În contextul circumstanțelor faptice menționate, se reține că probatoriul administrat a evidențiat că inculpatul A., cu acordul inculpatul B. (director al O.C.P.I. Buzău), a solicitat martorei FFFFF. (angajată la Serviciul Cadastru), ca pe același tabel parcelar existent la nivelul Serviciului, pe care el a adăugat numele lui RRR. cu pix cu pastă de culoare roșie, să modifice orientarea proprietarilor în parcelă prin inserarea mențiunii de la Vest la Est (în loc de la Nord la Sud), cu același instrument scriptural, ceea ce a determinat practic amplasarea lui RRR. pe toată latura de Est a parcelei, în detrimentul celorlalți 20 proprietari care au pierdut astfel vecinătatea la acest punct cardinal și practic ieșirea la drumul european E85.

În acest context relevanță prezintă declarația martorei FFFFF. care a declarat că, "în ceea ce privește procedura de modificare a titlurilor de proprietate, inginerul A., de la Primăria Merei, se prezenta la conducerea O.C.P.I. Buzău, și anume la directorul B., căruia îi aducea la cunoștință motivul venirii sale în cadrul instituției, îi prezenta acestuia actele pe care intenționa să le modifice și motivul operării acestora și, după ce obținea acordul directorului, inginerul A. mergea la biroul informatică, unde își desfășurau activitatea JJJJJ. și HHHHH.

Cu referire la tabelul parcelar olograf întocmit pentru tarlaua 5, martora FFFFF. a precizat că scrierea cu pix de culoare albastră aparține inculpatului A., ca și completarea scrisă cu culoare roșie, cu numele RRR., iar diferența culorii cu care s-a scris semnifică faptul că tabelul a fost completat după parcelare.

Martora a mai susținut că scrierea cu pixul de culoare albastră a orientării proprietăților de la Nord la Sud, înseamnă că orientarea, inițială, în parcelă, a proprietăților a fost de la Nord la Sud, stabilirea acestei orientări fiind de competența Comisiei locale de fond funciar a Primăriei Merei, iar la parcelare, inculpatul A. și-a dat seama că orientarea în parcelă nu trebuie să fie de la Nord la Sud, ci de la Vest la Est.

A mai declarat că, așa cum se proceda de fiecare dată, și în acest caz, parcelarea s-a făcut în prezența delegatului Primăriei Merei, inginerul A., pe baza indicațiilor acestuia.

Astfel, martora a relatat că inculpatul A. a indicat orientarea proprietăților de la Vest la Est, în tarlaua 5 (Racordare), că nu își mai amintește dacă ea sau inculpatul A. a tăiat mențiunea "N - S", și că a menționat personal "V - E" fără să aibă vreo putere de decizie în hotărârea luată exclusiv de A.

Martora a mai declarat că parcelarea efectivă, adică introducerea datelor în calculator, s-a făcut pe data de 19 octombrie 2005, de către JJJJJ., aspect pe care l-a consemnat în partea de jos a tabelului parcelar scris olograf, și că, pentru schimbarea orientării în tarla a discutat și cu colegul său JJJJJ., la discuție participând și inculpatul A., aceasta fiind, la momentul respectiv, procedura de lucru, nefiind necesară o aprobare a comisiei locale pentru schimbarea orientării proprietăților în tarla.

Este de observat că inculpatul B. a arătat, cu ocazia confruntării cu martora FFFFF., că inculpatul A. a procedat în sensul inversării punctelor cardinale pe tabelul parcelar pentru tarlaua 5 pentru ca terenul astfel obținut pentru def. RRR. să fie vândut ulterior întrucât avea deschidere la drumul european 85 București - Buzău, de 146,37 metri liniari.

Martorul JJJJJ., angajat al O.C.P.I. Buzău, care avea ca atribuție întocmirea formei grafice-digitale a proiectelor parcelare, a confirmat susținerile martorei FFFFF. arătând că, în cazul terenurilor aparținând comunei Merei, pentru întocmirea planului parcelar, la el, se prezentau delegatul Comisiei locale de fond funciar, inginerul A. și martora FFFFF., angajat O.C.P.I. Buzău.

Totodată, martorul a arătat că, mențiunea de pe tabelul parcelar al tarlalei 5 "parcelată 19 octombrie 2005 - Angel" reprezintă că, personal, a realizat planul parcelar digital.

Referindu-se la modul de lucru, martorul a precizat că inginerul A., de la Primăria Merei, se prezenta la conducerea unității, la directorul B., unde martorul era chemat și primea dispoziție pentru efectuarea proiectului parcelar în format digital, pe baza datelor cu care se prezenta A., împreună cu care, apoi, se deplasa la biroul său, unde pe baza tabelului parcelar sau a unui fișier în format electronic, ce cuprindea numele proprietarilor și suprafețele deținute, introducea datele în programul informatic de parcelare, la fel și ordinea de amplasare a proprietăților în tarla, ordine care îi era indicată de inginerul A.

Totodată, martorul a precizat că existau situații în care, după întocmirea unui plan parcelar digital, se continua parcelarea unei tarlale prin introducerea altor proprietăți în rezerva de teren a tarlalei, rezervă care se putea afla imediat după ce tarlaua începea să fie parcelată, în ipoteza în care nu era parcelată în întregime de prima dată. După efectuarea parcelării digitale, martorul a declarat că se imprimau planșe ce ilustrau parcelarea care erau trimise la primărie pentru avizare, respectiv semnare și ștampilare de către comisia locală de fond funciar, planul parcelar digital fiind considerat validat după ce se întorcea de la primărie, semnat și ștampilat. A declarat că procedura de lucru a fost comună pentru toate parcelările, indiferent de situarea terenurilor în cadrul județului.

De asemenea, martorul TTTTT., secretar al Primăriei Merei, în perioada 1998 - 2012, și membru al Comisiei locale de fond funciar a relatat că, de cele mai multe ori, tabelele parcelare care erau trimise la O.C.P.I. Buzău, nu erau discutate în cadrul Comisiei locale de fond funciar, precum și că nu-și amintește dacă în cadrul Comisiei locale de fond funciar s-a discutat despre trimiterea tabelului parcelar pentru tarlaua 5 către O.C.P.I. Buzău sau completarea tabelului parcelar pentru tarlaua 5 cu suprafața de teren proprietatea lui RRR. ori în legătură cu schimbarea orientării proprietăților, în teren, de la Vest la Est, în loc de la Nord la Sud.

În acest context, instanța de control judiciar are în vedere și declarația martorei PPPPP., care, referindu-se la modul de lucru în cadrul O.C.P.I. Buzău, a relatat că, în cazul în care reprezentantul comisiei locale de fond funciar venea cu propunerea de a schimba orientarea în tarla a proprietăților prin modificarea punctelor cardinale, acest lucru era posibil numai dacă persoanele cuprinse în tabelul parcelar nu aveau emise titluri de proprietate.

Martora a mai precizat că orice activitate de modificare a unui tabel parcelar trebuia să aibă la bază o adresă din partea comisiei locale de fond funciar, nefiind suficientă o solicitare verbală din partea reprezentantului comisiei locale, subliniind că, cel puțin, acesta a fost modul său de lucru. A mai arătat că, în activitatea sa, verifica inclusiv vecinătățile așa cum acestea rezultau din titlurile de proprietate, neexistând, însă, întotdeauna, o corespondență pentru toți proprietarii din tarla.

Aceeași martoră a precizat că, în zona Racordare, terenurile sunt înclinate la un unghi de 45 grade față de nord, astfel că atât mențiunea de la Nord la Sud cât și cea de la Est la Vest erau corecte din punctul său de vedere, menționând, însă, că schimbarea orientării în tarla a proprietăților după punctele cardinale nu presupunea și modificarea vecinilor sau a amplasamentului terenului, lista din tabelul parcelar trebuind să rămână aceeași.

Totodată, se reține declarația martorul SSSSS., viceprimar al Comunei Merei în perioada 1996 - 2000 și 2004 - 2008, care a declarat că "tabelele parcelare se întocmeau înainte de a fi emise titlurile de proprietate, că numerele de tarla și de parcelă erau atribuite de O.C.P.I. Buzău, precum și că planurile parcelare digitale se întocmeau în funcție de tabelele parcelare, că planurile parcelare digitale erau semnate mai întâi de către primar după ce se verifica corespondența cu tabelul parcelar și numai ulterior acestea erau semnate și de directorul O.C.P.I. Buzău, iar în cazul în care se punea problema modificării vecinătăților consemnate într-un titlu de proprietate se impunea discutarea acestui aspect în cadrul Comisiei locale de fond funciar."

Prin urmare, cu toate că legislația la acel moment nu cuprindea reglementări exprese cu privire la procedurile de modificare a datelor din cuprinsul titlurilor de proprietate eliberate în temeiul legilor fondului funciar, procedura de lucru existentă la Comisia Județeană Buzău, referitoare la modificarea și eliberarea de noi titluri prevedea în aceste cazuri înștiințarea persoanelor interesate, refacerea proceselor-verbale de punere în posesie, declarația notarială a proprietarilor, urmate de acordul sau refuzul Comisiei Județene - conchid organele de control.

Deși inculpatul B. a afirmat că modificarea titlurilor de proprietate s-a făcut ca urmare a solicitărilor Comisiei Locale cu aprobarea Comisiei Județene, probatoriul administrat a constatat că niciuna din modificările din titlurile verificate nu a avut avizul Comisiei Județene.

Astfel, probatoriul administrat a reliefat că modificările din titlurile de proprietate au fost făcute la Serviciul de Arhivă și Informatică al O.C.P.I. Buzău, din dispoziția directă a inculpatului B.

Un aspect important pentru demonstrarea intenției infracționale a inculpatului B. și a conivenței sale cu inculpatul A. în ceea ce privește modificarea titlurilor de proprietate fără respectarea procedurii în materie este depoziția martorului MMMMM., conform căreia: "La data de 19 iulie 2007, sub semnătura domnului director B., s-a emis de către O.C.P.I. Buzău o adresă prin care sus-numitul a solicitat Instituției Prefectului dreptul de a rectifica titlurile de proprietate fără să mai fie analizate în Comisiile locale și județeană.

Acestei solicitări i s-a comunicat că nu se poate proceda la nivelul O.C.P.I. la astfel de modificări, motivația fiind în Nota de răspuns, modalitatea de lucru stabilită în continuare fiind cea stabilită în H.G. nr. 890/2005, nefiind permisă o procedură care să ocolească comisia județeană".

În acest context, în conturarea rezoluției infracționale, instanța de control judiciar reține că, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, în toamna anului 2005, inculpatul C. era proprietar al mai multor suprafețe de teren situate în raza localității Merei, tarlalele 186 și 187, cu ieșire la Drumul European 85, fiind interesat de achiziționarea și a altor suprafețe în zona aceleiași artere care tranzita comuna și delimita în punctul cardinal Est parcelele tarlalei 5.

Relevantă, în acest context, este și declarația inculpatului A. în care arată "rețin că în perioada 2005 - 2006 am fost contactat de domnul C. pe al cărui tată îl cunoșteam, împrejurare în care acesta mi-a cerut să îl ajut să identifice persoane de la care să achiziționeze terenuri, în special în zona Lipia, unde sunt amplasate tarlalele 5, 186, 187."

Probele administrate, au evidențiat colaborarea inculpaților, precum și interesul evident al inculpatului C. de a comasa terenurile cumpărate, dar și de a achiziționa terenuri cu ieșire la artere de circulație de interes economic, alături de terenuri care nu prezentau această caracteristică, relevanță în acest context prezentând declarațiile martorilor JJJJJJ., MMMMMM., EEEEEE, KKKKKK., NNNNNN., OOOOOO., TTTTTT., RRRRRR., SSSSS.

Totodată, se reține în contextul cauzei împrejurarea că, astfel cum probatoriul a evidențiat, a existat o anumită logică în achiziționarea terenurilor, respectiv în efectuarea demersurilor pentru cumpărarea terenurilor amplasate în zona Racordare.

Astfel, din actele dosarului rezultă, în legătură cu terenurile din tarlaua 5, că inculpatul C. a fost interesat să dobândească terenurile, începând de la vecinătatea cu drumul european E85 înspre interiorul parcelelor.

Faptul este dovedit, pentru tarlaua 5 prin aceea că inculpatul a cumpărat terenul lui RRR. (aflat în imediata vecinătate a drumului european, pentru care s-au întocmit documente cadastrale), apoi, în anul 2007, pe cel aflat în vecinătatea acestuia, aparținând lui OOOO. (poziția 20 din tabelul/planul parcelar, pentru care nu există documente cadastrale, deși contractul are formă autentică), a întocmit, tot în anul 2007, un antecontract de vânzare-cumpărare în formă autentică și a plătit prețul pentru terenul aflat în proprietatea lui III. și JJJ. (poziția 17 în tabelul/planul parcelar) și a purtat discuții, fără rezultat, pentru achiziționarea terenului pentru care s-a emis titlu de proprietate pentru KKKK. (poziția 16 în tabelul/planul parcelar).

Referitor la modalitatea de aducere la îndeplinire a activității infracționale, se reține declarația moștenitoarei autorului RRR., martora SSS. care a relatat că, la domiciliul său, au venit inculpații A. și C., că acesta din urmă s-a interesat dacă dorește să vândă terenul moștenit, intrând în posesia titlului de proprietate eliberat pe numele tatălui său, după această întrevedere. Martora a arăta că a aflat ulterior vânzării că terenul se află în zona "Racordare".

La data de 1 noiembrie 2005, a fost emis Titlul de proprietate din 1 noiembrie 2005, pe numele defunctului RRR. (moștenitori YYY., soție decedată în prezent, și SSS., fiică) pentru suprafața de teren de 47.371 mp, categoria de folosință "arabil", tarlaua 5 cu vecinătate la Nord - drum, la Est - OOOO., la Sud - canal și la Vest - drum național, acesta fiind semnat, din partea O.C.P.I. Buzău, de inculpatul B., în baza fișei premergătoare pe care inculpatul A. a înscris suprafața de teren, numărul de tarla, parcela și vecinătăți.

Prin Procura autentificată la data de 24 noiembrie 2005, la Biroul Notarial Individual, moștenitoarea lui RRR., martora SSS. l-a împuternicit pe inculpatul C. să vândă suprafața de teren arabil de 47.371 mp, situat în tarlaua 5 moment la care a primit suma de 9.500 RON, iar prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2006 s-a realizat tranzacția acestui teren între inculpatul C. în calitate de cumpărător și SSS. în calitate de vânzătoare, reprezentantă de inculpatul C.

Potrivit extrasului de carte funciară furnizat de O.C.P.I. Buzău, suprafața de teren de 47.371 mp ce a fost cumpărată de la SSS. prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 21 februarie 2006, a fost înstrăinată de inculpatul C., proprietarul actual fiind SC PPPP. SRL.

Această situație se înscrie în contextul mai general în care, la acel moment, inculpatul C. era în tratative cu moștenitorii lui ZZZ. și, respectiv, ZZZZZZ., să cumpere terenurile aflate în aceeași tarla 5, amplasate tot de-a lungul drumului european E85, de o parte și de alta, a terenului moștenit de SSS.

Referitor la terenurile din tarlaua 5 situația este similară, deoarece inculpatul C., în calitate de mandatar al proprietarilor, a vândut tatălui său, BBBBBBB., în aceeași zi, 28 februarie 2006, începând cu proprietatea din vecinătatea drumului european E85, terenuri pentru care se emiseseră titluri de proprietate pentru ZZZ., AAAAAAA., FFFFFFF., EEEEEEE. și CCCCCCC., acestea toate fiind unul în vecinătatea altuia și adăugate pe tabelul parcelar, de inculpatul A., în rezerva de teren creată înspre drumul european, după trimiterea tabelului la O.C.P.I. Buzău.

Cu referire la tarlaua 5 se reține că, la data de 19 octombrie 2005, Primăria comunei Merei a emis, sub semnătura martorului SSSSS., viceprimar, Adresa către O.C.P.I. Buzău, de înaintare a tabelului de parcelare pentru tarlaua nr. 5, Merei pe Stâlpu (în suprafață totală de 28,91 ha), adresă înregistrată la cea din urmă instituție la 20 octombrie 2005.

Tabelul de parcelare, scris olograf și semnat de inculpatul A. pe un extras dintr-un caiet de matematică format A4, cuprindea 23 poziții în dreptul cărora erau înscriși proprietarii, suprafețele deținute și orientarea în care aceștia erau poziționați în parcelă, respectiv de la Vest la Est, cu specificația că în partea de Est unde se situa deschiderea la DE 85 nu a fost înscris nici un proprietar, suprafața rămasă fiind considerată rezervă la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, aspect ce rezultă din conținutul documentului în care s-a consemnat spre final "Rezerva 2,7020".

Conform consemnării de pe acest înscris, și anume "Parcelat - pe 21 octombrie 2005", la data de 21 octombrie 2005, la O.C.P.I. Buzău, s-a realizat în conformitate cu conținutul tabelului parcelar menționat, un plan parcelar provizoriu, terenul din partea de Est unde se afla drumul european E85 nefiind atribuit nici unui proprietar, constituind rezervă.

Din mijloacele de probă administrate rezultă că, ulterior depunerii la O.C.P.I. Buzău a tabelului parcelar semnat pentru primarul RRRRR. de viceprimarul SSSSS. și de inculpatul A., în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Merei și membru al Comisiei de fond funciar, tabelul parcelar a fost completat de inculpatul A. (având în vedere rezerva de teren rămasă după înscrierea celor 23 de proprietari), cu al 24-lea proprietar, respectiv TTT., al 25-lea proprietar, respectiv D., precum și, în continuare, cu proprietarii XXXXXXX., YYYYYYY., CCCCCCC., EEEEEEE., FFFFFFF., AAAAAAA. și ZZZ., așa încât terenul acestuia din urmă a dobândit singur vecinătate, pe latura de Est a parcelei, la drumul european E85, fiind nesocotite titlurile emise în anul 1994 pentru D. (din 19 octombrie 1994 suprafața de 4.000 mp teren agricol, cu vecinătăți la Est - drumul european E85, iar la Sud - UUU. (moștenitoarea lui TTT.) și TTT. (din 19 octombrie 1994 cu suprafața de teren de 9.000 mp categoria de folosință "arabil", din zona "Racordare Stâlpu", tarlaua 12, cu vecinătăți: la Nord - D., la Est - drum, la Sud - canal și la Vest - (fără vreo mențiune)).

De remarcat împrejurarea că toate persoanele care au fost ulterior cuprinse în planul parcelar modificat de inculpatul A. au încheiat ulterior contracte de vânzare-cumpărare cu BBBBBBB., tatăl inculpatului C.

Nu trebuie pierdut din vedere nici împrejurarea că, părțile civile D. și E., i-au refuzat, în septembrie 2005, inculpatului C. solicitarea de a vinde suprafața înscrisă în titlu cu vecinătatea estică la drumul european E85.

În contextul cauzei, instanța de control judiciar reține că la modificarea tabelului parcelar, trebuia să se țină seama de vecinătățile înscrise în titlurile de proprietate privind pe TTT. și D., iar pentru completarea tabelelor parcelare cu alți proprietari decât cei înscriși în tabelul ce se afla deja la O.C.P.I. Buzău, era necesară o hotărâre a Comisiei locale de fond funciar.

Inculpatul B. audiat fiind în legătură cu acest aspect a arătat: "apreciez că această modificare nu constituie o eroare materială pentru că existau anterior titluri de proprietate și consider că reprezintă o modificare grosolană."

Inculpatul B., în pofida atribuției sale de a asigura aplicarea cadrului legislativ și normativ, inclusiv în domeniul legii fondului funciar, și de a asigura coordonarea administrativă a activității serviciilor și personalului din subordine, inclusiv a inginerului șef și a șefului de serviciu arhivă și informatică, a contribuit la eliberarea, în mod nelegal, a titlurilor de proprietate pentru terenuri din zona Racordare, cu vecinătate la drumul european E85, pentru moștenitorii lui RRR. și ZZZ., conlucrând cu inculpatul A., ale cărui solicitări au fost aduse la îndeplinire de angajații O.C.P.I. Buzău, la dispoziția inculpatului B.

În acest context se reține că la nivelul anilor 1990 inculpatul B. a fost delegat al Oficiului de Cadastru în cadrul Comisiei Locale de fond funciar Merei, ocazie cu care a întocmit fișe premergătoare eliberării titlurilor de proprietate și a participat la punerea în posesie a lui D. și a lui UUU., moștenitoare lui TTT., cunoscând astfel amplasamentul terenurilor din zona Racordare, activitate pe care a ignorat la momentul semnării titlurilor de proprietate pentru def. RRR. și ZZZ. fără a face minime verificări asupra documentelor care au stat la baza eliberării acestora.

Totodată, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 890/2005, în virtutea calității de director al O.C.P.I. al județului Buzău, inculpatul B. făcea parte din Comisia județeană de fond funciar, semnând titlurile de proprietate potrivit art. 36 alin. (2) din același act normativ.

O atitudine de diligență a inculpatului B. i-ar fi impus acestuia, ca la momentul prezentării spre semnare a titlurilor de proprietate, să facă aceste verificări, motivat, cel puțin, de faptul că aceste titluri au fost eliberate la peste 10 ani de la solicitarea reîmproprietăririi.

Din aceeași dispoziție, având la bază tabelele întocmite de inculpatul A. în numele Primăriei Merei, a fost realizat la nivelul Serviciului de Arhivă și Informatică planul parcelar referitor la tarlaua 5, care ignoră amplasamentul inițial al unei parcele de teren menționată în titlurile de proprietate emise în anii 1990, prin faptul că, de-a lungul drumului național au fost create așa-zise rezerve de teren în care au fost introduse anumite persoane, iar posesorii inițiali ai acestor amplasamente au fost împinși spre interiorul tarlalei, în zone mai puțin atractive.

În acest punct se reține că gravitatea activității infracționale desfășurate de inculpatul B. rezidă și în faptul că, prin atribuțiile sale, acesta contribuia la realizarea scopului înființării oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, la nivelul județului Buzău, respectiv de a determina informațiile oficiale tehnice și juridice referitoare la imobilele din această zonă administrativ-teritorială.

În acest context se reține că, potrivit art. 37 din H.G. nr. 131/1991, republicată, după semnarea titlului de proprietate, părțile detașabile ale acestuia se transmit comisiei comunale care le înscriu în registrul agricol, după care le înmânează, sub semnătură, titularilor, sens în care comisia întocmește un registru care cuprinde numele și prenumele titularului, numărul titlului de proprietate și semnătura titularului (dispoziția a fost preluată prin art. 34 din H.G. nr. 1.172/2001 și art. 36 din H.G. nr. 890/2005).

În conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate. Cererea se depune la primăria localității sau după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire.

Cererea va cuprinde numele și prenumele persoanei solicitante, domiciliul acesteia, calitatea de titular sau moștenitor al dreptului de proprietate ș.a, iar la cerere se anexează copie xerox de pe procesul-verbal ori de pe fișa de punere în posesie; copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentul stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.

În acest context, instanța de control judiciar apreciază ca fiind relevantă și Adresa din 18 martie 2011 prin care Instituția Prefectului Județului Buzău a comunicat că procedura de eliberare a titlului de proprietate nu se rezumă doar la emiterea unui act, ci și la parcurgerea unor faze intermediare cu privire la identificarea terenului, întocmirea documentației, verificarea de către Cadastru din punct de vedere tehnic dacă terenul este liber sau nu și apoi transmiterea documentației la Comisia județeană în vederea validării propunerii și a emiterii titlului de proprietate.

Așadar, procedura de eliberare a titlului de proprietate presupune emiterea acestui act, dar și o activitate premergătoare care implică inclusiv identificarea amplasamentului terenului.

Raportând considerațiile teoretice la speța de față, instanța de control judiciar constată că niciuna dintre dispozițiile legale enunțate nu au fost respectate în vederea emiterii titlului de proprietate pentru ZZZ. și RRR.

În cauză, după cum rezultă din probatoriul administrat, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 15.989 mp proprietatea def. ZZZ. și 47.371 mp proprietatea def. RRR., au fost create rezerve de teren prin proiectele de plan parcelar realizate la O.C.P.I. Buzău (validate la 24 ianuarie 2007), cu acceptul inculpatului B., director la O.C.P.I. Buzău, în baza tabelelor parcelare întocmite de inculpatul A., fără a se ține seama de titlurile de proprietate anterior emise, cu consecința suprapunerii titlurilor.

Așa cum rezultă din cele două titluri de proprietate emise în anul 1994 pentru D. și TTT., precum și din procesele-verbale de punere în posesie din 12 octombrie 1994, D. și UUU., moștenitoare a defunctei TTT., dețineau terenuri învecinate, situate unul în continuarea celuilalt, orientate paralel cu drumul european E85 (pe latura estică).

Relevanță prezintă, în acest context declarația martorei PPPPP. care a arătat că, la punerea în posesie cu terenurile agricole, participau șefii de asociații agricole, se foloseau caiete de măsurători în care se consemnau suprafețele cu care erau puse în posesie fiecare asociație agricolă, iar pentru fiecare tarla a asociației agricole, la primărie, șeful de asociație venea cu un tabel în care erau consemnați proprietarii și suprafețele de teren, caietele de măsurători fiind preluate la O.C.P.I. Buzău, existând însă și primării care au păstrat aceste caiete pentru a completa, în continuare, fișele de punere în posesie, pe baza acestora.

Totodată, se reține că suprapunerea Titlului de proprietate din 10 ianuarie 2006 - emis pentru titular ZZZ. (moștenitoare AAAA.), cu titlurile de proprietate din 19 octombrie 1994 - emis pe numele D. și pe numele defunctei TTT. (proprietari actuali D. și E.), pe o suprafață de 13.000 mp (4.000 mp și 9.000 mp), este confirmată prin probele administrate în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, în faza de urmărire penală, s-a constatat că Titlul de proprietate din 19 octombrie 1994 emis pe numele defunctei TTT. (proprietari actuali D. și E.) are înscris terenul cu suprafața de 4.000 mp arabil în tarlaua 12 în punctul "Racordare Stâlpu" cu următoarele vecinătăți la Nord - drum, la Sud - UUU., la Est - drum și la Vest - (fără vreo mențiune), iar prin Procesul-verbal de punere în posesie din 12 octombrie 1994, E. a fost pus în posesie cu terenul de 4.000 mp, cu următoarele vecinătăți: la Nord - drum exploatare, la Sud - UUU., la Est - șosea națională Buzău - Urziceni, la Vest - (fără vreo mențiune), expertul concluzionând că este vorba despre același amplasament; dar în planul parcelar prezentat terenul se identifică în tarlaua 5, având ca vecini: la Nord - drum, la Est - rezerva, la Sud - drum, la Vest - TTT., teren situat la o distanță de 227 metri de drumul național DN2 (E85).

De asemenea, prin Raportul de control din 18 august 2008 privind controlul efectuat de A.N.C.P.I. la O.C.P.I. Buzău, s-a constatat că, potrivit schiței de parcelare inițială, amplasamentul parcelei de 4.000 mp proprietatea lui D. se afla lângă drumul european, iar conform noului plan parcelar amplasamentul actual se află translatat cu cca. 300 m spre interiorul tarlalei, în locul acesteia fiind introdus ZZZ. S-a arătat că planul parcelar respectiv a fost executat la O.C.P.I. Buzău, de Serviciul Arhivă și Informatică, la cererea Primăriei comunei Merei, semnată de primar, secretarul primăriei, pe baza unor tabele întocmite de inginerul A.

În urma controlului efectuat de A.N.C.P.I. la O.C.P.I. Buzău, s-a mai arătat că planul parcelar este incorect deoarece ignoră amplasamentul inițial al parcelei de teren menționată în titlul de proprietate emis în anii 1990, prin faptul că de-a lungul drumului au fost create artificial așa zise rezerve de teren în care au fost introduse ilegal anumite persoane, iar posesorul inițial al acestui amplasament a fost împins spre interiorul tarlalei, în zonă mai puțin atractivă.

Deopotrivă, instanța de control judiciar apreciază ca fiind relevantă declarația martorul PPPPPP. care a relatat că, de la Stațiunea de Cercetări Rușețu se câștigase o suprafață de teren în Zona Racordare, unde a participat la punerea în posesie cu privire la suprafața de 4.000 mp dobândită prin hotărâre judecătorească de D., la această activitate participând și inginerul UUUUUU. în calitate de viceprimar, cu atribuții în aplicarea Legii nr. 18/1991, și B. desemnat să participe la punerea în posesie din partea Oficiului de Cadastru, suprafața de teren fiind marcată prin amplasarea unor țăruși.

Cu acea ocazie, a arătat martorul, s-a întocmit un proces-verbal pe care l-a semnat, terenul de 4.000 mp învecinându-se cu șoseaua națională, menționând că regula generală în acea perioadă de timp, fiind să se aibă în vedere și intenția manifestată de proprietar pentru a realiza investiții pe terenul proprietate, iar în cazul lui D. s-a ținut seama de împrejurarea că mai avea construit un PECO și dorea să mai deschidă unul, pe terenul din zona Racordare, oferind locuri de muncă.

Martorul a mai susținut că s-au întocmit procese-verbale numai în cazul proprietarilor care au prezentat hotărâri judecătorești, așa cum a fost și cazul lui D., iar în celelalte situații se întocmeau fișe de punere în posesie în baza cărora se emiteau titlurile de proprietate.

Martorul a mai declarat că știe de la E. și de la cei din comisie, că TTT. a fost pusă în posesie alături de terenul lui D., pentru că un prieten a lui E., era interesat să-l cumpere, întrucât doreau să construiască stația PECO.

Totodată, martorul SSSSS., viceprimar al Comunei Merei, în perioada 1996 - 2000 și 2004 - 2008, a arătat că D. deținea proces-verbal de punere în posesie, spre deosebire de ceilalți proprietari ai terenurilor din zona Racordare, întrucât aceasta avea o hotărâre civilă de constituire a dreptului de proprietate și exista un registru de evidență a hotărârilor judecătorești care obliga Comisia locală de fond funciar la punerea efectivă în posesie și întocmirea procesului-verbal.

A mai relatat martorul, că, în anul 1996, a fost împreună cu membrii Comisiei locale de fond funciar pentru a identifica terenul primit, prin hotărâre judecătorească, de Primăria Merei de la Stațiunea de Cercetare Rușețu, și a constatat existența unui rezervor de benzină amplasat pe o suprafață de teren, aflând că aparține lui D. căreia îi fusese constituit dreptul de proprietate și fusese pusă în posesie, fiindu-i eliberat titlul de proprietate, prilej cu care a observat că terenul aparținând lui D. avea o latură în vecinătatea drumului național, la acel moment, numerotarea tarlalelor și a parcelelor, fiind alta decât tarlaua 5. În mod explicit, martorul a afirmat, că acea suprafața de teren, pe care a vizualizat-o în anul 1996, corespundea, ca amplasament, celei indicate în titlul de proprietate al lui D.

Martorul SSSSS. a mai declarat că a semnat Adresa din 19 octombrie 2005 și tabelul parcelar pentru tarlaua 5, în locul primarului RRRRR., care nu se afla la primărie, și l-a întrebat pe inculpatul A. de ce nu figurează printre proprietarii enumerați în tabel și numita D., inculpatul A. spunându-i că a ținut seama la întocmirea tabelului parcelar și de titlul emis pe numele acesteia, astfel că a avut încredere în cele spuse de inculpat, deși tabelul parcelar pe care l-a semnat era completat până la poziția 23, printre proprietari nefigurând și D.

Martorul a precizat că i-a predat inculpatului A. schița cu poziționarea terenurilor în zona Racordare, arătând că nu s-a gândit că proprietarii D. și TTT. vor fi excluși din planul de parcelare.

Totodată, martorul a menționat că, la scrierea tabelului parcelar, trebuia să se țină seama de vecinătățile înscrise în titlurile de proprietate, și că, pentru completarea tabelelor parcelare cu alți proprietari decât cei înscriși în tabelul ce se afla deja la O.C.P.I. Buzău, era necesară o hotărâre a Comisiei locale de fond funciar, însă pentru autoarea TTT. și D. o astfel de hotărâre a Comisiei locale de fond funciar nu mai era necesară, întrucât erau deja emise titluri de proprietate.

Sub aspectul analizat, relevantă este și declarația părții civile D. care a relatat că, începând cu anul 1994, a exploatat agricol terenul de 4.000 mp, ca particular, întrucât avea o fermă zootehnică și că, la câțiva ani după punerea în posesie, a avut amplasate pe teren două bazine, întrucât doreau să deschidă o stație PECO, iar de la sfârșitul anului 2005 nu a mai putut exploata terenul în discuție pentru că a fost poziționat titlul moștenitoarei AAAA. peste titlul său.

Cu aceasta se coroborează și declarația martorului GGGGGG. care a declarat că, în perioada 1991 - 1995, a fost șeful asociației agricole care deținea o parte din terenul arabil din zona Racordare, respectiv un teren de 27 ha împărțit în două suprafețe de aproximativ 12 ha fiecare, având ieșire la șoseaua națională, suprafață care a fost repartizată localității Sărata Monteoru.

Martorul a relatat că a repartizat terenul, de la Est la Vest, pornind de la rețeaua de înaltă tensiune, proprietățile fiind orientate paralel cu drumul național, ținând seama de suprafețele pe care cetățenii le aveau în proprietate în baza adeverințelor primite de la Primărie.

Același martor a afirmat că, la o distanță de aproximativ 100 m de terenul în discuție, se aflau două rezervoare amplasate pe pământ care erau ale inginerului E., despre care a înțeles că dorea să construiască un PECO.

Totodată, se reține și declarația martorului HHHHHH. care a declarat că, în perioada 1992 - 1998, a fost șeful unei asociații agricole în zona Racordare, care a avut în administrare circa 17 ha teren, din asociație făcând parte circa 6 sau 7 proprietari, ale căror terenuri au fost parcelate, suprafața de teren fiind amplasată înspre interior, la o distanță de aproximativ 500 m de drumul european. A susținut că, după parcelare, tabelul parcelar întocmit a fost dus la Primăria Merei pentru a se cunoaște ordinea în tarla. Totodată, a menționat că proprietățile celor din asociația sa agricolă erau orientate paralel cu drumul național și aveau ieșire la un drum de țară.

Martorul a mai declarat că E. avea teren în zona Racordare, și își amplasase cisterne pentru o stație PECO, la o distanță de aproximativ 20 m de drumul european, cunoscând că terenul lui E. avea ieșire la drumul național pentru că acolo erau situate și rezervoarele pentru benzină.

Relevantă în acest context, în reținerea vinovăției inculpaților, este și declarația martorului AAAAAA. (moștenitorul defunctei ZZZZZZ.) care a declarat că, la jumătatea lunii octombrie 2005 a fost contactat de inculpatul C. care i-a propus să-i vândă lui terenul obținut de la mama sa contra sumei de 2.000 RON/ha, lucru cu care a fost de acord.

Martorul a precizat că, la acel moment, nu era în posesia titlului de proprietate, neștiind dacă defuncta ZZZZZZ., pe perioada vieții, a formulat cerere de reconstituire și implicit ce suprafață de teren moștenise.

Potrivit declarațiilor martorului, pentru stabilirea detaliilor legate de această vânzare, inculpatul C. i-a cerut să se deplaseze la Primăria comunei Merei, județul Buzău și să ia legătura cu "domnul A., care este angajat al acestei primării și se ocupă de registrul agricol (...) că el știe tot".

Se reține că inculpatul A., pe fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate întocmită anterior pentru ZZZZZZ., a modificat mențiunile inițiale aplicate în creion, peste care a înscris la categoria de folosință "arabil", tarlaua 5, suprafața de 20.600 mp și vecinătatea de la Est - D.N. (în realitate drumul european E85), în condițiile în care în cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate datată 19 martie 1991, ZZZZZZ. precizase că a deținut doar 16.800 mp teren arabil, în extravilanul comunei Merei, dar nu comasat, ci în mai multe puncte, dintre care niciunul cu denumirea de "Racordare".

Această fișă premergătoare a fost transmisă împreună cu altele către O.C.P.I. Buzău cu Adresa din 11 octombrie 2005 și a stat la baza scrierii Titlului de proprietate din 24 octombrie 2005, semnat și de inculpatul B. - ca director al respectivei instituții.

Cu acea ocazie, a arătat martorul, inculpatul A. i-a predat Titlul de proprietate al terenului (din 24 octombrie 2005 situat în tarlaua 5), iar, la notar, s-a întocmit actul de vânzare-cumpărare a terenului, unde a primit prețul, urmând ca inculpatul C. să se ocupe de actele necesare pentru intabulare, martorul susținând că nu l-a interesat unde era situat terenul pe care l-a vândut.

Din modul în care au decurs lucrurile cu ocazia acestei întâlniri, martorul AAAAAA. a dedus că "A. avea o înțelegere cu C. în legătură cu vânzarea terenului".

Referitor la întâlnirea sa cu C., martorul AAAAAA. a relatat că acesta i-a povestit că este prieten de mai mult timp cu A. de la care a și aflat despre terenul pe care îl moștenise de la mama sa. În ceea ce privește modul în care a fost contactat de către C., martorul a dedus că acest lucru s-a întâmplat tot cu ajutorul inculpatului A. care, întâlnindu-l pe nepotul său din comuna Merei, s-a interesat la acesta unde locuiește și cum poate fi găsit, aspecte petrecute înainte de a fi apelat pentru prima dată de C.

Nu trebuie pierdut din vedere împrejurarea că parcela tarlalei 5 era situată practic în continuarea suprafeței cumpărată de la martorul AAAAAA.

Totodată, nu sunt lipsite de relevanță declarația martorei SSS. (moștenitoarea defunctului RRR.), care a precizat că tatăl său deținuse teren arabil în alte puncte decât "Racordare" și nici cererea mamei sale YYY., înregistrată la Primăria comunei Merei la 4 martie 1991, prin care solicita 3,13 ha teren arabil și nu 4,73 ha cât i s-a acordat.

Situația este similară și în cazul defunctei ZZZZZZ., în fișa premergătoare emiterii titlului de proprietate, a mențiunilor privitoare la nr. 5 al tarlalei, și suprafața primită în extravilan la categoria de folosință "arabil" de 4 ha și 7.371 mp, fișă ce a stat la baza scrierii Titlului de proprietate din 1 noiembrie 2005, semnat din partea O.C.P.I. Buzău de inculpatul B.

Totodată, din declarația martorei AAAA. reiese că aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri din categoria de folosință "pășune", ce fuseseră deținute de autorii săi - soț și socru - în satul Valea Puțului din comuna Merei, pe deal.

Martora a precizat că, ulterior, fiica acesteia a fost abordată la sediul Primăriei Merei de către A., care s-a arătat interesat de vânzarea, respectiv cumpărarea acestor suprafețe de teren. La întâlnirea pe care a avut-o, martora AAAA. a aflat că cel care dorește de fapt să achiziționeze suprafața de pășune este "un prieten de-al său - C.".

La circa o săptămână, martora, împreună cu fiica sa, au fost conduse de inculpatul C., cu autoturismul acestuia de la locuința lor din comuna Merei la un birou notarial din Buzău, unde AAAA. a constatat că C. se afla în posesia titlurilor de proprietate din 14 decembrie 2005 emis pentru autorul AAAAAAA. și din 10 ianuarie 2006 emis pentru autorul ZZZ., titluri pe care - până la acel moment, aceasta nu le văzuse. Cu acel prilej, între martoră și C. s-a semnat în fața notarului un act autentic în legătură cu care prima a avut reprezentarea că semnifica un contract de vânzare-cumpărare a suprafeței de pășune pentru care avusese dreptul la reconstituire.

Doar cu prilejul audierii în prezenta cauză martora a realizat că actul semnat era o procură prin care, la data de 26 ianuarie 2006, l-a împuternicit pe C. să vândă în numele său și pentru sine suprafața de 20.512 mp teren categoria "arabil" (4.520 mp+15.989 mp), în tarlaua 5, comuna Merei, cu vecinătate la Est - drumul european E85.

Pe baza acestei procuri, la data de 28 februarie 2006, între C. și tatăl acestuia - BBBBBBB. (decedat la 3 martie 2007) s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarial Individual, cu sediul secundar în sat Monteoru, comuna Merei.

Conform Certificatului de moștenitor cu partaj succesoral din 28 mai 2007 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați din orașul Pogoanele, județul Buzău, terenul în suprafață de 20.512 mp a fost obținut de către C.

Prin urmare, astfel cum probatoriul administrat în cauză a reliefat, cele mai multe acte de vânzare-cumpărare încheiate de inculpatul C. cu proprietarii din tarlaua 5 au avut la bază planuri parcelare și respectiv titluri de proprietate corectate cu privire la mențiuni esențiale vizând numărul tarlalei și al parcelei, amplasamentul, categoria de folosință, vecinătățile, chiar și suprafața atribuită, de către inculpatul A., cu susținerea inculpatului B., potrivit cerințelor exprimate de C. și folosite pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în ele.

Situația, de fapt, expusă în cele ce preced s-a materializat, în esență, prin aceea că inculpatul A., ulterior identificării unor proprietari dornici să înstrăineze terenuri aflate în sfera de interes a inculpatului C., se prezenta personal la O.C.P.I. Buzău, discuta situația ivită cu inculpatul B., în virtutea calității acestuia de conducător al instituției implicate, împrejurare în care - ca de fiecare dată când formula astfel de solicitări - A. - inspector de specialitate în cadrul Primăriei Merei și membru al Comisiei locale de fond funciar era îndrumat de către coautorul său la infracțiunile reținute în prezenta cauză - B. - membru al Comisiei județene de fond funciar, să se adreseze martorei FFFFF., care răspundea de zona Merei în cadrul Serviciului Cadastru și în posesia căreia se afla tabelul parcelar al tarlalei 5, în forma inițială transmisă la data de 19 octombrie 2005 de către Primăria acestei comune.

Probatoriul cauzei a demonstrat dincolo de orice dubiu, că inculpații, prin conduita manifestată, prin actele de executare s-au lăsat antrenați în activitatea infracțională având deplina reprezentare a urmărilor acțiunilor lor, așa încât, exigențele tragerii la răspundere penală sunt întrunite. De altfel, instanța de control judiciar examinând apărările formulate și având în vedere materialul probator administrat în cauză, îndeosebi propriile declarații ale inculpaților, reține că aceștia recunosc, în esență, faptele în materialitatea lor, susținând, însă, că modalitatea în care au acționat a fost una licită, forma de vinovăție cu care a acționat ar fi culpa, și nu intenția.

În acest punct, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că, așa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză este evident că inculpatul A. cunoștea, în concret, demersurile inculpatului C. constând în achiziționarea de terenuri în zona comunei Merei, județul Buzău, sprijinindu-l pe acesta și implicându-se în mod activ în realizarea scopului infracțional, folosindu-se de modalitatea de lucru din cadrul O.C.P.I. Buzău, care i-a facilitat să participe la modificarea unor documente cadastrale ce intraseră în patrimoniul acestei instituții.

Astfel, în acord cu probatoriul cauzei, se reține că încălcarea cu știință, și nu din neglijență, a atribuțiilor de serviciu a rezultat în mod evident din probatoriul cauzei. Se reține în acest sens că inculpatul A. a înțeles să folosească atribuțiile conferite de funcția deținută în cadrul Compartimentului de Cadastru și Agricultură din Primăria comunei Merei, în mod discreționar, în interesul inculpatului C., nesocotind dreptul de proprietate constituit sau reconstituit pentru numeroși cetățeni ai comunei, cărora li se eliberase anterior titluri de proprietate, viciind documentele strâns legate de aplicarea legii fondului funciar pentru obținerea titlurilor de proprietate aferente terenurilor cu vecinătate la drumul european E85, din tarlaua 5, care intrau în sfera de interes a inculpatului C. generând astfel un sentiment de insecuritate cu privire la atributele dreptului de proprietate.

Acesta s-a folosit de informațiile de care putea lua cunoștință datorită funcției sale, pentru a identifica situațiile și persoanele din comună cărora nu li se eliberase titlul de proprietate, în vederea realizării premiselor emiterii unor titluri de proprietate pentru terenuri, față de care inculpatul C. și-a exprimat intenția de a intra în posesia lor.

Totodată, se reține că inculpatul A. a profitat de împrejurarea că îi cunoștea pe cetățenii comunei, ceea ce i-a permis punerea în contact a inculpatului C. cu persoanele ale căror proprietăți puteau fi folosite în realizarea scopului infracțional (persoane cu probleme materiale sau de sănătate datorate vârstei înaintate), după cum s-a folosit de modalitatea de lucru din cadrul O.C.P.I. Buzău, care i-a facilitat să participe la modificarea unor documente cadastrale ce intraseră în patrimoniul acestei instituții.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că probele administrate în cauză au dovedit nesinceritatea inculpaților dar și înțelegerea frauduloasă dintre aceștia.

Astfel, implicarea inculpatului A., în activitatea infracțională desfășurată precum și instigarea acestuia de către inculpatul C. este evidentă, rezultând atât din declarațiile martorilor, cât și din contactele pe care inculpatul A. le-a realizat între inculpatul C., și diverși potențiali vânzători (SSS., AAAA. și QQQQQQ.) constând inclusiv în deplasarea, împreună cu inculpatul C., la domiciliul vânzătorilor, la sediul Primăriei comunei Merei, precum și din implicarea în mod direct, în vederea obținerii titlurilor de proprietate, într-un timp relativ scurt; proprietarii-vânzători primind aceste titluri de regulă în momentul perfectării actelor de înstrăinare a terenului.

În acest context, se impune a fi avută în vedere și declarația părții civile JJ. (moștenitor al autorului HHHH. - Titlul de proprietate din 19 octombrie 1998) care a relatat că, împreună cu fratele său, a fost de mai multe ori la Primăria Comunei Merei unde a luat legătura cu A. căruia i-a solicitat să-i însoțească pentru a le indica amplasamentele suprafețelor înscrise în titlu de proprietate, însă acesta i-a refuzat de fiecare dată pentru diverse motive, în special, pentru lipsă de timp, aspecte confirmate de partea civilă KK. În instanță, partea civilă JJ. a reiterat că nu a fost pus în posesie, deși a solicitat primarului, viceprimarului și celor de la cadastru.

Actele de instigare au fost comise cu intenție, inculpatul C. fiind conștient de fapta penală la săvârșirea căreia l-a determinat pe inculpatul A., și a urmărit rezultatul acestei fapte.

Nu lipsit de importanță este că inculpatul C. cunoștea amplasamentul terenurilor pe care dorea să le achiziționeze, avea reprezentarea situației reale împrejurare care rezultă din probele administrate, cum este declarația martorului FFFFFF. care a relatat că, la întâlnirea cu C., care s-a interesat dacă vinde terenul moștenit de la KKKK., acesta a venit cu o hartă pe care i-a indicat amplasamentul terenului, respectiv în zona Racordare, deși martorul efectua lucrări agricole pe o suprafață de teren situată în altă zonă, ca după un timp, titlul de proprietate să fie emis pentru terenul agricol indicat de inculpat.

Totodată, se reține că, încălcând atribuțiile de serviciu care îi reveneau, inculpatul A., acționând cu vinovăție sub forma intenției, a dat curs instigării exercitate de inculpatul C., alterând documentele în baza cărora se eliberau titluri de proprietate cu conținutul dorit, prin atestarea existenței unor împrejurări nereale, fapt care era cunoscut de inculpatul C., cu scopul de a-i procura un beneficiu acestui din urmă inculpat.

Prin urmare, este evident că atât inculpatul A. cât și inculpatul B. au prevăzut că prin acțiunile lor, cu atât mai mult, în situațiile în care existau titluri de proprietate emise și care ulterior sufereau modificări, se pot leza interesele altor persoane, rezultat pe care, dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat.

În contextul cauzei, instanța de control judiciar reține că argumentele inculpatului A. în susținerea tezei culpei, cu consecința schimbării încadrării juridice, din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu sunt nefondate.

Împrejurarea că inculpatul A. nu a obținut un beneficiu material ca urmare a activității desfășurate este lipsită de importanță pentru reținerea vinovăției sale pentru faptele deduse judecății, urmarea imediată corelativă conform art. 13² din Legea nr. 78/2000 fiind aceea a procurării de avantaje patrimoniale pentru inculpatul C., în cuantum egal cu valoarea pagubei cauzate proprietarilor ale căror titluri de proprietate au suferit modificări.

Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține faptul că prin acțiunile lor conjugate inculpații A., B. și C. au creat cadrul optim pentru atingerea scopului și obținerea beneficiului infracțional prin conjugarea eforturilor proprii, inculpații, dovedind un real dispreț pentru valorile apărate de legea penală.

Astfel, se constată că, după cum s-a argumentat și în cele ce preced, conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților A., B. și C. este realizat, atât prin prisma laturii obiective, cât și prin cea a laturii subiective, astfel încât nu poate fi primită solicitarea acestora de achitare, starea de fapt anterior expusă, în baza mijloacelor de probă, demonstrând, fără dubiu, modul de comitere de către fiecare inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia.

În cauză, sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că D. s-a constituit parte civilă cu suma de 350.000 RON, (considerând că a fost acoperită o parte din paguba totală de 500.000 RON, prin încasarea sumei de 150.000 RON la încheierea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 15 ianuarie 2008, dintre D. și OOOOOOO., prin mandatar C.).

După terminarea cercetării judecătorești, la dezbaterea în fond a cauzei, părțile civile D. și E. au solicitat, în esență, repararea pagubei cauzate prin repunerea în situația anterioară astfel cum au menționat la termenul din 17 februarie 2014, precum și diferența între prețul cu care puteau vinde terenul de 9.000 mp în perioada boom-ului economic din 2007 - 2008 și prețul pe care l-ar obține în prezent, fără a indica o valoare anume.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, abuzul în serviciu fiind săvârșit de inculpați cu vinovăție și a cauzat prejudicii, iar între faptă și prejudicii existând legătură de cauzalitate, văzând și dispozițiile art. 20 alin. (5) C. proc. pen., instanța de control judiciar constată că instanța de fond, în mod temeinic, a admis cererile părților civile D. și E. obligând, în solidar, inculpații B., A. și C. la plata sumei de 350.000 RON către partea civilă D. și la plata sumei de 1.035.000 RON către părțile civile E. și D., cu titlu de despăgubiri materiale.

Totodată, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei vizând faptele comise de inculpați având consecințe asupra terenurilor din tarlaua 5, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, infracțiunile de abuz în serviciu fiind săvârșite de inculpați cu vinovăție, cauzatoare de prejudiciu, iar între fapte și prejudiciu există legătură de cauzalitate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, își însușește argumentele instanței de fond, apreciind că, în mod corect, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la acoperirea pagubelor prin plata despăgubirilor bănești reprezentând diferența de valoare a terenurilor amplasate cu ieșire și fără ieșire la drumul european E85, astfel cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză evaluare proprietăți imobiliare.

Prin urmare, pentru considerentele mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, apreciază criticile invocate de apelanții inculpați ca fiind nefondate, constatând, totodată, hotărârea apelată ca temeinică și legală, motiv pentru care apelurile formulate de inculpați vor fi respinse ca nefondate în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

3. În ce privește aplicarea legii penale în timp

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării apelului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

În acest context, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că, în determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 265/2014, a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" făcând trimitere în acest sens și la Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011.

Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 265/2014, a reținut că, prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni, făcând trimitere în acest sens la Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. nr. 723 din 25 octombrie 2007.

Prin decizia menționată anterior, Curtea Constituțională a dat o interpretare, cu titlu de principiu, a art. 5 C. pen. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și a stabilit, cu caracter obligatoriu, că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei și nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Totodată, Curtea Constituțională a reținut că determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. nr. 727 din 26 octombrie 2007).

Legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract (în speță prin raportare doar la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi) ci numai pe baza calculului pedepsei în raport de fiecare lege în parte și în raport de împrejurările concrete ale cauzei, instanța urmând a alege întotdeauna legea penală mai favorabilă în raport de situația concretă.

Prin prisma celor mai sus arătate, instanța de control judiciar constată că pentru a determina legea penală incidentă se impune analizarea unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării faptelor săvârșite în legea penală nouă și posibilitatea ca aceasta să retroactiveze, în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator, după cum urmează:

a) influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

b) consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării cauzei, în considerarea conceptului de pedeapsă prevăzută de lege și pentru calculul termenului de prescripție a răspunderii penale;

c) consecințele asupra individualizării sancțiunilor, în raport de limitele de sancțiune stabilite anterior. În examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă, precum și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Se reține că examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire termenul de prescripție, respectiv sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Astfel, pentru a compara cele două legi instanța de control judiciar urmează a analiza consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Totodată, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Procedând la analiza faptelor și a infracțiunilor deduse judecății din perspectiva aplicării art. 4 și art. 5 din Noul C. pen., instanța de apel reține următoarele:

a. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246, cu aplicarea art. 248¹ C. pen. 1968 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

- dispozițiile art. 246 C. pen. 1968 își găsesc corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 297 C. pen., atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii cât și a formei de vinovăție cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea veche, sancțiunea fiind mai severă în noua reglementare.

- dispozițiile art. 248¹ C. pen. 1968 se regăsesc în dispozițiile art. 309 din noul C. pen. (sub denumirea marginală "faptele care au produs consecințe deosebit de grave"). În privința condițiilor de incriminare, se constată că cele din legea actuală sunt aceleași cu cele din reglementarea anterioară, cu diferența ce vizează condiția ce determină forma calificată a infracțiunii dată de consecințele deosebit de grave. În consecință, față de situația de fapt dovedită prin conținutul mijloacelor de probă administrate, se reține că potrivit legii vechi, fiecare dintre inculpați a comis o infracțiune calificată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având drept consecință obținerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar în conformitate cu legea nouă, fiecare dintre inculpați a săvârșit, în concurs, câte două infracțiuni de abuz în serviciu având drept consecință obținerea pentru altul a unui folos necuvenit prevăzut de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

- dispozițiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 au fost modificate prin Legea nr. 187/2012 sub aspectul urmării imediate speciale, dar și a tratamentului sancționator (care se stabilește prin majorare cu 1/3 a limitelor pedepsei prevăzute în cazul infracțiunii la care se face raportarea).

Sub aspectul elementelor constitutive, noua variantă a incriminării prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 are în vedere obținerea de către funcționarul public a unui "folos necuvenit", pentru sine sau pentru altul, în timp ce în incriminarea anterioară se făcea vorbire despre un "avantaj patrimonial sau nepatrimonial".

Diferențierea dintre cele două incriminări este doar de ordin terminologic, fără implicații practice, căci prin "folos" se înțelege orice formă de profit, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial.

Caracterul necuvenit al folosului se apreciază în concret; în speță, câtă vreme acuzația adusă inculpaților a vizat vicierea unei proceduri de emitere a titlurilor de proprietate în folosul inculpatului C., este evident că avantajul patrimonial obținut pe această cale a avut un caracter necuvenit, astfel încât conduita inculpaților se circumscrie incriminării prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, inclusiv după intrarea în vigoare a noului C. pen.

În ce privește infracțiunea continuată, în reglementarea noului C. pen. se observă modificarea condițiilor de existență ale acesteia.

Astfel, art. 35 alin. (1) C. pen. menține condițiile de existență din reglementarea anterioară la care adaugă cerința unității de subiect pasiv, împrejurare de natură a determina legea veche ca fiind lege mai favorabilă.

Totodată se constată modificarea tratamentului sancționator prevăzut pentru infracțiunea continuată, noua reglementare reducând sporul aplicabil la 3 ani, în condițiile menținerii caracterului facultativ al acestuia, împrejurare de natură a determina legea penală nouă ca fiind lege mai favorabilă.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că C. pen. în vigoare păstrează instituția instigării, aceasta regăsindu-se în dispozițiile art. 47 C. pen. în vigoare (art. 25 C. pen. anterior), fără a exista diferențe de reglementare.

b. infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

- condițiile de incriminare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale săvârșită de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu sunt aceleași potrivit legii vechi (art. 288 alin. (2) C. pen. anterior) și legii noi (art. 320 alin. (2) C. pen.), infracțiunea constând în falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, cu precizarea că legea nouă prevede o sancțiune mai blândă.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în M. Of. nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin art. 79 din Legea nr. 187/2012. Abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 nu echivalează cu o dezincriminare în sensul art. 4 din Noul C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Intenția legiuitorului în această privință rezultă cu claritate din expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 fiind dată ca exemplu pentru "reformularea unor texte pentru asigurarea respectării cerințelor de previzibilitate a legii penale" și explicată între altele prin aceea că "infracțiunile prevăzute se suprapun reglementărilor C. pen. sau altor legi speciale (...), prevederea lor în legea penală este superfluă, deoarece în cazul în care asemenea fapte se săvârșesc în legătură cu cele de corupție, vor fi aplicabile regulile concursului de infracțiuni", iar "aplicarea sporului în caz de concurs fiind obligatorie, un regim sancționator mai aspru prin prevederea unor astfel de infracțiuni în legea specială nu se justifică".

Cu alte cuvinte, prin abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 legiuitorul nu a mai dorit sancționarea separată și mai severă a anumitor infracțiuni prevăzute în C. pen. sau în legislația specială aflate în legătură directă cu infracțiunile de corupție în sens larg (prevăzute în C. pen. sau în Legea nr. 78/2000), în condițiile în care săvârșirea acestora va atrage oricum incidența dispozițiilor legale privind concursul de infracțiuni, sancționat mai aspru potrivit Noului C. pen.

Prin urmare, după intrarea în vigoare a Noului C. pen. faptele încadrate anterior în art. 17 din Legea nr. 78/2000 continuă să fie incriminate în legislația penală, astfel încât problema în discuție este aceea a aplicării legii penale mai favorabile, iar nu a dezincriminării.

Concluzionând cu privire la aplicarea legii penale în timp, instanța de control judiciar reține că:

- nici una dintre faptele deduse judecății nu a fost dezincriminată odată cu intrarea în vigoare a Noului C. pen. ori prin abrogarea unor texte de incriminare din legislația specială, fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012;

- având în vedere că aprecierea legii mai favorabile se face global, iar nu pe fiecare infracțiune ori instituție de drept penal incidentă în cauză, instanța de apel reține că în speță legea penală mai favorabilă este cea veche, în condițiile în care în sarcina inculpatului A. este reținut un concurs de infracțiuni, iar tratamentul sancționator al acestuia prevăzut de legea nouă este unul mai sever, prin impunerea unui spor obligatoriu la pedeapsa cea mai grea, de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile concurente.

Totodată, evaluând prin prisma limitelor de pedeapsă, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților în ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, fals în înscrisuri oficiale, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, precum și în raport de prevederile referitoare la infracțiunea continuată, de dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, precum și sfera obligațiilor impuse condamnaților pe durata acesteia, împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante și efectele lor, se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpații din prezenta cauză este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentelor apeluri.

În acest sens, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele ar fi adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea acelorași criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, la câte o pedeapsă rezultantă care ar depăși cuantumul sancțiunilor penale ce pot fi stabilite, în cazul fiecăruia dintre inculpați, în temeiul legii penale anterioare.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare, sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Ca urmare, deși art. 92 C. pen. în vigoare prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută în art. 86² C. pen. anterior, se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum prevedea art. 86⁶ C. pen.  anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligații, ce anterior aveau caracter facultativ, situație în care, și din această perspectivă, dispozițiile C. pen. anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpații.

În ce privește modalitatea de executare, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile în cazul inculpaților cărora li s-a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 86¹ și urm. C. pen. din 1968, ținând seama de sfera obligațiilor impuse condamnaților (prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este prevăzută doar de legea nouă) și de efectele suspendării (reabilitarea de drept nu mai este prevăzută de legea nouă).

Prin urmare, caracterul mai favorabil al legii penale noi este doar aparent, acesta fiind anulat de tratamentul mai sever al concursului de infracțiuni, de imposibilitatea reținerii acelor circumstanțe atenuante judiciare cărora instanța de fond le-a dat efecte prin hotărârea atacată, precum și de modalitatea în care este reglementată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ceea ce conduce la concluzia că în cauză legea penală mai favorabilă stabilită în condițiile art. 5 C. pen. și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 este legea veche (C. pen. din 1968) în cazul tuturor apelanților inculpați.

În consecință, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, și sub acest aspect, hotărârea apelată este temeinică și legală, criticile formulate fiind nefondate în raport de argumentația ce precede.

4. Cu referire la apelul declarat de partea civilă MM., Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține următoarele:

Din examinarea Sentinței penale nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013, rezultă că în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. anterior, s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților A., B. și C. la plata despăgubirilor materiale constând numai în sumele ce reprezintă diferența de valoare a terenurilor amplasate cu ieșire și fără ieșire la drumul european E85, către următoarele părți civile, astfel: 82.000 RON către părțile civile LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV. (în legătură cu Titlul de proprietate din 26 martie 2004).

Criticând sentința penală apelată partea civilă MM. a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a acordat aceeași sumă în mod egal tuturor părților vătămate fără a ține cont de gradul de rudenie și implicit de cota care revenea fiecăruia dintre moștenitorii defunctului IIII. conform actelor depuse în fața instanței, respectiv al Certificatului de moștenitor din 17 decembrie 1979.

Analizând motivele de apel formulate de partea civilă MM. instanța de control judiciar constată că sentința apelată, și, în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, este temeinică și legală și nu există niciun motiv de desființare a acesteia, apărările formulate de către partea civilă fiind nefondate.

Astfel, se reține că VV., LL., MM. și PP., s-au constituit părți civile în cauză solicitând despăgubiri materiale reprezentând diferența de valoare a terenurilor amplasate cu acces parcelar din DN E85 și acces parcelar din drumul exploatare, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică construcții (evaluarea proprietății imobiliare) și suplimentul la acesta, efectuate în cursul urmăririi penale.

De asemenea, în cauză s-a mai solicitat contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, sens în care s-au exprimat părțile civile: RR., SS., TT., UU. și VV., NN., OO., PP., QQ.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reținând vinovăția inculpaților A., B. și C. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (A.), art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (B.), art. 25 C. pen. anterior cu referire la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (C.) își însușește argumentele instanței de fond, care a reținut că latura civilă a cauzei poate fi soluționată numai ținând seama de toate persoanele care au vocație la succesiunea celor reîmproprietăriți, dar decedați, în funcție de cadrul procesual stabilit prin completarea făcută prin Procesul-verbal încheiat la data de 28 noiembrie 2012 și prin diligențele instanței, indiferent sub ce formă s-au solicitat despăgubirile civile (materiale sau prin restabilirea situației anterioare) ori dacă toți moștenitorii s-au constituit părți civile, cât timp moștenitori ai aceluiași autor au exercitat în termen acțiunea civilă.

Totodată, în baza propriului examen, instanța de control judiciar constată că, problema stabilirii cotei corespunzătoare clasei de moștenitor pentru fiecare dintre moștenitorii defunctului IIII., este o chestiune ce excede prezentei cauze, instanța de drept comun având competența de a se pronunța cu privire la ieșirea din indiviziune a moștenitorilor acestuia și respectiv a cotității care se cuvine fiecăruia potrivit dispozițiilor C. civ.

Prin urmare, în raport de argumentația ce precede, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta parte civilă MM. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

5. În ce privește individualizarea pedepselor

În susținerea acestui motiv de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a arătat că, deși prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, pedepsele aplicate inculpaților nu sunt în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv al pedepsei, impunându-se înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, majorarea cuantumului pedepselor și executarea pedepselor în regim de detenție.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază nefondată critica formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., din următoarele considerente:

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și ordinii juridice instituite într-un sistem de drept.

Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii este necesar să se reacționeze din partea societății, este necesar să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârșesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniștii și tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârșit infracțiuni să fie de îndată trași la răspundere penală.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.

Aplicarea și executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora și din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniștii sociale și al reintegrării ordinii juridice.

Aplicarea și executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmărite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancționarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace și contribuie cu atât mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt și cât mai apropiat de momentul infracțiunii.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiții, conștiința socială are încă vie și exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta și făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârșite și va reacționa mai adecvat.

În cauză, se constată că s-a scurs o perioadă de timp semnificativă de la data comiterii faptelor și sesizarea acestora (parte din faptele comise de inculpați au fost sesizate organelor de urmărire penală în luna noiembrie 2006 - Sesizarea din 7 noiembrie 2006 a părții civile D. și Sesizarea din 24 noiembrie 2006 a părții civile E. adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău), aspecte cărora instanța de fond, în mod corect le-a atribuit calitatea de circumstanțe atenuante judiciare ce se subscriu temeiului de drept prevăzut de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

În raport de toate aceste considerații și, mai ales, de materialul probator administrat în cauză, instanța de control judiciar constată că prima instanță a procedat corect atunci când a reținut că faptele imputate inculpaților există, că acestea constituie infracțiuni, dispunând justificat condamnarea acestora.

În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a avut în vedere cele trei criterii generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gravitatea faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și eventuala incidentă în cauză a unor cauze de agravare sau atenuare a pedepselor.

Instanța de control judiciar reține că în speță niciunul dintre aceste criterii nu a fost absolutizat, dându-se relevanță corespunzătoare împrejurărilor faptice și aspectelor care caracterizează persoana fiecărui inculpat, prin raportare la contribuția avută în ansamblul activității infracționale.

În acest context, se constată că, în mod întemeiat, prima instanță a reținut gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dedus nu doar din circumstanțele în care faptele s-au comis, ci și din calitatea persoanelor implicate în activitatea infracțională.

Din această perspectivă, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că nu există date care să evidențieze un eventual comportament negativ al acestora în societate, că sunt integrați social, precum și că au dat dovadă de o atitudine procesuală cooperantă.

Totodată, se reține că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților în condițiile stabilite de prima instanță reflectă și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise, ce s-a estompat prin trecerea timpului și profilul socio-moral și de personalitate al fiecărui inculpat, apreciind totodată că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este în măsură să răspundă cerințelor de coerciție și reeducare, dar și gradului concret de pericol social al faptei și persoanei inculpaților.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține, totodată, că pedeapsa aplicată fiecărui dintre cei trei inculpați reflectă contribuția concretă a fiecăruia la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, modalitatea în care a fost realizată activitatea infracțională, și apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru aceștia, chiar fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Așadar, instanța de control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauza dedusă judecății, constată că prima instanță a aplicat inculpaților pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana fiecărui inculpat în parte și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării reprezentantului Ministerului Public, le va menține, ca fiind legale și juste în raport de în raport cu criteriile generale enunțate.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în raport de argumentația prezentată, va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., de apelanții intimați inculpați A., B., C. și de apelanta parte civilă MM. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

În temeiul dispozițiilor art. 275 C. proc. pen. va obliga apelanții intimați inculpați A., B., C. la plata sumei de câte 390 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 90 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Totodată, apelanta parte civilă MM. va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., de apelanții intimați inculpați A., B., C. și de apelanta parte civilă MM. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

Obligă apelanții intimați inculpați A., B., C. la plata sumei de câte 390 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 90 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelanta parte civilă MM. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 februarie 2016.

Procesat de GGC - N