Decizia civilă nr. 185/2015
Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 20 iulie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de CN A. SA împotriva Deciziei nr. 690 din 27 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2014.
Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată din perspectiva nelegalității, susținând, în esență, că soluția atacată ar fi rezultatul unei interpretări greșite a legii și al unei analize incomplete a înscrisurilor depuse în probațiune.
În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimatei B., care a formulat întâmpinare, solicitând motivat, în esență, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
După ce i-au fost comunicate apărările intimatei, recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acestora și învederând, în esență, că își menține cererea de recurs astfel cum a fost formulată și motivată.
Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în cauză.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
În speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de CN A. SA împotriva Deciziei nr. 379/CM din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, și a obligat revizuenta la plata către intimată a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În mod nejustificat, se susține de către recurentă că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Rațiunea reglementării cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.
În speță, acest principiu nu este însă încălcat, având în vedere că recurenta nu a dovedit faptul că, relativ la termenul de formulare a cererii sale de revizuire împotriva Deciziei nr. 379/CM din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, singurul aspect examinat de către instanța de revizuire, s-ar fi pronunțat vreo soluție contrară, a cărei autoritate de lucru judecat să fi fost încălcată de secția a II-a civilă, a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
În atare situație, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat.
Cât privește dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată că acestea este conformă dispozițiilor legale incidente.
Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și urm. C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ.
În speță, cererea de revizuire a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C. proc. civ., respectiv de la 14 octombrie 2014.
Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 3 decembrie 2014 și având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.
În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.
Având în vedere soluția dată recursului, față de cererea formulată de intimată, în considerarea dispozițiilor art. 453 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 451 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de Factura din 30 iulie 2015 și Chitanța din 3 august 2015, depuse la dosar, Înalta Curte va obliga recurenta la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de CN A. SA împotriva Deciziei nr. 690 din 27 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2014.
Obligă recurenta la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2015.
Procesat de GGC - N