Decizia civilă nr. 186/2016
Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 24 noiembrie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2087 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în Dosarul nr. x/32/2015.
Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ.
Recurentul a susținut, în esență, că hotărârea atacată ar fi nelegală și netemeinică, întrucât instanța de revizuire ar fi respins, în mod eronat, cererea sa ca tardivă, cu toate că, în raport cu data comunicării hotărârii supuse revizuirii, cererea ar fi fost formulată în termenul procedural de 30 de zile.
În drept, recurentul și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.
În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimatei Casa Județeană de Pensii Bacău, care nu a formulat întâmpinare.
Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în cauză.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
În speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de către A., împotriva deciziei nr. 42 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
În mod nejustificat se susține de către recurent că hotărârea atacată ar fi nelegală și netemeinică.
Analizând dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, se constată că acestea este conformă dispozițiilor legale incidente.
Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și urm. C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ.
În speță, cererea de revizuire a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C. proc. civ., respectiv de la 26 ianuarie 2015.
Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 5 martie 2015 și având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.
În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2087 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în Dosarul nr. x/32/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2016.