Decizia penală nr. 195/2016
Asupra cererii de apel de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
1. Prin Încheierea nr. x/RC din data de 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, Secția penală a constatat că în procedura de verificare a admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, judecătorul examinează doar îndeplinirea unor condiții prevăzute în lege după depunerea raportului de către magistratul asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.
Această procedură este realizată în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului și vizează doar aceste aspecte, așa încât o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă a fi formulată în această fază preparatorie, întrucât o asemenea excepție nu poate fi evaluată fără a intra pe fondul cauzei ce implică o procedură contradictorie, publică și nu una pur formală cum este faza admisibilității în principiu.
2. Împotriva acestei încheieri, inculpatul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți la data de 17 noiembrie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 5 decembrie 2016.
Concluziile apărătorului apelantului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că apelul declarat de inculpatul A. este nefondat.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:
- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;
- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;
- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.
În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte Completul de 5 Judecători constată că excepția a fost invocată de recurentul petent A. într-un dosar aflat pe rolul secției penale a Înaltei Curți și are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale care vizează o categorie de hotărâri împotriva cărora nu poate fi exercitată calea extraordinară de atac a recursului în casație, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., fără ca textul criticat să fie declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Specific speței de față este că prezenta cerere de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată în procedura de filtru a recursului în casație, procedură lipsită de contradictorialitate.
Din economia dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale reiese că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, indiferent dacă este vorba de o procedură de filtru, astfel cum este cazul admisibilității recursului în casație, sau de soluționarea fondului cauzei.
Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, ci stabilește doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Prin urmare, accesul la examenul de constituționalitate a dispozițiilor legale nu poate fi îngrădit pe motivul lipsei de contradictorialitate a procedurii, căci aceasta poate fi suplinită prin comunicarea excepției invocate către partea adversă, dându-i astfel posibilitatea de a exprima un punct de vedere, ceea ce s-a întâmplat și în speță.
De altfel, practica recentă a Curții Constituționale a statuat admisibilitatea unei asemenea sesizări invocate în situații similare, respectiv în procedura de cameră preliminară, de asemenea necontradictorie, Curtea Constituțională pronunțându-se cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 341 alin. (5) C. proc. pen., prin decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precum și cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1), art. 347 C. proc. pen. prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014.
Concluzionând, contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte Completul de 5 Judecători constată că în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă.
Analizând incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, în cauză, raportat la excepția invocată de inculpatul A., instanța de apel constată că excepția a fost invocată în fața instanței de judecată, de către persoana care a exercitat recursul în casație se referă la texte de lege în vigoare cu privire la care nu s-a constatat neconstituționalitatea printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, nefiind îndeplinită însă cerința ca excepția de neconstituționalitate invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Astfel, în speță, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, petentul susține că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt neconstituționale, întrucât, în interpretarea actuală restrânge aria hotărârilor penale definitive care pot fi atacate cu recurs în casație.
Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. instituie un tratament juridic inegal, excluzând neconstituțional, cazurile în care împotriva inculpatului s-a dispus o soluție de încetare sau clasare, prin care s-a reținut vinovăția. Astfel, stabilindu-se că se poate declara recurs în casație doar în cazul în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, legiuitorul a prevăzut un tratament juridic diferențiat în favoarea condamnatului și în defavoarea persoanelor care au o situație similară condamnatului, cărora nu le este recunoscută nevinovăția și față de care, în mod greșit, se reține vinovăția și săvârșirea infracțiunii, după analiza obiectivă și subiectivă a faptelor.
Apelantul petent susține că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. încalcă art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție precum și cel menționat de art. 20 din Constituție, referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, prin raportare la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În acest context, se reține că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, fiind obligată să verifice și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Astfel, condiția legăturii textului criticat pentru neconstituționalitate cu cauza se analizează concret, în funcție de cererile formulate de părți și de influența prevederilor a căror constituționalitate se contestă asupra soluționării cauzei.
Analizând argumentele invocate în cadrul motivelor scrise și orale de apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că prin excepția de neconstituționalitate invocată nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de lege, ci, se tinde fie la modificarea textului de lege criticat, fie la interpretarea de către instanța de contencios constituțional a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că acest caz de casare vizează nu doar situația în care activitatea desfășurată de inculpat nu reprezintă o faptă de natură penală, ci și situația persoanelor cărora nu le este recunoscută nevinovăția și față de care, în mod greșit se reține vinovăția și săvârșirea infracțiunii.
În oricare dintre cele două situații anterior menționate, ceea ce se urmărește, în realitate, este introducerea unei modalități suplimentare de a formula critici specifice căilor de atac ordinare în cadrul căii de atac extraordinare a recursului în casație.
Aceste aspecte exced, însă, competenței instanței de contencios constituțional, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Totodată, interpretarea și aplicarea legii, în situația concretă a stabilirii semnificației juridice a textului art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este de competența exclusivă a instanțelor de judecată, Curtea Constituțională neavând o astfel de competență, ci având exclusiv rolul de garant al supremației Constituției României.
În acest context, se reține, totodată, că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, fiind obligată să verifice și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Soluția se înscrie astfel într-o logică firească, pentru că, altfel sesizarea Curții Constituționale ar fi de prisos întrucât, aceasta ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și ar respinge excepția ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.
În concluzie, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a legăturii textului criticat pentru neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 434 alin. (1) teza I și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. cuprinsă în Încheierea nr. x/RC din data de 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul petent A. va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat apelul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 434 alin. (1) teza I și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. cuprinsă în Încheierea nr. x/RC din data de 21 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 05 decembrie 2016.