Decizia civilă nr. 206/2015
Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 26 mai 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de SC A. SRL, prin administrator judiciar B. Timișoara, în contradictoriu cu SC C. SRL Timișoara, împotriva Deciziei nr. 1.049 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată din perspectiva nelegalității, susținând, în esență, că, prin soluția atacată s-ar fi încălcat regulile de procedură, că aceasta nu ar fi motivată și ar fi rezultatul unei interpretări greșite a legii și al unei analize incomplete a actelor dosarului.
În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.
Recursul a fost comunicat intimatei SC C. SRL Timișoara, care a formulat întâmpinare, solicitând motivat, în esență, respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.
Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în cauză.
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.
În speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL, prin administrator judiciar B. Timișoara împotriva Deciziei nr. 41/A din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități menționate de recurenta nu se circumscriu acestui motiv de casare.
Sub un prim aspect, se constată că, în mod eronat, societatea recurentă consideră că, în speță, obiectul cenzurii l-ar constitui două hotărâri pronunțate în același dosar de insolvență, dar în etape procesuale diferite.
Având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată reprezintă pretenția concretă dedusă judecății, iar cauza reprezintă temeiul juridic valorificat prin cerere și, întrucât prin Decizia nr. 41/A din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel Timișoara s-a soluționat o confirmare plan de reorganizare, iar prin Decizia nr. 414/A din 16 iunie 2014 a Curții de Apel Timișoara s-a soluționat o contestație la tabelul de creanțe, rezulta că, în mod legal, instanța de revizuire a reținut inadmisibilitatea cererii deduse judecății, ținând cont de inexistența identității cu privire la cauza și obiectul celor două litigii.
Cum, niciun argument invocat de recurenta în cadrul acestor critici nu se justifică, se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Susținerile recurentului privind pretinsele vicii de motivare a deciziei atacate sunt contrazise de conținutul hotărârii, în care instanța de revizuire a expus argumentele de fapt, cu referire concretă și detaliată la hotărârile pretins potrivnice, invocate drept temei al cererii de revizuire, precum și considerentele pe care le-a avut în vedere la stabilirea caracterului nepotrivnic al hotărârilor în discuție și care denotă neîndeplinirea cerințelor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
De asemenea, în cuprinsul hotărârii, se regăsesc considerentele pentru care au fost înlăturate, punctual, toate susținerile invocate în susținerea admisibilității cererii de revizuire.
Se constată, astfel, că au fost corect examinate toate împrejurările rezultate din întreg materialul probator administrat, fiind avute în vedere toate aspectele esențiale pentru pronunțarea soluției și, întrucât argumentarea este logică și coerentă, precum și în acord cu normele legale incidente, nu se poate reține o nemotivare a hotărârii, fiind respectate prevederile art. 425 din C. proc. civ.
Ca atare, se reține că nu este incident nici cazul de casare pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea corespunzătoare permițând verificarea conformității cu legea a hotărârii atacate.
Și în ceea ce privește criticile expuse din perspectiva ipotezei de recurs prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.
Astfel, se observă că, argumentele dezvoltate de recurenta în susținerea acestui motiv vizează încălcarea legii de drept substanțial, mai precis a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..
Această ipoteză nu se regăsește, însă, în considerentele hotărârii atacate.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În ceea ce privește existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în cauza de SC A. SRL, prin administrator judiciar B. Timișoara, în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se constată că secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de revizuire, a stabilit în mod just faptul că temeiurile de drept ale cauzelor soluționate prin hotărârile pretins potrivnice sunt diferite, neputându-se stabili, astfel o încălcare a autorității de lucru judecat.
Astfel, una dintre cauze a avut drept temei prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, referitoare la contestația la tabelul de creanțe, iar cealaltă a vizat dispozițiile art. 95 și art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind confirmarea planului de reorganizare, neavând relevanță faptul că normele legale distincte menționate, ce reglementează instituții diferite, sunt cuprinse în același act normativ.
În atare situație, se reține că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate a căii de atac în discuție, prevăzute de textul legal invocat.
Cât privește dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată că acestea este conformă dispozițiilor legale incidente.
În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A. SRL prin administrator judiciar B. Timișoara împotriva Deciziei nr. 1.049 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II - a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2015.
Procesat de GGC - N