Decizia civilă nr. 22/2016
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 38 din 24 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2013, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva hotărârii nr. 3/P din 3 septembrie 2013 a Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori în materie disciplinară.
Prin cererea formulată la data de 2 decembrie 2015 și înregistrată la data de 4 decembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, prin încheierea nr. 866 din 10 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015, a rămas definitivă soluția de clasare dată cu privire la A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu aplicarea prevederilor art. 5 C. pen., în temeiul prevederilor art. 16 lit. b) C. proc. pen.
Ca urmare, revizuenta a susținut că sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) teza a II-a pct. 5 C. proc. civ., deoarece decizia a cărei revizuire se solicită se bazează pe probele care nu au mai fost instrumentate în dosarul penal preluat de Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați prin declinare de competență, după excluderea din magistratură, respectiv nu s-a dat curs solicitării din data de 22 decembrie 2013 privind instrumentarea de probe în apărare, pentru invalidarea lor, și nici nu au mai fost utile cauzei, fiind lovite de nulitate, fiind efectuate și de un organ necompetent, nerezultând săvârșirea vreunei fapte penale, așa cum rezultă din motivarea ordonanțelor pronunțate în cauză.
Or, capetele de acuzare cu privire la motivele excluderii din magistratură se referă la relația presupusă ca existentă dintre martorul denunțător și magistratul exclus, ce rezulta din înregistrările - SMS-uri preluate din dosarul penal instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați.
Mai mult, decizia a cărei revizuire se cere s-a pronunțat fără ca dosarul penal nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați să fie conexat, aflându-se în curs de soluționare, și nici nu a putut fi solicitat de parte, nefiind în cauza acestui dosar, dar care a fost avut în vedere la reținerea incidenței prevederilor art. 99 lit. i) și t) din Legea nr. 303/2004, republicată, în vederea excluderii din magistratură.
A mai arătat revizuenta că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, au fost reținute întrutotul cele constatate de Secția pentru procurori în materie disciplinară, în baza probelor preluate și prezumate ca fiind corecte, din dosarul penal soluționat cu clasare. Primele două abateri disciplinare reținute au la bază SMS-urile din dosarul penal a căror veridicitate a fost contestată, dovedindu-se inexistentă favorizarea.
Cu privire la nulitatea probelor utilizate în dosarul penal în care s-a dispus clasarea, noua încadrare juridică de abuz în serviciu, care a fost stabilită de către procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați, anterior declinării de competență, nu a fost adusă la cunoștință magistratului exclus, în niciun mod.
Revizuenta a arătat că, din conținutul ordonanței de clasare rezultă că nu a existat niciun comportament care să influențeze în vreun fel modalitatea de întocmire a actelor procedurale. Inexistența unui comportament inadecvat al magistratului exclus, constatat în motivarea ordonanței de clasare, arată că prezumțiile de favorizare s-au dovedit total nefondate.
Cu privire la atitudinea magistratului exclus, în instrumentarea unei cauze penale, s-a arătat că, din lucrările dosarului penal nr. x/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați rezultă că acesta i-a fost repartizat de către procurorul-șef cu precizarea în scris a încadrării juridice de competența acestei structuri, neexistând nicio rea-credință în instrumentarea actelor premergătoare în termenul prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât inspectorii C.S.M. nu au constatat că magistratul exclus era anchetat de o structură care nu avea această competență, fapt expus ulterior chiar de anchetatori prin declinarea de competență.
În concluzie, față de motivele arătate, revizuenta a solicitat admiterea cererii în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ. și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul constatării că situația de fapt reținută de instanță a fost viciată de probele și prezumțiile preluate din dosarul penal soluționat ulterior cu clasare.
Examinând cererea de revizuire în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
La alin. (2) al aceluiași articol se prevede că, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri care pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată numai dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.
Prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii, și anume, aceea că pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile pronunțate asupra fondului, precum și cele care evocă fondul.
Prin excepție, pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, ceea ce înseamnă că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate.
Cum, în speță, motivul de revizuire ce face obiectul cererii este cel prevăzut la alin. (1) pct. 5, care nu se regăsește printre cele enumerate expres la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., rezultă că este necesar ca prin hotărârea atacată să se fi evocat fondul pricinii.
În ceea ce privește noțiunea de evocare a fondului de către instanța de recurs, aceasta implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până la acel moment.
Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, casează în tot sau în parte hotărârea recurată.
Or, în prezenta cauză, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de A., astfel că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă întrucât, prin soluția de respingere a recursului, instanța s-a pronunțat asupra caracterului nefondat al căii de atac, fără ca hotărârea să evoce fondul.
Față de considerentele expuse, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, situație în raport cu care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 38 din 24 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 ianuarie 2016.