Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 556/2000, la Tribunalul Mureș, reclamanta SC I.E. SRL Târgu Mureș, în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Cluj și Vama Târgu Mureș, a solicitat anularea actului nr. P. 997/7942 din 28 decembrie 1999 emis de pârâta I, recunoașterea de către organele vamale competente, în raport cu capacitatea de folosință a dreptului de a beneficia la importul celor 3 microbuze, nepuse în funcțiune, cu facilitățile fiscale din art. 22 ale Legii nr. 133/1999, deoarece au fost achiziționate pentru realizarea directă și indirectă a obiectului de activitate; obligarea pârâtelor de a-i rezolva în mod favorabil cererea de scutire de la plata taxelor vamale, privind cele 3 microbuze, în vederea întocmirii întregii documentații la organele de poliție, pentru înmatriculare și punere în circulație și obligarea pârâtelor de a suspenda orice măsuri, de stabilire a taxelor vamale pentru cele 3 microbuze, până la soluționarea irevocabilă a litigiului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 293 din 30 noiembrie 2000, s-a admis acțiunea în contencios, s-a anulat decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000 a pârâtei I, care a menținut actul nr. 997/7942 din 28 decembrie 1999, a pârâtei II, pentru refuzul de a-i acorda facilități fiscale la importul a trei microbuze de transport persoane.
S-a declinat competența materială de a soluționa pe fond plângerile și contestațiile reclamantei, la pârâta I, Direcția Generală a Vămilor, conform actului nr. 84 din 23 noiembrie 1999, înregistrat la aceasta sub nr. 40456 din 26 noiembrie 1999, conform procedurilor Legii nr. 133/1999 și Legii nr. 29/1990 ,raportat și la Legea nr. 141/1997.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
-SC I.E. SRL, persoană juridică autorizată în cadrul procedurii Legii nr. 31/1990, pentru realizarea directă și indirectă a obiectului de activitate și în vederea respectării normelor tehnice Euro II privind poluarea, spre a avea acces la transport în țările vest europene, cu contractul de credit nr. 159/C din 12 august 1998, cu B.R.D., sucursala Târgu Mureș, a realizat un credit, cu care a achiziționat un număr de trei microbuze 18 + 1 din Germania, pe care le-a introdus în țară pe la vama Borș, fără a i se percepe taxe vamale.
Direcția Generală Vamală a transmis cu actul nr. 27518 din 28 august 1999, instrucțiuni complete unităților teritoriale, de întocmire a documentației de către agenții economici direct interesați.
În aplicarea legii și a instrucțiunilor de folosire, reclamanta, cu actul nr. 84 din 10 noiembrie 1999, a întocmit documentația cerută, din care a rezultat că este o întreprindere mică, în sensul Legii nr. 133/1999, cu un număr mediu de salariați anual de 13,90 și cu o cifră anuală de afaceri de 1.800.788.000 lei.
Direcția Regională Vamală Cluj a refuzat cererea, prin actul P/997/7942 din 28 decembrie 1999, soluție menținută de Direcția Generală a Vămilor, prin decizia 1030 din 19 iunie 2000, dar prin respingerea ca inadmisibilă, a contestației reclamantei, respectiv a reclamației administrative prealabile, cu referire la nerespectarea prevederilor art. 168 - 174 din Legea nr. 141/1997, cu referire la procesul-verbal nr. 23.705 din 23 mai 2000, ce nu formează obiect de judecată.
În speță, s-a atacat refuzul pârâtelor de a li se recunoaște un drept stabilit de Legea nr. 133/1999.
Direcția Generală a Vămilor, prin soluția din decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000, a dat o soluție pe bază de excepție, cu referire la Legea nr. 141/1997, ce nu are nici o legătură cu obiectul dedus judecății, deoarece, atât cererea reclamantei cu nr. 84 din 23 noiembrie 1999, înregistrată sub nr. 40456 din 26 noiembrie 1999 și trimisă la Direcția Regională Vamală Cluj, care prin actul P. 997 din 28 decembrie 1999, a rezolvat-o pe fond în cadrul reclamației administrativ-prealabile și care trebuia rezolvată în sensul următor: dacă reclamanta, prin introducerea în țară a celor 3 microbuze, unul înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 133/1999 și două după intrarea în vigoare a actului normativ citat, beneficiază sau nu de facilitățile fiscale, conform art. 22 și 25 din această lege, în caz afirmativ să i se dea aprobările necesare, cu asumarea responsabilităților iar în caz contrariu să se motiveze, pentru ca instanțele să poată cenzura soluția privind vătămarea unui drept recunoscut de lege în favoarea reclamantei.
Pentru acest considerent s-a constatat că se impune anularea deciziei nr. 1036 din 19 iunie 2000 a Direcției Generale a Vămilor, cu trimiterea dosarului, pentru soluționarea pe fond a cererii înregistrate sub nr. 84 din 10 noiembrie 1999, și nu 40.456 din 26 noiembrie 1999, transmisă Direcției Regionale Vamale Cluj.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Cluj, criticând-o astfel:
În mod justificat, prin decizia nr. 1036/2000, s-a respins contestația, ca fiind inadmisibilă, deoarece nu a fost atacat un act administrativ cu simple adrese, de conținutul cărora intimata-reclamantă a fost nemulțumită.
Intimata a refuzat încheierea regimului vamal, considerându-se îndreptățită să beneficieze de facilitățile prevăzute de Legea nr. 133/1999, punctul de vedere al autorităților vamale fiind diferit.
Prin lege este creată o procedură specială, conform Codului vamal, cererea neputându-se soluționa în cadrul legislativ prevăzut de Legea nr. 29/1990.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiune, societatea intimată a solicitat anularea actului nr. P. 997/7942 din 28 decembrie 1999, emis de Direcția Teritorială Vamală Cluj, prin care s-a refuzat rezolvarea cererii privind facilitățile vamale, conform art. 22 Legea nr. 133/1999, în sensul de a i se recunoaște acest drept recunoscut de lege, precum și întocmirea actelor vamale în acest sens.
Față de actul citat prin care se exprimă punctul de vedere al autorităților vamale, cu consecințele respective, intimata-reclamantă în mod legal a învestit instanța de contencios administrativ, întrucât în cadrul procedurii prealabile administrative, prin decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000, Direcția Generală a Vămilor i-a respins ca inadmisibilă, contestația, făcând trimitere la cap. 10 C. vam., Legea nr. 141/1997.
În mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat că Direcția Generală a Vămilor a soluționat plângerea societății, pe bază de excepție, făcând trimitere la Legea nr. 141/1997, care nu are legătură cu obiectul dedus judecății, în cadrul procedurii prealabile trebuia să se pronunțe dacă societatea are dreptul de a beneficia de facilitățile prevăzute de art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999, iar în caz contrar, pe ce temei se refuză acordarea facilităților, documentația cerută fiind întocmită.
Constatându-se în raport cu cele menționate, că nu există motive de casare, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, împotriva sentinței civile nr. 293 din 30 noiembrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.