Decizia nr. 40/2015
Asupra contestației la executare de față constată următoarele;
Prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B., C., D., E., F., G. și H. și a condamnat pe:
- inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
- inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
- inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A condamnat pe aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
- inculpatul H. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpații D., E., F. și G., pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. și al art. 998 C. civ., inculpații A., C., B. și H. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 614.322,74 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA și, tot în solidar, inculpații A., C. și B. au fost obligați la plata de despăgubiri în sumă de 1.071.320 RON, către aceeași parte civilă.
La data de 6 august 2014, în temeiul dispozițiilor art. 581 C. pen., ale art. 1527 alin. (1) C. civ. și ale art. 711 alin. (2) C. proc. civ., împotriva Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, A. a formulat și a depus la Judecătoria Târgoviște contestație la executare, un capăt de cerere vizând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu menționat.
Judecătoria Târgoviște a disjuns acest capăt de cerere și, prin Sentința civilă nr. 511 din 3 februarie 2015, a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 129, coroborate cu cele ale art. 713 pct. 3 C. proc. civ.
În consecință, la data de 12 martie 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Completul 1 civil Dosarul nr. x/1/2015, având ca obiect contestația la titlu, formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 157/2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x1/1/2012.
Contestatorul a solicitat, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ., lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării deciziei penale specificate, susținând, sub un prim aspect, că obiectul creanței nu ar fi determinat în mod precis, astfel cum impun dispozițiile art. 662 C. proc. civ., dat fiind că, în opinia sa, titlului executoriu i-ar lipsi elementele necesar determinării creanței.
Cu referire la procesul-verbal al Curții de Conturi, secția de Control Financiar din 23 februarie 2006, la Raportul de expertiză judiciară contabilă nr. 35 din 8 martie 2011, la Sentința civilă nr. 250/CM din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, precum și la punctele de vedere ale Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, contestatorul a mai susținut că, în mod eronat, ar fi fost obligat la plata unor sume, care nu i-ar putea fi imputate și că, în ipoteza în care, totuși, s-ar aprecia că obligația stabilită în sarcina sa ar fi corectă, aceasta nu ar trebui stabilită în solidar, ci în raport cu contribuția fiecărei persoane, sens în care a arătat că înțelege să invoce beneficiul de diviziune.
Prin concluziile formulate verbal, prin avocat, cu prilejul dezbaterilor pe fond, contestatorul a precizat, în esență, că ceea ce solicită în fapt este ca instanța să stabilească obligația concretă de plată pentru fiecare inculpat, potrivit participației penale a fiecăruia, respectiv întinderea răspunderii civile, în concordanță cu răspunderea penală stabilită.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA a solicitat respingerea contestației la executare, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Cu titlu prealabil, se constată că, în raport cu dispozițiile art. 581 C. proc. pen., coroborate cu cele ale art. 711 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației la executare deduse judecății, nu poate fi primită.
Analizând cererea și motivele invocate, se constată însă că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce succed.
Completul de 5 Judecători în materie civilă a fost sesizat cu o contestație la executare vizând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de Completul de 5 Judecători în materie penală.
Potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. pen., dispozițiile din hotărârea penală referitoare la dispozițiile civile se execută potrivit legii civile.
Or, conform art. 712 alin. (1) C. proc. civ., dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Mai mult, prin dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., se prevede expres și limitativ cazul în care se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în speță acest caz nefiind incident.
Prin intermediul prezentei căi de atac, contestatorul a solicitat să se stabilească obligația civilă concretă (suma de plată) pentru fiecare inculpat în parte, în funcție de participația sa penală.
Or, calea procedurală a contestației la titlu este deschisă părții pentru situația în care dispozitivul hotărârii este neclar, echivoc, susceptibil în interpretarea lui sub aspectul înțelesului care trebuie dat dispozițiilor instanței, ceea ce ar atrage necesitatea unor lămuriri.
În speță, însă, prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013, contrar susținerilor contestatorului, obiectul creanței este în mod precis determinat.
Astfel dispozițiile titlului executoriu sunt clare în ceea ce privește obligația de plată, iar aceasta îndeplinește condițiile art. 662 C. proc. civ., care impun caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, dat fiind că instanța penală a dispus explicit obligația în solidar a inculpaților A., C., B. și H. la plata sumei de 614.322,74 RON și obligarea în solidar a inculpaților A., C. și B. la plata sumei de 1.071.320 RON.
Astfel redat, sub aspectul laturii civile, dispozitivul Deciziei nr. 157/2013 este clar formulat și nu necesită vreo lămurire în privința înțelesului, întinderii sau aplicării lui, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ., de la data pronunțării instanței de recurs hotărârea având caracter definitiv, în baza art. 550 alin. (1) C. proc. pen. și care, ca atare, constituie titlu executoriu, conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ.
Împrejurarea că obligația de plată a prejudiciului a fost stabilită în solidar nu este de natură a crea nelămurire în ceea ce privește interpretarea și aplicarea deciziei din recurs, după cum pretinde contestatorul.
Conform prevederilor art. 1447 alin. (1) C. civ., creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poată opune beneficiul de diviziune.
Într-o eventuală asemenea situație, contestatorul are recunoscut dreptul de regres, potrivit art. 1384 C. civ.
Ca atare, nu se poate susține, față de conținutul concret al soluției instanței penale, că aceasta ar aduce neclarități sub aspectul executării în privința laturii civile, susceptibile de lămurire prin intermediul contestației promovate.
Faptul că, așa cum rezultă din actele dosarului, executorul judecătoresc a și demarat această procedură, dispunând încuviințarea executării silite, reprezintă o confirmare în acest sens, în condițiile în care, potrivit art. 665 alin. (5) pct. 2 și 4 C. proc. civ.: „Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
2) hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
4) creanța nu este certă, lichidă și exigibilă”.
Întrucât aspectele deduse judecății nu se circumscriu unei situații de neclaritate, de echivoc al dispozițiilor sub aspectul laturii civile din dispozitivul deciziei penale atacate, contestația la executare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x1/1/2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2015.
Procesat de GGC - LM