Decizia nr. 90/2015
Asupra recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 21 aprilie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 13/J din 24 septembrie 2014, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.
Prin Raportul din 21 mai 2015 asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de A., judecător în cadrul Judecătoriei sectorului 2, în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, împotriva hotărârii mai sus menționate, s-a constatat că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. a), lit. c), lit. d) și lit. e) C. proc. civ., cu referire la art. 83 alin. (3), coroborat cu art. 13 alin. (2) din codul menționat, cuprinde denumirea și sediul intimatului, conform art. 486 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a fost depus în numărul de exemplare stabilit în conformitate cu prevederile art. 195, cu referire la art. 149 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
De asemenea, s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, a fost declarat și motivat peste termenul prevăzut de art. 485 C. proc. civ., cu referire la art. 6 din Legea nr. 76/2012.
În raport cu dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că prezentul recurs a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv la instanța disciplinară, în speță, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel cum s-a dispus prin rezoluția din data de 21 aprilie 2015, recursul a fost comunicat părții adverse.
Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, înregistrată la data de 29 aprilie 2015, prin care a invocat, pe cale de excepție, în principal, inadmisibilitatea recursului (ca urmare a faptului că recurentul a uzat de această cale de atac, ce a fost soluționată) și, în subsidiar, tardivitatea acestuia.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului.
La data de 6 mai 2015, recurentul A. a formulat și a atașat la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecata recursului.
Manifestarea de voință astfel exprimată reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței.
În atare situație, având în vedere faptul că renunțarea s-a făcut anterior primului termen de judecată și apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recurentul a renunțat la recursul declarat în cauză, astfel încât nu se mai impune examinarea altor cereri sau susțineri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată că recurentul A. a renunțat la recursul declarat împotriva Hotărârii nr. 13/J din 24 septembrie 2014, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2015.
Procesat de GGC - LM