Decizia penală nr. 168/2016
Asupra apelului de față
În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 1011 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/1/2014, în baza art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale), cu referire la art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.
În baza art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) și art. 65 C. pen. anterior i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție publică implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durata de 10 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, ca pedeapsa accesorie.
În baza art. 861 C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durata de 7 ani, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen. anterior.
S-a făcut aplicarea art. 863 C. pen. anterior cu referire la art. 5 C. pen. în sensul că pe durata termenului de încercare condamnatului i s-a impus să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I-au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. anterior.
I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200 lei, s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
În fapt, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, emis la data de 28 iulie 2014, în Dosarul nr. x/P/2012, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei conform art. 328 C. proc. pen. de Procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în formă, continuată (două acte materiale) prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 (devenit art. 301 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, la data de 08 mai 2012, Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către A., la acel moment deputat în Parlamentul României, a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen., constând în aceea că, în perioada 15 decembrie 2008 - 01 mai 2012, în calitate de deputat în Parlamentul României, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a încheiat contractul civil de prestări servicii din 15 decembrie 2008 cu fiica sa B., și a avizat contractul individual de muncă nr. 4822/2009 încheiat tot cu fiica sa B., propunând angajarea acesteia în cadrul biroului său parlamentar, rezultând un folos direct și material pentru fiica sa în cuantum total de 35.221 lei, sumă plătită cu titlu de venituri salariale.
Cauza a fost înregistrată sub nr. x/1/2014, la data de 11 august 2014 pe rolul secției penale a Înaltei Curți.
Examinând ansamblul materialului probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte, secția penală, a stabilit că la data de 08 mai 2012, Agenția Națională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către A., la acel moment deputat în Parlamentul României, a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen.
În raportul de evaluare din 07 noiembrie 2011, întocmit de inspectorii de integritate, s-a reținut ca A. a încălcat dispozițiile legale care reglementează conflictul de interese, prin aceea ca, la data de 15 decembrie 2008, a încheiat cu fiica sa, B., contractul civil nr. 147 prin care aceasta a fost angajată în cadrul biroului parlamentar al deputatului, de la data de 15 decembrie 2008 până la sfârșitul mandatului, și, totodată, a avizat favorabil contractul individual de muncă din 29 aprilie 2009, încheiat între Camera Deputaților și B., contract în baza căruia aceasta a ocupat, de la 01 mai 2009 până la sfârșitul mandatului, funcția de șef cabinet la Biroul parlamentar al deputatului A.
S-a reținut că Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor prevede în art. 38 alin. (6) (devenit art. 38 alin. (9) după republicarea Legii la data de 25 iulie 2013) ca "angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților (...) se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durata determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților (...), la propunerea deputaților (...) în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații (...) în cauză și persoana fizică".
De asemenea, potrivit art. 38 alin. (5) din aceeași lege, drepturile bănești ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaților și senatorilor se asigură din sumele forfetare alocate lunar demnitarilor (suma echivalentă cu o indemnizație și jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului).
Modul de utilizare și justificare a sumei forfetare se stabilește prin Hotărâre a Birourilor permanente reunite ale celor două Camere, care se publică în M. Of. Astfel, prin Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, publicată în M. Of. nr. 498/2006, au fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale.
Potrivit art. 6 alin. (7) din Hotărârea sus-menționată, în cazul contractelor individuale de muncă (în care, conform legii, deputatul nu este parte), parlamentarul completează o "cerere de încadrare în muncă pe perioadă determinată" (formular tip), prin care solicită angajarea unei persoane, indicând numele acesteia, funcția conform nomenclatorului funcțiilor, salariul și perioada de încadrare.
În esență, dosarul conținând formularul de contract individual de muncă semnat de viitorul angajat și documentele specifice angajării (acte de stare civilă, acte de studii, avize medicale, fișă de cazier, etc.) se depune la Direcția resurse umane din cadrul Camerei Deputaților, unde este verificat și avizat, și, ulterior, trimis pentru avizare la Direcția salarizare și la Serviciul juridic.
Totodată, contractul de muncă se supune avizării deputatului care a formulat solicitarea de angajare. Avizele se concretizează prin semnarea formularului de contract la rubricile corespunzătoare. După obținerea tuturor avizelor, contractul individual de muncă este prezentat spre semnare Secretarului General al Camerei Deputaților, ca reprezentant legal al Camerei Deputaților, moment din care se consideră perfectat.
În ceea ce privește contractele civile, s-a reținut că acestea se încheie direct între deputat, în calitate de beneficiar, și persoana fizică, în calitate de prestator, fără a fi necesară vreo altă viză.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul A. a fost ales deputat în Parlamentul României în legislatura 2008 - 2012, în Circumscripția electorală nr. 21 Harghita, Colegiul uninominal nr. 4 din partea Uniunii Democrate Maghiare din România, mandatul sau fiind validat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 40 din 19 decembrie 2008.
În luna decembrie 2008, deputatul A. a încheiat, pe durată determinată, un contract civil de prestări servicii în cadrul aceluiași birou parlamentar cu fiica sa, B., iar în anul 2009, la propunerea și cu avizul deputatului, fiica sa a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din municipiul Gheorghieni.
În baza contractului civil din 15 decembrie 2008, B. a obținut în perioada 15 decembrie 2008 - 30 aprilie 2009 un venit net în sumă totală de 5.384 lei.
La data de 29 aprilie 2009, urmare cererii de încadrare în muncă formulată de inculpatul A., în calitate de deputat în Parlamentul României, conform dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților și senatorilor, între Camera Deputaților, reprezentată legal de Secretarul general, în calitate de angajator, pe de o parte, și B., în calitate de salariat, pe de altă parte, s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 4822/2009.
Conform acestui contract, B. a fost angajată în funcția de șef cabinet pentru perioada 01 mai 2009 până la sfârșitul mandatului, cu un salariu de baza brut lunar de 1.523 lei, activitatea acesteia urmând a fi desfășurată la biroul parlamentar al deputatului A. din municipiul Gheorghieni, județul Harghita. Contractul individual de muncă din 29 aprilie 2009 a fost avizat, între alții, și de inculpatul A.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, în conformitate cu art. 103 alin. (1), (2) C. proc. pen., a rezultat contribuția inculpatului A. la comiterea infracțiunii de conflict de interese, în calitatea sa de deputat în Parlamentul României, de a încheia în mod repetat contractul civil de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar din Circumscripția electorală nr. 21 Harghita, cu fiica sa B., de a propune angajarea acesteia în biroul său parlamentar și de a aviza contractul individual de muncă încheiat cu aceasta, contracte în baza cărora s-a realizat, în mod direct, un folos material patrimonial pentru fiica sa, acesta acționând cu intenție directă, vinovăția sa fiind dovedită.
Înalta Curte, secția penală, a reținut, de asemenea, ca interesul personal poate fi reprezentat și de un beneficiu patrimonial pe care o rudă sau o persoana apropiată îl obține ca urmare a deciziei luate de persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică, de natură a influența exercitarea cu obiectivitate a atribuțiilor.
În acest context a fost reținută declarația inculpatului A., care în cursul cercetării judecătorești a arătat în mod expres "am completat personal cererea de angajare pentru fiica mea, B., aceasta neprezentându-se la Compartimentul Resurse Umane pentru că nu era prevăzut nimic în acest sens. B. a fost angajată în perioada 15 decembrie 2008 până la 1 mai 2012 și a îndeplinit funcția de șef birou în relația cu cetățenii, respectiv ținea legătura cu mine și cu ceilalți colegi referitor la sesizări și reclamații ale cetățenilor, dirijarea activităților cabinetului parlamentar în raport cu nevoile și situațiile create."
Înalta Curte, secția penală, a reținut că declarația inculpatului A. se coroborează cu declarațiile martorilor C., D., E., F.
În contextul cauzei s-au apreciat relevante declarațiile martorului E. care a menționat ca a dat sfaturi deputaților cu privire la angajarea rudelor, arătând că nu este moral să își angajeze rudele în biroul parlamentar.
Apărările inculpatului A. în sensul că nu exista la acel moment reglementare expresă privind conflictul de interese sub aspectul posibilității angajării unui membru de familie, ci numai principii, precum și cele referitoare la lipsa laturii subiective a infracțiunii, respectiv lipsa intenției directe sau indirecte, nu au fost primite de către instanța de fond, care a reținut că inculpatul, în calitate de parlamentar, avea obligația, dincolo de cunoașterea legilor și exercitarea mandatului cu respectarea acestora, de a fi o persoană publică ale cărui standarde etice și morale trebuiau a fi dincolo de orice îndoială pentru consolidarea încrederii cetățeanului cu privire la persoanele alese într-o funcție de demnitate publică.
În raport cu mijloacele de proba administrate și coroborat apreciate, Înalta Curte, Secția penală a constatat că fapta inculpatului A., care în perioada 15 decembrie 2008 - 29 aprilie 2009, în calitate de deputat în Parlamentul României, cu intenție, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încheiat contractul civil de prestări servicii în cadrul biroului sau parlamentar cu fiica sa, B., a propus angajarea acesteia în cadrul aceluiași birou parlamentar și a avizat contractul individual de muncă încheiat cu aceasta, obținând, în mod direct, un folos material pentru fiica sa, în cuantum total de 35.221 lei, sume plătite, cu titlu de venituri salariale, din bugetul Camerei Deputaților, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de conflict de interese, în forma continuată (doua acte materiale) prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1968 (devenit art. 301 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen.
Totodată, Înalta Curte, secția penală, a constatat că încadrarea juridică a faptei în condițiile reținute se circumscrie condițiilor de tipicitate ale incriminării prevăzută la art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în condițiile art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă.
În concret, Înalta Curte, Secția penală a reținut că dispozițiile art. 2531 C. pen. anterior au fost preluate în noua reglementare, respectiv în art. 301 C. pen. în vigoare cu anumite deosebiri de terminologie și cu o diferență de regim sancționator.
Cu referire la modificările de terminologie Înalta Curte, secția penală, a reținut că acestea sunt doar modificări de formă, care nu afectează fondul incriminării, în sensul că sintagma "s-a obținut" a înlocuit-o pe aceea de "s-a realizat", noțiunea de "folos patrimonial" a înlocuit-o pe aceea de "folos material", existând totodată o simplificare a urmării imediate alternative în sensul eliminării sintagmei "servicii", conținute în cazul "foloaselor" de care poate beneficia subiectul activ de la persoana favorizata de activitatea funcționarului public în cadrul procesului decizional.
Totodată, în noua reglementare a art. 301 C. pen. s-a modificat regimul sancționator prin majorarea minimului special al pedepsei de la 6 luni la 1 an închisoare.
Astfel, în raport cu cele învederate, Înalta Curte, secția penală, a constatat că legea penală mai favorabilă o constituie vechea reglementare prevăzută în art. 2531 C. pen., limitele de pedeapsă fiind de la 6 luni la 1 an închisoare.
De asemenea, au fost apreciate mai favorabile și dispozițiile art. 41 C. pen. anterior referitoare la infracțiunea continuată în raport cu dispozițiile art. 35 C. pen. în vigoare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., Înalta Curte, secția penală, a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii comise, agravat de calitatea deținută de inculpat, respectiv aceea de deputat în Parlamentul României, în virtutea căreia a îndeplinit o înaltă funcție de demnitate publică care îi conferea aptitudinea concretă de a respecta cele mai înalte standarde de etică și deontologie în exercitarea atribuției de legiferare, și care impunea o conduită de abținere de la orice încălcare a statutului de parlamentar, condițiile concrete ale comiterii infracțiunii, cuantumul folosului necuvenit încasat de 35.221 lei, sumă plătită, cu titlu de venituri salariale, din bugetul Camerei Deputaților, ca urmare a angajării fiicei sale B., în condițiile arătate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o conduită socială pozitivă în societate, îndeplinind și alte funcții de demnitate, viceprimar și primar al Primăriei mun. Gheorghieni, o persoana liniștită, amabilă, implicată pentru a asigura interesul public, așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar.
Prin urmare, Înalta Curte, secția penală, a considerat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat peste media prevăzută de lege și cu executarea acesteia în modalitatea suspendării executării sub supraveghere, este singura în măsură să asigure scopurile acesteia, educativ, dar și de exemplaritate, urmând a fi un avertisment în prevenirea unei eventuale conduite infracționale.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere respectarea principiului proporționalității intre gravitatea faptei comise, caracterul repetat, dar și profilul moral și de personalitate al inculpatului A., considerând că pedeapsa aplicată îi va da posibilitate inculpatului să conștientizeze consecințele unei asemenea fapte în raport cu o calitate publică de înaltă responsabilitate, precum și efectele pe care le are încălcarea unei norme de integritate și anume, afectarea autorității publice, dar mai ales a încrederii societății în cei care sunt aleși în funcții cu o asemenea responsabilitate în Parlamentul României.
II. Împotriva Sentinței penale nr. 1011 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014, în termenul legal, inculpatul A. a formulat apel, criticând soluția atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei, criticile orale formulate de apelant fiind în detaliu redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 septembrie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen de judecată la data de 31 octombrie 2016.
Prin rezoluția Președintelui Completului de 5 judecători, Penal 2, din data de 3 octombrie 2016, în temeiul art. 353 alin. (10) C. proc. pen. a fost preschimbat termenul de judecată la data de 10 octombrie 2016.
La termenul din data de 10 octombrie 2016 a fost admisă cererea de amânare formulată de apelantul inculpat A., în vederea angajării unui apărător și respectiv, pentru pregătirea apărării, cauza fiind amânată la data de 18 octombrie 2016.
La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2016, conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul A. a dat declarație în fața instanței, fiind lăsat să declare tot ceea ce știe despre acuzațiile ce i-au fost aduse. Declarația inculpatului A. a fost citită și semnată de către acesta, iar ulterior atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților la dezbateri în apel. Susținerile făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în partea introductivă din prezenta decizie, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Atât prin motivele scrise de apel, cât și prin susținerile orale, apelantul inculpat A. a criticat, în principal, sentința penală sub aspectul greșitei condamnări, susținând, în esență, că instanța de fond ar fi trebuit să dispună achitarea sa întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior, nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În concret, inculpatul A. a declarat că deși nu contestă derularea evenimentelor în plan obiectiv, nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, întrucât nu a avut reprezentarea că prin angajarea fiicei sale la biroul său parlamentar ar declanșa un conflict de interese, întrucât dispozițiile legale în materie nu conțineau o interdicție de angajare a rudelor. Totodată, inculpatul a susținut că infracțiunea de conflict de interese nu poate fi săvârșită decât în forma intenției directe, subliniind în acest context că nu a urmărit să fraudeze legea și a considerat că demersul său nu atinge sfera ilicitului penal.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că inculpatul, prin motivele de apel formulate reiterează, în realitate, apărări susținute și în fața instanței de fond, pe care aceasta din urmă le-a analizat și respins motivat în considerentele hotărârii atacate.
În acest context, se reține că instanța de fond a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția apelantului inculpat A. în comiterea infracțiunii de conflict de interese, constatând în aceea că, în calitate de deputat în Parlamentul României, Circumscripția electorală nr. 21 Harghita, a încheiat contractul civil de prestări servicii în cadrul biroului său parlamentar cu fiica sa, B., a propus angajarea în cadrul aceluiași birou parlamentar a fiicei sale și a avizat contractul individual de muncă încheiat cu aceasta, contracte în baza cărora s-a realizat, în mod direct, un folos material pentru fiica sa, în cuantum total de 35.221 lei, sumă plătită, cu titlu de venituri salariale din bugetul Camerei Deputaților.
Sub aspectul situației de fapt reținute prin sentința primei instanțe, se constată că aceasta nu a fost contestată de către apelantul inculpat A., fiind pe deplin dovedită de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv înscrisurile administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecății fondului (a căror autenticitate și veridicitate nu a fost contestată de către apelantul inculpat), declarațiile date de martorii C., D., E., F.) și declarația apelantului inculpat.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că analiza criticilor formulate de inculpat impune anumite considerații teoretice după cum urmează:
Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în vigoare la data încheierii contractul de muncă în cauză, prevedea în art. 38 alin. (6) că: "angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică".
În acest context se constată că, într-adevăr, art. 38 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor conferă deputatului facultatea de a-și angaja personalul biroului parlamentar prin încheierea unui contract de muncă, însă exercițiul acestui drept trebuie să aibă loc în condițiile cadrului general de desfășurare a funcției de deputat, care îi impuneau abținerea de la acte în interes personal, cum ar fi procurarea unor foloase materiale membrilor familiei sale din fonduri publice.
Prin Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului (publicată în M. Of. nr. 498/2006) au fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, norme care evidențiază faptul că această sumă forfetară se acordă lunar, iar aprobarea efectuării cheltuielilor se dă de către deputat, respectiv, senator, inclusiv, confirmarea realității și legalității efectuării acestor cheltuieli.
Astfel, potrivit art. 6 din Hotărârea nr. 1/2006, în cadrul birourilor se poate angaja personal cu contract de muncă pe perioadă determinată, potrivit nomenclatorului funcțiilor prevăzute în anexa nr. 5 sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului prevăzut în anexa 7, cărora li se stabilesc atribuții și răspunderi potrivit legii.
Anexa nr. 8 la Hotărâre cuprinde modelul tip al cererii parlamentarului de încadrare în muncă a personalului la biroul său parlamentar, cu indicarea persoanei, funcției, salariului și perioadei de încadrare. Cererea parlamentarului, vizată de Secretarul General al Camerei Deputaților/Senatului, se va depune la Direcția pentru resurse umane și salarizare, respectiv, la Direcția resurse umane, anterior începerii raporturilor de muncă.
În privința contractul individual de muncă pentru personalul angajat în cadrul unui birou parlamentar, acesta este un contract tip, aprobat prin anexa nr. 6 la Hotărâre, conține clauze specifice acestei categorii, prevăzând obligații atât pentru salariat, cât și pentru angajator și trebuie avizat în mod obligatoriu, între alții, de parlamentarul în cauză.
Contractele de muncă și cele civile pentru birourile parlamentare ale deputaților vor fi vizate de Biroul contencios și se depun la Direcția pentru resurse umane și salarizare din cadrul Camerei Deputaților.
În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, încadrarea se face prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților/Senatului după caz, la propunerea deputaților și senatorilor în cauză.
Contractul de muncă al personalului biroului deputatului/senatorului încetează la cererea deputatului/senatorului, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de deputat/senator, potrivit legii.
Prin urmare, chiar dacă formal dispoziția de încadrare a persoanei în cauză nu aparține parlamentarului, acesta îndeplinește acte care influențează procesul decizional, în condițiile în care propunerea de angajare a unei persoane la biroul său parlamentar îi aparține și tot el este cel care avizează contractul individual de muncă.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că neprevederea expresă la momentul comiterii faptei a interdicției de angajare la biroul parlamentar a membrilor familiei (aceasta fiind prevăzută de lege doar din anul 2013, odată cu modificarea Statutului deputaților și senatorilor prin Legea nr. 219/2013) nu poate conduce la concluzia că, anterior respectivei modificări, faptele de acest tip nu cădeau sub incidența legii penale, căci dispozițiile cuprinse în respectivul Statut trebuiau raportate la celelalte dispoziții legale în vigoare, cum era și cazul art. 2531 C. pen. de la 1968.
Astfel, conform art. 2531 C. pen. de la 1968, infracțiunea de conflict de interese constă în: "fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv".
Din interpretarea textului de incriminare, se constată că fapta intră în sfera ilicitului penal la momentul la care acțiunile funcționarului public sunt în mod evident subsumate interesului particular în sensul că, urmare conduitei sale de a nu acționa cu transparență și de a nu se abține de la luarea unei decizii prin obținerea folosului material pentru oricare dintre persoanele menționate, norma de incriminare a fost realizată.
Incriminarea conflictului de interese are în vedere corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor.
Din declarațiile martorilor F., C., D., E., F., care se coroborează cu cele ale apelantului inculpat, și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că elementul material al infracțiunii de conflict de interese s-a concretizat în ambele modalități prevăzute de lege, întrucât, pe de o parte, a existat acțiunea apelantului de semna o convenție civilă cu fiica sa B., având ca obiect prestarea de activități în cadrul biroului său parlamentar (varianta îndeplinirii actului sancționat de textul art. 2531 C. pen. anterior), iar pe de altă parte, s-au probat acțiunile apelantului de a participa la luarea unei decizii în baza căreia fiica sa a fost încadrată cu contract de muncă la biroul său parlamentar, realizând venituri salariale plătite din bugetul Camerei Deputaților, prin formularea cererii, propunerea și avizarea contractului individual de muncă pe durată determinată din 15 februarie 2010, apelantul prevăzând urmările actelor sale și urmărind, deopotrivă, producerea acestora.
În examinarea criticilor formulate de apelantul inculpat se constată că prin angajarea fiicei sale, inculpatul A. nu a făcut altceva decât să direcționeze banii publici, aflați la dispoziția sa, către un membru al familiei sale, iar datorită acestui interes personal de natură patrimonială, este îndeplinită condiția legală constând în neîndeplinirea atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de deputat în Parlamentul României, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnității publice.
Astfel, se constată că la propunerea și cu avizul inculpatului a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din circumscripția electorală nr. 21 din Harghita, fiica sa B., în funcția de șef cabinet, aceasta fiind remunerată din bani publici, fiind întrunit, așadar, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese.
Relevanță în acest sens prezintă declarațiile martorilor F., D., E. care au arătat, în esență, că formularea propunerii de angajare la biroul parlamentar ținea exclusiv de voința deputatului în cauză, ei neavând competența de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie ori situații de incompatibilitate sau de conflict între deputat și persoana propusă pentru angajare. Martorii au mai arătat că propunerea de angajare era însoțită de toate documentele necesare semnării contractului de prestări servicii, acesta fiind de altfel semnat de parlamentar.
Prin urmare, în condițiile în care dreptul de a formula propunerile de angajare, de a încheia contracte civile în cadrul biroului său parlamentar aparținea exclusiv inculpatului, este evidentă intenția frauduloasă a acestuia de a acționa în interesul direct al familiei sale, în vederea obținerii de foloase materiale din bugetul Camerei Deputaților, beneficiara acestor venituri fiind fiica sa.
Sub aspectul laturii subiective, contrar susținerilor inculpatului, instanța de control judiciar reține că infracțiunea de conflict de interese se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, făptuitorul prevăzând că prin activitatea îndeplinită se realizează un folos material (patrimonial) în patrimoniul uneia dintre persoanele menționate în textul de lege, aducând astfel atingere relațiilor de serviciu și bunului mers al unității publice, urmărind sau acceptând un asemenea rezultat.
Inculpatul A. a acționat cu intenția de a-și avantaja un membru al familiei sale în obținerea de foloase materiale (patrimoniale) din fondurile Camerei Deputaților, beneficiarul acestor venituri (salariile încasate) fiind fiica sa.
Modalitatea și împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, coroborate cu scopul urmărit prin incriminarea conflictului de interese constând în asigurarea unei comportări corecte a funcționarului public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în afara unor interese personale, conduc la concluzia că faptele prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin urmare, cât timp legea penală incriminează angajarea rudelor realizată strict de către deputați și senatori (între alții) în cadrul birourilor lor parlamentare, împrejurarea existenței altor categorii de persoane ce exercită atribuții generice în legătură cu angajarea personalului la Camera Deputaților sau la Senat nu îi exonerează pe deputați și senatori de răspundere penală, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt și singurele persoane apte să cunoască cu exactitate gradul de rudenie al persoanelor angajate la inițiativa și cu avizul lor.
În consecință, câtă vreme conduita reproșată apelantului s-a înscris în atribuțiile stabilite în competența sa prin normele anterior menționate, instanța de control judiciar va respinge ca neîntemeiate criticile formulate de acesta.
Reținând vinovăția inculpatului A. în comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.
În acest context, în ceea ce privește proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că în cauză, nu s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. anterior, nefiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce țin de faptele comise și de persoana inculpatului, situație în care a fost stabilită o sancțiune penală greșit individualizată, inaptă să asigure realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.
În concret, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reține că necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermității care nu echivalează cu aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ - preventivă, ceea ce prima instanța nu a evaluat și aplicat corect.
Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, arată că, atunci când aplică pedeapsa, instanța de judecată trebuie să evalueze, pe de o parte, elementele ce țin de materialitatea faptei în sine, iar, pe de altă parte, datele referitoare la persoana inculpatului, numai examinate împreună aceste aspecte putând conduce la stabilirea în concret a periculozității sociale a celui pe care pedeapsa este chemată să-l reeduce.
Or, în cauză, față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și datele ce caracterizează persoana inculpatului (reținute, de altfel, chiar în cuprinsul hotărârii apelate), conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și atitudinea sa procesuală corespunzătoare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că se justifică reducerea cuantumului pedepsei stabilită de instanța de fond inculpatului A.
Din altă perspectivă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, consideră că durata procedurii, calculată de la data epuizării activității infracționale (2012) sau a actului de începere a urmăririi penale (2012), trebuie să se reflecte în modul de individualizare a pedepsei și generează reducerea cuantumului acesteia, precum și orientarea spre o modalitate de executare a pedepsei mai puțin severă.
În raport cu toate aceste elemente legate de fapta comisă și de persoana inculpatului Înalta Curte, Completul de 5 judecători, apreciază că stabilirea unei pedepse într-un cuantum situat spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen. anterior, este îndestulătoare pentru a îl determina pe inculpatul din prezenta cauză să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, realizându-se, astfel, scopul pedepsei, așa cum este reglementat de art. 52 C. pen.
Prin urmare, pentru considerentele, și în limitele, mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va admite apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 1011 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014 va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Va reduce pedeapsa stabilită inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.
Totodată, va înlătura dispozițiile art. 861 și următoarele C. pen. anterior cu toate consecințele, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.
În baza art. 81, 82 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii.
I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței apelate se vor menține celelalte dispoziții ale acesteia.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 1011 din data de 20 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2014.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Reduce pedeapsa stabilită inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.
Înlătură dispozițiile art. 861 și următoarele C. pen. anterior cu toate consecințele.
Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.
În baza art. 81, 82 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2016.
Procesat de GGC - NN