Decizia nr. 904/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Timișoara, prin Primarul Municipiului Timișoara, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 57 din 27 ianuarie 2014 și obligarea acestuia la soluționarea pe fond a contestației din 10 decembrie 2013, înregistrată la sediul ministerului în 30 decembrie 2013.
1.2. Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 182 din 23 iunie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Timișoara, prin Primar, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că în mod eronat instanța de fond a reținut incidența în cauză a prevederilor Ordinului nr. 2544/2013 întrucât acest ordin este nelegal deoarece contravine dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 14/2013, art. 43, 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011.
Acest ordin cu forță juridică inferioară nu putea institui o procedură de contestare administrativă, inclusiv în ceea ce privește termenele de formulare și înregistrare a contestațiilor, care să contravină actelor juridice cu forță juridică superioară.
Susține recurenta că în mod greșit i-a fost respinsă contestația administrativă ca tardivă, deoarece aceasta a fost înregistrată în termenul de 30 de zile prev.de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefundat, combătând criticile recurentei.
1.4. Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursurile și a fixat termen pentru judecata acestora.
2. Soluția și considerentele Înaltei Curți Înalta Curte analizând recursul în raport de motivul invocat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamantul Municipiul Timișoara a formulat acțiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 57 din 27 ianuarie 2014 și obligarea acestuia la soluționarea pe fond a contestației din 10 decembrie 2013, înregistrată la sediul ministerului din 30 decembrie 2013.
Prin decizia nr. 57 din 27 ianuarie 2014, a fost respinsă ca tardiv formulată contestația U.A.T. Municipiul Timișoara împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată prin adresa nr. 85969 din 27 noiembrie 2013, reținându-se că reclamanta nu a respectat termenul de 10 zile prevăzut de disp. art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 2544 din 30 august 2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 14/2013.
Ordinul nr. 2244/2013 a fost emis în temeiul art. 9 din O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitate cu legislația din domeniul achizițiilor publice și al art. 12 alin. (7) din H.G. nr. 1/2013 privind organizarea și funcționarea M.D.R.A.P.
De asemenea, prin acest ordin, în cuprinsul art. 3 alin. (6), (7) s-a prevăzut că „(6) Beneficiarul poate contesta nota prevăzută la alin. (2) lit. f), comunicată potrivit alin. (5) în termen de 10 zile de la comunicare. Contestația se depune la registratura Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice însoțită de documente doveditoare, și va fi înaintată spre analiză și soluționare Serviciului Soluționare Contestații nereguli fonduri europene. (7) Contestația prevăzută la alin. (6) se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare; Serviciul soluționare contestații nereguli fonduri europene comunică decizia de soluționare beneficiarului în termen de 5 zile de la aprobarea de către ordonatorul principal de credite”.
După cum se constată, dispozițiile art. 3 alin. (6) și (7) din ordinul menționat, stabilesc un termen de 10 zile în ceea ce privește contestarea notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice.
Conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011: alin. (1): „Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maxim 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță…; alin. (3): „Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlul de creanță”.
Potrivit art. 50 alin. (1) și (6) din O.U.G. nr. 66/2011: „(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz”. (6) „Decizia autorității se va comunica debitorului în termen de 5 zile lucrătoare de la pronunțare”.
Din analiza comparativă a dispoziției legale citate, rezultă că doar termenul de contestare este diferit în procedura contestației administrative reglementată de Ordinul nr. 2544/2013 față de procedura contestației administrative prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
Necontestat este faptul că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 12 februarie 2013 s-au stabilit în sarcina recurentei-reclamante corecțiile financiare.
După cum se constată, nu s-a schimbat natura creanțelor bugetare cuprinse în acest titlu de creanță care a făcut obiectul solicitării reclamantei în temeiul O.G. nr. 14/2013.
Din întreaga economie a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cât și în mod expres din cuprinsul dispozițiilor art. 4 și art. 13 din acest act normativ, rezultă că dispozițiile actelor normative trebuie să respecte principiul ierarhiei actelor normative și să existe o integrare a actului normativ în sistemul legislativ, scop în care trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior cu care se află în conexiune.
Or, dispozițiile art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 2544/2013 nu respectă această cerință întrucât, deși instituie o procedură identică cu cea prevăzută în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește contestația administrativă, prevede un termen de 10 zile de la comunicare pentru contestarea notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 care este diferit de termenul de 30 de zile prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ de nivel superior, deși natura creanței bugetare nu a suferit nicio modificare.
În acest context, în raport de dispozițiile art. 4 și 13 din Legea nr. 24/2000 este evident că Ordinul nr. 2544/2013 se află în conexiune cu O.U.G. nr. 66/2011, a cărei conexiune cu O.G. nr. 14/2013 nu poate fi ignorată/înlăturată, astfel că dispozițiile ordinului menționat încalcă principiul ierarhiei actelor juridice instituind un termen diferit față de cel prevăzut în art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, deși legiferează în aceeași materie, respectiv cea a creanțelor bugetare privind corecțiile financiare stabilite prin titluri de creanță.
În consecință, este vădită nelegalitatea art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 2544/2013, astfel că autoritatea pârâtă în mod greșit a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantă în raport de aceste dispoziții a căror legalitate a fost contestată de reclamantă și în primul ciclu procesual.
De asemenea, aplicarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3 alin. (6) din Ordinul nr. 2544/2013 afectează substanța dreptului, astfel că instanța de recurs reține că în mod greșit contestația a fost respinsă ca tardivă.
Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentința recurată, va admite acțiunea formulată de reclamant, va anula decizia nr. 57/2014 și va obliga autoritatea pârâtă să soluționeze pe fond contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Municipiul Timișoara, prin Primar, împotriva sentinței nr. 182 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Timișoara, prin Primar.
Anulează decizia nr. 57 din 27 ianuarie 2014 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și obligă autoritatea pârâtă să soluționeze pe fond contestația.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2016.