Decizia nr. 1/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/86/2010 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenienta A. împotriva sentinței civile nr. 743 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, în același dosar, în soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin care reclamanții B., C., D. și E. au solicitat anularea dispoziției primarului municipiului Rădăuți, de respingere a notificării nr. 596 din 12 noiembrie 2001 formulată de autoarea acestora, numita F. și. restituirea în natură a imobilelor ce au făcut obiect al respectivei notificări, situate în raza teritorială a municipiului Rădăuți, județul Suceava.
Totodată, au fost admise apelurile declarate de reclamanți și de pârâta SC G. SA Rădăuți împotriva aceleiași sentințe și, în consecință, a fost desființată, în parte, sentința civilă nr. 743 din 3 aprilie 2015 a Tribunalului Suceava, în sensul că, menținând dispozițiile de respingere a excepțiilor, de respingere ca neîntemeiate a cererilor de intervenție în interes propriu și de obligare a pârâtei Primăria municipiului Rădăuți la plata cheltuielilor de judecată, a fost trimisă cauza la instanța de fond în vederea rejudecării.
La data de 19 iulie 2016, reclamanții B., C., D. și E. au formulat cerere de completare/lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/86/2010, în temeiul dispozițiilor art. 442-444 din N.C.P.C., solicitând a se preciza care sunt limitele rejudecării, respectiv rejudecarea în întregime a cauzei sau în limitele admiterii apelului.
Reclamanții au susținut că instanța de apel a decis trimiterea cauzei spre rejudecare fără a fixa limitele rejudecării, astfel că instanța de fond, fără indicații din partea instanțe! de control, a stabilit prin încheiere limite și a scos din dosar părți, prejudiciind interesele reclamanților.
Prin Încheierea nr. 6 din 20 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția l civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petenți.
Instanța a reținut că, în raport de motivarea cererii, solicitarea reclamanților vizează lămurirea dispozitivului deciziei, iar nu completarea lui, fiind incidente dispozițiile art. 443 C. proc. civ. în temeiul cărora părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire Ia înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.
În ceea ce privește dispozitivul Deciziei nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată în apel, curtea a apreciat că termenii utilizați Ia întocmirea acestuia sunt clari și lipsiți de echivoc, referindu-se ia respingerea apelului intervenientei A. și admiterea apelurilor declarate de pârâta SC G. SA, Rădăuți și de reclamanți, cu menținerea anumitor dispoziții din sentință. De asemenea, din motivarea deciziei rezultă considerentele avute în vedere de instanța de apel la pronunțarea acestei soluții, inclusiv scopul trimiterii cauzei spre rejudecare.
A mai reținut instanța că, dacă petenții au nemulțumiri în legătură cu modul în care instanța de fond a procedat la instrumentarea cauzei în rejudecare, aceștia au la îndemână calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii ce urmează a fi pronunțată în dosar, însă instanța care a pronunțat decizia de casare nu poate interveni, în sensul dorit de reclamanți prin cererea de lămurire, pentru a cenzura măsurile procesuale dispuse de instanța de trimitere, acest fapt echivalând cu o ingerință în activitatea de judecată a instanței de fond.
Prin recursul declarat ia data de 29 septembrie 2016 împotriva Încheierii nr. 6 din 20 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția I civilă, petenții au apreciat că, în mod greșit, a fost respinsă cererea având ca obiect lămurire dispozitiv, în condițiile în care în cuprinsul Deciziei nr. 961/2015 din 02 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava nu sunt indicate limitele trimiterii cauzei spre rejudecare.
În primul rând reclamanții au arătat că, prin apelul declarat, au solicitat restituirea în natură a întregii suprafețe a parcelelor nr. 4245/1, 4246, 4247, invocând, în sinteză, că imobilele identificate din C.F. a com. cadastrale Rădăuți, analizate împreună cu p.v. 3139, p.v., 3136/5, p.t. 4246 din C.F. 4943 a corn. cad. Rădăuți, întrucât au format un trup compact, au fost preluate tara titlu. De altfel, parcelele 2693, 4245/1 și 4247 sunt înscrise și în prezent în C.F. 4484, iar parcela 3139 din C.F. 4943, în favoarea autorilor reclamanților, A.A. și B.B., intabulați în anul 1929.
De asemenea, parcelele nr. 3136/5 (cu hala în prezent demolată) și 4246 din C.F. 4944 sunt înscrise în favoarea Statului Român-Ministerul Agriculturii în temeiul sentinței civile nr. 3489 din 21 octombrie 1961 a Judecătoriei Rădăuți, prin preluare de la alte persoane decât autorii reclamantului, ceea ce echivalează cu o preluare iară titlu.
Au susținut reclamanții că restituirea în natură se impune pentru motivul că parcelele 5083/8, 5083/9 si 5083/10 se suprapun parțial cu parcelele 4247, 4246 și 4245/1, proprietatea autorilor reclamanților, așa cum rezultă din expertiza C.C. efectuată în cauză.
Cum SC G. SA nu a dobândit cu titlu valabil parte din parcelele 4247, 4246 si 4245/1 (lipsa completă a titlului), pentru care nu s-a dispus restituirea, rezultă că se impune restituirea în natură a întregii suprafețe a acestor parcele.
Mai susțin reclamanții că instanța de fond, în rejudecare, le-a respins înserarea ca obiectiv al expertizei topo-cadastrale a com. cad. Rădăuți, întrucât au format un trup compact, deși este evident că au făcut obiect al apelului, motiv pentru care se impune lămurirea dispozitivului hotărârii în acest sens.
În al doilea rând, reclamanții au arătat că solicitarea lor privitoare la lămurirea dispozitivului se datorează și faptului că instanța de apel a decis că trimite cauza spre rejudecare fără a fixa Urnite, înțelegându-se că este vorba despre întreaga cauză, iar nu parțial. Or, instanța de fond a stabilit, prin încheiere, limite și a scos din dosar părți, tară ca instanța de apel să fi stabilit aceasta.
În al treilea rând, reclamanții au susținut că nu poate fi reținut nici considerentul exprimat prin Încheierea nr. 6 din 20 septembrie 2016, în sensul că dacă au nemulțumiri în legătură cu modul în care instanța de fond a procedat la instrumentarea cauzei în rejudecare, au ia îndemână calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii ce urmează a fi pronunțată în dosar. Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanțelor încă din 2007, iar motivarea instanței de apel este străină cauzei, aceasta având de analizat dacă dispozitivul Deciziei nr. 961/2015 este clar și neechivoc.
S-a mai susținut că dispoziția instanței în sensul trimiterii cauzei la instanța de fond, în vederea rejudecării, Iară a se preciza în ce limite să se facă rejudecarea, este de natură să creeze nelămuriri Instanței de fond și părților și împiedică punerea în executare a sentinței civile nr. 743 din 03 aprilie 2015 sub aspectele ramase definitive. Astfel, Serviciul arhivă al Curții de Apel Suceava a refuzat cererea reclamanților de învestire cu formulă executorie a respectivei sentințe, dat fiind faptul că a fost dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare, iar prevederea se aplică întregii cauze.
Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că litigiul în care a fast pronunțată Decizia civilă nr. 961 din 2 decembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția l civilă, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 14 august 2007, sub nr. x/86/2007, dată în raport cu care, în temeiul art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică mimai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", sunt aplicabile în cauză dispozițiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimatele H., I. și A., în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 298 și art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, ca nefondată, având în vedere următoarele considerente.
Se reține că intimatele au invocat nulitatea recursului promovat de petenții B., C., D. și E., în raport de dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., în temeiul cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, între altele, domiciliul sau reședința părților și respectiv, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
în ceea ce privește nulitatea ce se raportează la lipsa indicării domiciliului, invocate de intimatele H. și I., Înalta Curte reține că, pe tot parcursul judecării Dosarului de fond, înregistrat inițial cu nr. x/86/2007 la Tribunalul Suceava, renumerotat în rejudecare sub nr. x/86/2010, reclamanții B., C., D. și E., având domiciliul în străinătate, au indicat, în raport de dispozițiile art. 1141 alin. (4) C. proc. civ., domiciliul din România unde au înțeles să le fie comunicate actele de procedură pe parcursul judecării cauzei, respectiv sediul profesional al avocatului ce i-a reprezentat în cauză.
Or, domiciliul procesual ales pe parcursul judecării cauzei a fost păstrat și pe parcursul judecării cererii de lămurire dispozitiv ce face obiect al dosarului de față, fiind indicat în cuprinsul cererii de recurs formulate, motiv pentru care Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. care să atragă nulitatea recursului pentru motivul neindicării domiciliului părților recurente.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși recurenții nu au încadrat din punct de vedere formal motivele de recurs invocate în prevederile art. 304 C. proc. civ., acestea sunt susceptibil de a fi subsumate în parte, în legătură cu critica privind respingerea cererii de lămurire dispozitiv, în dispozițiile art. 2811 C. proc. civ., recurenții invocând faptul că, deși erau incidente prevederile legale privind lămurirea hotărârilor judecătorești, instanța a respins, greșit, cererea formulată.
Pentru considerentele mai sus-arătate, văzând și dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, excepția invocată de intimate.
Înalta Curte, urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de petenții B., C., D. și E., având in vedere următoarele considerente:
Se reține că, în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. "(…) În cazul în care simt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".
Aceasta procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți în Înțelegerea și/sau executare. Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul hotărârii, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește.
Înalta Curte constata că instanța de apel a reținut, corect, că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 2811 alin, (1) C. proc. civ., dispozitivul Deciziei nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, nefiind susceptibil de lămuriri.
Se reține că, prin sentința civilă nr. 743 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava in al doilea ciclu procesual, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile privind tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată și cea privind inadmisibilitatea acțiunii constând în decăderea reclamanților din dreptul de a se adresa instanței; au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile privind lipsa calității juridice procesuale pasive a pârâtei SC G. SA Rădăuți și cea privind inadmisibilitatea acțiunii invocate de această pârâtă; a fost admisă, în parte, acțiunea civilă având ca obiect Legea nr. 10/2001 formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Rădăuți, prin primar, J., K., I., H., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., SC G. SA Rădăuți, intervenienții în nume propriu fiind X. (decedat), Z., moștenitor după X., A. și Y.; a fost desființată, în parte, dispoziția nr. 1321 din 09 iulie 2007 emisă de primarul municipiului Rădăuți; a fost dispusă restituirea în natură către reclamanți a următoarelor imobile: suprafața de 2.981 mp identică cu parte din p.f. 4247 din cartea funciară 4484 a comunei cadastrale Rădăuți; suprafața de 39.76 mp teren identică parte din p.f. 4245/1 din C.F. 4484 a com. cadastrale Rădăuți; suprafața de 1.195 mp identică cu parte din p.v. 35/1, p.f 72/1 și p.f. 72/10 din C.F. 23032 a com. cadastrale Rădăuți, situată în mun. Rădăuți, terenuri identificate de expert C.C.; corpurile de clădire situate în mun. Rădăuți, jud. Suceava, identificate de expert D.D., după cum urmează: C3 - casă de locuit, C4 - casă de locuit, C5 - magazie, C6 - șopron, C7 - WC, precum și construcțiile deținute de Y. -30,18 mp, T. - li, 60 mp și X. - 9,30 mp, din corpurile de clădire C.8-1 l-magazie;
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri compensatorii sub formă de puncte, conform art. 16 și art. 231 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013, pentru următoarele imobile: suprafața de 6.204 mp identică cu parte din p. 5083/8 înscrisă în C.F.E. 30755, Rădăuți; p. 5083/9 înscrisă în C.F.E. 30756 Rădăuți și p. 5083/10 înscrisă în C.F.E. 30757 Rădăuți; p.f. 4117/2 din C.F. 3077 a comunei cadastrale Rădăuți în suprafață de 2111 mp situată la locul numit Luncă; suprafața de 1.761 mp teren identică cu parte din p.f. 35/1, p.f. 72/10 din cartea funciară 2032 a com. cadastrale Rădăuți, situată în mun. Rădăuți, jud. Suceava; p.f. 4.190 din cartea funciară 7368 a comunei cadastrale Rădăuți, în suprafață de 7.920 mp, situată la locul numit Luncă; imobilele construcții situate în mun. Rădăuți, identificare de expert D.D., cu CI - casă de locuit, C2 - casă de locuit șl parte din corpul C8-11, respectiv spațiile deținute de A., K., H. și J.; a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții A., Z., Y. și X., continuat de Z.; a admis în parte cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecata; a obligat pârâta Primăria Municipiului Rădăuți să plătească reclamanților suma de 19.187,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu gradul de admitere a pretențiilor formulate.
Instanța de fond a reținut că, prin Decizia civilă nr. 60 dinl2 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în primul ciclu procesual, a fost admis apelul reclamanților, precum și al pârâtei Primăria municipiului Rădăuți împotriva sentinței civile nr. 328 din 16 februarie 201.0 a Tribunalului Suceava, fiind desființată sentința civilă atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
A mai reținut tribunalul că, în virtutea principiilor in pejus și nan omisso medio, cum niciunul din pârâți nu a contestat sentința civilă nr. 328 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, pronunțată în cauză, în primul ciclu procesual, sub aspectul drepturilor câștigate de reclamanți rezultă că, în rejudecare, aceștia nu pot obține mai puține drepturi decât cele obținute prin sentința civilă pe care doar ei au contestat-o. Totodată, partea din dispozitivul sentinței civile nr. 328 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Suceava, ce nu a fost contestată în apel de nici una dintre părți, se bucură de autoritatea de lucru judecat.
Tribunalul a concluzionat că, în rejudecare, trebuie să se limiteze numai la a reanaliza pretențiile reclamanților privind restituirea în natură a imobilelor terenuri pentru care nu au obținut o soluție de restituire în natură în primul ciclu procesual și pentru care au declarat apel în cauză, în ai doilea ciclu procesual, respectiv: a). Bunul imobil situat în mun. Rădăuți, din C.F. 2032a, având o suprafață de 2.956 mp a fost preluat tară titlu valabil, prin Decretul nr. 92/1950. b). Imobilul identificat cu p.v. 2693, pf. 4245/1 și pf. 4247 din C.F. 4484 a corn. cad. Rădăuți, analizat împreună cu p.v. 3139, pv.3136/5, pf. 4246 din C.F. 4943 a com. cad. Rădăuți, întrucât au format un trup compact au fost preluate fără titlu. c). Imobilul identificat eu pf.4.190 din C.F. 7368 a corn. cad. Rădăuți a fost preluat fără titlu și împroprietărit numitul Popescu Petru în baza Legii nr. 18/1991 fără ca acesta să dețină titlu de proprietate pentru suprafața de 4.920 mp ce a aparținut autorilor reclamanților, d). Imobilul identificat cu pf. 4117/2 din C.F. 3077 a com. cad. Rădăuți a fost preluat fără titlu în baza sentinței civile nr. 1823/1965 prin preluare de la autorii reclamanților și împroprietărit numitul E.E., în baza Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de proprietate pentru suprafața de 2.111 mp ce a aparținut autorilor reclamanților - TP nr. 218/1993.
În raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, ce instituie așadar, regula potrivit căreia imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, de la care există excepțiile expres și limitativ reglementate prin art. 10 alin. (2) - (5) din lege, precum și față de raportul de expertiză administrat în cauză, instanța a admis cererea formulată de reclamanți, în parte, conform celor sus arătate.
Prin Decizia civilă nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenienta A. împotriva sentinței nr. 743 din 03 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, urmare a admiterii apelurile declarate de reclamanți și de pârâta SC G. SA Rădăuți, împotriva aceleiași sentințe, a fost desființată, în parte, sentința civilă nr. 743 din 3 aprilie 2015 a Tribunalului Suceava, în sensul că, menținând dispozițiile de respingere a excepțiilor, de respingere ca neîntemeiate a cererilor de intervenție în interes propriu și de obligare a pârâtei Primăria municipiului Rădăuți la plata cheltuielilor de judecată, a fost trimisă cauza la instanța de fond în vederea rejudecării.
În privința apelului declarat de A., instanța a reținut, în sinteză, că a fost analizată cererea sa de intervenție în interes propriu, neanalizată în primul ciclu procesual, iar nu și cea în interesul Primăriei Municipiului Rădăuți, la a cărei judecata a renunțat. Curtea a mai reținut că, în mod corect, în sentința atacată, s-a reținut că, deși prin sentința civilă nr. 328 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Suceava din primul ciclu procesual a fost restituită reclamanților parte din imobilul identic cu parcela 35/1 din C.F. 2032 a com. cad. Rădăuți, fără ca acest imobil să fi tăcut obiectul notificării, intervenienta nu a declarat apel, o repunere în discuție a criticilor sale încălcând principiul „omisso medio".
În ce privește apelul pârâtei SC G. SA, Curtea a constatat că aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă prin încheierea din data de 26 iunie 2012 a Tribunalului Suceava, la cererea apărătorilor reclamantei, moment de la care această parte a dobândit dreptul de a-și formula apărări, de a invoca excepții și de a combate pretențiile formulate împotriva sa, iar după pronunțarea hotărârii, dreptul de a declara calea de atac prevăzută de lege.
În raport de această împrejurare, statuările instanței de fond în ce privește incidența principiului „nou reformatto în pejus" la pronunțarea soluției după casare, cu motivarea că SC G. SA Rădăuți nu a declarat apel împotriva hotărârii de fond în primul ciclu procesual, sunt nefondate, conducând la pronunțarea unei soluții nelegale, prin încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil în urma nerespectării principiului contradictorialității care guvernează procesul civil. Nedeclararea căii de atac de către SC G. SA nu a fost opțiunea părții, ci a fost consecința faptului că societatea nu avea calitatea de parte în proces la instanța de fond, neavând nici legitimarea procesuală sau posibilitatea legală de a declara apel împotriva sentinței din primul ciclu procesual.
În consecință, Curtea a apreciat că pârâtei SC G. SA Rădăuți i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar aplicarea dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. s-a făcut cu înfrângerea dreptul fundamentai al pârâtei. Apelul declarat de reclamanți a fost admis doar pentru a se asigura o soluționare unitară a cauzei.
Curtea a arătat, totodată, că menține dispozițiile de respingere, ca neîntemeiate, a excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC G. SA și cea privind inadmisibilitatea acțiunii, invocate de această pârâtă, pentru motivele indicate în considerentele deciziei.
În ceea ce privește excepțiile invocate de apelanta-intervenientă A., reiterate prin motivele de apel, soluția de respingere a acestora a fost menținută pentru motivele avute în vedere la respingerea apelului declarat de parte.
A mal arătat curtea că au fost menținute și dispozițiile referitoare la respingerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de Z., Y. și X., prin moștenitor Z., precum și dispozițiile referitoare la obligarea pârâtei Primăria Rădăuți la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a faptului că aceste părți nu au declarat apel în cauză.
Totodată, instanța de apel a dat îndrumări instanței de recurs în sensul că, cu ocazia rejudecării, să aibă în vedere faptul că s-a adus în discuție existența unei hotărâri judecătorești emise în baza Legii nr. 18/1991 cu privire la suprafețe de teren care fac obiectul prezentului dosar, precum și faptul că raportul de expertiză avut în vedere de Instanță la soluționarea cauzei este întocmit în 2009, urmând a se analiza oportunitatea efectuării unui nou raport de expertiză în cauză, pentru a se avea în vedere noua situație juridică a terenurilor.
Din cele sus-reținute, se constată că dispozitivul deciziei menționate este clar și nu lasă loc de interpretări, în sensul că a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru motivele arătate în cuprinsul hotărârii, dispozitivul fiind lămurit prin considerentele deciziei pronunțate.
Astfel, din istoricul soluționării cauzei, reiterat prin considerentele deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, dar și din restul argumentelor invocate prin Decizia nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în Dosarul nr. x/86/2010, rezultă care este partea din cererea introductivă de instanță ce a fost irevocabil soluționată și limitele de care este ținută instanța de fond, în rejudecare.
Prin urmare, soluția de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 961 din 2 decembrie 2015, prin Încheierea nr. 6 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, este legală, nefiind întrunite condițiile art. 2811 C. proc. civ. pentru a admite cererea formulată.
Înalta Curte mai constată că, prin motivele de recurs, petenții invocă îndreptățirea lor la restituirea în natură a unor părți din imobilele deținute de SC G. SA, motive care privesc fondul cererii de chemare în judecată și care nu pot fi analizate nici de instanța ce a soluționat cererea de lămurire dispozitiv, nici de instanța de recurs, ci numai de instanța de trimitere, în măsura în care au făcut obiect al apelului soluționat prin Decizia nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
De altfel, instanța de apel a reținut corect, prin încheierea pronunțată, faptul că nemulțumirile privind fondul litigiului sau modul în care instanța de trimitere va rejudeca în raport de limitele stabilite de instanța de apel nu poate fi soluționată pe calea deschisă de prevederile art. 2811 C. proc. civ., aspectele invocate reprezentând probleme de fond ale cauzei ce nu pot fi soluționate decât de instanța de trimitere, precum și în cadrul căilor de atac reglementate de lege promovate împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, în rejudecare.
Nu se poate proceda, prin intermediul instituției juridice reglementate de dispozițiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., la o analizare sau evaluare a chestiunilor ce vor fi deduse judecății în cadrul dezbaterii pe fond a cauzei.
De altfel, dacă instanța de apel, în soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului, s-ar pronunța asupra aspectelor invocate, ar face de prisos însăși trimiterea spre rejudecare a cauzei și ar goli de conținut rațiunea ce a justificat trimiterea cauzei spre rejudecare cauza, încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
În ultimă instanță, Înalta Curte reține că împrejurarea că reclamanții nu pot să obțină investirea cu formulă executorie a hotărârilor pronunțate în cauză, pentru aspectele irevocabile din conținutul acestora, nu se datorează lipsei de claritate a dispozitivului Deciziei nr. 961 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ci faptului că litigiul, în întregul său, nu a fost soluționat în mod irevocabil, pentru a se stabili care este partea „căzută în pretenții" conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru toate aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca ne fondat, recursul declarat de petenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de patenții B., C., D. și E. împotriva Încheierii nr. 6 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 ianuarie 2017.