Decizia nr. 104/2015
Deliberând asupra prezentului recurs;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe;
1. Cadrul procesual;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. unic x/59/2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.: anularea Deciziei nr. 17780 din 01 august 2011 de soluționare a contestației administrative formulate de SC A. SRL Băile Herculane, admiterea contestației și anularea procesului verbal de constatare din 23 iunie 2011 și a Notei de control Departamentul pentru Luptă Antifraudă din 2010, cu consecința menținerii Contractului de finanțare din 23 martie 2007 (inclusiv a anexelor acestuia) și a anulării obligației de restituire a plăților, dobânzilor și a penalităților, fără cheltuieli de judecată.
2. Soluția instanței de fond;
Prin Încheierea de ședință din data de 13 decembrie 2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C., judecata continuând între SC A. SRL în calitate de reclamantă și B., în calitate de pârâtă.
Prin sentința nr. 345 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, D., în contradictoriu cu pârâta B., reținându-se că excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a SC A. SRL invocată de pârât (astfel cum a fost recalificată de instanță excepția lipsei calității procesuale active) trebuie respinsă, deoarece acțiunea a fost confirmată de administratorul judiciar al reclamantului, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. pe capătul de cerere privind anularea Notei de control din 2010 întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât actul contestat nu este întocmit de pârâtă.
Cu privire la fondul pricinii, curtea de apel a reținut că, între pârâta B., în calitate de Autoritate contractantă, si SC A. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare din 23 martie 2007 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a Proiectului „Investiție nouă, pensiune turistică a SC A. SRL în orașul Băile Herculane jud. Caras Severin".
Departamentul pentru Lupta Antifraudă a procedat la verificarea modului de obținere, derulare și utilizare a fondurilor alocate prin Programul Sapard pentru proiectul asumat de reclamanta SC A. SRL, ulterior pârâta B. fiind informată de către Departamentul pentru Luptă Antifraudă cu privire la aspectele constatate prin Nota de control din data de 20 aprilie 2011.
În baza Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control din 27 aprilie 2011, aprobată de Directorul General al B., s-a procedat la efectuarea unui control documentar ce a avut drept scop luarea măsurilor ce se impun ca urmare a constatărilor cuprinse în nota de control emisă de Departamentul pentru Luptă Antifraudă.
Pârâta a întocmit la 21 iunie 2011 Procesul verbal de constatare înregistrat din 23 iunie 2011, prin care a constatat că, la data controlului, proiectul era finalizat, plățile fiind efectuate în totalitate, că - în vederea implementării proiectului asumat, reclamanta SC A. SRL a încheiat o serie de contracte de achiziții pentru servicii, bunuri și lucrări de construcții care au fost verificate de Departamentul pentru Luptă Antifraudă, această autoritate constatând că au fost încălcate, atât prevederi ale legii penale, cât și anumite dispoziții contractuale, dispunându-se sesizarea Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, pentru aspectele penale, precum și a pârâtei B. pentru recuperarea sumelor plătite necorespunzător.
În urma verificărilor proprii, pârâtul B. a confirmat constatările Departamentul pentru Luptă Antifraudă și a întocmit procesul verbal de constatare din 23 iunie 2011 prin care a stabilit în sarcina reclamantului obligația de restituire a sumei de 279.245,87 lei, reținând că au fost încălcate următoarele prevederi contractuale:
- prevederile pct. 3, cap. II ”Conformitatea dosarului de achiziții” Anexa IV - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii Măsurilor 1.1, 3.1, 3.4 la Contractul-cadru și Ghidul solicitantului, deoarece procedura de atribuire a contractului de servicii privind pregătirea dosarului de finanțare, procedura de atribuire a contractului de servicii privind elaborarea documentațiilor și avizelor necesare proiectării, procedura de atribuire a contractului de achiziționare a mobilierului și a aparaturii electrocasnice și procedura de atribuire a contractului de lucrări nu s-au desfășurat în realitate, documentele aferente (procesul verbal de adjudecare din 05 aprilie 2006 și Declarația de obiectivitate și confidențialitate din 21 februarie 2007; procesul verbal de adjudecare din 13 aprilie 2006 și Declarația de obiectivitate și confidențialitate din 21 februarie 2007; procesul verbal de adjudecare din 21 februarie 2007 și Declarația de obiectivitate și confidențialitate din 21 februarie 2007; cererile de ofertă nr. 1, 2 și 3 din data de 01 februarie 2007, ofertele, procesul verbal de adjudecare din 19 februarie 2007, contractul de lucrări și Declarația de obiectivitate și confidențialitate din 21 februarie 2007) prezentând suspiciuni de fals (pct. 1-3 și 5 din concluziile procesului verbal de constatare);
- prevederile cap. I Prevederi generale, Anexa IV la Contractul-cadru, întrucât ofertele participante la procedura de achiziție lucrări prezintă suspiciuni de fals, încălcându-se principiul celor 3 oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori (pct. 4 din concluziile procesului verbal de constatare);
- prevederile art. 1 alin. (1) Anexa I Prevederi generale la Contractul-cadru și Ghidul solicitantului: „Beneficiarul trebuie să asigure executarea Proiectului în conformitate cu prescrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare aprobată", întrucât nu au fost respectate detaliile tehnice cu privire la construcția pensiunii din studiul de fezabilitate și proiectul tehnic întocmite de SC E. SRL Timișoara (pct. 6 din concluziile procesului verbal de constatare);
- prevederile Anexei II la Contractul-cadru și Ghidul solicitantului, întrucât la locul justiției nu există panoul de publicitate privind cofinanțarea proiectului cu participarea Uniunii Europene, conform prevederilor contractului încheiat de beneficiar cu B. (pct. 7 din concluziile procesului verbal de constatare);
- prevederile art. 15 alin. (1) din Anexa I Prevederi generale la Contractul-cadru și Ghidul solicitantului („Beneficiarul trebuie să țină înregistrări contabile sistematice și precise referitoare la executarea contractului. Sistemul contabil utilizat va urma procedurile dictate de uzanțele profesionale. Pentru fiecare proiect trebuie ținută o evidențiere separată, cu toate veniturile și cheltuielile pe perioada de valabilitate a contractului") - pct. 8 din concluziile procesului verbal de constatare;
- prevederile lit. A, Anexa V Instrucțiuni de plată a contractelor de finanțare la Contractul-cadru („Datele menționate în Raportul de execuție trebuie să fie reale și să aibă acoperire în situația existentă la locul de implementare a proiectului. Lucrările executate, bunurile livrate sau serviciile prestate trebuie să corespundă cantitativ, calitativ și valoric ofertelor câștigătoare care au stat la baza contractelor încheiate între beneficiar și furnizori") - pct. 9 din concluziile procesului verbal de constatare;
- prevederile art. 1 alin. (1) Anexa I Prevederi generale la Contractului-cadru („Beneficiarul trebuie să asigure executarea Proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare aprobată") prin faptul că nu a respectat obiectivele privind achizițiile de bunuri și lucrări în cadrului proiectului - pct. 10 din concluziile procesului verbal de constatare;
- prevederile art. 14 alin. (2), Anexa I Prevederi generale la Contractul cadru („Proiectul rămâne eligibil pentru co-finanțarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială, pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietății unui articol din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiției. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți). Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariția oricărei modificări de mai sus") prin faptul că a înstrăinat terenul aferent pensiunii fără notificarea în prealabil a Autorității Contractante - pct. 11 din concluziile procesului verbal de constatare;
- prevederile art. 1 alin. (2) Anexa I Prevederi generale la Contractul-cadru: ("Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract") - pct. 12 din concluziile procesului verbal de constatare.
Din expertiza contabilă judiciară administrată în cauză, instanța a reținut că reclamantul nu a ținut înregistrări sistematice și precise referitoare la executarea contractului, ceea ce înseamnă că motivul 8 din procesul verbal este confirmat, ca și motivul 9, deoarece evidența contabilă nu permite să se verifice dacă echipamentele și mobilierul cu care este dotată pensiunea sunt identice cu cele achiziționate în cadrul proiectului, lipsind fișele analitice cu fiecare bun înregistrat separat.
Referitor la detaliile tehnice ale clădirii (motivul 6) și afișarea panoului publicitar (motivul 7), reclamantul nu a probat contra prezumției de temeinicie de care se bucură orice act administrativ, deci și procesul verbal de constatare.
De asemenea, aceleași fapte confirmă și motivele 10 și12 (care nu se întemeiază pe fapte noi) referitoare la dispozițiile generale ale contractului.
În legătură cu motivele 1 - 5, instanța de fond a constatat că acestea sunt legate de suspiciuni privind fapte care, în opinia pârâtului, ar fi nereale (fapt ce a determinat sesizarea organele de urmărire penală), iar aceste suspiciuni s-au dovedit a fi întemeiate, declarațiile date în fața Departamentul pentru Luptă Antifraudă de martorul I. fiind menținute și în instanță, pentru nevoile soluționării cauzei fiind de altfel suficient să se rețină încălcarea contractului, pentru instituirea în sarcina reclamantului a obligației de restituire integrală a sumelor primite.
3. Calea de atac exercitată;
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL (în insolvență).
În motivarea recursului, dezvoltată ulterior prin memoriul depus la data de 10 decembrie 2014, recurenta reclamantă a reiterat, mai întâi, apărările formulate pe calea contestației administrative și prin acțiunea introductivă, referitoare la inexistența dovezilor privind încălcarea dispozițiilor legale menționate în procesul verbal de constatare, neverificarea situației de fapt la fața locului, neaudierea administratorului, precum și faptul că Sapard a aprobat de fiecare dată dosarele de achiziții, arătându-se că obligația de restituire a sumelor primite a fost stabilită pe baza unor simple „suspiciuni de falsuri” ale organelor de control.
A susținut și faptul că prin sentința recurată, curtea de apel, fără niciun fel de motivare în fapt și drept, fără niciun fel de argumentare juridică, a respins acțiunea, preluând ca atare susținerile pârâtei.
A arătat - citând pasaje din Ordonanța din 20 iunie 2013 pronunțată în Dosar nr. x/P/2009, de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, cu ocazia soluționării unor plângeri penale față de C. (cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de folosire sau prezentare de documente false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, precum și pentru evaziune fiscală) - că nu s-a reținut în sarcina administratorului SC A. SRL că ar fi încălcat prevederile legale la care se face referire în procesul verbal din 21 iunie 2011, ci doar că au fost mici nereguli, dar care nu au condus la nerespectarea clauzelor contractuale din contractul-cadru.
II. Procedura în fața instanței de recurs;
Intimata-pârâtă F., succesoarea în drepturi a B., a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta SC A. SRL ca fiind nefondat, instanța de fond dând o corectă dezlegare pricinii dedusă judecății.
Așa cum s-a reținut, atât de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara prin Ordonanța de neîncepere a urmăriri penale, cât și de instanța de fond, dar și prin procesul verbal a cărui anulare s-a solicitat, prin "întocmirea și folosirea tuturor acelor documente care atestau împrejurări nereale, respectiv faptul că lucrările au fost efectuate de societatea comercială a făptuitorului G., s-au nesocotit reguli de procedură, întrucât s-au întocmit documentele ce nu atestau realitatea" motiv pentru care s-a aplicat beneficiarului Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Regională o amenda în cuantum de 1.000 lei.
Cu privire la susținerile recurentei - reclamante in sensul că "prin Ordonanța din 20 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/P/2009, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara nu a reținut în sarcina administratorului reclamantei că ar fi fost încălcate prevederile textelor contractuale", acestea sunt nefondate, întrucât pârâta a constatat existența unor nereguli în derularea contractului de finanțare asumat, nereguli necontestate de beneficiar, fără a influența investigațiile de natură penală desfășurate de către Direcția Națională Anticorupție, deoarece răspunderea administrativă a beneficiarului pentru neregulile săvârșite în cadrul executării Contractului de finanțare nu exclude răspunderea penală pentru aceleași fapte ale reprezentanților beneficiarului, dacă acestea întrunesc și elementele constitutive ale unei infracțiuni.
În faza recursului a fost încuviințată recurentei reclamante proba cu înscrisuri.
III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Referitor la susținerea recurentei în sensul că Procesul verbal de constatare întocmit de pârâtă are la bază doar presupuneri sau suspiciuni, Înalta Curte - în acord cu instanța de fond - nu o poate reține ca întemeiată, deoarece suspiciunile de neregulă sunt susținute, nu doar de datele transmise de Departamentul pentru Luptă Antifraudă și de propriile constatări ale pârâtei, ci și - mai ales - de probele administrate în cauză.
Astfel, prin prisma art. 8 alin. (3) coroborat cu art. 7 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 2185/1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri, se constată că Nota de control din 2010, Departamentul pentru Luptă Antifraudă însoțită de documentele justificative (registre profesionale, facturi, declarații asupra materialelor folosite și asupra lucrărilor realizate, extrase bancare ale agenților economici, controale fizice referitoare la natura și cantitatea bunurilor sau a operațiunilor îndeplinite; progresul lucrărilor și investițiilor pentru care a fost asigurată finanțarea și modul în care au fost folosite investițiile făcute, documente bugetare și contabile, aplicarea tehnică și financiară a proiectelor subvenționate etc.) „constituie o dovadă admisibilă în acțiunile administrative sau judecătorești din statul membru”.
Referitor la nemotivarea hotărârii atacate (motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., chiar dacă nu a fost invocat formal de recurentă), Înalta Curte arată că instanța de judecată nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile art. 304 pct. 7 raportate la cele ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ. impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, arătând motivele pentru care au fost respinse cererile părților, iar nu fiecare susținere a acestora.
Or, în speță, această cerință este, evident, îndeplinită, din examinarea considerentelor sentinței rezultând că instanța de fond a analizat și motivat punctual, în fapt și în drept, soluția pe fiecare capăt de cerere formulat.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că, prin Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dată la 20 iunie 2013 în Dosarul nr. x/P/2009 al Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, s-ar fi stabilit deja că ”obiectivul proiectului a fost realizat, destinația fondurilor fiind tocmai construirea obiectivului turistic .”, Înalta Curte reține că o soluție penală definitivă are putere de lucru judecat în ceea ce privește existența faptei, persoana făptuitorului și vinovăția acestuia.
Se constată însă că prin această ordonanță (al cărei caracter definitiv nu a fost, de altfel, dovedit în speță) nu s-a reținut inexistența faptei de folosire sau prezentare de „documente false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene”, ci - dimpotrivă - s-a relevat existența acesteia, respectiv a faptului că au fost întocmite și folosite pentru obținerea plăților documente privind proceduri de achiziții (de atribuire a contractului de servicii privind pregătirea dosarului de finanțare, a contractului de servicii privind elaborarea documentațiilor și avizelor necesare proiectării, a contractului de achiziționare a mobilierului și a aparaturii electrocasnice, a contractului de lucrări) care nu s-au desfășurat în realitate.
S-a precizat că administratorul SC A. SRL „formal a nesocotit reguli de procedură și a întocmit documente ce nu atestau realitatea”, rolul întocmirii acestor documente fiind acela de a crea „aparența efectuării lucrărilor cu același constructor, deși în realitate a apelat la serviciile altei firme”.
Prin urmare, neînceperea urmăririi penale față de numitul C. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente false, inexacte sau incomplete care au rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrative nu s-a dispus pentru că nu ar fi fost săvârșită fapta, ci pentru că s-a apreciat că aceasta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Or, în speță trebuie avute în vedere dispozițiile art. 2 lit. a), b) din O.G. nr. 79/2003 în forma în vigoare la data încheierii contractului de finanțare, care definesc noțiunea de neregulă ca fiind distinctă de cea de fraudă.
Astfel, prin neregulă se înțelege „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”, în timp ce frauda reprezintă „orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, sau prin alte legi speciale”.
Prin urmare, dacă organele de cercetare penală au stabilit că fapta imputată există, dar nu prezintă gradul de pericol social al infracțiuni, fapta respectivă nu va fi încadrată la fraudă în sensul O.G. nr. 79/2003, dar aceasta nu înseamnă că ea nu constituie neregulă și, deci, temei al angajării răspunderii făptuitorului prin obligarea sa la restituirea plăților încasate.
Neregula, în definiția dată de legiuitor, se referă la „orice abatere de la legalitate”, ceea ce include și încălcări ale legislației privind procedurile de atribuire, precum și ale oricăror norme care vizează ordinea publică.
În același sens, Regulamentul Comisiei Europene nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene stipulează la art. 1 alin. (2): „Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate.”
În această ordine de idei, esențial este faptul că, în speță, prin prezentarea documentelor de atribuire a contractelor și a situațiilor de lucrări trucate, recurenta a urmărit crearea aparenței că a implementat proiectul cu respectarea legii și a contractului, pentru a obține plățile pe care altfel în mod evident că nu le-ar fi obținut.
În acest sens, este de reținut și faptul că, din actele dosarului rezultă că tranșele au fost plătite de Sapard cel puțin pe baza unei situații fictive de lucrări întocmită cu SC H. SRL, astfel că nu se poate afirma că sumele din fondurile europene au fost utilizate integral conform destinației (pentru construirea pensiunii), câtă vreme neregulile identificate în efectuarea cheltuielilor (inclusiv faptul că nu s-a ținut contabilitate sistematică și precisă referitoare la executarea contractului, astfel cum impunea art. 15 alin. (1) din Anexa I „Prevederi generale” la Contractul de finanțare) fac, de fapt, imposibilă identificarea destinației reale a tranșelor primite.
Tot astfel, în condițiile în care s-a dovedit neconformitatea cu realitatea a unora dintre documentele justificative prezentate, este irelevant faptul că plata celei de-a treia tranșe a fost efectuată de pârâta B. pe baza raportului SVCP/SVT asupra verificării Dosarului de plată nr. x din 05 februarie 2009 care a arătat că toate „cheltuielile realizate pentru cererea de plată sunt conforme cu angajamentele luate în proiectul aprobat”, recurenta reclamantă neputându-și invoca propria turpitudine în inducerea în eroare a autorităților.
În sfârșit, în ceea ce privește cererea subsidiară a recurentei, de casare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării de noi probe, respectiv ”o completare a expertizei existente la dosar sau chiar o nouă expertiză, depunerea unor înscrisuri și audierea unor martori”, se constată că recurenta nu a motivat relevanța probelor suplimentare propuse, în condițiile în care a avut posibilitatea să depună înscrisuri la dosar, atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, iar prima instanță a administrat proba testimonială (martor I., propus de recurenta reclamantă prin cererea de probațiune de la fila 84 dosar fond) și proba cu expertiză contabilă, după ce le-a pus în discuție.
Nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare al recurentei reclamante, câtă vreme aceasta a avut posibilitatea efectivă de a propune martorii și obiectivele dorite.
Este adevărat că instanța nu a admis probele cu expertiză tehnică specialitatea construcții și, respectiv, expertiză de evaluare bunuri mobile, însă încheierea a fost motivată conform dispozițiilor art. 167 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că nu se impunea administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții, de vreme ce nu s-a contestat situația de fapt invocată de recurenta reclamantă (respectiv, faptul că a fost edificată o construcție cu 8 camere și un apartament de 2 camere), ci s-a reținut prin Nota de control și Procesul verbal de constatare faptul că această situație de fapt nu corespunde cu structura prevăzută în studiul de fezabilitate și proiectul tehnic întocmite de SC E. SRL Timișoara (10 camere distincte).
De asemenea, era vădit inutilă administrarea unei expertize de evaluare a bunurilor mobile, în raport cu obiectul acțiunii (anulare acte administrative) și cu obiectivul propus (demonstrarea existenței fizice sau situării unor bunuri).
De asemenea, obiectivul stabilit de instanță pentru expertiza contabilă a fost unul exhaustiv, care a acoperit, în mod evident și obiectivele solicitate de recurenta-reclamantă.
Având în vedere împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse sentinței recurate nu apare ca fiind întemeiată, în mod temeinic și legal instanța de fond reținând că, potrivit art. 17 alin. (3) din Anexa 1 „Prevederi generale” la Contractul de finanțare a proiectului, „în cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractantă va înceta executarea contractului. În acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica Beneficiarului dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare. (…)”, prin urmare, fiind suficientă orice încălcare a prevederilor contractuale pentru ca beneficiarul să fie obligat la restituirea integrală a sumelor ce i s-au plătit.
IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia;
În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență D., împotriva sentinței nr. 345 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2015.