Decizia nr. 871/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond;
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. - C. anularea, în parte, a Deciziei nr. 139 din 28 martie 2012, a Deciziei de impunere nr. 49 din 31 mai 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 43892 din 31 mai 2011 emise de D., în ceea ce privește suma totală de 3.667.691 lei reprezentând: 407.682 lei impozit pe profit; 1.517.460 lei accesorii aferente impozitului pe profit; 496.398 lei taxa pe valoarea adăugată și 1.246.151 lei accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată.
Ulterior, reclamanta a chemat în judecată și D., în calitate de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a apreciat actele fiscale atacate ca fiind nelegale, arătând că în mod nelegal au fost înlăturate cheltuielile în valoare de 2.512.122 lei pentru care s-a stabilit un impozit pe profit de 144.215 lei, organul fiscal considerând, în mod greșit, pe fondul lipsei cunoștințelor în domeniul tehnologiei de fabricare a îngrășămintelor chimice și al refuzului de a desemna un expert tehnic în domeniul chimiei organice, că respectivele cheltuieli reprezintă modernizarea instalației de îngrășământ complex x, iar nu lucrări de revizii și reparații.
Totodată, în mod greșit s-a respins deducerea, pentru anul 2006, a cheltuielilor cu marfa declasată prin deteriorarea ambalajelor, în valoare de 35.888 lei, pentru care s-a stabilit un impozit pe profit de 5.729 lei.
În opinia sa, constatarea organelor fiscale contravine prevederilor art. 21 alin. (3) lit. d) din C. fisc. prin faptul că marfa degradată se încadrează în procentul de perisabilități prevăzut în normativele tehnice de fabricare a îngrășămintelor și nicidecum nu poate face obiectul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din C. fisc.
De asemenea, în mod greșit organul fiscal a corectat veniturile înregistrate în perioada ianuarie - septembrie 2008, cu diferența valorică de 31.383.377 lei, stabilind un impozit pe profit suplimentar pe primele 3 trimestre ale anului 2008, la care a calculat accesorii de 1.367.516 lei.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată, reclamanta a arătat că în mod greșit a fost respinsă deducerea taxei în sumă de 496.398 lei din Factura fiscală din 24 decembrie 2008 emisă de SC E. SA pentru livrarea utilajului condensator de carbamat, calculând accesorii de 358.399 lei.
De asemenea, organul fiscal a corectat în mod greșit taxa pe valoarea adăugată înregistrată în perioada ianuarie - septembrie 2008 cu suma de 5.962.842 lei, la care a calculat majorări de întârziere de 866.001 lei. Suma corectată este din 31 octombrie 2008 în valoare de 37.346.219 lei (5.962.842 lei taxa pe valoarea adăugată) emisă către SC E. SA. A amânat la deducere, în temeiul art. 1342 alin. (2) lit. b) din C. fisc., taxa pe valoarea adăugată în sumă de 194.502 lei pe perioada cât societatea achitat sumele din facturile în avans, august 2008 - februarie 2009, la care au fost calculate majorări de întârziere de 21.751 lei.
1.2. Prin întâmpinare, autoritatea fiscală pârâtă B. a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că actele atacate sunt legale și temeinice.
1.3. Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 121 din 27 iunie 2013, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a anulat, în parte, Decizia nr. 139 din 28 martie 2012 emisă de B. - C. și Decizia de impunere nr. 49 din 31 mai 2011 emisă de B. - D., emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 43892 din 31 mai 2011 - în ceea ce privește următoarele obligații fiscale suplimentare:
- impozit pe profit în sumă de 401.940 lei și accesorii în sumă de 144.215 lei calculate la suma de 2.512.122 lei reprezentând cheltuieli cu lucrările efectuate în vederea repornirii instalației de îngrășăminte chimice complexe x;
- T.V.A. în sumă de 496.398 lei aferentă achiziției unui condensator de carbamat și accesorii în sumă de 358.399 lei.
Prin aceeași sentință, a respins capetele de cerere ale acțiunii referitoare la următoarele obligații fiscale suplimentare:
- impozit pe profit de 5.742 lei, calculat la suma de 35.888 lei reprezentând cheltuielile cu marfa declasată, precum și accesorii în sumă de 5.729 lei;
- majorări de întârziere în sumă de 1.367.516 lei aferente impozitului pe profit de 5.021.340 lei aferent facturii din 31 octombrie 2007 în valoare de 37.346.219 lei;
- majorări de întârziere în sumă de 866.001 lei aferente colectării cu întârziere a T.V.A. în sumă de 5.962.842 lei aferentă facturii din 31 octombrie 2007 în valoare de 37.346.219 lei;
- majorări de întârziere în sumă de 21.751 lei aferente deducerii T.V.A. în sumă de 194.502 lei aferentă achiziționării instalației de sulfat de amoniu.
1.4. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În perioada 1 septembrie 2010-17 ianuarie 2011 și 9 mai 2011 - 31 mai 2011 reclamanta SC A. SRL a fost supusă unei inspecții fiscale, perioadele supuse verificării fiind următoarele: 1 decembrie 2007-31 decembrie 2009 pentru taxa pe valoarea adăugată; 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2009 pentru impozitul pe profit și alte contribuții; 1 iulie 2007 - 31 decembrie 2009 pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale. Rezultatele inspecției fiscale au fost cosemnate în Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 31 mai 2011 și înregistrat la emitentul D. sub nr. 43892. În baza celor reținute în acest raport a fost emisă Decizia de impunere nr. 49 din 31 mai 2011.
Decizia de impunere a fost contestată de reclamantă, iar prin Decizia nr. 139 din 28 martie 2012 C. a admis contestația pentru 70.334 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; a desființat parțial decizia de impunere pentru suma de 2.683.824 lei (1.558.551 lei taxa pe valoarea adăugată și 1.125.273 lei accesorii); a respins, ca neîntemeiată, contestația pentru suma totală de 3.667.691 lei (407.682 lei impozit pe profit și 1.517.460 accesorii; 496.398 lei taxa pe valoarea adăugată și 1.246.151 lei accesorii).
Prin aceste acte au fost constatate și stabilite mai multe obligații fiscale suplimentare de plată, în sumă totală de 6.948.841 lei, în prezenta cauză fiind analizate doar cele pentru care a fost respinsă contestația administrativă (3.667.691 lei).
Cu privire la impozitul pe profit, prima instanță a reținut că în luna decembrie 2009 reclamanta a înregistrat cheltuieli deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit în sumă de 2.512.122 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în anul 2009 la instalația de fabricare a îngrășămintelor complexe - x, instalație care aparține SC F. SRL și care a fost preluată de reclamantă, prin Contractul de comodat din 15 iunie 2009, impozitul stabilit suplimentar de organul fiscal fiind în valoare de 401.940 lei și accesorii în sumă de 144.215 lei.
Contrar celor susținute de reclamantă, în sensul că lucrările efectuate sunt de revizii și reparații, în scopul restabilirii stării tehnice inițiale, organul fiscal a reținut că, în realitate, a fost realizată o modernizare, cu schimbarea tehnologiei de fabricație ceea ce a condus la modificarea parametrilor tehnici inițiali la care a fost preluată instalația, cu optimizarea procesului de producție și cu producerea de sorturi diferite de îngrășământ prin folosirea de materii prime diferite și cu tehnologie diferită, ca beneficii figurând reducerea costurilor și a poluării.
În speță, expertul tehnic, care a efectuat expertiza încuviințată în cauză, a confirmat susținerile reclamantei cu privire la natura lucrărilor efectuate în anul 2009 la instalația de fabricare a îngrășămintelor complexe x, în sensul că acestea sunt lucrări de întreținere și reparații, scopul acestora fiind acela de restabilire a stării tehnice inițiale prin înlocuirea componentelor uzate.
Prima instanță a reținut, fie că este vorba de amortizarea fiscală, fie că este vorba de amortizarea contabilă, dispozițiile legale referitoare la amortizare se aplică doar în cazul în care are loc îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai acestora și obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentare față de cele estimate inițial.
Or, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, în urma lucrărilor efectuate în anul 2009 la instalația de fabricare a îngrășămintelor complexe x parametrii tehnici inițiali nu s-au îmbunătățit, iar performanțele au fost inferioare celor realizate anterior acestor lucrări.
Prin urmare, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 24 din C. fisc. referitoare la amortizare și nici a art. 21 alin. (3) lit. i). Cheltuielile cu lucrările analizate sunt cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, deductibile în perioada în care au fost realizate, conform art. 21 alin. (1) din C. fisc. și pct. 93 alin. (1) și pct. 94 alin. (1) din Reglementările contabile aprobate prin Ordinul nr. 1752/2005.
Referitor la taxa pe valoarea adăugată, organul de inspecție fiscală a stabilit că reclamanta nu are drept de deducere a T.V.A. în sumă de 496.398 lei aferentă achiziției unui condensator de carbamat, pentru care furnizorul SC E. SA a emis factura fiscală din 24 decembrie 2008 în valoare de 3.109.023 lei.
A reținut că pentru acest utilaj reclamanta nu a prezentat documente din care să reiasă datele de identificare ale acestuia și nu a justificat realitatea achiziției și a posibilității utilizării sale din punctul de vedere al stării de funcționare prin expertizare de către instituții de specialitate. În anul 2004, acest utilaj se afla în custodia SC G. SA Onești, iar în perioada 2004-2008 utilajul a făcut obiectul unor vânzări succesive, reclamanta fiind ultimul cumpărător, vânzătorul său fiind SC E. SA București.
În cauză, organul fiscal nu a constatat, faptic, inexistența utilajului, ci a reținut că datele tehnice ale acestuia nu se regăsesc în documentele de intrare în custodia SC G. SA, iar cu privire la realitatea achiziției a reținut că documentele prezentate de reclamantă dovedesc realitatea existenței utilajului pe platforma SC A. SRL, dar că la data de 16 mai 2011 a constatat, contrar celor reținute la controlul efectuat la SC G. SA, că utilajul nu prezintă nicio dată de identificare, reclamanta prezentând doar cartea tehnică (anexată, în copie, la raportul de expertiză tehnică, filele 88-94, vol. III).
De asemenea, organul de inspecție fiscală a mai reținut că reclamanta nu a justificat nici posibilitatea utilizării utilajului din punctul de vedere al stării de funcționare prin expertizare Inspecția De Stat pentru Controlul Instalațiilor de Ridicat.
În cauză, s-a reținut, pe de o parte, că organul fiscal a reținut date contradictorii cu privire la utilajul condensator de carbamat, constatând, la verificarea efectuată la data de 26 octombrie 2010, la SC G. SA, existența utilajului și a plăcuței de identificare pe care este înscris numărul și anul de fabricație, pentru ca, apoi, la verificarea făcută la reclamantă, la data de 16 mai 2011, să constate că utilajul nu prezintă nicio dată de identificare, reclamanta prezentând doar cartea tehnică; aceasta în condițiile în care este în afara oricărei discuții existența a două utilaje cu caracteristicile celui în discuție (tip E202, având o greutate de 107,5 tone, care nu se mai fabrică în prezent).
Pe de altă parte, expertul tehnic a confirmat susținerile reclamantei privind necesitatea înlocuirii utilajului condensator de carbamat care este integrat în prezent în instalația de fabricare a ureei, precum și obligativitatea avizului Inspecției de Stat pentru Controlul Instalațiilor de Ridicat doar la momentul punerii în funcțiune a utilajului.
Prin urmare, prima instanță a reținut că principiul neutralității T.V.A. impune recunoașterea dreptului reclamantei de deducere imediată și în totalitate a taxei aferente achiziționării utilajului condensator de carbamat, atâta vreme cât reclamanta a demonstrat că utilajul este destinat înlocuirii celui uzat cu care funcționează în prezent instalația de fabricare a ureei, respectiv în folosul operațiunii sale taxabile așa cum se prevede în art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc., având în vedere și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
2. Calea de atac exercitată;
2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs B., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență, următoarele critici:
- referitor la impozitul pe profit în sumă de 401.940 lei, aferentă cheltuielilor în sumă de 2.512.122 lei reprezentând „Instalația de fabricare a îngrășămintelor - x”, instanța de fond și-a însușit în mod greșit susținerile societății comerciale și a acceptat în mod nelegal că lucrările respective ar fi fost făcute în vederea îmbunătățirii parametrilor de funcționare a instalației, având caracterul unor lucrări de reparații;
- în realitate, lucrările respective constituie o modernizare a instalației x, cu modificarea parametrilor inițiali și cu schimbarea tehnologiei de fabricație, fiind astfel aplicabile prevederile art. 24 alin. (1), (3) lit. d) și alin. (11) din C. fisc., pct. 93 și pct. 94 din Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/2005;
- referitor la T.V.A. în sumă de 496.398 lei, a susținut că instanța de fond a reținut fără temei caracterul deductibil al acestei sume;
- T.V.A. în sumă de 496.398 lei este aferentă unei achiziții în valoare totală de 3.109.023 lei (un condensator de carbamat), organele de control, fiscal, în urma unor verificări încrucișate, stabilind că utilajul respectiv a făcut obiectul unor vânzări/ cumpărări succesive, în perioada 2004 - 2008, între mai mult firme: SC H. SRL Tg. Jiu (2004), SC I. SRL Tg. Jiu, SC J. SRL Tg. Jiu, SC E. SA și SC A. SRL.
- oricum, în cauză, nu a existat o expertiză tehnică privind starea de funcționare a utilajului din partea Inspecției de Stat pentru Controlul Instalațiilor de Ridicat, astfel că cerințele dispozițiilor art. 145 alin. (1) și (2), art. 146 alin. (1) lit. a) C. fisc., nu sunt îndeplinite.
În concluzie, autoritatea fiscală recurentă a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii integrale a acțiunii formulate.
2.2. SC A. SRL, intrată în procedura de faliment prin sentința civilă nr. 1147/2014 a Tribunalului Bacău, a depus prin Lichidator judiciar SC K. SPRL, Concluzii scrise și a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, aceasta reținând în mod corect că societatea comercială nu datorează sumele de 401.940 lei, impozit pe profit suplimentar și, respectiv, 496.398 lei, T.V.A. și nici accesoriile aferente acestei sume.
În concluzie, a solicitat respingerea recursului formulat de B. și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
3. Soluția instanței de recurs;
Recursul este întemeiat potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.
3.1. În ceea ce privește impozitul suplimentar pe profit, în sumă de 401.940 lei aferent unor cheltuieli în sumă de 2.512.122 lei, instanța de fond a reținut în esență, că aceste cheltuieli sunt deductibile la data efectuării lor, potrivit art. 21 alin. (1) din C. fisc. și pct. 93 alin. (1) și pct. 94 alin. (1) din Reglementările aprobate prin Ordinul nr. 1752/2005.
Cu alte cuvinte, instanța de fond a reținut că cheltuielile respective au fost apreciate în mod corect de societatea comercială ca fiind deductibile, astfel că organele fiscale au reținut în mod nelegal că aceasta ar datora impozit suplimentar pe profit.
În cauză, este necontestat că cheltuielile în sumă de 2.512.122 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate de societatea comercială în cursul anului 2009 la obiectul „Instalație de fabricare a îngrășămintelor complexe - x”.
Într-adevăr, potrivit art. 21 alin. (1) din C. fisc., așa cum a reținut și instanța de fond, „pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile (…)”.
În cauză, însă, având în vedere natura și scopul cheltuielilor făcute la instalația respectivă, sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) și alin. (3) lit. d) și alin. (11) C. fisc., potrivit cărora: „(1) Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor, fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol. (3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: d) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix. Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune”.
Or, tratamentul fiscal al cheltuielilor ulterioare aferente unui activ este reglementat conform prevederilor pct. 93 și 94 din Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: „93. (2) Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune sau alte contracte similare se evidențiază în contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii. 94. (1) Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care a fost efectuată.
(2) Sunt recunoscute ca o componentă a activului investițiile efectuate la imobilizările corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai acestora și să conducă la obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentare față de cele estimate inițial. Obținerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare”.
Este adevărat că societatea comercială a denumit lucrările respective ca fiind lucrări de reparații, însă încadrarea fiscală a lucrărilor respective este determinantă de natura acestora, împrejurările și scopul în care sunt efectuate.
Astfel, în cauză este necontestat că instalația respectivă a fost preluată inițial de SC A. SRL, fără a fi folosită, în baza unui contract de pază și conservare încheiat cu SC F. SRL, aceasta fiind oprită din anul 2004, iar intimata reclamanta nu a întreprins niciun demers în vederea conservării, fapt pentru care se afla într-un stadiu avansat de degradare.
Drept urmare, nefiind cazul unei opriri din funcțiune a instalației tehnologice determinate de revizia periodică sau accidentală, lucrările nu au fost executate în scopul asigurării continuității în funcționare a instalației, pentru a constitui lucrări de reparații și pentru a fi recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.
Mai mult, din rapoartele privind tehnologia aplicată la repornirea instalației, rezultă că produsele fabricate au la bază un flux tehnologic de fabricație nou obținut urmare a reabilitării și modificării instalației cu încorporarea de utilaje noi.
Faptul că, în perioada ulterioară repunerii în funcțiune a instalației, societatea comercială nu a obținut beneficii economice, cum a reținut și expertul, nu justifică în mod rezonabil concluzia instanței de fond, din moment ce rezultatele sunt consecința activității generale a unității economice.
Astfel fiind, rezultă că organele fiscale au reținut în mod legal că cheltuielile în sumă de 2.512.122 lei, aferente „Instalației de fabricare a îngrășămintelor - x” sunt deductibile în condițiile amortizării acestora potrivit prevederilor art. 24 alin. (1), (3) lit. d) și alin. (11) din C. fisc.
3.2. În ceea ce privește T.V.A. în sumă de 496.398 lei aferentă Facturii din 24 decembrie 2008 în valoare de 3.109.023 lei privind achiziția unui aparat - Condensator de carbamat de înaltă presiune, instanța de fond a reținut, în esență, că T.V.A. este deductibilă, fiind aferentă unei investiții care urma să înlocuiască un utilaj uzat, fiind incidente prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc., concluzie lipsită de temei faptic și legal.
Într-adevăr, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc., orice persoană impozabilă are dreptul să deducă T.V.A. aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile.
În cauză, însă, în urma verificărilor efectuate privind realitatea și legalitatea achiziției utilajului Condensator de carbamat, achiziționat de intimata reclamanta SC A. SRL de la SC E. SA, organele de inspecție fiscală au reținut următoarele:
- acest utilaj a fost transportat în custodie în incinta SC G. SA Onești în anul 2004 și până la momentul efectuării controlului încrucișat (martie 2011) nu a înregistrat nici o modificare în structură; Nu s-au prezentat documente care să ateste viza Inspecției de Stat pentru Controlul Instalațiilor de Ridicat asupra programului de examinări, verificări și investigații, nici pentru lucrările efectuate și facturate, de asemeni, nu s-au prezentat la control nici devize sau situații de lucrări semnate și acceptate de ambele părți care să justifice realitatea lucrărilor efectuate;
- în perioada 2004-2008 a avut loc o vânzare succesivă a acestui utilaj între mai multe firme, între care s-au identificat: SC H. SRL Tg. Jiu (2004), SC I. SRL Tg. Jiu, SC J. SRL Tg. Jiu, SC E. SA (18 decembrie 2008) și SC A. SRL (24 decembrie 2008);
- din verificarea faptică a utilajului la SC G. SA, a rezultat conform documentelor de intrare în custodia Uton, că nu se regăsesc date tehnice ale acestuia privind seria, nr. fabricație, masa netă etc. iar la control nu s-au constatat elemente de legătură între documentele de intrare în custodia SC G. SA a utilajului,,condensator carbamat 1.600 m2" cu documentele prezentate la control din perioada 2008-2009;
- referitor la valoarea utilajului condensator de carbamat, reprezentanții legali ai SC G. SA au răspuns că «nu se poate stabili valoarea reală»;
Din verificarea faptică a utilajului la SC A. SRL s-a constatat că utilajul din incinta SC A. SRL nu prezintă nici o data de identificare/ înscriere a numărului de fabricație sau alte date de identificare.
În raportul de expertiză s-a afirmat că utilajul respectiv „poate fi folosit de reclamant la instalația de fabricare a îngrășămintelor uree”, dar din actele dosarului rezultă că acest utilaj nu a fost în stare de funcționare la niciunul dintre deținătorii săi în ultimii 10 ani, după cum nici societatea comercială reclamantă nu l-a folosit, iar în anul 2014 a intrat în procedura de faliment.
Astfel fiind, rezultă că cerințele art. 145 alin. (2) lit. a) din C. fisc. nu sunt îndeplinite, cum în mod temeinic și legal au reținut organele fiscale, suma de 496.398 lei reprezentând T.V.A. nefiind deductibilă.
În concluzie, instanța de recurs constată că acțiunea formulată de societatea comercială reclamantă este neîntemeiată nu numai în ceea ce privește sumele reținute de instanța de fond, ci inclusiv pentru suma de 401.9400 lei reprezentând impozit suplimentar pe profit și suma de 496.398 lei T.V.A., inclusiv accesoriile calculate de organele fiscale pentru cele două sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 121 din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea și pentru impozitul pe profit în valoare de 401.940 lei și T.V.A. în sumă de 496.398 lei, cu accesoriile aferente celor două debite.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.