Decizia nr. 988/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în fața primei instanțe;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23 iulie 2012, sub nr. x/95/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B., C. și D. Gorj, solicitând să se constate discriminarea făcută de B., obligarea B. să depună Ordinul ministrului nr. 129 din 23 iunie 2011, privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul B., să depună statistica cadrelor disponibilizate din B. respectiv Poliție, Jandarmerie și Pompieri, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale din momentul desfacerii contractului de muncă; la achitarea integrală a creditelor bancare cu dobânda aferentă pe care reclamantul nu le-a mai putut onora și la daune morale în valoare de 500.000 lei.
La data de 11 martie 2013, reclamantul a depus o precizare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a C. și a D. Gorj și să se constate că, Ordinul ministrului de Interne, nr. 1/654 din 10 iunie 2011, referitor la reorganizarea Jandarmeriei Romane; Ordinul C. nr. 0130052 din 10 iunie 2011; Ordinul C. nr. 74066 din 31 mai 2011 si anexa nr 25 la acest ordin, precum și Ordinul C. privind procedura detaliata de organizare a examenului de departajare, stabilit Ordinul B. nr. 129 din 23 iunie 2011, al cărui număr nu îl cunoaște a realizat o discriminare a salariaților C. în raport cu salariații E. în sensul că, spre deosebire de salariații F. care potrivit Dispoziției nr. 35 din 06 iulie 2011, art. 4 au avut posibilitatea în cazul incapacității temporare de muncă să susțină examenul de departajare în vederea numirii pe funcție, ca urmare a reorganizării; în cazul salariaților C. nu s-a prevăzut o astfel de posibilitate, încălcându-i-se un drept fundamental, dreptul la o carieră militară, reglementată de Legea nr. 80/1995 modificată și completată precum și drepturile prevăzute de Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române.
2. Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința civilă nr. 82 din 25 martie 2014, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. având ca obiect obligarea la plata de daune materiale și morale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale și a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului B. la plata drepturilor salariale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin sentința de declinare, Curtea a fost investita doar cu acțiunea formulata de reclamant împotriva paratului B. având ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale din momentul încetării raporturilor de serviciu și obligarea la plata de daune materiale si morale in cuantum de 500.000 lei, ca urmare a discriminării.
Curtea a constatat ca prin Dispoziția F. nr. 35 din 06 iulie 2011 s-a dispus ca, începând cu data de 06 iulie 2011, polițiștii afectați de reorganizare să se pună la dispoziție potrivit prev. art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.
În speță, Curtea a constatat că reclamantul a avut calitatea de jandarm, începând cu data de 15 iunie 20111 fiind pus la dispoziția unității, iar prin Ordinul inspectorului șef al D. Gorj nr. 1613835 din 14 septembrie 2011, ca urmare a reorganizării, acesta fiind trecut în rezerva începând cu data de 15 septembrie 2011.
Dispoziția F. nr. 35 din 06 iulie 2011 se refera la polițiști, statutul acestora fiind reglementat prin Legea nr. 360/2002, iar potrivit art. 1 din acest act normativ polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
Curtea a constatat că Jandarmeria și Poliția sunt doua instituții distincte ale statului, cu competente diferite, iar între polițiști, care sunt personal civil și cărora li se aplica Legea nr. 188/1999, și cadrele militare ale Jandarmeriei, cărora li se aplica Legea nr. 80/1995 exista diferențe de statut si competente, neaflându-ne in prezenta aceleiași categorii socio-profesionale, astfel încât neincluderea cadrelor militare ale jandarmeriei in cuprinsul Dispoziției F. nr. 35 din 06 iulie 2011 sau emiterea unor reglementari distincte pentru polițiști și jandarmi sunt justificate obiectiv.
In consecință, in speță nu există o discriminare, așa cum susține reclamantul, astfel încât acțiunea acestuia privind obligarea paratului la plata de daune materiale si morale ca urmare a presupusei discriminări este nefondata si s-a respins în consecință.
In ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului B. la plata drepturilor salariale, Curtea a constatat ca paratul nu are calitate procesuala in cauza, având in vedere ca reclamantul a avut raporturi de serviciu cu D. Gorj și nu cu B., obligația plăți drepturilor salariale aparținând angajatorului.
Așadar, excepția lipsei calității procesuale pasive a B. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale a fost admisa, iar acest capăt de cerere a fost respins în consecință.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs
În motivarea căii de atac, recurentul susține că instanța de fond, în mod greșit, a admis lipsa calității procesuale a pârâtului cu privire la plata drepturilor salariale, deoarece B. este ordonator principal de credite și în această calitate are calitate procesuală pasivă, putând fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților Jandarmeriei.
În al doilea rând, recurentul susține că instanța de fond nu a motivat hotărârea prin raportare la toate apărările și înscrisurile invocate de reclamant, mărginindu-se la o motivare generală.
Astfel, solicitarea reclamantului se bazează pe inexistența Ordinul B. nr 1/654 din 10 iunie 2011, ordin care nu a fost publicat sau comunicat potrivit reglementarilor legale și în consecință nu are efecte juridice.
Prin aceste masuri luate ca urmare a Ordinului B. nr. 654/2011, a fost discriminat față de alți angajați din cadrul B., încălcându-i-se dreptul la muncă, la o carieră militară, prin neprevederea în ordinele emise a posibilității de a susține examen după încetarea incapacității temporare de muncă.
Discriminarea s-a realizat și prin faptul că reorganizarea unor structuri a B. a avut la bază un ordin publicat în M. Of. (Ordinul B. nr. 129/201 l), pe când reorganizarea Jandarmeriei a avut la bază Ordinul nr. 654/2011 care nu a fost publicat în M. Of.
Referitor la aspectul nepublicării Ordinului B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 în M. Of., recurentul susține că, în privința aptitudinii Ordinul B. nr. 1/654/2011 de a produce efecte juridice, un act administrativ normativ emis de un minister nu produce efecte juridice prin simpla emitere, deci de la data de când exista material.
Recurentul mai arată că, în raport cu dispozițiile legale incidente, pârâtul B. avea obligația ca înainte de a trece la aplicarea Ordinului nr. 654/2011 să îndeplinească formalitățile procedurale de publicare a actului în M. Of., în vederea intrării sale în vigoare.
Încălcând abuziv aceste dispoziții de lege, pârâtul B. a trecut la aplicarea Ordinului nr. 654/2011 fără a îndeplini procedura de publicare a acestuia și deci, fără ca actul administrativ atacat să fi intrat vreodată în vigoare.
Cu privire la sancțiunea care intervine în cazul nepublicării Ordinului B. nr. 654/2011 în M. Of., legea națională și practica judiciară sunt consecvente în a aprecia că această sancțiune este inexistentă ordinului emis.
Un alt motiv de ilegalitate a desființării unor posturi de subofițeri ai Jandarmeriei este constituit de inexistența actului normativ prevăzut de lege, deoarece stabilirea nr. de posturi în întreg B. este atributul exclusiv al Guvernului României și în anul 2011 nu exista nicio H.G. prin care să se fi redus sau desființat posturi în cadrul B., fapt care conduce la ideea că desființarea postului a fost ilegală.
4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin acțiunea promovată în fața Tribunalului Gorj, astfel cum a fost completată și precizată, recurentul-reclamant a solicitat în contradictoriu cu B., C. și D. Gorj, ca instanța să constate că „Ordinul ministrului de Interne nr. 1/654 din 10 iunie 2011, referitor la reorganizarea Jandarmeriei Române, Ordinul C. nr. 0130052 din 10 iunie 2011, Ordinul C. nr. 74066 din 31 mai 2011 și anexa nr. 25 la acest ordin, precum și Ordinul C. privind procedura detaliată de organizare a examenului de departajare, stabilit de O.B. nr. 129/23 iunie 2011, a realizat o discriminare a salariaților C. în raport cu salariații E."
În același timp, recurentul-reclamant a solicitat instanței „să obligați pârâta la plata drepturilor salariale din momentul desfacerii contractului de muncă, achitare integrală a creditelor bancare cu dobânda aferentă pe care nu le-a putut onora și daune morale în valoare de 500.000 lei".
Înalta Curte reține legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea recurentului-reclamant referitoare la acordarea unor daune materiale și morale, pe considerentul constatării unei situații discriminatorii create de emiterea actelor administrative indicate de acesta, se constată că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în M. Of. nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile ari. 27 alin (1) din O.G. nr. 137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituție ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Prin Legea nr. 286/2010 a bugetului de stal pe anul 2011 au fost stabilite fondurile bugetare alocate B., în baza cărora s-a stabilit numărul de posturi bugetare pentru toate structurile, act normativ în aplicarea căruia au fost emise O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din B. pentru anul 2011 și Ordinul B. nr. 119/2011 privind încadrarea în numărul maxim de posturi finanțate și în fondurile bugetare aprobate B. în anul 2011.
Procesul de reorganizare instituțională s-a efectuat atât asupra polițiștilor (funcționari publici cu statul special), cât și cadrelor militare, regăsindu-se reglementată în dispozițiile statutare aplicabile acestor categorii de personal, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, ambele cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, „ministrul afacerilor interne, în funcție de dinamica atribuțiilor și misiunilor jandarmeriei, poate înființa desființa, disloca și redisloca unități, până la eșalonul brigadă exclusiv, în condițiile legii, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități de jandarmi, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bugetare alocate".
Prin Ordinul B. nr. 1/654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română și Ordinului inspectorului General al Jandarmeriei Române nr. 0130052 din 10 iunie 2011 au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate C., intrate în vigoare la data de 16 iunie 2011.
Având în vedere că potrivit noului stat de organizare al C. la unele structuri din compunerea inspectoratului a fost redus numărul de posturi, în conformitate cu prevederile art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 15 iunie 2011 personalul afectat de reorganizare a fost pus la dispoziția unității, urmând ca în urma unei evaluări să se procedeze la repunerea în noile funcții.
În consecință, fiecare unitate a elaborat regulamente proprii de organizare și desfășurare a evaluărilor, conform prevederilor legale în vigoare ce reglementează departajarea pe baza rezultatelor obținute la interviul pe subiecte profesionale.
Ordinul B. nr 120/2011 pentru aprobarea Procedurii - cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul B., invocat de către reclamant, a fost emis în temeiul prevederilor art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Stalul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât Jandarmeria Româna este o instituție cu statut militar, Ordinul B. nr. 129/2011 nu este aplicabil personalului militar din cadrul acesteia.
Curtea mai reține că adoptarea Ordinul B. nr. 129/2011 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul „Ministerului Administrației și Internelor" a fost independentă de modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 133/2011, întrucât aceasta din urmă nu cuprinde reglementări referitoare la modalitatea de reorganizare a B.
Nu în ultimul rând, o procedură asemănătoare de organizare și desfășurare a examenului prevăzut la art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost elaborată și de Ministerul Justiției în luna iunie a anului 2010 (Ordinul ministrului Justiției nr. 1678 din 24 iunie 2010, publicat în M. Of. al României nr. 452/02 iulie 2010).
În consecință, în cadrul procesului de reorganizare instituțională determinat de constrângerile bugetare prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași/aceluiași structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi s-a efectuat doar în urma unui examen organizat și desfășurat, în mod corespunzător, în condițiile Ordinului nr. 129/2011, în cazul polițiștilor și a regulamentelor proprii de organizare și desfășurare a evaluărilor, în cazul cadrelor militare.
În ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia „prin aplicarea Ordinului B. nr. 129/2011 s-a creat o discriminare între angajații din cadrul B.", Curtea apreciază că aceasta nu este reală, întrucât, în fapt acesta solicită instanței să refuze aplicarea prevederilor legale aplicabile în cazul acestuia și să le înlocuiască cu prevederile legale aplicabile polițiștilor.
Or, O.G. nr. 137/2000 nu conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât o asemenea competență ar fi neconstituțională și ar conduce la încălcarea principiului separației puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție.
În ceea ce privește solicitarea privind acordarea drepturilor salariale de către B., lipsa calității procesuale pasive a instituției reiese cu evidență din interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 2004, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează, în mod imperativ, subiectele de sesizare a instanței în litigiile de contencios administrativ, coroborate cu cele ale art. 18 alin. (1) din același act normativ, referitoare la soluțiile pe care le pot da instanțele de contencios administrativ, precum și la persoanele care pot cădea în pretenții în astfel de cauze.
În context, „în cadrul unui litigiu având ca obicei o acțiune formulată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau un interes legitim” (Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4441 din 07 decembrie 2006).
Așadar, la momentul emiterii de către D. Gorj a ordinului de trecere în rezervă, între recurentul - reclamant și B. nu s-a născut vreun raport juridic de drept administrativ.
Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, D. Gorj este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea C.
În această situație, participarea B. în litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că C. este o unitate din subordinea B., întrucât, la momentul emiterii ordinului de trecere în rezervă, nu a fost necesară aprobarea sau avizarea acestuia de către B.
Pe cale de consecință, în raport cu aspectele prezentate, solicitarea privind acordarea unor despăgubiri urmare emiterii oricărui act administrativ sau adoptarea unei anume conduite, nu se poate judeca decât în contradictoriu cu instituția care a emis actul contestat/anulat de instanță și nu cu alte instituții care au în subordine instituția emitentă și care nu aveau vreo atribuție de avizare sau confirmare a acțiunilor acesteia.
În considerarea celor învederate, așa cum în mod corect a stabilit și instanța de fond, în cauza dedusă judecății nu poate fi stabilită îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții - calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes, necesare pentru ca instituția pârâtă să poată sta ca parte în proces, neexistând identitate între pârâtul B. și persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
Afirmațiile recurentului - reclamant A. referitoare la lipsa motivării soluției, nu pot fi primite deoarece soluția instanței de fond a fost motivată în drept și în fapt, având în vedere toate înscrisurile, precum și susținerile părților. Astfel, sentința recurată cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind expuse în considerente atât motivele de fapt, cât și cele de drept care au format convingerea instanței în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză, iar instanța de recurs este în măsură să-și exercite controlul judiciar asupra acesteia.
Referitor la criticile aduse nepublicării în M. Of. a Ordinului ministrului Administrației și Internelor cu nr. 1/654 din 10 iunie 2011 prin care s-au aprobat organigramele unităților din Jandarmeria Română, Înalta Curte constată că, prin obiectul reglementării sale, respectiv aprobarea unei noi structuri organizatorice a Jandarmeriei Române, Ordinul sus menționat este un act administrativ cu caracter individual care nu conține reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persoane nedeterminate, ci cuprinde reglementări care se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura Jandarmeriei Române, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, Ordinul B. nr. 1/654/2011 nu conține norme juridice, reguli ce trebuie respectate și/sau eventuale sancțiuni pentru nerespectarea acestora ci, pe fond, conține o reprezentare grafică a componentelor structurale ale Jandarmeriei Române.
Prin urmare, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 55 alin. (3) din H.G. nr. 561 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora "Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României. Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 82/2014 din 25 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.