Decizia nr. 1013/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., ministrul sănătății publice și C. - consilier juridic în cadrul B., constatarea nesoluționării în termen legal a cererii sale înregistrate sub nr. 59994 din 20 octombrie 2011, prin care solicita anularea Ordinului nr. 2884 din 24 noiembrie 2010, emis în baza adresei nr. 12427 din 24 noiembrie 2010, întocmită în fals de numita D., cu scopul de a accede fără drept la un nou mandat de manager de spital la E. București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin nesoluționarea acestei cereri i se încalcă grav dreptul la muncă, întrucât învestirea fără drept a numitei D. în funcția de manager al spitalului determină neîndeplinirea obligației de reîncadrare a sa la vechiul loc de muncă, în baza sentinței judecătorești nr. 3019 din 08 aprilie 2009 și de plată a drepturilor salariale restante.
Prin întâmpinare, pârâtul B. a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, întrucât reclamantei i s-a răspuns la cerere prin adresa din 21 noiembrie 2011, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, solicitând, totodată, să i se pună în vedere reclamantei să-și precizeze obiectul cererii, față de capetele de cerere expuse în finalul acesteia, în raport de care a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității.
La data 26 martie 2012, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care și-a completat obiectul acțiunii inițiale cu noi capete de cerere, respectiv obligarea pârâtului B. la anularea Ordinului nr. 2884/2010, la rezilierea contractului de management din 2010 și revocarea din funcție a D., precum și la constatarea nulității absolute a înscrisului din 24 noiembrie 2010 și a procesului - verbal însoțitor, emise de D., obligarea pârâților la plata de despăgubiri, precum și o cerere de aplicare a amenzii cominatorii pârâtului ministrul sănătății.
La data de 18 iunie 2012, reclamanta a depus și o cerere completatoare, prin care a solicitat extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor noi persoane în calitate de pârâți, cerere respinsă motivat de către instanță prin încheierea de ședință de la acea dată, cerere reiterată și respinsă în mod repetat în ședințele publice din data de 17 septembrie 2012 și 29 octombrie 2012.
Prin încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2013, instanța respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâtul B., față de înscrisurile depuse de reclamantă în combaterea excepției.
2. Hotărârea Curții de apel;
Prin sentința nr. 1416 din 22 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:
- a admis excepția inadmisibilității acțiunii în privința capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului B. la anularea Ordinului nr. 2884/2010, rezilierea contractului de management din 2010 și revocarea din funcție a numitei D., precum și la constatarea nulității absolute a înscrisului din 24 noiembrie 2010 și a procesului - verbal însoțitor, emise de aceeași persoană și a respins acțiunea în privința acestora, ca inadmisibilă;
- a respins acțiunea având ca obiect refuzul pârâtului B. de a soluționa cererea reclamantei înregistrată din 20 octombrie 2011 și obligarea pârâților la plata de despăgubiri, precum și cererea de aplicare a amenzii pârâtului ministrul sănătății, ca neîntemeiate.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, prima instanță a constatat că prin adresa din 21 noiembrie 2011, pârâtul B. a răspuns cererii reclamantei, indicând prevederile legale în baza cărora s-a desfășurat concursul pentru ocuparea postului de manager al E. București (Ordinul ministrului sănătății nr. 1082/2010), precum și adresa Consiliului de administrație al spitalului din 24 noiembrie 2010 prin care a fost propusă numirea numitei D. în funcția de manager, ca urmare a rezultatelor concursului, care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 2884 din 26 noiembrie 2010, pentru care apreciază că au fost respectate cerințele legale necesare emiterii.
Atitudinea autorității pârâte nu poate fi calificată drept un refuz nejustificat de soluționare, aceasta oferind toate argumentele pe baza cărora nu poate da curs cererii reclamantei, care viza, pe fond, anularea Ordinului nr. 2884 din 26 noiembrie 2010 și rezilierea contractului de management din 2010 încheiat ulterior cu aceasta din urmă.
Prima instanță a mai constatat că reclamanta deși critică sub aspectul legalității și tinde să desființeze Ordinul ministrului sănătății nr. 2884 din 26 noiembrie 2010, act de dreptul muncii prin care doctorul D. a fost numită în funcția de manager al E. București începând cu data de 26 noiembrie 2010, pe o perioadă de 3 ani, precum și contractul de management din 2010 încheiat ulterior între E. București și medicul respectiv, nu a solicitat, în mod direct, anularea acestor acte, prevalându-se de dispozițiile legale referitoare la actul administrativ asimilat al nesoluționării în termen sau refuzului nejustificat de soluționare, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a aduce în fața instanței de contencios administrativ aspecte legate de pretinse nereguli în organizarea unui concurs pentru ocuparea unui post pentru verificarea legalității căruia competența revine jurisdicțiilor muncii.
În condițiile în care, pentru contestarea actelor de dreptul muncii există căi procedurale prevăzute în legea organică specială, C. muncii, pentru instanța de contencios administrativ acesta echivalează cu un fine de neprimire, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2)din Legea nr. 554/2004.
Chiar și în lipsa unei competențe speciale a unei alte instanțe, formularea unor capete de cerere prezentate ca accesorii unui capăt de cerere generic având ca temei un pretins refuz nejustificat de soluționare, nu permite unei persoane ce se pretinde vătămată într-un drept al său să obțină anularea actului numai pe considerentul constatării unui astfel de refuz, fără să fie necesară dovedirea motivelor de nelegalitate, într-un cadru procesual complet, cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare al beneficiarului actului, cu respectarea termenelor și condițiilor de contestare, în special a celor referitoare la interesul legitim, actual și direct.
De asemenea, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și h) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a respins cererea reclamantei având ca obiect refuzul pârâtului B. de a soluționa cererea sa înregistrată din 20 octombrie 2011 și obligarea pârâților la plata de despăgubiri, precum și cererea de aplicare a amenzii pârâtului ministrul sănătății, ca neîntemeiate.
3. Recursul declarat de A.;
Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că:
- instanța de fond a admis o excepție inventată, fără legătură cu cauza;
- s-a reținut în mod greșit că i s-a răspuns în termen legal la cererea sa; în realitate, data inscripționată pe plic este 30 noiembrie 2012;
- la termenul din 18 iunie 2012 a solicitat introducerea în cauză a mai multor persoane dar cererea i s-a respins fără temei;
- Ordinul ministrului sănătății nr. 2884/2010 este nelegal, fiind emis pe baza unor acte false.
4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive de reformare a acesteia.
Instanța de fond a aplicat judicios atât dispozițiile de drept procesual, cât și pe cele de drept substanțial, considerentele prezentate la pct. 2 din decizie justificând soluția adoptată.
Răspunzând punctual la criticile recurentei, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că motivul de recurs invocat: art. 304 pct. 7 C. proc. civ.: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii” nu are incidență în cauză, motivarea răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamantă, care au putut fi circumscrise problematicii specifice materiei contenciosului administrativ.
Contrar susținerilor recurentei, excepția admisă de curtea de apel nu a fost „inventată” de aceasta, ci a fost invocată de pârâtul B., prin întâmpinarea formulată (filele 51-56, dosar fond).
Excepția a fost corect soluționată, pentru că, într-adevăr, în acest cadru procesual nu este admisibilă cererea de anulare a unui act administrativ individual - Ordinul ministrului sănătății nr. 2884 din 26 noiembrie 2010, de numire în funcția de manager la E. București pe o perioadă de 3 ani, a prof. dr. D.
O critică distinctă a recurentei vizează legalitatea respingerii cererii de „introducere în cauză a altor persoane”, formulată în ședința publică de la 18 iunie 2012. În motivarea încheierii, s-a arătat că la termenul anterior, 26 martie 2012, au fost stabilite obiectul cauzei și cadrul procesual.
Într-adevăr, în condițiile în care, potrivit consemnărilor din încheierea de la data de 26 martie 2012, aceasta a fost prima zi de înfățișare, în sensul art. 132 C. proc. civ., o lărgire a cadrului procesual, prin antrenarea în proces și a altor persoane fizice și juridice după acest moment procesual nu mai era posibilă, operând instituția decăderii.
Cât privește mențiunea instanței de fond că B. i-a răspuns reclamantei cu adresa din 21 noiembrie 2011, aceasta este riguros exactă (fila 26, dosar fond).
Este real că potrivit ștampilei aplicate pe dovada de primire a comunicării poștale, recurenta a recepționat documentul la data de 30 noiembrie 2011 (fila 138, dosar fond), însă această întârziere, în sine, nu i-a cauzei vreo vătămare câtă vreme a declanșat în termen legal procedura judiciară.
Nici susținerea că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 pentru a se reține refuzul nejustificat al intimaților-pârâți de a-i soluționa cererea, nu are suport.
Prin răspunsul comunicat, B. i-a răspuns efectiv la solicitările formulate, indicându-i atât cadrul legal, cât și etapele concrete derulate în contextul organizării concursului de ocupare a postului de manager al E. București.
Ca urmare, nefiind identificate motive apte să conducă la modificarea ori casarea sentinței atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1416 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2015.