Decizia nr. 874/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond;
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 301265 din 8 noiembrie 2012, cu consecința admiterii plângerii sale și a contestației formulate împotriva Procesului verbal de control încheiat la 3 septembrie 2012 și a titlului de creanță din 13 septembrie 2012.
1.2. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 283 din 12 septembrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 30265 din 8 noiembrie 2012 emisă de pârâtă.
Totodată, a admis contestația reclamantei și a anulat Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de B. la data de 3 septembrie 2012, și titlul de creanță din 13 septembrie 2012 emis de aceeași pârâtă.
Curtea de apel a reținut, în esență, că în speță, nu au fost afectate condițiile de implementare ale contractului încheiat între părți, proiectul a fost realizat în întregime, astfel că măsurile contestate sunt lipsite de finalitatea urmărită; recuperarea sprijinului financiar nerambursabil nu mai este necesară și oportună, proiectul fiind în continuare eligibil.
2. Calea de atac exercitată;
2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B., în prezent C., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, formulând, în esență, următoarele critici:
- contrar celor reținute de prima instanță, în Certificatul de atestare fiscală din 24 septembrie 2012, la care face referire intimata-reclamantă și care în se menționează că aceasta nu mai înregistrează obligații de plată la bugetul de stat, este cuprins totalul obligațiilor de plată din ultimele 12 luni, în valoare de 19.277 lei, precum și cuantumul obligațiilor de plată în valoare de 26.795 lei, din care 18.059 lei obligații principale și 8.736 lei obligații de plată accesorii, datorii ce au vechime de aproape un an;
- adresa din 26 septembrie 2012, emisă de către Primăria orașului Hârșova, nu constituie un document din care să reiasă lipsa datoriilor la bugetul local, dimpotrivă, rezultă că beneficiarul înregistrează în continuare datorii, dar acestea au fost eșalonate până la data de 31 decembrie 2012, nefiind prezentat niciun certificat de atestare fiscală sau grafic de eșalonare și nici cuantumul datoriilor ce urmează a fi eșalonate;
- prin neregula constatată, intimata-reclamanta a încălcat obligațiile contractuale asumate prin contractul de finanțare din 26 aprilie 2007, precum și dispozițiile legale aplicabile, respectiv Legea nr. 316/2001 - D.;
- procesul verbal contestat a fost emis ca urmare a încălcării dispozițiilor din Contractul de finanțare, respectiv art. 1 alin. (1) din Anexa I Prevederi Generale, precum și dispoziții cuprinse în Anexa IV Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiari privați ai D. la contractul de finanțare și nu este consecința voinței unilaterale a autorității, ci rezultatul conduitei defectuoase a intimatei-reclamante în derularea contractului de finanțare care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract;
- la data controlului efectuat, intimata-reclamantă figura cu creanțe bugetare atât la bugetul local, cât și la bugetul de stat, în valoare totală de 100.373,81 lei, pentru care au fost luate măsuri de executare silită asupra bunurilor mobile și imobile ale societății, iar printre bunurile aflate sub executare silită se regăsește și investiția finanțată prin D., respectiv E. trup intravilan Hârșova.
În concluzie, recurenta a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin D.
2.2. Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, în termen legal, la data de 7 ianuarie 2014, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, apreciind că în mod corect prima instanța a reținut că societatea nu are datorii scadente la bugetul de stat, respectând astfel condițiile de finanțare impuse.
2.3. În raportul întocmit în cauză, potrivit prevederilor art. 493 din N.C.P.C., s-a apreciat că recursul formulat este admisibil.
3. Calea de atac exercitată;
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, între B. (fostă D.) și SC A. SRL, la data de 26 aprilie 2007 a fost încheiat Contractul de finanțare pentru realizarea proiectului „Modernizare fermă de creștere a ovinelor Hârșova, județul Constanța”, cu o finanțare nerambursabilă de 137.819 lei.
Urmare a misiunii de control ex-post, în vederea verificării menținerii eligibilității proiectului, într-o perioadă de 5 ani de la data ultimei plăți efectuate de agenție, prin Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 3 septembrie 2012, s-a constatat nerespectarea contractului-cadru, respectiv art. 3 alin. (1), criteriul de eligibilitate EG5, potrivit căruia „Nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligații fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bănci”.
Astfel, organele de control au reținut că SC A. SRL înregistra la data controlului obligații fiscale restante în sumă de 76.393,81 lei la bugetul local al orașului Hârșova și, respectiv, de 23.980 lei la bugetul de stat administrat de F. Constanța, G. Hârșova.
Or, în cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, în mod judicios, criteriul de eligibilitate a proiectului finalizat a fost păstrat prin aceea că obligațiile fiscale pentru anul 2012 deși, în mod temporar au fost restante în unele perioade, la sfârșitul anului 2012 au fost achitate integral, potrivit documentelor depuse la dosar și necontestate de autoritatea publică.
Astfel, în cauză, este necontestat că proiectul respectiv a fost implementat și finalizat în termenul și condițiile contractului-cadru, iar în anii 2008, 2009, 2010 și 2011 nu au fost constatate obligații fiscale restante la bugetul de stat sau bugetul local, iar sumele restante, pe diverse perioade în cursul anului 2012, au avut caracter temporar, fiind achitate integral la sfârșitul anului 2012.
În concluzie, instanța de recurs reține că susținerile și criticile autorității recurente sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B., în prezent C. împotriva sentinței nr. 283 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2015.