Decizia nr. 978/2015
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în fața primei instanțe;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 decembrie 2012, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. și E. Târgu Secuiesc, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze ca nelegală Hotărârea nr. 470 din 07 noiembrie 2012 a D.; să oblige D. la plata de daune morale în cuantum de 1 leu pentru emiterea unei hotărâri cu încălcarea prevederilor art. 77 alin. (1) din Ordinul nr. 144/2008 a președintelui D. privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor; să constate existența unui comportament discriminatoriu raportat la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 la adresa subsemnatului, cetățean român necunoscător al limbii maghiare, din partea primarului municipiului Târgu Secuiesc și a Consiliului Local Târgu Secuiesc prin editarea/finanțarea/promovarea publicației "x", redactată exclusiv în limba maghiară; să sancționeze primarul municipiului Târgu Secuiesc și Consiliul Local Târgu Secuiesc pentru fapte de discriminare pe criterii etnice a subsemnatului potrivit art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
2. Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința civilă nr. 1221 din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile si a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., primarul Municipiului Târgu Secuiesc, E. Târgu Secuiesc, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul principal al acțiunii reclamantului îl constituie anularea unei hotărâri emise de Colegiul Director al D.
Din analiza actelor dosarului, Curtea a reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care acesta nu s-a adresat pârâtului pentru revocarea hotărârii ce face obiectul acțiunii în anulare.
Curtea a constatat că plângerile prealabile formulate de reclamant (fila 109 și urm.) nu au ca obiect hotărârea atacată, ci, așa cum rezultă din conținutul acestora, refuzul autorității pârâte de a răspunde sesizării reclamantului.
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere dispozițiile art. 109 alin. (2) și art. 137 alin. (1) C. proc. civ. precum și caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind constatarea existenței unui comportament discriminatoriu, aplicarea unei sancțiuni pentru discriminare și obligarea pârâtului D. la daune morale, Curtea a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
3. Calea de atac exercitată în cauză;
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât reclamantul A., cât și intimatul-pârât B. au declarat recurs.
3.1. Recursul declarat de reclamant;
În motivarea căii de atac, recurentul susține că sentința Curții de Apel București este din start greșita, deoarece a admis o excepție a prematurității formulata de primarul și E. Târgu Secuiesc, dar care are efecte asupra unui alt pârât din proces, respectiv D. Astfel, Curtea de Apel nu numai că a interpretat în mod greșit prevederile legale, dar a si acordat mai mult decât s-a cerut.
Pe fondul cauzei, susține că discriminarea există nu pentru că există o publicație editată de o instituție publică exclusiv în limba maghiară ci pentru că nu există aceleași informații de interes public în limba oficială de stat limba română, asigurându-se astfel un tratament egal tuturor celor re doresc să se informele cu privire la activitatea autorităților din Târgu Secuiesc.
3.2. Recursul formulat de pârât;
Autoritatea pârâtă susține că sentința civilă nr. 1221 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București este criticabilă sub aspectul nelegalității întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor discriminare și a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe cale de consecința, procedura prealabilă prevăzuta de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea n 554/2004 a contenciosului administrativ nu se justifica in cazul hotărârilor D.
5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți precum și de reglementările incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, însă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar recursul exercitat de reclamant va fi respins ca tardiv formulat.
4.1. În ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului invocată din oficiu, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantului A. la data de 12 iunie 2013, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii, iar recursul a fost declarat la data de 1 iulie 2013 (fila nr. 12 din dosarul de recurs).
Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul formulat de reclamant.
4.2. Cu privire la recursul declarat de autoritatea pârâtă, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
Legea nr. 324/2006 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în M. Of. nr. 626/20 iulie 2006, introduce art. 19^5 alin. (5) care prevedea următoarele: "Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii". După republicarea O.G. nr. 137/2000 privind revenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare în M. Of. nr. 99 din 08 februarie 2007, art. 19^5 alin. (5) devinde art. 20 alin. (9) așa cum se regăsește și în forma actuala a O.G. nr. 137/2000 privind revenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Sintagma "potrivit legii" din cuprinsul art. 20 alin. (9) se refera la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care precizează faptul ca "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc axe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează fit fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."
Înalta Curte reține că hotărârile D. emise după intrarea in vigoare a Legii nr. 324/2006 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, au caracter administrativ-jurisdicțional, fiind emise in urma parcurgerii unei proceduri speciale prevăzuta de dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pe cale de consecința, procedura prealabilă prevăzuta de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea n 554/2004 a contenciosului administrativ nu se justifica in cazul hotărârilor D.
Așadar, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1221 din 03 aprilie 2013, în mod evident eronat, a dispus admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și, pe cale de consecința, a respins acțiunea formulată de către reclamantul A. ca inadmisibila, doar sub aspectul nerespectării de către reclamatul A. a procedurii prealabile stabilita de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea n 554/2004 a contenciosului administrativ, fără a cerceta si fondul cauzei.
În virtutea rolului activ al instanței, aceasta trebuia să purceadă la cercetarea fondului și să soluționeze cauza dedusă judecății în sensul constatării sau nu a presupuselor fapte de discriminare săvârșită de către pârât, pe cale de consecință menținând sau anulând Hotărârea B. nr. 228 din 08 iunie 2011.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să analizeze cauza și să răspundă tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 1221 din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul declarat de A. împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.