Decizia nr. 1053/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei;
1. Procedura în fața primei instanțe;
Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2011 și precizată la data de 6 ianuarie 2012, la 17 ianuarie 2012 și la 11 aprilie 2014, reclamanta SP A. SPRL Reșița a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele B. (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii B.) și Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de B. (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii Comisia de selecție) să se dispună anularea deciziei prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de SC C. IPURL în Dosarul de insolvență nr. x/115/2009 privind pe debitoarea SC D. SRL, aflat pe rolul Tribunalului Caraș - Severin și anularea Deciziei nr. 833219 din 22 septembrie 2011 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva rezultatului procedurii de selecție organizată de B. în data de 15 iunie 2011, prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de SC C. IPURL în Dosarul de insolvență nr. x/115/2009 privind pe debitoarea SC D. SRL, aflat pe rolul Tribunalului Caraș - Severin.
Nelegalitatea deciziilor întocmite de pârâte a fost invocată în principal, pentru următoarele motive:
- desemnarea ofertei câștigătoare s-a bazat pe o eroare de calcul matematic, fiind evident că oferta depusă de reclamantă pentru un onorariu de 1.500 lei este mai favorabilă decât cea depusă de SC C. IPURL pentru un onorariu de 88.641,40 lei;
- cu privire la strategia de reorganizare/lichidare, cu program în timp, oferta depusă de reclamantă a fost depunctată în mod nejustificat cu 15 puncte, deși strategia propusă este optimă raportat la perioada de efectuare și la gradul de acoperire a creanțelor; în plus, acest criteriu a fost anulat irevocabil prin sentința nr. 3717/2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 96 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea ca nefondată, dar această sentință a fost casată prin Decizia nr. 4943 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamantă și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de control judiciar a reținut că, raportat la obiectul acțiunii și la faptul că actele contestate privesc drepturi și interese legitime ale SC C. IPURL și acest subiect de drept este îndreptățit să formuleze propriile apărări în sensul dispozițiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, astfel că, în virtutea rolului activ, conform prevederilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., prima instanță avea obligația de a pune în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a câștigătorului desemnat în procedura de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC D. SRL.
2. Soluția instanței de fond;
În fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 117 din 17 aprilie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SPRL Reșița în contradictoriu cu pârâtele B., Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de B. și SC C. IPURL.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că prin actele contestate, departajarea nu s-a făcut exclusiv pe baza ofertelor financiare depuse de ofertanți, întrucât câștigătorul a fost desemnat avându-se în vedere toate criteriile prevăzute în Ordinul nr. 1009/2007 emis de președintele B., în forma în vigoare la acea dată.
Referitor la criteriul financiar, a fost respinsă susținerea reclamantei că decizia emisă se bazează pe o eroare de calcul matematic, considerându-se că oferta financiară a SC C. IPURL este mai avantajoasă.
Referitor la criteriul strategiei de reorganizare/lichidare, instanța de fond a constatat că atât reclamanta, cât și pârâta SC C. IPURL au îndeplinit acest criteriu și că este lipsit de relevanță faptul că reclamanta a avut calitatea de lichidator în dosarul de insolvență al SC D. SRL, deoarece nu face parte din criteriile prevăzute în Ordinul președintelui B. nr. 1009/2007 și care trebuie avute în vedere de Comisia de selecție.
Cu privire la susținerea reclamantei că oferta sa este singura pertinentă în raport cu realitatea și situația actuală a SC D. SRL, fiind optimă din punct de vedere strategic și temporal, cu stabilirea unei durate minime posibile de efectuare a procedurii în condițiile legale și cu respectarea termenelor stabilite de lege, s-a reținut că analizarea acestor aspecte excede competenței instanței de contencios administrativ, care este obligată de dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 să-și limiteze controlul la legalitatea actului administrativ, cu excluderea oricăror analize, constatări și judecăți referitoare la aspecte de oportunitate, eficacitate și eficiență, avute în vedere de comisia de selecție pentru stabilirea punctajului la criteriul strategiei de reorganizare/lichidate.
De asemenea, s-a considerat că nu poate fi reținut nici argumentul reclamantei în sensul că, prin sentința civilă pronunțată la 4 noiembrie 2009 în Dosarul nr. x/2/2009, publicată în M. Of., Partea I nr. 186 din 22 martie 2012, Curtea de Apel București a dispus anularea dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. d0 și pct. 2.1. din Ordinul președintelui B. nr. 1009/2007 doar în ceea ce privește acordarea punctajului pentru strategia de organizare și/sau lichidare, avându-se în vedere că, această hotărâre produce efecte juridice de la data publicării în M. Of., deci ulterior emiterii actelor contestate în cauză.
3. Calea de atac exercitată;
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A. SPRL Reșița, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative contestate, pentru următoarele motive:
3.1. Cu privire la analiza criteriilor care au stat la baza departajării dintre recurenta - reclamantă și societatea desemnată câștigătoare, s-a arătat că nu au fost analizate susținerile referitoare la greșita depunctare a ofertei la două criterii: criteriul financiar și criteriul privind strategia de reorganizare/lichidare propusă de către ofertanți.
Raportat la ofertele financiare întocmite de persoanele în cauză, recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că desemnarea câștigătorului s-a întemeiat pe o eroare de calcul matematic, întrucât comisia de selecție trebuie să puncteze în funcție de oferta cea mai bună, care în mod obiectiv, era oferta sa, în condițiile în care a solicitat un onorariu în sumă de 1.500 lei, spre deosebire de SC C. IPURL, care a solicitat un onorariu de 88.641,40 lei la finalizarea procedurii, cu un onorariu de succes de 2% din sumele obținute prin valorificarea bunurilor.
Raportat la strategia de reorganizare și/sau de lichidare, cu program în timp, recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat neîntemeiat apărarea sa cu privire la anularea acestui criteriu prin sentința nr. 3717/2009 a Curții de Apel București, publicată în M. Of. nr. 186/2012, fără a avea în vedere că, indiferent de momentul la care își produce efectele hotărârea respectivă, cauzele care au determinat anularea dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. d) și pct. 2.1. din Ordinul nr. 1009/2007 emis de Președintele B. au existat din momentul elaborării normelor respective.
3.2. Cu privire la analiza strategiilor de reorganizare/lichidare propuse, recurenta a considerat că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui criteriu care vizează legalitatea, iar nu oportunitatea actelor atacate.
Recurenta a învederat că analiza legalității actului administrativ presupune verificarea următoarelor aspecte:
- dacă actul este emis de organul competent și cu respectarea limitelor competențelor respectivului organ;
- dacă au fost respectate formele și procedurile legale impuse pentru emiterea actului;
- dacă prin conținutul său, actul emis este în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare aplicabile;
- dacă actul corespunde scopului urmărit de legiuitor în momentul instituirii normelor legale.
Contrar considerentelor instanței de fond, recurenta a arătat că toate aceste aspecte care au fost invocate cu privire la depunctarea greșită a ofertei sale cu 10 puncte se circumscriu sferei legalității actelor deduse judecății, fiind abordate prin prisma verificării conformității actelor cu normele legale aplicabile și prin prisma verificării conformității actelor cu normele legale aplicabile și prin prisma scopului urmărit de legiuitor prin norma respectivă.
Astfel, din compararea celor două strategii, care trebuie să fie obiectivă, pertinentă situației de fapt existentă la momentul actual, recurenta a susținut că rezultă cu evidență că oferta sa este optimă din punct de vedere strategic și temporal, cu stabilirea unei durate minime posibile de efectuare a procedurii în condiții legale și cu respectarea termenelor stabilite de lege.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt și de drept relevante;
Prin procesul - verbal întocmit la data de 15 iulie 2011 de Comisia de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul B., menținut prin Decizia nr. 833.219 din 22 septembrie 2011 emisă de B., a fost declarată câștigătoare oferta depusă de intimata SC C. IPURL în procedura de desemnare a administratorului judiciar în Dosarul nr. x/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului Caraș - Severin privind pe debitoarea SC D. SRL.
În cadrul acestei proceduri, oferta depusă de intimata SC C. IPURL a fost punctată cu 87 puncte (criteriul onorariul lunar - 25 puncte, criteriul onorariului de succes - 20 puncte, criteriul numărul de personal alocat procedurii - 12 puncte, criteriul strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp - 20 puncte și criteriul colaborarea cu organele fiscale - 10 puncte), iar oferta depusă de recurenta SC A. SPRL a fost punctată cu 80 puncte (criteriul onorariul lunar - 20 puncte, criteriul onorariul de succes - 25 puncte, criteriul numărul de personal alocat procedurii - 15 puncte, criteriul strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp 10 puncte și criteriul colaborarea cu organele fiscale - 10 puncte).
Motivul de nelegalitate prin care recurenta - reclamantă a susținut că a fost greșit depunctată la criteriul strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp, se dovedește a fi întemeiat și determină anularea actelor administrative deduse judecății, care au fost emise de autoritățile intimate cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3.717 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2009.
Prin această sentință, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5.662 din 16 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E. SPRL în contradictoriu cu pârâta B. și s-a dispus anularea dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. d) și pct. 2.1. din Ordinul nr. 1009/2007 emis de președintele B. în ceea ce privește acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare și/sau lichidare.
Anularea dispozițiilor referitoare la criteriul strategia de reorganizare și/sau lichidare, cu program în timp, a fost dispusă cu motivarea că, fără vreo justificare, s-a lăsat loc arbitrariului din partea autorității fiscale prin posibilitatea acordării în cazul marilor creditori a unui punctaj foarte mare pe baza unui criteriu general intitulat „strategie”, care nu este însoțit de nici un algoritm sau mod de calcul, cel puțin orientativ și, în același timp, de nicio garanție că practicienii candidați vor avea acces, în egală măsură, la datele necesare privind societatea aflată în insolvență, pentru edificarea strategiei.
Instanța de fond a considerat că această hotărâre judecătorească irevocabilă produce efecte juridice numai de la data de 22 martie 2012,, când a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 186/2012, față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Concluzia instanței de fond s-a întemeiat însă pe autoritatea absolută a lucrului judecat, care produce efecte erga omnes, fără a avea în vedere autoritatea relativă față de părțile în litigiul prin care a fost anulat parțial în mod irevocabil actul administrativ cu caracter normativ.
Astfel, se reține că, în calitate de autoritate emitentă, B. a fost parte în litigiul având ca obiect anularea dispozițiilor art. 2 alin. (3) lit. d) și pct. 2.1 din Ordinul președintelui B. nr. 1009/2007 și de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de anulare a normelor respective, nu se mai justifica aplicarea lor prin întocmirea unor acte administrative cu caracter individual, care devin lipsite de bază legală.
Anularea ca nelegale a dispozițiilor referitoare la criteriul strategia de reorganizare și/sau lichidare are consecință pentru autoritatea emitentă a reglementării respective, care nu le mai poate aplica prin actele administrative cu caracter individual emise după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de anulare.
Din acest motiv, se constată că recurenta - reclamantă a fost greșit depunctată la acest criteriu care nu mai avea temei legal și aceasta cu atât mai mult cu cât, din conținutul actelor administrative contestate nu rezultă circumstanțele concrete avute în vedere la acordarea punctajului diferit la acest criteriu pentru ofertele participante la procedura de desemnare a administratorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. x/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului Caraș - Severin privind pe debitoarea SC D. SRL
Pentru considerentele expuse și față de care nu se mai impune să fie examinate celelalte critici formulate în recurs, Înalta Curte va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamantă, va anula în parte procesul - verbal din 15 iulie 2011 numai cu privire la desemnarea intimatei SC C. IPURL drept câștigătoare în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC D. SRL și va anula Decizia nr. 833.219 din 22 septembrie 2011 emisă pentru soluționarea contestației administrative.
2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia;
În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va admite acțiunea formulată de reclamanta SC A. SPRL Reșița, va anula în parte procesul - verbal încheiat la data de 15 iulie 2011 de Comisia de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul B. numai cu privire la desemnarea drept câștigătoare a ofertei practicianului în insolvență SC C. IPURL în Dosarul nr. x/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului Caraș - Severin privind pe debitoarea SC D. SRL, precum și Decizia nr. 833.219 din 22 septembrie 2011 emisă de B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SPRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 117 din 17 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că, admite acțiunea formulată de reclamanta SC A. SPRL Reșița.
Anulează, în parte, procesul-verbal încheiat la data de 15 iulie 2011 de Comisia de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul B. numai cu privire la desemnarea drept câștigătoare a ofertei practicianului în insolvență SC C. IPURL în Dosarul nr. x/115/2009 aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin privind pe debitoarea SC D. SRL precum și Decizia nr. 833.219 din 22 septembrie 2011 emisă de B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2015.