Decizia nr. 1049/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Patronatul Bijutierilor din România a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării ordinului Președintelui A.N.P.C. nr. 104 din 17 martie 2015 pentru aprobarea condițiilor în vederea autorizării sau menținerii autorizației pentru operațiunea de marcare a metalelor prețioase cu marca de garanție proprie, publicat în M. Of. Partea I, nr. 304/05 mai 2015, până la pronunțarea de către instanța de fond asupra cererii de anulare a acestui act administrativ.
2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 2014 din 8 iulie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Patronatul Bijutierilor din România, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 2014 din 8 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Patronatul Bijutierilor din România, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.
Prin înscrisul intitulat cerere de renunțare la judecată, depus la dosar de către recurentul-reclamant Patronatul Bijutierilor din România, la data de 7 decembrie 2016, aceasta a declarat că renunță la judecata cererii, solicitând instanței să ia act de această renunțare, în temeiul art. 406 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.”
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cererii de recurs formulate, va lua act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către recurent cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.
Constatând că în speță recurentul a formulat cerere de renunțare la judecată, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd că: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6), teza a doua C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului la judecata cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea recurentului Patronatul Bijutierilor din România la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2014 din 8 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
Anulează Sentința civilă nr. 2014 din 8 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. y/2/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.
Procesat de GGC - LM