Decizia nr. 873/2017
Deliberând, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie 2016, sub numărul de Dosar nr. x/95/2016 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj, să se dispună obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.
2. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința nr. 1539 pronunțată în data de 31 octombrie 2016, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența în favoarea Secției contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Craiova în vederea soluționării cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, precum și de împrejurarea că reclamanta solicită completarea unui Ordin emis de un organ al administrației publice centrale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluționarea prezentei cereri este de competența Secției de contencios administrativ a Curții de Apel.
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a contestației formulate de reclamantă, tribunalul a reținut că aceasta aparține Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței de la domiciliul sau.
3. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 noiembrie 2016, sub nr. x/54/2016 primind termen de judecată la data de 16 decembrie 2016 pentru când părțile au fost legal citate.
Prin Sentința nr. 562/2016 pronunțată în data de 16 decembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj (DSVSA) și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în favoarea Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, având în vedere că actul principal care a determinat promovarea de către reclamantă este Decizia Directorului DSVSA, care este un act emis de către o autoritate publica locala, a apreciat că, în speța, nu sunt incidente prevederi legale speciale care sa stabilească o competenta de judecata speciala.
Totodată, s-a precizat că art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.
4. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acțiunea promovată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Gorj, să se dispună obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor funcționarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivii dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu; obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.
Înalta Curte constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel Craiova că prezenta cauză vizează raportul de serviciu al reclamantei, privind obligarea pârâților la plata tuturor drepturile salariale prevăzute de lege, respectiv includerea în salariu a sumei compensatorie cu caracter tranzitoriu aflată în plată la data de 30 noiembrie 2015.
Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Astfel, având în vedere că acțiunea vizează raportul de serviciu al unui funcționar public, revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Hotărârea nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, este statuat la art. 5 alin. (5) și (6) că: "(5) Personalul din cadrul Autorității, institutelor de referință și al direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București este format din funcționari publici și din personal contractual. (6) Salarizarea personalului din structura Autorității se face potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice centrale" și prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu se prevede o altă instanță competentă în soluționarea acestei categorii de litigii.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Gorj și Autoritatea Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.
Procesat de GGC - GV