Decizia nr. 918/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 42 din 21 februarie 2013 emisă de pârât și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA95085 din 19 decembrie 2012.
Totodată, a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 95085 din 19 decembrie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
1. Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 14 din 12 februarie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare și a suspendat executarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-95085 din 19 decembrie 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pe fond, a admis acțiunea, a anulat Decizia Comisiei de soluționare a contestației nr. 42 din 21 februarie 2013, a admis contestația și în consecință a anulat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-95085 din 19 decembrie 2012.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 14 din 26 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a arătat, în esență, că, motivarea cererii de suspendare se rezumă la ultimul paragraf din considerentele sentinței, fiind întemeiată pe considerentele avute în vedere la soluționarea cererii de anulare a aceleiași note de constatare și pe "consecințele negative asupra funcționării autorității administrației publice județene", fără a se arăta care sunt acelea, în condițiile în care nici măcar reclamanta nu a invocat vreo astfel de consecință.
Referitor la faptul că autoritatea contractantă a solicitat, prin fișa de date, îndeplinirea unor cerințe minime cu privire la personalul de specialitate, recurentul a arătat că instanța de fond a omis să arate considerentele pentru care a apreciat că numai un manager de proiect cu experiență de 20 de ani putea duce la îndeplinire contractul, precum și motivul pentru care managerul trebuia să aibă experiență în promovarea proiectelor cu finanțare europeană, în condițiile în care obiectul contractului îl reprezenta întocmirea unei documentații tehnico-economice, documentație care se întocmește potrivit legii române.
În ceea ce privește întocmirea notei justificative potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, recurentul susține că, deși instanța a constatat obligația intimatei de a întocmi nota justificativă, se mulțumește doar să constate că acest tip de neregulă este formal, fără un potențial impact financiar, deși dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 sunt imperative, iar prevederile contractuale stipulau în mod expres obligația Unității Administrativ Teritoriale Neamț de a respect legislația în domeniul achizițiilor.
3. Apărările intimatei UAT, județul Neamț
Prin întâmpinarea depusă la data de 15 mai 2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor invocate.
4. Procedura derulată în recurs
Prin Încheierea pronunțată la data de 8 decembrie 2016, după efectuarea procedurii scrise reglementate în art. 493 alin. (1) - (4) C. proc. civ., completul filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, fixând termen pentru dezbateri contradictorii la data de 9 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Intimata-reclamantă UAT județul Neamț a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 42 din 21 februarie 2013, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a respins contestația administrativă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-95085 din 19 decembrie 2012., aferentă Proiectului C. proc. civ. SMIS 3555 cu titlul "Reabilitare, modernizare și extindere Centrul Școlar pentru educație incluzivă Alexandru Roșca", beneficiar UAT județul Neamț.
Prin nota contestată, intimatei-reclamante i-a fost aplicată o corecție de 25% (167.500 lei plus TVA) pentru încălcarea normelor legale în materie de achiziție publică cu privire la contractul de servicii de proiectare nr. 6389 din 3 iunie 2009 încheiat cu SC A. SRL.
În fapt, s-a reținut săvârșirea următoarelor nereguli:
1. În anunțurile de participare publicate în SEAP și JOUE nu se regăsesc cerințele minime de calificare referitoare la asigurarea cu personal de specialitate, încălcându-se astfel principul transparenței în conformitate cu disp. art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.
2. Autoritatea contractantă a solicitat prin fișa de date, referitor la personalul de specialitate, îndeplinirea următoarelor cerințe minime: a) manager de proiect - minim 8 ani experiență în domeniul promovării proiectelor cu finanțare europeană și minimum 20 ani experiență profesională generală; b) manager de proiect adjunct - minim 6 ani experiență în domeniul promovării proiectelor cu finanțare europeană și minim 10 ani experiență profesională generală. În acest mod, beneficiarul a restricționat participarea la procedura de atribuire prin nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (2) și ale art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu disp. art. 8 din H.G. nr. 925/2006.
Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și anulare a actelor administrative contestate nu este împărtășită de instanța de control judiciar.
Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:
Urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului având ca obiect "Modernizarea și reabilitarea Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă Alexandru Roșca" din Piatra-Neamț, prin procedura licitației deschise, la data de 18 august 2010 a fost încheiat contractul de finanțare nr. 810 Cod SMIS 3555.
În ceea ce privește contractul de servicii de proiectare nr. 6389 din 3 iunie 2009 încheiat de intimata-reclamantă cu SC A. SRL, legat de care au fost identificate cele două nereguli prin actele administrative atacate, Înalta Curte reține că aspectele indicate în sesizarea Serviciului Verificare Programe și Gestionare Nereguli nr. VT-65762 din 30 august 2012 sunt întemeiate.
Potrivit Anunțului de participare nr. 74551 din 2 aprilie 2009, publicat în SEAP și a Anunțului de participarea nr. S 65-093619 din 3 aprilie 2009 publicat în JOUE la Secțiunea "Capacitate tehnică" autoritatea publică intimată a menționat doar "Asigurarea cu personal de specialitate, astfel cum este prezentat în fișa de date a achiziției".
În acord cu opinia recurentului, Înalta Curte reține că disp. art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data procedurii de achiziție, impuneau ca invitația de participare să cuprindă, printre altele, cerințele minime de calificare referitoare la asigurarea cu personal de specialitate. În acest sens sunt și dispozițiile art. 44 Directiva 2004/18/CE, conform cărora contractele se atribuie după verificarea respectării criteriilor referitoare la capacitatea economică și financiară, a cunoștințele sau capacitățile profesionale și tehnice menționate în anunțul de participare, anunț care cuprinde nivelurile minime ale acestora.
În lipsa menționării cerințelor minime de calificare referitoare la asigurarea cu personal de specialitate, autoritatea contractantă nu a asigurat un grad de publicitate adecvat încălcând principiul transparenței reglementat de disp. art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că actele administrative atacate sunt legale și temeinice sub acest aspect.
Referitor la faptul că autoritatea subcontractantă a solicitat prin fișa de date, îndeplinirea unor cerințe minime cu privire la personalul de specialitate: a) manager proiect - minim 8 ani experiență în domeniul promovării proiectelor cu finanțare europeană, cu minim 20 ani experiență generală; b) manager de proiect adjunct - minim 6 ani experiență în domeniul promovării proiectelor cu finanțare europeană, cu minim 10 ani experiență profesională în general, Înalta Curte reține că în mod corect echipa de control a considerat că aceste cerințe minime contravin prevederilor art. 188 alin. (2) lit. c), d) și e) din O.U.G. nr. 34/2006.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, informațiile relevante pe care autoritatea contractantă le poate solicita în scopul verificării capacității profesionale vizează studiile, pregătirea profesională și calificarea personalului de conducere și a celui responsabil de realizarea contractului sau efectivele medii anuale ale personalului angajat și ale cadrelor de conducere, nicidecum informații legate de natura sursei de finanțare.
Prin impunerea unor astfel de criterii este evident că autoritatea contractantă a restricționat participarea la procedura de atribuire, cu atât mai mult cu cât, nici prin Nota justificativă nr. 3305 din 30 martie 2009 nu a fost argumentată alegerea unor astfel de cerințe minime de calificare.
În fine, Înalta Curte nu poate reține concluzia primei instanțe în sensul că acest tip de neregulă este doar de natură formală, fără un potențial impact financiar.
În speță nu se poate reține inexistența unui prejudiciu constând în obținerea unui avantaj, cu încălcarea normelor privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, de vreme ce neregula constatată vizează impunerea unor cerințe de calificare restrictive.
În acest sens a fost adoptată și soluția de principiu de către Secția contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 24 noiembrie 2014, în care s-a considerat că "în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011 aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului".
Pentru toate aceste considerente, din care rezultă că actele administrative contestate sunt legale și în consecință, recursul este fondat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 14 din 12 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2017.
Procesat de GGC - GV