Decizia nr. 984/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 6 martie 2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional 2 Sud Est Constanța, M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, M.A.D.R. - A.P.D.R.P., a solicitat anularea Notificării E6.8.2 prin care i-a fost respinsă contestația la Raportul de evaluare din data de 15 noiembrie 2013 pentru Cererea de finanțare cu titlul "Înființare depozit fructe".
Prin Sentința civilă nr. 95 din 30 ianuarie 2015, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 66/F-CONT din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile invocate de pârâți.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional 2 Sud Est Constanța, M.A.D.R. - A.P.D.R.P. - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, M.A.D.R. - A.P.D.R.P.
S-a dispus anularea Notificării "E6.8.2" din 3 februarie 2014, emisă de A.F.I.R., cu consecința declarării proiectului ca eligibil și continuarea procedurii prin semnarea contractului de finanțare.
2. Recursul
2.1. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.F.I.R., invocând în drept disp. art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs a arătat că sentința este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Ghidului solicitantului Măsurii 123, ale art. 42 din Legea nr. 346/2004, O.U.G. nr. 66/2011 și ale Contractului de finanțare.
Recurenta pârâtă a prezentat situația de fapt susținând că potrivit Ghidului Solicitantului, Fișei Tehnice a Măsurii și Fișei de verificare a criteriilor de eligibilitate, dar și în urma verificării criteriilor de eligibilitate și documentelor depuse, proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil, deoarece nu îndeplinește toate criteriile generale de eligibilitate, respectiv nu sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate aferente criteriului de eligibilitate EG2 și datorită creării condițiilor artificiale.
Cu privire la reținerea instanței că "situația societății din cauză se regăsește în dispozițiile legale ale art. 42 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, fiind considerată autonomă" recurenta pârâtă arată că verificările solicitantului și acționarilor/asociaților acestuia se realizează prin serviciul online RECOM al O.N.R.C., iar în urma verificărilor RECOM s-a constatat că solicitantul SC A. SRL are structura acționariatului schimbată și anume, societatea SC B. SRL deține 25% cota de participare la beneficii și pierderi și domnul C. 75% cota de participare la beneficii și pierderi, acesta fiind și unic acționar la SC B. SRL.
În raport cu disp. art. 42 din Legea nr. 346/2004, susține că solicitantul SC A. SRL a devenit întreprindere parteneră cu SC B. SRL, iar în declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM-urilor, solicitantul a declarat că este întreprindere autonomă, declarație semnată de domnul D. care nu mai era persoană autorizată să reprezinte întreprinderea.
Instanța de fond s-a raportat în mod neîntemeiat doar la dispozițiile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, ignorând dispozițiile alin. (3), întrucât prima prevedere legală nu se aplică în speță având în vedere că se raportează la procentul "mai puțin de 25% din capitalul social al unei întreprinderi", or, în speță, ne raportăm la procentul de "25% sau mai mult din capitalul social ori din drepturile de vot ale unei alte întreprinderi" .
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în vederea stabilirii existenței condițiilor artificiale pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil este necesară raportarea și la Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, art. 3 lit. d).
Prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 44.
Astfel, dând valoare situației de fapt (același asociat la cele două entități, cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele două entități sunt întreprinderi legate.
Se mai susține în cererea de recurs că motivarea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind în contradicție totală cu prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală.
În același sens sunt și Cerințele Fișei E3.1 de verificare a criteriilor de eligibilitate - versiunea aplicabilă în cazul de față 0-5, modificată prin Instrucțiunile nr. 154 și aprobată prin O.M.A.D.R. nr. 251 din 27 octombrie 2011.
De asemenea, aria cuprinsă în sintagma "creare de condiții artificiale" este foarte vastă, fiind imposibil de procedat la o enumerare restrictivă a situațiilor care se circumscriu acesteia în cadrul Ghidului Solicitantului, recurenta pârâtă făcând referire și la precizările aduse noțiunii de acționar majoritar și la conflictul de interese în contextul derulării achizițiilor publice și private și arătând că cererea de finanțare depusă de reclamantă a fost declarată neeligibilă deoarece nu îndeplinește criteriul de eligibilitate din fișa de verificare a condițiilor minime de acordare a sprijinului privind verificarea eligibilității solicitantului.
Un alt aspect învederat instanței de recurs este acela că nu s-a reținut obligația A.F.I.R. de a proceda la verificarea respectării acestei condiții, care reiese din disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din F.E.A.D.R.
Recurenta pârâtă susține că a acționat cu deplină respectare a prevederilor legale în vigoare, în aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) și (4) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, întrucât în cazul în care s-ar fi procedat la încheierea contractului ar fi fost obligată să procedeze în același timp și la rezilierea acestuia conform acestor nereguli legate de eligibilitate.
Reclamantei îi revenea în exclusivitate obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și selecție, precum și cea de a prezenta documente justificative în acest sens, fiind în interesul său de a realiza un proiect eligibil, menținerea acestor criterii verificându-se inițial în perioada de evaluare și cea premergătoare semnării contractului, dar și pe tot parcursul implementării proiectului, cât și ulterior realizării acestuia, în perioada de monitorizare.
Au mai fost invocate disp. H.G. nr. 224/2008 - art. 21 alin. (2) și ale Ghidului solicitantului aferent Măsurii 123, referitoare la etapele de verificare a dosarului cererii de finanțare, menționându-se că, în situația în care dosarul cererii de finanțare ar fi fost declarat eligibil pentru finanțare, acest lucru nu ar fi avut ca rezultat semnarea contractului de finanțare, ci proiectul ar fi fost supus etapei următoare de verificare a îndeplinirii criteriilor de selecție.
De asemenea, a fost invocată Nota directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - D.G.A.D.R. - Consilier Antifraudă care constituie un exemplu în ceea ce privește modul de aplicare a art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.
CJUE a confirmat jurisprudența anterioară conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente obiective, cât și subiective.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, care definesc noțiunea de "neregularitate", precum și la art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 din care rezultă că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.
Un alt motiv de recurs vizează soluția instanței de obligare a pârâtei la declararea proiectului eligibil și continuarea procedurii prin semnarea contractului de finanțare, care este nelegală, întrucât după depunerea dosarului cererii de finanțare de către solicitant, acesta intră în procedura specifică de verificare, ceea ce implică următoarele etape: verificarea conformității și eligibilității cererii de finanțare, verificarea în teren a acesteia și selecția proiectelor ce urmează a fi contractate în raport de punctajul obținut de fiecare solicitant.
Pentru fiecare sesiune de depunere proiecte este alocată o anumită sumă și se stabilește un punctaj minim pentru situația în care valoarea proiectelor depășește această sumă, intervenind procesul de selecție în ordinea punctajului acordat fiecărui proiect în scopul încadrării în punctajul minim stabilit pe sesiune.
Ulterior primirii notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanțării nerambursabile, trebuie îndeplinite în anumite termene o serie de condiții, care cad strict în sarcina beneficiarului, iar obținerea punctajului corespunzător și selectarea proiectului în vederea finanțării nu nasc în mod direct obligația încheierii contractului de finanțare.
Procesul de evaluare a eligibilității proiectului în cauză trebuie corelat cu responsabilitatea angajării fondurilor europene, A.F.I.R. fiind supusă auditului din partea Curții de Conturi a României în ceea ce privește modul de gestionare a fondurilor alocate și fiind obligată să aplice prevederile O.U.G. nr. 66/2011.
Pentru selectarea și declararea ca eligibil a unui proiect este obligatoriu a fi îndeplinite cu rigurozitate toate criteriile de eligibilitate, întocmai cum sunt ele impuse prin Ghidul solicitantului de legislația națională, dar și comunitară în vigoare, mai ales că perspectiva de realizare și implementare a unui proiect trebuie să fie reală, astfel încât acesta să se dovedească viabil și funcțional.
Susține recurenta pârâtă că măsura de obligare a sa la încheierea contractului de finanțare excede clar cadrului legal aplicabil speței, întrucât, chiar dacă contractul de finanțare este un contract administrativ, acesta nu își pierde caracterul de contract bilateral, fiind totuși necesar pentru încheierea acestuia acordul de voință al ambelor părți.
Instanța de fond nu se poate substitui autorității contractante în ceea ce privește acordul de voință și nici în reevaluarea proiectului și acordarea unui anumit punctaj, mai ales că pentru a fi eligibil, un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate, nefiind suficientă îndeplinirea doar a unora dintre acestea.
Se mai arată că s-a consumat toată suma alocată finanțării proiectelor în cadrul acelei sesiuni, motiv pentru care obligarea sa la încheierea contractului de finanțare este netemeinică și nelegală, în condițiile în care finanțarea proiectului nu ar putea fi asigurată din PNDR, respectiv din fonduri comunitare, ci ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat.
2.2. Apărările intimatei
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că nu și-a schimbat statutul, fiind în continuare societate autonomă care face parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii. Verificarea statutului solicitantului se face ținându-se cont de documentația depusă la dosarul cererii de finanțare.
Sunt eligibile în cadrul măsurii atât întreprinderile autonome, cât și cele partenere sau legate.
Mai arată că nici ghidul solicitantului și nicio altă reglementare nu interzic societății solicitante să opereze modificări, atât timp cât acestea nu influențează criteriile de eligibilitate și de selecție asumate la momentul depunerii cererii de finanțare.
2.3. Procedura în fața instanței de recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâta A.F.I.R. împotriva Sentinței nr. 66/F - CONT din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
3. Soluția Înaltei Curți
Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În cadrul sesiunii de depunere proiecte 02/2012- Măsura 123, reclamanta SC A. SRL a depus un proiect la O.J.F.I.R. Argeș, care a fost analizat la CRPDRP 7 Centru Alba Iulia.
În urma verificării și evaluării Cererii de finanțare înregistrată, cu titlul "Înființare Depozit de Fructe" depusă la O.J.F.I.R. Argeș pentru ajutor nerambursabil prin măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere" CRFIR 7 Centru Alba Iulia a declarat Cererea de finanțare neeligibilă.
În consecință, a fost emisă Notificarea E6.8.1 - Notificarea cererilor de finanțare neeligibile, înregistrată la data de 15 noiembrie 2013, în care s-a menționat că solicitantul nu îndeplinește următoarele criterii de eligibilitate: Pct. 1.1. Care este statutul solicitantului? și criteriul EG2 - Beneficiarul sau responsabilul legal de proiect trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul.
Astfel, s-a bifat "Nu" la pct. 1.1 - Care este statutul solicitantului - din următoarele motive:
- solicitantul SC A. SRL. a depus cererea de finanțare având ca asociat unic și administrator pe domnul D. care era și reprezentant legal al proiectului.
- la verificările în O.N.R.C. s-a găsit SC A. SRL cu structura acționariatului schimbată și anume, societatea SC B. SRL deține 25% cota de participare la beneficii și pierderi și domnul C. 75% cota de participare la beneficii și pierderi, acesta fiind unic acționar la SC B. SRL.
În documentul 10.2, respectiv în Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, solicitantul a declarat că societatea SC A. SRL este întreprindere autonomă, ceea ce nu mai era adevărat, deoarece societatea este întreprindere parteneră cu societatea SC B. SRL.
Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii a fost semnată de dl. D. care nu mai are nicio legătură cu solicitantul.
În aceste condiții nu se poate verifica statutul solicitantului și eligibilitatea solicitantului, deoarece acesta a devenit întreprindere parteneră cu o altă societate pentru care nu s-au depus documente.
S-a bifat "Nu" la EG2 - Beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul, deoarece anexa la cererea de finanțare depusă este declarația pe propria răspundere în care se menționează ca responsabilul legal de proiect, în persoana domnului D., va urma un curs de pregătire, până la finalizarea proiectului. Domnul D. nu mai are nici o legătura cu solicitantul.
În urma evaluării, experții CRFIR 7 Alba Iulia au declarat Cererea de finanțare depusă de reclamantă, neeligibilă, pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate menționate mai sus.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei notificări a fost respinsă de APDRP - Centrul Regional 2 Sud Est Constanța.
Înalta Curte reține că nici în cuprinsul notificării contestate și nici în decizia de soluționare a contestației administrative nu se face referire la declararea cererii de finanțare ca neeligibilă întrucât au fost create condiții artificiale pentru obținerea sprijinului în cadrul măsurii M 123, condiții artificiale care sunt invocate în cererea de recurs ca argument în sprijinul legalității actului administrativ contestat.
Așa cum s-a arătat, la baza declarării ca neeligibile a cererii de finanțare a stat neîndeplinirea a două criterii de eligibilitate și anume pct. 1.1. Care este statutul solicitantului? și criteriul EG2 - Beneficiarul sau responsabilul legal de proiect trebuie să dovedească o pregătire profesională în raport cu proiectul.
Se constată că recurenta pârâtă nu formulează în concret critici cu privire la reținerea de către instanța de fond a îndeplinirii celui de-al doilea criteriu de eligibilitate în discuție, criticile vizând exclusiv următoarele aspecte: considerarea de către prima instanță a societății reclamante ca fiind o societate autonomă, faptul că nu s-a raportat instanța de fond și la Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, art. 3 lit. d), contradicția dintre motivarea sentinței recurate și disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, precum și obligarea sa la declararea proiectului eligibil și continuarea procedurii prin semnarea contractului de finanțare.
Este adevărat că în cererea de recurs se arată că reclamantei îi revenea în exclusivitate obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și selecție, precum și aceea de a prezenta documente justificative în acest sens, dar nu se precizează, în concret, care sunt motivele pentru care este considerată nelegală constatarea de către prima instanță a îndeplinirii celui de-al doilea criteriu de eligibilitate vizând dovedirea de către beneficiarul sau responsabilul legal al proiectului a unei pregătiri profesionale în raport cu proiectul.
Referitor la primul aspect criticat de recurentă se reține că odată cu depunerea cererii de finanțare a fost depusă de către societatea reclamantă și Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor în care, la rubrica "tipul întreprinderii", s-a menționat întreprindere autonomă, declarație datată 12 ianuarie 2013.
Această mențiune din declarație este susținută de Certificatul constatator din 22 ianuarie 2013 emis de ONRC - ORC de pe lângă Tribunalul Argeș potrivit căruia SC A. SRL. are ca asociat unic și administrator pe domnul D.
În consecință, nu se poate considera că reclamanta nu a declarat corect statutul său de întreprindere autonomă la momentul depunerii dosarului cererii de finanțare.
Potrivit Ghidului solicitantului, versiunea ianuarie 2013, aferent Măsurii 123, beneficiarii eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 123 sunt: "Pentru investițiile vizând creșterea valorii adăugate a produselor agricole", printre alții, micro-întreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, definite în conformitate cu Recomandarea (CE) nr. 361/2003, respectiv în conformitate cu Legea nr. 346/2004.
Se constată că reclamanta se încadrează în această categorie și că a atașat cererii de finanțare documentul 10.1 - certificat constatator emis de ORC cu cel puțin o lună înaintea depunerii proiectului și documentul 10.2 - declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, îndeplinind cele două criterii de eligibilitate în discuție.
Mai mult, același Ghid prevede că pentru categoriile de beneficiari ai finanțării prin FEADR care pe perioada derulării proiectului, precum și în perioada de monitorizare, își schimbă tipul și dimensiunea întreprinderii, avută la data depunerii Cererii de Finanțare, în sensul trecerii de la categoria de micro-întreprindere la categoria de întreprindere mică sau mijlocie, respectiv de la categoria întreprindere mică sau mijlocie la categoria alte întreprinderi, cheltuielile pentru finanțare rămân eligibile pe toată perioada derulării proiectului și în perioada de monitorizare.
Instanța consideră că împrejurarea intervenită ulterior depunerii cererii de finanțare, la un interval de mai multe luni, constând în modificarea structurii acționariatului societății solicitante nu este de natură să determine reținerea caracterului neeligibil al cererii de finanțare, în condițiile în care aceasta a rămas încadrată în categoria întreprinderilor mici și mijlocii care pot beneficia de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 123.
Nu este lipsit de relevanță nici faptul că în Raportul de analiză a contestației formulate de reclamantă împotriva notificării se precizează că nu vor fi luate în considerare la analizarea contestației decât documentele existente în proiect la data depunerii dosarului cererii de finanțare.
Or, documentele care au fost atașate cererii de finanțare susțin statutul societății de întreprindere autonomă la data depunerii acestei cereri, o eventuală schimbare a acestui statut, dar cu menținerea în categoria întreprinderilor mici și mijlocii care îi permite să beneficieze de ajutor financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 123, nefiind de natură să afecteze eligibilitatea cheltuielilor.
Recurenta pârâtă invocă faptul că instanța de fond nu a ținut cont de disp. art. 3 lit. d) din Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003, în vederea stabilirii existenței condițiilor artificiale pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil.
Potrivit acestor prevederi, întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acționează împreună sunt, de asemenea, considerate legate dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe același segment de piață sau pe o piață adiacentă.
În acest sens se face trimitere și la disp. art. 44 din Legea nr. 346/2004 care reglementează întreprinderile legate și se susține că, urmând strict dispozițiile legale și dând valoare situației de fapt (același asociat la cele două entități, cât și același domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele două entități sunt întreprinderi legate.
Înalta Curte constată că aceste susțineri nu pot forma obiect al analizei instanței de control judiciar, câtă vreme în notificarea prin care cererea de finanțare este declarată neeligibilă nu se reține că societatea reclamantă și SC B. SRL sunt întreprinderi legate și că cererea de finanțare este declarată neeligibilă și pentru crearea unor condiții artificiale în scopul obținerii ajutorului financiar nerambursabil.
În notificare se precizează că cele două societăți sunt partenere, condiții în care nu se poate verifica statutul solicitantului, nefiind făcută nicio referire la faptul că cele două societăți ar fi întreprinderi legate.
De asemenea, în răspunsul la contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva notificării, răspuns înregistrat la 3 februarie 2014, se arată că solicitantul SC A. SRL. a devenit întreprindere parteneră cu SC B. SRL, nefiind făcută nicio mențiune cu privire la statutul acestora de întreprinderi legate.
În consecință, aceste susțineri din cererea de recurs nu prezintă relevanță în soluționarea căii de atac, instanța de fond și instanța de control judiciar având de analizat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma motivelor care au fost avute în vedere de autoritatea emitentă la momentul emiterii acestuia.
În cauză, prin cererea de recurs nu pot fi invocate alte motive care au stat la baza declarării cererii de finanțare ca neeligibilă, în afara celor menționate în notificarea contestată și examinate de instanța care a pronunțat hotărârea recurată.
Din aceste considerente nu se impune nici analizarea susținerilor din cererea de recurs care se referă la contradicția dintre motivarea sentinței și disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității sub aspectul măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală, întrucât aceste dispoziții din regulament vizează crearea în mod artificial a unor condiții necesare pentru a obține plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Recurenta dezvoltă susținerile privind crearea condițiilor artificiale prin invocarea: Ordinului M.A.D.R. nr. 251 din 27 octombrie 2011, dând și exemple de condiții artificiale, a precizărilor cu privire la noțiunea de acționar majoritar, a conflictului de interese în contextul derulării achizițiilor publice și private, a Notei directoare pentru Auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă, dar aceste susțineri nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze în care neeligibilitatea proiectului a fost declarată pentru neîndeplinirea a două criterii de eligibilitate și nu pentru crearea de condiții artificiale sau existența unui conflict de interese cu ocazia derulării unei proceduri de achiziție.
Se mai arată în cererea de recurs că instanța de fond nu a reținut obligația AFIR de a proceda la verificarea respectării criteriilor de eligibilitate, sens în care se face trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - art. 9 alin. (1) lit. a), Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 - art. 3.
Sub acest aspect, Înalta Curte reține că în considerentele sentinței recurate nu se contestă obligația recurentei pârâte de a proceda la verificarea îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de eligibilitate. Ceea ce a reținut instanța de fond este nelegalitatea notificării contestate, prin prisma îndeplinirii de către reclamantă a celor două condiții la care se referă notificarea.
Ultima critică are în vedere obligarea recurentei la declararea proiectului eligibil și continuarea procedurii prin semnarea contractului de finanțare, în cererea de recurs fiind enumerate etapele verificării dosarului cererii de finanțare: verificarea conformității cererii de finanțare, verificarea eligibilității cererii de finanțare, verificarea în teren a cererilor de finanțare și selecția proiectelor.
Instanța de recurs reține că, urmare a constatării îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de eligibilitate menționate în notificarea contestată, se va continua procedura specifică de verificare a dosarului cererii de finanțare cu parcurgerea etapelor menționate.
Este evident că pentru încheierea contractului de finanțare este necesar acordul de voință al ambelor părți, nefiind vorba despre pierderea caracterului bilateral al contractului în discuție, invocată în cererea de recurs, la această încheiere ajungându-se după parcurgerea etapelor care presupun efectuarea tuturor verificărilor impuse de reglementările aplicabile cererii de finanțare depusă de reclamantă.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința este legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ., astfel că în temeiul art. 496 Noul C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.F.I.R. împotriva Sentinței nr. 66/F-CONT din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2017.
Procesat de GGC - N