Decizia penală nr. 107/2017
Asupra contestației de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 67 din data de 27 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 13 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat următoarele:
Prin decizia penală nr. 754 din 27.08.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/114/2015/a2, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B., împotriva deciziei penale nr. 476 din 08.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (prin care a fost soluționată tot o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 7/2015 a aceleiași instanțe).
Împotriva deciziei penale nr. 754 din 27.08.2015, au formulat contestație în anulare contestatoarele A. și B., cauza fiind înregistrată sub nr. x/114/2015/a2.1.
Prin decizia penală nr. 1112 din 09.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B., împotriva deciziei penale nr. 754 din 27.08.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Împotriva deciziei penale nr. 1112 din 09.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1, au formulat contestație contestatoarele B. și A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/1/2015 cu termen de judecată la 18.02.2016, iar prin încheierea de ședință nr. 61/A din 18.02.2016 cauza privind contestațiile formulate de contestatoarele B. și A. împotriva deciziei nr. 1112 din 09 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1., a fost trimisă la Curtea de Apel Ploiești spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 25.02.2016 sub nr. x/114/2015/a2.1.2 și repartizată aleatoriu prin Sistemul Ecris, completului 6 Apa, cu termen de judecată la 07.04.2016.
Contestația formulată de contestatoarele B. și A. împotriva deciziei nr. 1112 din 9 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1., a făcut obiectul Dosarului nr. x/114/2015/a2.1.2, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 907 din 18 iulie 2016, respingând ca inadmisibilă și această contestație.
Prin decizia penală nr. 1356 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.2., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 907 din 18 iulie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, obligând-o, totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 1356 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.2., contestatoarea A. a formulat contestație la 04.11.2016.
Dosarul a fost înregistrat la data de 19.01.2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017, fiind fixat, aleatoriu, prim termen de judecată la data de 13.02.2017, când a fost soluționat prin decizia nr. penală nr. 33 din data de 13 februarie 2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 1356 din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.2.
Împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 13 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, contestatoarea A. a formulat o nouă contestație, dosarul fiind înregistrat la data de 15.03.2017 sub nr. x/1/2017, iar primul termen de judecată a fost fixat la data de 27.03.2017.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că, în cauză, contestatoarea a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, motiv pentru care, prin decizia penală nr. 67 din data de 27 martie 2017 a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 13 februarie 2017.
Împotriva deciziei penale nr. 67 din data de 27 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, a formulat contestație contestatoarea A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, completul de 5 judecători, la data de 14 aprilie 2017 sub nr. x/1/2017, iar primul termen a fost fixat, aleatoriu, la data de 22 mai 2017.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea contestației de față, raportat la actele dosarului și la excepția invocată, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate, de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, or, decizia penală atacată cu contestație de către contestatoarea A. este una definitivă, prin care a fost soluționată tot o contestație, hotărâre care, potrivit art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., nu este supusă niciunei căi de atac, astfel încât contestatoarea a învestit Înalta Curte, completul de 5 judecători, cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și ca atare, potrivit dreptului comun, nu este admisibilă.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 67 din data de 27 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 67 din data de 27 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2017.